673 matches
-
operă ediția de referință, lăsând la o parte PG când există Pusey și chiar Pusey când avem ACO; pentru indicații complete a se vedea CPG III. Tezaurul sfintei și consubstanțialei Trinități: PG 75, 9-956; 1479-1484. Dialoguri despre sfânta și consubstanțiala Trinitate: G.M. Durand, Cyrille d’Alexandrie. Dialogues sur la Trinité, 3 vol. (SChr 231; 235; 246), Cerf, Paris 1976-1978; trad. it. Dialoghi sulla Trinitá, a c. di A. Cataldo (Coll. di testi patristici 98), Città Nuova, Roma 1992. Studii: G. Jouassard
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Lyon 1945, pp. 159-174; J. Liébaert, La doctrine christologique de S. Cyrille d’Alexandrie avant la querelle nestorienne (Mémoires et travaux publiés par de professeurs des Facultés catholiques de Lille 58), Facultés catholiques, Lille 1951; N. Charlier, Le „Thesaurus de Trinitate” de saint Cyrille d’Alexandrie. Questions de critique littéraire, RHE 45 (1950), 25-81. Opere din timpul controversei nestoriene Cele cinci cărți ale scrierii Contra blestemelor lui Nestorios, din 430, sunt o confutațiune a discursurilor pronunțate de patriarhul din Constantinopol din
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Chiril, un tratat Despre întruparea Unului-născut, care nu e altceva decât o versiune ușor diferită a scrierii dedicate lui Teodosius și intitulate Despre dreapta credință, redactată însă sub forma unui dialog între aceiași doi interlocutori ca și în dialogurile despre Trinitate: A, adică Chiril însuși, și B, adică Hermias. Editând cele două scrieri în paralel, Pusey avansa ideea că autorul ar fi reelaborat Despre dreapta credință sub formă de dialog și l-ar fi adăugat celor șapte dialoguri despre Sfânta Treime
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anumite elemente comune de terminologie ar situa Despre întrupare mai aproape de epistola sărbătorească 17 (sfârșitul lui 428 - începutul lui 429); mai greu de susținut e propunerea lui G.M. de Durand de a considera dialogul ca un apendice al dialogurilor despre Trinitate, compus prin 426. Odată izbucnită criza nestoriană, Chiril ar fi reutilizat, așadar, pentru a se adresa împăratului, un dialog compus cu câțiva ani înainte și, evident, nepus în circulație, revizuindu-l în grabă sub forma unui tratat. Totodată el a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s Exegesis and Theology, New Haven, Conn. 1971; A. Grillmeier, Gesù il Cristo nella fede della Chiesa I (1979), trad. it., I/2, Paideia, Brescia 1982, pp. 860-875. Despre cultura lui Chiril: R.M. Grant, Greek Literature in the Treatise De Trinitate and Cyril Contra Iulianum: JThSt nr. s. 15 (1964), 265-299. Despre limbă: A. Vaccari, La grecità din S. Cirillo d’Alessandria, în Studi dedicati alla memoria di Paolo Ubaldi, Vita e Pensiero, Milano 1937, pp. 27-39. 3. Nestorios Născut probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
propriei polemici, ritmând-o prin întrebările unui interlocutor fictiv și docil. Chiril rescrisese deja un tratat (Despre dreapta credință) sub formă de dialog (Despre întruparea Unului-născut) și introdusese acolo un interlocutor personal, însă trecuse imediat (ca și în Dialogurile despre Trinitate) la desemnarea celor doi interlocutori drept A și B, atât de inconsistentă este figura lor. Și Nestorios compusese sub formă de dialog scrierile sale polemice (Teopaschitul și, cel puțin parțial, Cartea lui Heraclid din Damasc). La fel de convențional este dialogul și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a vrut s-o clarifice prin „după trup” și prin a doua parte a frazei tocmai pentru a evita o posibilă interpretare „eretică”. O Epistolă către toți episcopii din Occident, păstrată în latină (și fragmentar în greacă) conține reflecții despre Trinitate, întrupare, liberul arbitru și botez; autenticitatea ei fusese negată de E. Schwartz, însă astăzi este acceptată. Un fragment intitulat Tratat despre tradiția divinei liturghii, dedicat celor care au dat o formă scrisă liturghiei, de la Clement din Roma la Basilius, a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o natură (ousia) care, prin definiție, este tocmai ceea ce-i comun mai multor indivizi; ipostaza e opusă naturii așa cum particularul (to idion) e opus comunului (to koinon). În plan trinitar, Logosul preexistent este una din cele trei ipostaze („persoane”) ale Trinității care cu toatele au una și aceeași natură, cea divină. Ipostaza Logosului este definită tocmai ca reunire a proprietăților Logosului în cadrul naturii divine: faptul că este născut (în timp ce Tatăl dă naștere, iar Duhul Sfânt izvorăște), acela de a nu fi începutul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
natura umană în general. Însă el lărgește definiția ipostazei: aceasta rezultă din reunirea mai multor proprietăți (idiômata) într-un subiect realmente existent, și aceasta atât în cazul în care aceste proprietăți aparțin toate unei singure naturi (e situația Logosului în cadrul Trinității, sau a individului uman), cât și când aparțin mai multor naturi (este cazul persoanei lui Cristos). Astfel, Leontie acceptă pentru Cristos doar ipostaza Logosului divin, și acesteia (și nu naturii divine) ajung să i se adauge proprietățile naturii umane, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
arabă, rabinică (Maspero: Histoire des peuples de l"Orient). Un studiu pasionant îl reprezintă răspândirea cultului Baal și a triadei chaldeene în lumea antică, pe aripile cărora călătorea neoprită astrologia. Unii susțin că Sfânta reime creștină este o moștenire a trinității astrale chaldeene. Pretutindeni se înălțau temple zeilor planetari; multe țări au bătut embleme pe monede cu semnele zodiacale; oriunde în lume știința cerului a copleșit toate celelalte științe, credințe sau religii. ASIRIA Un exemplu clasic al victoriei spiritului asupra forței
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
și Dumnezeu însuși. 5. Ordinea în natură: direcția de acțiune există în toate corpurile conform legilor naturii, corpurile neavând atenție sunt ghidate de cineva, și acesta este Dumnezeu. Calitățile divine ale lui Dumnezeu sunt: simplu, perfect, infinit, inflexibil și unic. Trinitatea înseamnă că tatăl generează pe fiu prin relația cu sine, fiul are un corp real. Ambii produc eternul spirit iubitor de Dumnezeu. Scopul vieții este viziunea beatitudinii sau perceperea esenței divine. Viața de apoi și reînvierea se bazează pe credința
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
artelor, îl descrie pe larg pe Leonardo da Vinci. El utilizează pentru prima dată termenul de artă gotică, în sensul de stilul barbar al artei germane. 13 Michelangelo Buonarroti (1475-1564), contemporan cu Leonardo și cu Rafael. Cei trei sunt considerați "trinitatea marilor maeștri". Sculptor, pictor, arhitect, poet și inginer italian, este arhetipul omului Renașterii, egal ca valoare artistică cu Leonardo. Capodoperele lăsate de Michelangelo sunt statuile "Pietà" și "David". Pietà și David de Michelangelo Buonaroti Pentru amplasarea statuii lui David, au
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
răspuns mai detaliat ar cere câteva referințe: Aristotel îl gândește pe Dumnezeu în termenii unei întemeieri mecanice, ca primă cauză a ființei (to on) tuturor lucrurilor. „Gândirea care se gândește pe sine” este un model ireconciliabil cu perspectiva creștină asupra Trinității. Zeul suprem al Stagiritului nu primește rugăciunile muritorilor de rând și în mod sigur el n-ar fi putut spune: „Lăsați copiii să vină la mine” (Lc. 18,16). Toate acestea revin la a spune că pentru creștini măsura tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
modo, pro actu virtutis cogitativae (S. th., IIaII, q. 2, a. 1, co.). Răspund că a cogita poate fi înțeles în trei moduri. [Mai întâi] într-un mod general, pentru orice considerare actuala a intelectului, cum spune Augustin în De Trinitate (XIV). Pe această o numesc acum intelectul prin care înțelegem, atunci când gândim. În alt mod, a cogita se spune, într-un mod mai propriu, despre propria examinare a intelectului care are loc când ceva este inves tigat, înainte de a se
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cogita se spune, într-un mod mai propriu, despre propria examinare a intelectului care are loc când ceva este inves tigat, înainte de a se ajunge la perfecțiunea intelectului prin certitudinea vederii. În acord cu acest sens, Augustin spune în De Trinitate (XV) că Fiul lui Dumnezeu nu este numit gândul, ci este numit Cuvântul lui Dumnezeu. Desigur, gândirea noastră provine de la ceea ce cunoaștem în momentul în care este format cuvântul nostru [interior]. Și, de aceea, Cuvantul lui Dumnezeu trebuie să fie
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
dezvoltării conceptului, trebuie clarificata importantă și diferența dintre predicarea personală și predicarea esențială a numelui verbum despre Dumnezeu. Diferența constă în gradul de aplicabilitate: „a cunoaște“ este spus despre Dumnezeu în mod esențial, deoarece poate fi predicat despre toate Persoanele Trinității, pe când verbum, care își găsește corespondentul în con ceptul din procesul cunoașterii umane, poate fi predicat doar despre o singură Persoană, despre Fiul, fiind așadar predicat despre Dumnezeu în sens propriu și folosit în mod personal. Bazându-se doar pe
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
1.0, Routledge, London and New York, 1998 REYNA, Ruth, „On the Soul: A Philosophical Exploration of the Active Intellect în Averroes, Aristotle, and Aquinas“, în The Thomist: A Speculative Quarterly Review, vol. 36, 1972, pp. 131-149 Sancti Aurelii AUGUSTINI, De Trinitate, în Opera Omnia, tomus quin tus, pârș altera, Edițio Parisiana altera, emendata et aucta, Parisiis, Bibliopolas, 1838 SCHÜTZ, L., Thomas-Lexikon, Sammlung, Übersetzung und Erklärung der în sämtlichen Werken des hl. Thomas von Aquin vorkommenden Kunstausdrücke und wiessenschaftlichen Aussprüche, zweite sehr
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
tradiționale stabilindu-se în suburbiile decente, sic ale clasei de mijloc americane. Acest proces a contribuit din plin la deznaționalizarea lor, fapt ce a fost deplîns de unii istorici (Lawrence J. McCaffrey). Irlandezii s-au implicat puternic în societatea americană. Trinitatea lor (cum a fost rezumata inflența irlandeză în America) era formată din (1) implicarea în mișcarea sindicală și, ulterior, în (2) activitatea Partidului Democrat; (3) Biserică Romano-Catolică din America. Dominația irlandezilor asupra mișcării sindicale americane a durat pînă recent, iar
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
special de teologie. Încercînd să facă să coincidă concepția lor despre Dumnezeu și despre Om cu Revelația divină, umaniștii consideră că adevăratul creștin este cel care, cu-noscînd perfect cuvîntul și faptele lui Hristos, încearcă să le imite. Problemele teologice ale Trinității și reîncarnării nu au mare importantă, ceea ce contează este ca mesajul Evangheliei să fie înțeles de toată lumea. Astfel, umaniștii caută manuscrisele cele mai vechi ale scrierilor sfinte, le compară și le comentează pentru a ajunge în final la un text
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
reformată se opune unei Europe meridionale rămasă fidelă catolicismului. Pe de o parte, Germania de nord și Scan-dinavia luterană, Anglia anglicană, Scoția calvinistă (numai Irlanda rămîne catolică). De cealaltă parte Italia, Spania, Portugalia, în care triumfă catolicismul tridentin (bazat pe trinitate), între acești doi poli, catolicismul și protestantismul se îmbină în Franța, în Țările de Jos și în provinciile renane, în Elveția, în Austria, în Boemia, în Ungaria și în Polonia. Pentru o Europă marcată încă de principiul unității religioase, această
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
tată-n fiu, veneau aici la rugă și când mănăstirea era a ortodocșilor și când era a greco-catolicilor. Cei care Îi Învrăjbeau erau doar stăpânii vremurilor de atunci. Ei mergeau să se Închine lui Dumnezeu, care este unul singur În trinitatea lui, fie că spunem Sfântul Duh sau Sfântul Spirit. Biserica fiind mică, puțini ajungeau Înăuntru pentru Închinăciune, dar stăteau acolo În pridvor și În curte pe Dâmbul unde se slujea În Mănăstirea Doamnei. Probabil că În Toplița să mai fi
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
contempla o priveliște admirabilă. De o parte fiind vizibilă în zilele luminoase valea Mureșului, confluența cu Târnava, în câmpia prinsă între dealuri domoale. Spre răsărit-miazăzi, culmile Făgărașului cu cele trei căciuli uriașe, aruncate în cer: Omul, Negoiul și Moldoveanul, o trinitate materială a pământului românesc, închinându-se aproape totdeauna, în haina curatei zăpezi, Trinității imateriale veșnice. La apus-miazănoapte, zidurile crenelate ale Apusenilor, fortărețe inexpugnabile, păstrătoare ale celei mai pure ființe daco-romane, umilită trupește, dar neînvinsă niciodată spiritualicește, împrospătătoare de minte și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Mureșului, confluența cu Târnava, în câmpia prinsă între dealuri domoale. Spre răsărit-miazăzi, culmile Făgărașului cu cele trei căciuli uriașe, aruncate în cer: Omul, Negoiul și Moldoveanul, o trinitate materială a pământului românesc, închinându-se aproape totdeauna, în haina curatei zăpezi, Trinității imateriale veșnice. La apus-miazănoapte, zidurile crenelate ale Apusenilor, fortărețe inexpugnabile, păstrătoare ale celei mai pure ființe daco-romane, umilită trupește, dar neînvinsă niciodată spiritualicește, împrospătătoare de minte și inimă a întregului neam. La începutul lui August începură să se coacă strugurii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
prilejul creat de Dumnezeu, pe care ți-l oferă viața, de a aduce iubirea din lume în locul destinat ei împreună cu toate celelalte daruri, să țină casă comună cu cele două surori, adică adevărata împlinire, adevărata strălucire: Credința, Nădejdea și Dragostea, trinitatea virtuților teologice, temelia întregii zidiri spirituale. Pentru a asigura integritatea casei sufletului, virtuțile adunate trebuie omologate. Expresia „poartă în casă” arată că nu este de ajuns să realizăm binele la întâmplare, numai o dată în viață, ci el trebuie să devină
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
impus, pentru cât va dura această față a lumii, ceva nou pe lângă ceea ce moștenise de la vechea lume, adică un fel de substanță și un fel de energie; și-mi permit un fel de axiomă: mereu lumea se manifestă Într’o trinitate. Unii i au zis Tată, Fiu și Duh. Și atunci, În acel salt calitativ, s’a pierdut ceva, cel de-al treilea, care a trebuit Înlocuit, pentru lumea noastră nouă, cu... informația, puteți să-i spuneți suflet, chiar dacă eu o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]