671 matches
-
de timp este inseparabilă de ideea mișcării. Mișcarea și timpul există numai împreună. Fără energie nu există mișcare; fără mișcare nu există timp; fără timp nu există energie. Este totul sau nimic. Toate acestea (timp, energie, mișcareă sunt inseparabile, constituind trinitatea universului fizic. 9 O cantitate de energie mișcându-se într-o anumită direcție un interval de timp constituie un vector. 9 Experimental se poate demonstra că singura combinație stabilă de vectori este triunghiul. 9 Experimental se poate demonstra că tetraedrul
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
îndoielii, încercînd să le apere originalitatea, și-au argumentat poziția apelînd la corespondența personală a autorului Discursului și Meditațiilor. El menționează într-o scrisoare din 1640 că a citit textele lui Augustin, De civitate dei, De libero arbitro și De trinitate, ce ilustrează lesne asemănarea frapantă între cele două cogito-uri, după publicarea Discursului asupra metodei și cînd Meditațiile erau “deja en chemain pour aller a Paris”. Ar fi incorect și naiv însă a considera afirmațiile din această scrisoare drept purul adevăr
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și Descartes sunt nete, prezentarea substanței cogito-ului augustinian va dezvălui o stare de lucruri contrară și anume o clară filiație de doctrină a cogito-ului cartesian din cel augustin. Augustin își prezintă cel mai limpede și complet argumentul cogito-ului în De trinitate. Acesta apare însă și în Solilocvii și De libero arbitro, dar considerarea exclusivă a fragmentului ce înfățișează cogito-ul în De libero arbitro ar duce la concluzia eronată că între Augustin și Descartes, în privința cogito-ului, nu există nici o asemănare. Aceasta pentru că
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
libero arbitro ar îndreptăți respingerea ideii că la Augustin întâlnim o conștiință la fel de bine delimitată ca și cea cartesiană ce presupune o repliere a gîndirii asupra ei înșiși. Pentru o concluzie corectă însă trebuie să ne raportăm și la De trinitate unde, așa cum s-a menționat deja, argumentul cogito-ului este prezentat cel mai bine. Există pasaje în această lucrare ce relevă nu doar similitudini de formă cu Descartes, dar și unele ce vizează modul în care a fost concepută natura exclusiv
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
au plasat-o adepții materialității sufletului. Se conturează astfel o ierarhie a tipurilor de cunoaștere, în care cunoașterea de sine a sufletului este superioară celei corporale întrucât este imediată și desăvârșită. În acest fel își prezintă Augustin cogito-ul în De trinitate. Pornind de la motivul îndoielii, se pot identifica punctele în care cele două cogito-uri se intersectează și uneori chiar se suprapun. Atât Augustin cât și Descartes au respins rezultatele cunoașterii sensibile ca fiind purtătoare de eroare. Chiar la începutul Meditației I-
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Aceeași idee apare la Descartes, doar că exprimată mai precis: Un alt aspect ce dezvăluie o identitate aproape perfectă între Descartes și Augustin este cel referitor la dogma metafizică cea mai apropiată cogito-ului, spiritualitatea sufletului, absoluta lui imaterialitate. În De trinitate, capitolul X al cărții a zecea este intitulat “Mens quomodo intelligit quid non sit”, avînd ca scop demonstrarea faptului că sufletul nu este un corp material. Atât în Discurs cât și în Meditații, Descartes extrage din «cogito ergo sum» aceeași
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Aceasta este dublată și de pasajele din De libero arbitro, cartea a II-a capitolul 3 din De civitate Dei, cartea a XI-a capitolul 6 din Soliloquia, cartea a II-a capitolu 1 și cel mai important în De trinitate, cartea aX a capitolul 10. Mersenne și Arnauld, după apariția Meditațiilor, l-au atenționat pe Descartes în legatură cu toate aceste texte, dar el a găsit întotdeauna, cu abilitatea ce-l caracterizează, motive pentru a-și demarca scrierile de cele
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
preot fiind, cât și în De civitate Dei (413-426) scrisă cînd devenise deja episcop, Augustin prezintă și dezvoltă cogito-ul și conștiința de sine purtătoare de ființă. În cea de-a doua lucrare el ne înfățișează, într-un mod inegalabil, imaginea Trinității din ființa umană. Existența, Cunoașterea și Voința sau cele trei facultăți: Puterea, Înțelepciunea și Iubirea ce alcătuiesc Trinitatea, se regăsesc în om conform asemănării cu Divinitatea. La fel se întâmplă și cu indivizibilitatea lui Dumnnezeu care se regăsește neștirbită în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cogito-ul și conștiința de sine purtătoare de ființă. În cea de-a doua lucrare el ne înfățișează, într-un mod inegalabil, imaginea Trinității din ființa umană. Existența, Cunoașterea și Voința sau cele trei facultăți: Puterea, Înțelepciunea și Iubirea ce alcătuiesc Trinitatea, se regăsesc în om conform asemănării cu Divinitatea. La fel se întâmplă și cu indivizibilitatea lui Dumnnezeu care se regăsește neștirbită în substanța imaterială a sufletului omenesc. Augustin conchide că nu putem fi nimic în afara conștiinței și iubirii de sine
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Descartes a catalogat toate aceste idei ca avînd un caracter exclusiv teologic, dogmatic, cu scopul de a și pune scrierile proprii într-o lumină originală. El a vorbit despre cogito-ul augustinian ca despre un instrument menit a sluji exclusiv dogma Trinității, ignorînd voit și textul din De trinitate în care Augustin, pornind tot de la « Gîndesc deci exist», folosește preponderent argumente filosofice atunci cînd apreciază că între suflet și corp există o distincție de natură. Date fiind toate acestea s-ar putea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
avînd un caracter exclusiv teologic, dogmatic, cu scopul de a și pune scrierile proprii într-o lumină originală. El a vorbit despre cogito-ul augustinian ca despre un instrument menit a sluji exclusiv dogma Trinității, ignorînd voit și textul din De trinitate în care Augustin, pornind tot de la « Gîndesc deci exist», folosește preponderent argumente filosofice atunci cînd apreciază că între suflet și corp există o distincție de natură. Date fiind toate acestea s-ar putea spune că marea șansă a lui Descartes
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Această independență a rațiunii în raport cu credința este pentru Descartes întreaga filosofie: ) Autonomia filosofiei se datorează în principal regulii evidenței. Evidența rațională nu se opune certitudinii religioase. Ea nu încearcă să dezvăluie misterele credinței creștine. Lui Mersenne care îl întreabă despre Trinitate, el îi răspunde: După cum nu cunoaștem toate proprietățile triunghiului, nu cunoaștem misterul Trinității și totuși, rațiunea ne permite să știm, fără să înțelegem, ce este Dumnezeu. Există așadar în gîndirea lui Descartes un paralelism între credință și rațiune, între incognoscibil
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
se datorează în principal regulii evidenței. Evidența rațională nu se opune certitudinii religioase. Ea nu încearcă să dezvăluie misterele credinței creștine. Lui Mersenne care îl întreabă despre Trinitate, el îi răspunde: După cum nu cunoaștem toate proprietățile triunghiului, nu cunoaștem misterul Trinității și totuși, rațiunea ne permite să știm, fără să înțelegem, ce este Dumnezeu. Există așadar în gîndirea lui Descartes un paralelism între credință și rațiune, între incognoscibil și cognoscibil: . ) Această simetrie armonioasă ar fi extrem de apreciabilă, dacă istoric, ea nu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
arabă, rabinică (Maspero: Histoire des peuples de l"Orient). Un studiu pasionant îl reprezintă răspândirea cultului Baal și a triadei chaldeene în lumea antică, pe aripile cărora călătorea neoprită astrologia. Unii susțin că Sfânta reime creștină este o moștenire a trinității astrale chaldeene. Pretutindeni se înălțau temple zeilor planetari; multe țări au bătut embleme pe monede cu semnele zodiacale; oriunde în lume știința cerului a copleșit toate celelalte științe, credințe sau religii. ASIRIA Un exemplu clasic al victoriei spiritului asupra forței
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
reprezentării operei „Normă” la București, în anul 1838{\cîte 61}. Alături de cerc și pătrat, folosite pe medaliile citate, proiectantul a mai adăugat în împletitura și triunghiul, iar compoziția obținută a plasat-o în stânga jos a reversului, vizibilă fiind doar parțial. Trinitatea triunghi, pătrat, cerc, alături de cea a liniilor care dau contur figurilor geometrice respective face trimitere la Puterea Divină sub semnul căreia se află actul creației și receptării artistice, dar și la cele trei domenii ale acesteia și implicit la cele
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
și Dumnezeu însuși. 5. Ordinea în natură: direcția de acțiune există în toate corpurile conform legilor naturii, corpurile neavând atenție sunt ghidate de cineva, și acesta este Dumnezeu. Calitățile divine ale lui Dumnezeu sunt: simplu, perfect, infinit, inflexibil și unic. Trinitatea înseamnă că tatăl generează pe fiu prin relația cu sine, fiul are un corp real. Ambii produc eternul spirit iubitor de Dumnezeu. Scopul vieții este viziunea beatitudinii sau perceperea esenței divine. Viața de apoi și reînvierea se bazează pe credința
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
artelor, îl descrie pe larg pe Leonardo da Vinci. El utilizează pentru prima dată termenul de artă gotică, în sensul de stilul barbar al artei germane. 13 Michelangelo Buonarroti (1475-1564), contemporan cu Leonardo și cu Rafael. Cei trei sunt considerați "trinitatea marilor maeștri". Sculptor, pictor, arhitect, poet și inginer italian, este arhetipul omului Renașterii, egal ca valoare artistică cu Leonardo. Capodoperele lăsate de Michelangelo sunt statuile "Pietà" și "David". Pietà și David de Michelangelo Buonaroti Pentru amplasarea statuii lui David, au
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
ceea ce-i unește. N-am nevoie să merg mai departe. O singură certitudine îi este de-ajuns celui ce caută. Important e doar să tragă din ea toate consecințele. Consecința imediată este în același timp o regulă de metodă. Ciudata trinitate scoasă astfel la lumină nu seamănă întru nimic cu cine știe ce Americă dintr-o dată descoperită. Dar ea are în comun cu datele experienței faptul că este infinit de simplă și totodată infinit de complicată. Prima din caracteristicile ei e aceea că
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Istoria cuprinde atât evenimentul în sine (Geschehen), cât și narațiunea istorică (Geschichte)102. Filozoful german a insistat asupra realității istorice a întrupării lui Iisus, fapt situat de unii din contemporanii săi pe tărâmul mitului 103. El a apărat fervent doctrina Trinității, socotind-o centrală credinței creștine, precum și filozofiei sale. Iisus nu este doar un învățător luminat, El este Fiul lui Dumnezeu. În fața retragerii succesive a teologiei din calea atacurilor pozitivismului și criticismului istoric, Hegel își asumă rolul de avocat al acesteia
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
afirmă și în Occident) se înscrie și cartea lui Constantin Virgil Negoiță Împotriva lui mango (Ed. Paralela 45). Acesta, consideră că epoca premodernă începe în anul 325 prin Conciliul de la Niceea când a fost recunoscută ca dogmă fundamentală a creștinismului trinitatea divină (Theodor Codreanu consideră că acesta a fost momentul nașterii transmodernismului prin care logica trivalentă a pus capăt logicii aristotelice bivalente). Transmodernismul, în concepția criticului nostru acoperă toate manifestările spirituale: religia, știința, politica, arta. În religie, transmodernismul începe cu dialogul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de Transdiciplinaritate a avut loc în anul 1994. Theodor Codreanu nu a preluat termenul sincronic, ci a elaborat o adevărată doctrină care sintetizează teorii științifice, religioase, literare etc. Pentru el pilonii de susținere ai transmodernismului sunt: Creștinismul unității divine în trinitatea Tată, Duhul Sfânt și Fiu. Păcat că în constituția Europeană nu s-a introdus creștinismul ca religie a UE, Transdisciplinaritatea lui Basarab Nicolescu, Logica tripolară a lui Ștefan Lupașcu, Împăcarea științei cu religia, Toleranța ideologică. Cartea se încheie cu analize
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Orientul rămîne dominat de controverse religioase, întreținute de școlile teologice instalate pe lîngă sediile patriarhatelor rivale: Antiohia, Alexandria și, începînd cu Teodosius, Constantinopolul însuși, care-și datorează importanța faptului că este capitală. Neînțelegerile pornesc întotdeauna în primul rînd de la misterul Trinității, mai precis de la dubla natură, umană și di- Vină, a lui Hristos. În Antiohia, unii preoți neagă reunirea celor două naturi și afirmă că Hristos este în exclusivitate om, teză adoptată de Nestorius, patriarh al Constantinopolului în 428. Condamnați, în
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
al Penitenților, care adună împreună laici asociați în numele acțiunii misionare. El este, în același timp, împărțit între "spirituali" zeloși ai unei sărăcii absolute și apropiați de ideile lui loachim din Flora (Gioacchino da Fiore) călugăr cistercian a cărui operă despre Trinitate fusese condamnată la cel de al IV-lea Conciliu de la Lateran, în 1215 -, și "conventuali", partizani ai îmblînzirii regulii. Contemporană cu inițiativa Sf. Francisc, se impune și cea a canonicului spaniol Dominic Guzman. În 1215, după ce traversează Languedoc-ul în timpul unei
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de străpungere lansate de I. Bogdan, D. Onciul și N. Iorga. Prima salvă ieșită din gura de foc a noii școli care privea cu ochi critici trecutul românesc a fost trasă la cumpăna dintre secole, deschizând frontul de luptă între "trinitatea" Hașdeu-Urechia-Tocilescu și "triada critică" Bogdan- Onciul-Iorga în cadrul Facultății de Litere a Universității din București (Nastasă, 1999, p. 93). După ce criticii au reușit o lovitură de catedră în urma căreia I. Bogdan a ajuns decanul facultății, vrajba dintre generații avea să deschidă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
impus, pentru cât va dura această față a lumii, ceva nou pe lângă ceea ce moștenise de la vechea lume, adică un fel de substanță și un fel de energie; și-mi permit un fel de axiomă: mereu lumea se manifestă Într’o trinitate. Unii i au zis Tată, Fiu și Duh. Și atunci, În acel salt calitativ, s’a pierdut ceva, cel de-al treilea, care a trebuit Înlocuit, pentru lumea noastră nouă, cu... informația, puteți să-i spuneți suflet, chiar dacă eu o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]