1,100 matches
-
10 Plăcerea hedonismului ascetic. Plăcerea austeră a lui Epicur lasă mult în urmă caricaturile. El însuși a avut grijă să precizeze tot ce separă această definiție a plăcerii ca produs al ascezei de abandonul grosier în lumea satisfacțiilor animalice și triviale. Cum a putut deveni contrasensul adevăr până într-acolo încât dicționarul să cauționeze două definiții pentru unul și același cuvânt și să-l destineze atât discipolului lui Epicur, cât și chefliului mare amator de băutură, de plăcerile mesei și ale
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
concret, în schimb Grădina lasă deoparte discursul asupra ei înseși pentru a străluci în dovedirea excelenței tezelor formulate în amonte. Preocupat nu atât să schimbe ordinea lumii, cât să se schimbe pe sine, discipolul lui Epicur se desprinde de lumea trivială a familiei, muncii și patriei, el adoptă o atitudine potrivnică față de orice societate care exaltă meritele banului, bogățiilor, onorurilor și puterii. Ceea ce-l atrage pe omul de rând și generează o viață mutilată, iată ce-i repugnă aspirantului la înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mijlocul potrivit este buna întrebuințare a timpului, buna folosire a fiecărei secunde disputate între două neanturi, cel din care venim și cel spre care ne îndreptăm cu toată viteza în raport cu eternitatea. Iar această preocupare teoretică implică o serie de definiții triviale: ce vom bea și vom mânca? Când? Cu cine? Vom munci, bine, dar în ce chip? Care va fi subiectul muncii noastre? Dar obiectul? Ne vom și odihni, firește, dar în ce proporții? Ne vom distra, vom dormi, ne vom
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Italia, devine autorul și actorul acestei transformări. Vila Papirusurilor funcționează în geografia acestei dinamici filosofice. Alunecarea semantică de la epicurianul discipol al gândirii austere a lui Epicur la râmătorul fără credință și fără lege, animal grosier care se bălăcește în plăceri triviale, ține de bună seamă de o înțelegere greșită, vizibil orchestrată de dușmanii și de adversarii săi: ea datează din acea perioadă. Neînțelegerea dăinuie. Pentru că nici al doilea epicurism, așa cum n-a făcut-o nici primul, pe care-l umanizează și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
neîncetată strădanie asupra propriei ființe. Ruptura de Epicur pare mai clară pe terenul politic. Magistrul îndemna la un fel de secesiune față de lume. El propunea despărțirea de cetate, nu violent, brutal, ostentativ, ci lăsând pur și simplu în urmă viața trivială și agitată, pentru a intra în filosofia Grădinii, unde totul e numai calm și voluptate... Departe, la adăpost de neplăcerile lumii, evitând tulburările, se putea imagina o practică existențială eficace și incandescentă. Epicur inventează mănăstirea și tradiția cenobită. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Deposedat de atributele lui tradiționale și coborât într-un registru opus, șocant, apare și erosul. Femeia, având „hoitul important”, îi ciocănește în dreptul inimii „cu degete de zaraf” sau, în ipostază castă, e coborâtă - cu un cinism pervers, sadic - în registrul trivial, culinar și agrest. Există, desigur, o anumită poză teribilistă în toate acestea. La baza gesturilor și retoricii antiretorice a frondei poetului se află o stare de spirit mai profundă, mai gravă. Mai întâi, poza teribilismului stă pe o ambivalență, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
aceste sisteme mod obiectiv.” [19]Probabil prima imagine clară în natura profundă de control ... a fost că nu este vorba despre tragerea de pârghii pentru a produce rezultatele scontate și inexorabile. Această noțiune de control se aplică numai la mașini triviale.. Ea nu se aplică la un sistem total care include orice fel de element probabilistic de la vreme, la oameni, la piețe, în economia politică. Caracteristica unui sistem nontrivial, care este sub control, este că, în ciuda faptului că are de-a
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
și sindicate, acționează formal, se reunesc mai rar și sunt preocupate de problema condițiilor și relațiilor de muncă. Funcțiile comitetelor de consultanță se înscriu mai ales în planul comunicațional. Astfel, ele îndeplinesc funcția de discutare a problemelor comune, curente, banale, triviale; funcția de transmitere către conducere a unor informații (îndeosebi a nemulțumirilor); funcția de facilitare a transmiterii informațiilor de conducere către angajați cu privire la deciziile deja luate. Inițial, conceperea comitetelor de consultanță a fost bazată pe o filosofie generoasă. Conducerea acorda consultanței
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ea consideră că ar fi un simptom de demență. Andrei va asista, deziluzionat, la scena cuceririi femeii visurilor sale de către Nae Inelescu, donjuanul local, „tipul cuceritorului patetic” (G. Călinescu), și se va sinucide, dând, în felul său, replica supremă mediului trivial în care a trăit. Critica a observat în Brațul Andromedei, ca și în celelalte romane ale lui M., dezvoltarea concomitentă a unei alte teme care structurează universul romanesc și individualizează personajele: bovarismul. Pentru Andrei Lazăr, năzuința către idealul erotic este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
are o semnificație crucială pentru interpretare. Perspectiva lui Goldknopf, care este atît naratolog, cît și romancier este cu atît mai însemnată ca o confirmare a tezei mele, întrucît a fost formulată expres în opoziție cu perspectiva lui Booth asupra caracterului trivial al diferenței dintre forma la persoana întîi a narațiunii și forma la persoana a treia 230. 4.8. Alternarea referinței pronominale la persoana întîi și la persoana a treia Nu aș vrea să fiu eul care trăiește povestea mea. (Max
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
je, subiect al reflecției și al voinței de a fi, si moi, obiectul sau ireal, dar indestructibil, imposibil de resorbit într-un sine esențial. Cioran tânjește după absolutul inițial, cel anterior existenței, față de care viața nu este decât o "experiența triviala". Astfel, viața nu este decât "coridorul spre moarte", ca și pentru Sábato, pregătirea pentru eliberarea finală, viziune care nu este departe de aceea a Vechiului Testament, în care păcatului originar îi urmează viața, ca o pedeapsă impusă de Dumnezeu pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nici nu există, de a-i face pe oameni "conștienți de delirul lumii". Obsesiile sale sunt, în termenii lui Savater, "destinul popoarelor, decadenta, fanatismul, sfârșitul politeismului păgân, mistica, complexul blestem al literaturii, sinuciderea, impotenta filosofiei, spaimele maiestuoase ale teologiei, ispitele triviale ale cărnii"77. Este el "le secrétaire de șes sensations", se întreabă Sylvie Jadeau 78, sau răspunde unei mode a scriiturii fragmentare, ca răspuns al vitezei cu care trăiește omul modern, ce nu mai are timp decât pentru scriituri de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
logică decât cea care ne este familiară. Față de acel "cu totul altfel" pe care l-a explorat cu atenție fenomenologia religiei, de pildă Rudolf Otto, survine masiv un "altfel" cât se poate de profan, comun sau chiar de-a dreptul trivial. Nu știi deocamdată ce ascunde acest gen de alteritate comună, vulgară, care inundă uneori complet viața noastră cotidiană. Dar nu poți să nu-i observi forța aparte și unele consecințe grave pe care le are. Toate acestea țin de una
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
elevat se dezvoltă într-un lexic jos (de pildă, "burlesc" sau "travesti" la noi în secolul al XVIII-lea, poemul lui Osipov Eneida pe dos) sau invers stilul înalt și procedeele obișnuite ale desfășurării epice se aplicau la un subiect "trivial""23. Procedeele, iar nu motivele, temele, autorii sau anumite opere literare propriu-zise, constituie esența oricărei parodii. Discursul teoretic al lui Tomașevski se axează pe apropierea dintre vârstele literaturii și evoluția asemănătoare a procedeelor literare; literatura ar fi, prin urmare, o
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vitejie: Rinaldo aleargă după Baiardo; Orlando după Angelica, iar Brandimarte, după Orlando. Vitejii sunt, ca în romanul lui Calvino, inexistenți. E o fugă generalizată, atât în căutare de aventuri amoroase, dar și de responsabilitate. Un subiect eroic tratat la modul trivial, deci parodie. O parodie care se îmbogățește însă și cu accente satirice în momentul în care se insistă asupra nebuniei personajului ce dă titlul opului. În aceeași pădure desacralizată din poemul lui Boiardo, Orlando întâlnește un tânăr sarazin rănit, pe
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
În plus, "fericiții" pot lucra când vor și pot dormi după pofta inimii, apropiindu-se de sensul care înnobilează, spre final, orice înclinație către vulgarizarea subiectului operei prin imaginarea unor episoade al căror conținut explicit este depășit doar de limbajul trivial inventiv. Această "domnie a burlescului" din romanul rabelaisian, cum o numise Zoe Dumitrescu-Bușulenga, deschide opera în sensul acelui memento laetari (adu-ți aminte să te bucuri) care-l neagă, surclasându-l, pe medievalul memento mori (adu-ți aminte că vei
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
conștientă în interiorul arhivei", iar acea arhivă este istorică și literară deopotrivă 321. Criza subiectelor i-a condus pe mulți la afirmația exagerată că parodia postmodernă, ca de altfel întregul postmodernism, ar fi o exagerare lipsită de profunzime, un uriaș kitsch trivial, care se vinde bine unor cititori dispuși, după modelul societal în care trăiesc, să prefere "literatura de consum". Nimic mai neadevărat... Vom vedea cum, în operele despre care vom discuta, subiectelor sunt puse în acord cu viziuni și discursuri pe
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu mai știe la ce să fie atent, în afara comicului de orice natură (de limbaj, de situație, de caracter etc.). E o fugă generalizată, atât în căutare de aventuri amoroase, dar și de responsabilitate. Un subiect eroic tratat la modul trivial. Pentru ca dezorientarea cititorului să fie generalizată, confuzia se instalează și în zona naratorului, despre care aflăm, cel puțin la început, că ar fi o măicuță ce-și ispășește penintența scriind această "cronică". Sora Teodora e, retoric, autoarea unor rânduri de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ages and places makes clear that its meaning changes. Twentieth-century art teaches that we have come a long way from the earliest sense of parody as a narrative poem of moderate length using epic meter and language but with a trivial subject", în Linda Hutcheon, A Theory of parody. The teachings of twentieth-century art forms, Methuen, 1984, capitolul "Defining parody", p. 32. 73 Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Academiei RSR, București, 1975. 74 "A composition in prose or verse in
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de asimilare a mediului sunt evidente deoarece „creanga săracă în imagini” vorbește de la sine , în cazul indivizilor care au deficiențe, atunci cand fac cunoștintă cu un sinonim, cu un obiect, cu un fenomen (pe care ei îl percep la modul comun/trivial), spre deosebire de individul cu „pregătiri estetice”, cu un limbaj al coerenței în care miza justifică solicitarea atenției noastre; să nu uităm că acestă coerență trebuie să raspundă unei așteptări de originalitate, actualitate sau noutate. Așadar, percepția de tip artistic filtrată prin
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_915]
-
structurarea unui ansamblu teoretic armat cu caracteristicile științei; * pericolul care a pândit continuu sociologia, acela de a identifica simțul comun, antrenat în practica socială, cu analiza sociologică. Sociologia s-a născut abia atunci când gândirea a câștigat definitiv bătălia cu interpretarea trivială, cea pe care omul de rând o obține în mod firesc, viețuind în societate; * lipsa de unitate în fixarea și acceptarea obiectului și problematicii sociologiei; * realitatea potrivit căreia nicio teorie nu răspunde integral și simultan toate criteriile pentru a fi
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
civilizații superficiale de forme”. Tipare și imbolduri swiftiene se simt în crochiurile savanților ignoranți, al feministei, în satira găunoșeniei din viața intelectuală (Mya Lak, În preistorie, Explorări, Prezidenta). Eliberat parcă de orice constrângere, pamfletul dă curs slobod elementului monstruos și trivial, cerând ex negativo respectul structurilor vitale. Tableta este genul care, în literatura română, îi aparține: A. îl creează și îl consacră. Mărturisind aversiune față de compunerile dezlânate și inexpresive, își propunea să releve substanța, ponderea faptului insignifiant, explorând concentrat semnificațiile unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
prin ceea ce s-a numit o estetică a urâtului. A., gândind panteic, nu a vorbit niciodată de urât, ci de „frumuseți de neant” (Ploaia). Sămânța lui Dumnezeu o află în luceferi, ca și în glod. Lexicul brutal dinamitează șabloane, dar trivialul interesează supus unei semnificări superioare (Hagi-Tudose). Și numai „intrând în ele” (Blaise Pascal), trăindu-le, „constructorul de cuvinte” ajunge să le însuflețească și sporește înțelesurile lumii. Deși era atras de teatru, deși lirica sa are o încărcătură dramatică, textele destinate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
analiza lor. V. analiză a conversației, context, interacțiune. MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN EUFEMISM. Redarea atenuată a unor fapte sau idei reprezintă eufemismul, folosit pentru a evita cuvintele sau expresiile triviale ori insultătoare, precum și în tabu-urile sociale și religioase. Din punctul de vedere al expresiei, eufemismul poate fi reprezentat de un cuvînt, de o sintagmă (cu nevoi speciale pentru "infirm") sau de un enunț (cu valoare de substitut sau de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu-i permite înălțarea impersonală. Dacă artisticul sublimează realul, atunci moralitatea artei depinde de "tratarea" ideal-artistică a unui subiect. Moralitatea artei este incompatibilă cu morala explicită, cu "învățăturile morale". În timp ce perspectiva estetică purifică, păstrează formele eterne, elimină ceea ce este perisabil, trivial, de circumstanță, lipsa acestei perspective, lipsa de "inspirare impersonală" este dăunătoare. Dacă artistul nu-i oferă cititorului un spațiu ideal, în care să se înalțe impersonal, acel artist rămâne autorul unei opere triviale. Plecând de la ideea că orice operă de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]