15,306 matches
-
sarcastic), Bacovia e un umoral. Umorile-i sunt, mai ales, apoase. Mereu actual, căci meteorologic, el își îmbibă propria-i poezie, până la suprasaturație, în ploaie, lapoviță și ninsoare, - încât sintagma amintită ar putea fi și "plină de humori": "O, țară tristă, plină de humori"! Dar, lăsând gluma la o parte, e evident că râsul e (ultra)subversiv, că boicotează sau dizolvă seriozitatea imbecilă, eroarea și teroarea unei istorii fără nicio noimă, ba chiar și, vorba lui André Breton, oroarea. El poate
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
străpungeți tăcerea cu neliniștea cu freamătul vostru tristețea m-a catehizat sub templul vostru de frunze sub troparele agitate ale mierlei ale corului sâcâitor de musculițe albastre cu coronița de premiant al tufelor verzi de alun ai rătăcit prin această tristă provincie balcanică fericit laureat Nobel al norilor regali refuzat de academia acantului a trufașilor lauri îți rumegi gloria asemenea caprei râioase behăind melancolică pe o colină pustie ocrotită de zeii pășunilor grase ignori pentru o clipă lanțul din jurul gâtului îți
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
pe o colină pustie ocrotită de zeii pășunilor grase ignori pentru o clipă lanțul din jurul gâtului îți rumegi faima ca pe o bomboană de mentă ori ca pe o frunză de macriș sălbatic înverzindu-ți cerul gurii într-o îndepărtată tristă provincie balcanică uitată de Dumnezeu și de oameni Pe talgerul morții Lumină a cerului bătrână înțelepciune a pietrei când șoaptele vântului ne promit nebunia lui Aprilie când arborele soarbe lumina din aer cu ventuzele lui într-un vaer prelung și
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
el le urmărea de pe bordura lustruită, temându-se să nu le piardă. Pe cealaltă parte de stradă o fată îi făcea semn cu mâna. Era gata s-o ia printre mașini, când el ridică speriat amândouă mâinile. Ceva îndepărtat și trist, o frică veche îi urcase din rărunchi, ca un fermoar. Ea se opri brusc, contrariată de gestul lui, zâmbind larg, pe sub bretonul negru și din- tr-o--da--tă se hotărî să-și schimbe direcția, făcându-i la rândul ei semn s-o
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
Iar acuma-s bou prăjit La crieri de boliciune Stau și-ți scriu cracii vrăjit Unul e o libelulă Care-n aer trece-n zbor Celălalt e o pendulă Ce mișcă prin dormitor Însă amîndoi mă-mbată Căci în viața tristă grea Mi s-a pus pe ei o pată Ce n-o șterge nimenea Nice îngerii din ceriuri Nice însuși Dumnezeu Dînșii poartă dulci misteriuri Preste sufletu-mi mereu Între ei aș vrea să-mi deie Moartea capătul la aț
Cântec de zvâc și alean În cinstea lui Anton Pann by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9812_a_11137]
-
decît aluzia la promițătoarele și eșuatele, în mare parte, declarații ale lui august '89? Iar "zumzetul domol de coleoptere", nu e cumva zbaterea cuminte întru căpătuială a "auguștilor" luptători, care, de la o vreme, și-au ascuns aripile? Și cît de tristă e Moldova pe ruinele spumoaselor și atît de nenorocoaselor bătălii: "grădină uitată" în care "merele își rumenesc încet păcatul". Cei neînfruptați din festinul marilor înfrîngeri, pot lua drumul visărilor de la capăt: "noi încă tineri / nu numărăm victoriile trupului / avem iluziile
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
POEM ANIVERSAR lui George Filip la 70 de ani bat vânturi triste dinspre TUZLA-n sud Și pescărușii ninși se-avântă-n cer Vâslind prin cerul de azur și pier Litaniile Mării dar se-aud... Chiar dacă valul dur izbește-n stâncă, Stârnind vârtejuri, dinspre zarea largă, Voind ca amintirea să o șteargă Doar urma
Poem Aniversar. In: Editura Destine Literare by Redacția () [Corola-journal/Science/76_a_350]
-
gândurile și ideile lui, limbajul său interior se vor auzi În sală ca venind dintr-un difuzor, sau din mai multe difuzoare, dând impresia că vocea artistului, care se va auzi Înceată (gâtuită, ca și cum ar veni de pe altă lume) și tristă, vine de undeva de foarte de departe. De pretutindeni, din tot universul. CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (șade pe un scaun În fața unei pietre pipăind-o) Piatră ! (șoptind) Piatră ! Pentru un moment avem impresia că auzim valurile mării lovindu-se de țărm) Să
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
față. (râde ușor, ca pentru el, cum râd bătrânii) Ar trebui să mă sperii și să mă Înfricoșez de puterea mea! (oarecum speriat) Dar nu m-a deformat ea, puterea aceasta ? (mică pauză, departe parcă se aud țipetele unor pescăruși, triste, pustii) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Câteodată o simt mai mare decât mine. Ea, puterea aceasta. Și atunci parcă și-ar bate joc de mine. Dar m-am Învățat cu ea. (pune urechea și ascultă piatra, o ascultă atent un timp) Parcă aud
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
substanță, prin ordinea În care s-au așezat atomii și s-au făcut vinele pietrei. Și asta e un lucru bun... Să poți să vorbești prin tine, și prin nimic altceva. (după un timp de gândire, valurile mării se aud triste, pustii) Acesta este cel mai frumos fel de tăcere din toate câte le-am auzit eu, sau cel mai frumos fel de gândire. CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Să te exprimi prin sunet, prin altceva decât tine, asta vorbește de o neputință a
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
Să-i pară rău că El nu a făcut-o atât de frumoasă. Să-i fie rușine și să se doară În univers că a putut să facă o lume atât de urâtă. (după un timp. Departe se aud țipetele triste ale pescărușilor ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Nu, nici nu m-am gândit... Ăsta ar putea fi doar un gând secret al artistului și nu se poate În mintea geniului să nu se ivească o asemenea măreție de gând. (respiră adânc, ca și cum ar
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
o dată cu publicarea volumului “Traité de l'Histoire des Réligions” (în traducerea în limba engleză: 1949, “Patterns în Comparative Religion”). Să nu uităm că la Paris, cu toate cafenelele și atracțiile intelectuale Eliade a și suferit mult, si ecourile acestor momente triste le găsim în “Bătrânul și birocratul” (titlul în limba română “Pe Strada Mantuleasa”, 1966). Acum iarăși intervine o schimbare de scenă, o mare mutație cu consecințe atât de importante pentru Eliade și opera să. Este invitat în Statele Unite, la Universitatea
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
bine dimensionat! Am vrut să păstrez și am căutat, cu privirea, un loc În care să ascund ceea ce Îmi rămăsese, Însă chiar atunci am simțit privirile rugătoare ale celui ce stătea În fața mea. Un băiețel cu ochi de un albastru trist și apăsător! I-am Întins felia de pâine lui și mi-am scuturat palmele, zâmbindu-i. A luat-o fără să spună nimic. A mâncat din ea cam până la jumătate, apoi a venit la mine și mi-a zis: “Ia
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
Christos, zeul credinței, ieșit-a din mormânt/ Și-a Sa Înviere/ Ne-arată că nu piere/ Dragostea, credința și adevărul sfânt./ Christos e viu ! Ca Dânsul, o, voi ce suferiți/ În lanțuri de robie/ Curând la viața vie/ Din umbra trist-a morții veți fi cu toți ieșiți ! Octavian Goga, În poezia "E sărbătoare" face o paralelă Între Învierea Domnului și cea a neamului românesc cel obidit : "E sărbătoare pe câmpie/ Și-n suflete e sărbătoare/ Învie firele de iarbă sub
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
Danielopol Împlinea venerabila vârstă de 90 de ani, am alcătuit un dosar, Împreună cu o cerere scrisă, solicitând ministrului român de Externe de atunci decorarea acestui DIPLOMAT uitat Într-un Paris În care Își dorm somnul de veci nenumărate personalități ale tristei și mereu zbuciumatei noastre țări. Prin Decretul Nr. 1.093, din 8 septembrie 2006, semnat de Președinte României și contra semnat de primul ministru, lui Alexandru Danielopol, din Republica Franceză, i s-a conferit și Ordinul național Serviciul Credincios În
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
românești, dau socoteală de realitatea cea mai cumplită pe care ființă omenesca a trăit-o vreodată”, după cum precizează în prefață scriitorul Vintilă Horia. Referitor la această perioadă, cercetătoarea spaniolă de origine română Silvia Marcu a scris că este “Cel mai trist și mai sumbru capitol al istoriei contemporane române”. Cartea a fost tradusă și în limba engleză și publicată în Statele Unite de Prințesa Ileana a României. În anul 1989, anul în care se desăvârșea revoltă tinerilor în țara noastră, revoltă care
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
asupra lor. Pentru o și mai bună Înțelegere a diferenței dintre sensul cuvintelor și cel al expresiilor, iată Încă două locuri din aceleași poezii. Eminescu are așa: Căci perdelele'ntr'o parte când le dai și De pe fruntea mea cea tristă tu dai vițele'ntr-o parte. Să se observe: În Noaptea (1871) are cratimă În Scrisoarea I (1881) are apostrof pentru Într'o / Într-o. Dar edițiile preiau, toate, după Maiorescu, primul apostrof larg: perdelele 'ntr'o parte, și vițele 'ntr
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
-l adnotează astfel: „M-ai rugat să-ți cânt din Schumann. Cât de mult Îți place muzica. Este o noapte de mai din acelea ce nu se pot uita... Tu priveai În grădină, iar eu, la razele lunii, descifram bucățile triste cerute de tine”. Care să fie casa cu cerdac și grădină din acest sonet? Cea din Iași, strada Butului 4, locuința soților Micle? Drept este că ei Închiriaseră această casă și aveau locuința de serviciu a lui Ștefan Micle, Rectorul
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
În ferestrele Întunecate, tristețea fiind a sufletului osândit să fie singur.” Nu știu cât de convins este dl. editor că acesta ar fi un poem al tristeții: mai degrabă dânsul reia un șablon, zicându-se Îndeobște că poezia de dragoste eminesciană este tristă. Mai sus, Însă, textul spune: Dar prin fereastra ta eu stau privind / Cum tu te uiți cu ochii În lumină. Nu este de crezut că poate fi aceasta „lumina lumânării”, care este doar o flăcăruie ce dă Întunericul la o
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
ceri?” Îngerul Îi răspunde cu o irezistibila duioșie: „Nu-ți cer absolut nimic. Ba chiar vreau să Iți dăruiesc ceva astăzi, de ziua ta. Am venit să Iți ofer o alternativă la existența ta de până acum. Te văd uneori trist și posomorât, chinuit de doruri , am văzut cum sufletul tău arată, când și când, ca un cuib gol. Și m-am gândit că mi-ar placea , că ar trebui, să locuiesc o vreme În el. a continuat Îngerul și și-
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
marii” Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor care la venerabila vârstă de 93 ani, când a închis ochii pentru totdeauna, nu s-a bucurat măcar de un simplu necrolog la mica publicitate din partea instituției muzicale din Palatul Cantacuzino, înregistrând - poate - cea mai tristă „performanță” a culturii românești din perioada comunistă. Este adevărat că s-a numărat printre „muzicienii - constructori” ai Canalului Dunăre-Marea Neagră, plătind cu vârf și îndesat tributul concepțiilor sale flozofico patriotice, atitudini regaliste, anilor petrecuți peste Ocean etc. Oglinda luptei surâde
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
ar fi privit, esența păcatului rămâne aceeași pentru toți. E o călcare a legii divine, o dezordine în iubire, o nesocotire a voii lui Dumnezeu, întoarcerea spre sine și creaturi, îndepărtarea și înstrăinarea de Dumnezeu Binele Suprem. Păcatul este o tristă realitate, o otravă care nimicește sănătatea trupului și a sufletului, și constă în nesocotirea legilor morale puse de Dumnezeu în om. Această nesocotire a legilor morale aduce cu sine dezordine în ființa făptuitorului, destramă sănătatea lui morală și pricinuiește tulburări
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
O după-amiază călduță, cât poate fi la sfârșit de februarie. Hoinăream pe străzi fără un scop precis. Țâșneau gândurile din mine ca taxiurile ticsite de la semafor. Orașul era trist, lipsit de verdele crud al primăverii. Trist și singuratic, așa cum îl vedeam, părăsit - parcă - de toți. Câțiva bătrâni - melancolici și eiașteptau câteva raze de soare, ca marile lor campionate de șah să înceapă. Dar soarele se cam lăsa așteptat... Pe
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
Carlos primele sonorități sunt încărcate de tristețe și de dramatismul unei poveștii sumbre. Este momentul să remarcăm din nou că libretul de operă romantică în secolul al XIX-lea - excepție operele declarat comice- este axat, în majoritatea cazurilor, pe povești triste cu deznodământ tragic: majoritatea eroilor verdieni mor în momentul în care cortina cade: îi amintim pe Ernani, Gilda, Leonora, Violetta, Boccanegra, Riccardo, Carlo, Aida, Radames, Otello.... Și, în general, uverturile și preludiile instrumentale fixează această atmosferă. Amintim în mod deosebit
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
sfârșitul vieții, atât Verdi cât și Puccini își încearcă inspitația până și în genul comic, Verdi reușind o capodoperă, Puccini... cu siguranță, mai puțin. Și Puccini - romantic, naturalist și verist - merge în creația sa lirică pe drumul poveștilor cu sfârșit trist. Majoritatea eroinelor lui, mor. Una dintre puținele excepții este principesei Turandot. Este momentul să ne reamintim că, în 1889, după insuccesul operei Edgar, Puccini declara că dorește să se îndepărteze cât mai repede de tradiția teatrului muzical italian, mai ales
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]