1,097 matches
-
terenul, ei care contribuie la afânarea solului creștin, în așa măsură încât dolorismul lor intră în simbioză cu știuta religie a pulsiunii de moarte și o constituie. Patrologia stigmatizează până la exces epicurismul ca fiind o filosofie a plăcerii grosiere, bestiale, triviale, fără să țină seama de viața filosofului și de învățăturile lui, între care există o strânsă relație. Iată „faptele”: Epicur este autorul unor scrisori licențioase - în realitate, redactate de Diotim stoicul; se culcă cu toate femeile din școala sa; își
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
apăsate aduse de Epicur prudenței, cumpătării, practicării filosofiei, prieteniei, râsului, tot atâtea variațiuni pe tema bucuriei de a trăi și a purei plăceri de a exista care aduc în scenă și în joc mult mai mult decât plăcerile vulgare, animalice, triviale? în această etică exigentă, voința ocupă locul cel mai important. Prin ea se edifică, pe calea rațiunii, reflecția, analiza, raționamentul, cunoștințele, cultura, judecata, o plăcere demnă de acest nume. Și care nu are nimic de-a face cu cea a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mama sa, care recita incantațiile sacre ca o preoteasă... Dvinitățile nu au în mâinile lor destinele oamenilor, este ridicol să credem că putem influența mersul lucrurilor prin invocații când soluția se află în mobilizarea propriei noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura destinului oamenilor cu pretinsa vrere a zeilor. De fapt, zeii funcționează ca un ideal al rațiunii kantiene: niște modele pentru desfășurarea meditației și a acțiunii epicuriene. Scutiți de dureri, preafericiți, impasibili, autosuficienți, autonomi, indiferenți față de tot
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-10- Plăcerea hedonismului ascetic. Plăcerea austeră a lui Epicur lasă mult înapoia ei caricaturile. El însuși a avut grijă să precizeze tot ce separă această definiție a plăcerii ca produs al ascezei de abandonul grosier în seama satisfacțiilor animalice și triviale. Cum a putut deveni contrasensul adevăr până acolo încât dicționarul să cauționeze două definiții pentru unul și același cuvânt și să-l destineze atât discipolului lui Epicur, cât și chefliului mare amator de băutură, de plăcerile mesei și ale patului
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
concret, în schimb Grădina lasă deoparte discursul asupra ei înseși pentru a străluci în dovedirea excelenței tezelor formulate în amonte. Preocupat nu atât să schimbe ordinea lumii, cât să se schimbe pe sine, discipolul lui Epicur se desprinde de lumea trivială a familiei, muncii și patriei*, el adoptă o atitudine potrivnică față de orice societate care exaltă meritele banului, bogățiilor, onorurilor și puterii. Ceea ce-l atrage pe omul de rând și generează o viață mutilată, iată ce-i repugnă aspirantului la înțelepciune
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mijlocul potrivit este buna întrebuințare a timpului, buna folosire a fiecărei secunde disputate între două neanturi, cel din care venim și cel spre care ne îndreptăm cu toată viteza în raport cu eternitatea. Iar această preocupare teoretică implică o serie de definiții triviale: ce vom bea și vom mânca? Când? Cu cine? Vom munci, bine, dar în ce chip? Care va fi subiectul muncii noastre? Dar obiectul? Ne vom și odihni, firește, dar în ce proporții? Ne vom distra, vom dormi, ne vom
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Italia, devine autorul și actorul acestei transformări. Vila Papirusurilor funcționează în geografia acestei dinamici filosofice. Alunecarea semantică de la epicurianul discipol al gândirii austere a lui Epicur la râmătorul fără credință și fără lege, animal grosier care se bălăcește în plăceri triviale, ține de bună seamă de o înțelegere greșită, vizibil orchestrată de dușmanii și de adversarii săi: ea datează din acea perioadă. Neînțelegerea dăinuie. Pentru că nici al doilea epicurism, așa cum n-a făcut-o nici primul, pe care-l umanizează și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
neîncetată strădanie asupra propriei ființe. Ruptura în raport cu Epicur pare mai clară pe terenul politic. Magistrul îndemna la un fel de secesiune față de lume. El propunea despărțirea de cetate, nu violent, brutal, ostentativ, ci lăsând pur și simplu în urmă viața trivială și agitată pentru a intra în filosofia Grădinii, unde totul e numai calm și voluptate... Departe, la adăpost de neplăcerile lumii așa cum e, evitând tulburările, se putea imagina o practică existențială eficace și incandescentă. Epicur inventează mănăstirea și tradiția cenobită
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe suflet. Cu privire la Scrisoarea III îmi amintesc ce ni se spunea în anii mei de școală, la lecția respectivă: că, în partea a doua a celebrei poeme, Eminescu s-a lăsat târât de mărunte și efemere patimi, coborând la invectiva trivială, străină de marea inspirație poetică. Bineînțeles, în contrast cu spiritul pamfletar al părții acesteia, ne era lăudată partea întâia, cea cu Mircea și împăratul. Pe mine vehemența invectivei eminesciene mă încânta nespus de mult și n-a încetat niciodată de atunci să
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
altfel decât genial. În polemică (unde e vorba de idei) ajung talentul, inteligența, abilitatea. În pamflet trebuie geniu. Violența trebuie să fie purificată printr-o mare credință, așa cum se purificau odinioară înainte de luptă cavalerii. Cele mai crunte ultragii, cele mai triviale injurii pot străluci cu o lumină de vitraliu dacă cel care înjură e un om de onoare; această calitate intră consubstanțial în geniul invectivei. Din pamfletele lui Aretino nu a rămas nimic (decât o pâine pentru erudiți) numai fiindcă pamfletarul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Stancu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu. Unele rezerve pot veni și din necunoașterea operei scriitorilor evocați. În poezia lui Nichita Stănescu vede „multă vorbărie, un fel de joc ciudat de cuvinte”, Marin Preda „nu este stăpân pe scris, ba scrie chiar trivial în sensul etimologic”, pe Al. A. Philippide îl socotește superior lui Lucian Blaga și lui Tudor Arghezi. Cât privește literatura din deceniile de după cel de-al doilea război, cel intervievat își recunoaște „o destul de modestă cunoaștere” în domeniu. Dacă I.
IORDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
și de filosofie a culturii de Ioan Coman, studii de istorie literară de Gheorghe Vrabie, Vladimir Dogaru, Pan M. Vizirescu (autor și de proză scurtă). Răzbește însă tot mai multă publicistică literară și politică de ținută intelectuală joasă, de expresie trivială (Toma Vlădescu, Nicolae Roșu ș.a.). O permanentă preocupare a revistei a fost aceea de reflectare critică a fenomenului literar și artistic din epocă. Preocupare realizată doar parțial. Până la preluarea cronicii literare, în 1926, de către Tudor Vianu, cărțile noi sunt menționate
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
piese caragialiene Titircă, Sotirescu & Co., și care plasează în contemporaneitate tema ciocoilor vechi și noi, pe N. Filimon, I.L. Caragiale și Teodor Mazilu, într-o șarjă cu zece episoade tocmai nimerite pentru un spumos serial de televiziune. Titircă, Inimă-Bună... continuă Trivial tangou și plachează pe tiparul caragialian personaje din O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, D-ale carnavalului. Astfel, Zița a devenit intelectuala grupului, scrie haikuuri și pleacă în Japonia să studieze arta gheișelor, Spiridon este gay, fiindcă „homosexualii sunt viitorul
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
sexual masculin, utilizată În viața de zi cu zi ca formulă de adresare disprețuitoare la adresa cuiva. Prin urmare, „Bulă” e forma vag camuflată, printr-o concesie făcută conveniențelor sociale, a vocabulei desemnând organul viril; ceea ce, fie și În convenția aluziv trivială adoptată În lumea personajului, Înseamnă izvor al vieții și erecție citită drept verticalitate. Acestea sunt simboluri ale supraviețuirii Într-un univers dominat de sterilitate, tabuuri, false valori. Ceea ce frapează În peripețiile lui Bulă este duritatea, aparența de cinism, lipsa de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
intri În competiție, să lupți dacă vrei să intri În lupta asta. Dar nu cred că scriitorii din generația ’80 chiar și-au dorit așa ceva. S-au construit prin distanțare față de acest gen de activitate, care Întotdeauna a fost considerată trivială. Au avut oroare de Înregimentare. Cred că dorința de a rămâne liber și de a avea independență, de a nu fi Înregimentați nici măcar În administrație sau În funcții culturale, a contat foarte mult pentru profilul de generație al acestor oameni
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Deposedat de atributele lui tradiționale și coborât într-un registru opus, șocant, apare și erosul. Femeia, având „hoitul important”, îi ciocănește în dreptul inimii „cu degete de zaraf” sau, în ipostază castă, e coborâtă - cu un cinism pervers, sadic - în registrul trivial, culinar și agrest. Există, desigur, o anumită poză teribilistă în toate acestea. La baza gesturilor și retoricii antiretorice a frondei poetului se află o stare de spirit mai profundă, mai gravă. Mai întâi, poza teribilismului stă pe o ambivalență, care
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
despre exil”, ci și prin prelucrarea alertă și speculativă a materiei. Deși tema pare să fie literatura exilului românesc din perioada postbelică, S. nu procedează după cerințele unei rețete pragmatice de istoric literar, acesteia preferându-i o hermeneutică mai puțin „trivială”. Confruntată cu „distrofia conceptuală a fenomenului exilului”, autoarea o scurtcircuitează, reducând-o la câteva linii de forță: metafizica exilului, timpul și spațiul exilului, maladiile exilului, exilul ca alienare. Nu este o operație propriu-zis fenomenologică, întrucât specularea conceptului de exil se
SALCUDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
o carte scrisă de fostul critic social Cristopher Lasch - The Culture of Narcissism. Lasch argument că etica consumismului a pătruns atât de adânc În psihicul american, Încât majoritatea americanilor - și În special tinerii - urmăresc doar plăcerea de moment și ocupațiile triviale. El scria: „Urmărirea interesului personal, identificat În trecut cu urmărirea rațională a câștigului material, și acumulării de bogăție a devenit o căutare a plăcerii și supraviețuirii psihice... Să trăiești pentru moment este pasiunea dominantă - să trăiești pentru tine, nu pentru
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
indiscreție, iar rezultatele sunt modeste, acuză lipsa de gust, vulgaritatea. De valoare mai scăzută se arată și scrierile pe subiecte laice. Spre a-și asigura existența, sub pretextul criticării unor moravuri, S. produce în serie cărți superficiale, cultivând comicul ieftin, trivial, cum se întâmplă încă din romanul Fete și văduve (1931). Alte asemenea improvizații romanești sunt Camere mobilate (1933), Parada norocului (1934), Căsătorie de probă (1937), O partidă de poker (1938), Haine vechi... (1947). Dar și altundeva abandonarea mediului monahal-bisericesc se
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
parvenitism (venal, totuși), noile variante ale mitocăniei etc. O sursă de comic frecvent investigată este vorbirea (numeroase schițe au aspect de scenetă sau sunt colaje de scrisori, ca la I. L. Caragiale, luat ca model), cu amestecul de termeni comuni, colocviali, triviali ori sentimentali și de limbaj tehnic sau în genere neologistic (vorbirea în „radicale”), amintind și de seria cu Tanța și Costel a lui Ion Băieșu. Scenetele sunt plasate în noua geografie economică și socială (CAP-uri, întreprinderi de stat, ferme
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
lui S. e ciclul de poeme Către Sing, răsfirat, începând din 1995, de-a lungul mai multor volume. Aici autorul apare ca un elegiac cu manifestare epistolară. Textele întocmesc un jurnal al unor dispoziții și situații diverse, trecând de la cotidianul trivial la corespondența dintr-un aerostat sentențios. Epistolele sunt, în fond, cărți poștale ilustrate cu figura expeditorului. SCRIERI: Dezvăluiri, București, 1989; Către Sing, Oradea, 1995; Strigătul de siliciu, Oradea, 1997; Către Sing, Oradea, 1997; Flame degerate, Oradea, 2001; Les Visions avec
SFARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289656_a_290985]
-
de asimilare a mediului sunt evidente deoarece „creanga săracă în imagini” vorbește de la sine , în cazul indivizilor care au deficiențe, atunci cand fac cunoștintă cu un sinonim, cu un obiect, cu un fenomen (pe care ei îl percep la modul comun/trivial), spre deosebire de individul cu „pregătiri estetice”, cu un limbaj al coerenței în care miza justifică solicitarea atenției noastre; să nu uităm că acestă coerență trebuie să raspundă unei așteptări de originalitate, actualitate sau noutate. Așadar, percepția de tip artistic filtrată prin
ARTA ● Avatarii şi Colaje în aprecierea Creativităţii, Simbolului, Interpretării... ● Elemente ale Percepţiei de TIP ARTISTIC prin raportare la binomul Mental - Senzorial. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_915]
-
probabil, Nunțile necesare (1992; Premiul Academiei Române), o rescriere în cheie postmodernă a unui mit fundamental al culturii românești: Miorița, cu referire intertextuală și la Ritmuri pentru nunțile necesare, poemul lui Ion Barbu. Tratat sub semnul derizoriului, în registru familiar, chiar trivial - ciobanului mioritic i se substituie un profesor de țară, Ciobanu, căruia doi colegi răuvoitori, Pădureanu și Munteanu, îi urzesc moartea social-profesională, destituirea pentru imoralitate, pe când oaia năzdrăvană e o fetiță cu care protagonistul are relații erotice vinovate ș.a. -, mitul e
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. A mai publicat în „Luceafărul”, „Suplimentul literar-artistic al «Tineretului liber»”, „Dreptatea literară”, „Contrapunct”, „Arc”, „Nouăzeci”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Literatorul”, „Poesis”, „artPanorama”, „Vatra”, „Playboy”. În Evenimentul zilei, carte care parazitează și recontextualizează poetic materia „trivială” din ziarul cu același nume, poate fi văzut un gest de marketing și frondă tipic pentru generația ’90, dar și o formă de dezafectare a unui real agresiv, prin preluarea și depășirea lui în poezie. Volumele ulterioare ale lui V.
VASILESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290453_a_291782]
-
încăpățânați, mânioși, indisciplinați, mitomani și profitori. Se notează furturi frecvente. f) Perverșii instabili. Au o ereditate foarte încărcată, în special pe linie caracterială. Părinții sunt adesea tarați. Somnul este agitat. Turbulenți și zgomotoși, sparg, rup, strică. Au un limbaj vulgar, trivial, injurios. Sunt mitomani, obraznici și calomniatori, răzbunători cu tendință la dominare. Viața sexuală apare precoce. Sunt leneși și inactivi cu performanțe școlare mediocre. g) Instabilii intermitenți. Au o ereditate psihopatică foarte încărcată. Manifestările au o tendință de apariție ciclică. Posedă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]