1,177 matches
-
plecat cu oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către Demiurg. Munții privesc neputincioși cum rostul naturii se schimbă. Crestele lor lipsite de veșmântul firesc al zăpezilor milenare, își ascund rușinate frunțile dezgolite indecent, chemând în zadar troienele argintii trimise în exil, să dispară nefericite, înghițite de apele lacome ale mării. Doar vântul deznădăjduit mai execută ordinele absurde ale Stăpânei, rămasă fără oaste și fără muniție. Furia ei se revarsă peste țărmurile încremenite sub suflarea-i geroasă, construind
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
gerul, Sărmane, gândurile călătoare, Învălmășite-n valuri de ninsoare, Se tem să nu transforme-n așchii cerul. Să nu pătrundă acele de gheață În sufletul, și-așa, în agonie Că nu găsește-o cale, nu mai știe Să-noate prin troiene sau prin ceață. Iar licărul cuminte de lumină N-ar înfrunta omăturile-acele Prea albe, viscolite și prea grele Ce-n iarnă și în mine-ar sta să vină. Prin ochi, făclia-mprăștie-nafară Speranțele ce nu s-au vrut închise În vreo
FLORI DE GÂND de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374340_a_375669]
-
de nemernică este această împărăteasă și cât de ticăloși slujitorii săi. Umblau tot mai multe zvonuri cu privire la fărădelegile acestora, care i-au torturat pe cei care s-au dus la palat, i-au ucis sau i-au aruncat în Temnița Troienelor. Toți au început să-și pună în ascunzători bunurile, să fie mai atenți, să se ferească din calea urgisitorilor. Se adunau în locuri ascunse, discutau aprins, chibzuind ce să facă să scape de urgia blestematei. Dar unii ziceau că împărăteasa
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
Dar ei zic... să le dați. - Ce să le dau? Nu le dau nimic! Și voi? Ce le-ați dat? - Le-am dat. Au avut grijă Viscorilă și Nămețilă. I-am ajutat și eu cu cioroipanii. Acum sunt în Valea Troienelor. - Așa... răsuflă Iarna. Să fie fericiți! - Numai că... murmură maestrul... - Ce mormăi? Se răsti Iarna. Ce... numai că?... - Păi... au scăpat câțiva. Au spus la alții... ăia... altora... Și uite-așa! Acum toți cârtesc. - Ce fac? - Cârtesc! Adică... mârâie... - Mârâiee
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
Maestrul Ciorică, bătu călcâiele, făcu o plecăciune adâncă și se retrase în viteză. Ceilalți doi înțepeniră în poziția de drepți. Negru-Cioară transmise gâfâind porunca, iar croncănitorii speriați și zburliți începură să cârâie haotic prin tot palatul. Mai ales în Valea Troienelor Uriașe, cerul se înnegrise de atâta vălmășag și cârâit. Cioroipanii croncăneau peste tot ca turbații: - Să vină la Măria Sa toți slujitorii! Toți slujitorii! Toți slujitorii! La auzul cârâiturilor alarmante, toate namilele împrăștiate prin împărăție alergară într-un suflet la palat
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
organizeze o acțiune cu rezultate imediate. Nor Vânăt aleargă prin hăurile cerului ca un besmetic sau chefuiește cu nespălații săi în turnul cel mare al palatului. Viscorilă spulberă zăpada pe crestele munților după capre negre. Nămețilă sforăie tolănit în Valea Troienelor Uriașe. Babele moțăie prin cotloane ascunse. Și tu, Cloanță Cotoroanță, te-ai covrigat după sobă în chilia ta, ai pus mătura-n cui și-ți hrănești potaia de Colț Fioros cu ciolane din bucătăria mea. Trai nineacă! Ce să mai
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
smulge copacii și prinde toate păsările în zbor! Tu, babă Cloanță Cotoroanță, încalecă pe mătură și ia-ți javra de lup! Aleargă prin păduri la Craiul Codrilor, rupe-l cu colții, prinde-l de barbă și aruncă-l în Temnița Troienelor Uriașe! Pune-l pe Colț Fioros să rupă toți copacii, să prindă jivinele pădurii și să mi le aducă la palat, să-mi satur toți slujitorii cu ele! Tu, Ger Sticlos, aleargă prin toate satele și orașele, fură de la supuși
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
viu prin pădure se dădeau prinși de lupul Colț Fioros. Copacii pădurilor, se lăsau loviți de Viscorilă, iar pomii erau smulși de acest turbat, care-i ducea în grădinile din Țara de Fum. Cei care se împotriviseră zăceau aruncați în troiene cu cătușe de gheață la rădăcini și haine de țurțuri pe ramuri și tulpini. Era plină Temnița Troienelor Uriașe de răzvrătiți... Oamenii pierduseră orice speranță. - Gata, până aici ne-a fost! ziceau ei. Din lanțurile Iernii nu ne mai scapă
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
pomii erau smulși de acest turbat, care-i ducea în grădinile din Țara de Fum. Cei care se împotriviseră zăceau aruncați în troiene cu cătușe de gheață la rădăcini și haine de țurțuri pe ramuri și tulpini. Era plină Temnița Troienelor Uriașe de răzvrătiți... Oamenii pierduseră orice speranță. - Gata, până aici ne-a fost! ziceau ei. Din lanțurile Iernii nu ne mai scapă nimeni. Și disperarea plutea peste gemetelor tuturor. Iar cămările Iernii se umpleau: butoaie cu seva copacilor, stive cu
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
Darul zilei, Sonete) divulgă un eu poetic încrezător în forțele proprii, o feminitate suavă și luminoasă, care percepe lumea din jurul său ca o poezie: „Cele mai frumoase poeme” sunt „grădinile de meri în floare”, „săgeata de cocori”, „zăpezile luminând în troiene”, „brațele mamei de-alint”. În vâltoare, eul feminin râmâne neclintit, cu asumare, fără ezitări, fără spaime. Versurile sunt frumoase, frumoase: „Câte furtuni/ Pe tâmple-mi cad/ Atâția pescăruși/ în zborul meu.”( Atâția perscăruși); „Port sufletul/ Pe buze/ Cum aș purta
DRAG DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374381_a_375710]
-
altceva frumusețea teiului nu va fi pusă în valoare mai mult decât de vânt: ”Iară tei cu umbra lată și cu flori până-n pământ/ Înspre apa-ntunecată lin se scutură de vânt.” ” Căci vântul adunat-a , de flori de tei troiene.”(!Strigoii”) ” Poet gonit de lume și înghețat de vânt”(” Întunericul și poetul”) ”Codri mângâi cu vânt de primăvară”(” Povestea magului călător prin stele”) S-a vorbit la EMINESCU despre o” trăire a departelui” , de un ”departe lăuntric”( Edgar Papu- Poezia
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
multora. Se vede, se simte, se deduce plagiatura crasă. Cunosc de prin ce citesc pe câțiva plagiatori. Și, Dumnezeule, chiar știu o persoană ce-a publicat cât Balzac, sau mai de pe la noi, cât Mihai Beniuc, și ca el, având un troian de titluri, vreo două doctorate, fiind membru a tot felul de uniuni și asociații, umplând în vârtej enciclopediile, dicționarele, antologiile care mai de care... Cum de se poate așa ceva? Când îi oprim? Unde duc unii cultura noastră, ce rămâne copiilor
DEZAMĂGIRI RICOŞATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373567_a_374896]
-
-n albul necosit S-ar fi plimbat macii cântând, Cu voci de aur colindând O altă iarnă dintr-un sat Și el din lut amestecat, In satul fără nicio stradă Doar cu doi oameni de zăpadă?! Mai știi când descântam troiene? Aveam oare de ce mă teme Când se topea sub ochii mei O inimă din flori de tei Și rămânea-n privirea lumii O ramură din șoapta lunii? E mult de-atunci, dar oare știi Că și zăpada va-nflori? Foto
RAMURĂ DIN ȘOAPTA LUNII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1748 din 14 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371583_a_372912]
-
minții va lumina confrații, har poetic dăruindu-le prin mister. * Poemul meu se va pierde în abisuri, când Luceafărul cu raza-i strălucește. Dar îmi leg vremelnicia de înscrisuri și menirea vieții de a lui poveste. * Prin Iarna ce pe troiene stă de veghe, îngheață și amintirile pe alei. Numai pe tine, poet fără pereche te mai așteaptă înghețate flori de tei! * Pe ,,Lacul codrilor" au albit nuferii, ducând legendă în vremuri epocale de grijă că, fără ele ai suferi! Iar
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374835_a_376164]
-
nr. 2307 din 25 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului O fărâmă de pâine, flămând, cere pruncul... Mama își ascunde grea lacrimă-n gene. Nu are să-i dea, spic n-a crescut în crepuscul Și neaua se-așează pe grâu, în troiene. Să o ia de la capăt, să-nceapă iar lucrul, Când timpul rămas li se scurge alene, O fărâmă de pâine, flămând, cere pruncul, Mama își ascunde grea lacrimă-n gene. Spre cer ea privește și îi caut-adâncul, Se roagă-n
RONDELUL MINUNII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374004_a_375333]
-
Acasa > Poeme > Emotie > TIMID SE ÎNALȚĂ LĂSTARUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Timid se înalță lăstarul Pe lângă cumplitul troian, El trece spre ceruri hotarul, Pornit din adâncuri, mai an. Încet își întoarce privirea, Văzând doar omături în zare, În muguri își mută uimirea Sclipirii din albul cel mare. O rază de sus îl veghează Prinzându-l în calda-i
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375465_a_376794]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > MIREASĂ-N ROCHIE CU PERLE! Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mireasă-n rochie cu perle, Frumoasa iarnă, iar, apare! Purtându-și trena prin troiene, Iese mereu învingătoare! A cucerit un continent! E doamnă mare în Carpați! Și-a aruncat, la un moment, Voalul pe brazii minunați! Ca trena-i albă, totu-i alb! Superbul stă cu ea la masă! Oferă inimilor dalb, Aduce bucurie
MIREASĂ-N ROCHIE CU PERLE! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371976_a_373305]
-
era din fier și ușa îi fusese încuiată cu trei lacăte mari. Colivia era la marginea Pădurii Soarelui, și nu așa departe de locul unde își avea lăcașul Moș Crăciun și curierii săi. Singurii lor tovarăși erau munții, vântul și troienele viscolite, iarna. Vara, căldura toridă, ploile și animalele sălbatice îi deranjau tot timpul, sau ploile și vântul îi udau și îi chinuiau. De ani și ani de zile se chinuiau să spargă lacătele de Sărbători, cu intenția de a-i
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
Și prin ploi, și prin furtună, Prin zăpezi proaspăt căzute. Ei tot merg, nimic nu poate Să le stăvilească drumul Până văd (inima-i bate) Din castel cum iese fumul. Ciori cu glasuri răgușite Din înalturi prind să cadă Pe troiene viscolite, Sclipitoare, de zăpadă. Totu-i pustiit și rece, Negre ziduri, negre geamuri, Vântul șuieră și trece, Fulgii aruncând pe ramuri. Și în iarna grea, geroasă, Peste munții de zăpadă O voce-ncepu, sfioasă, Cântec dulce de baladă. Ca un
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
mare, pe malul lacului Tatlageac. Până în comuna noastră erau de la haltă vreo opt kilometri direct pe câmp. Norocul lui a fost că a coborât mai multă lume prinsă cu treburi pe la oraș. Pe șosea nu se mai putea circula din cauza troienelor mari de zăpadă. Așa au venit împreună în comună după un chin de câteva ore bune prin nămeții de zăpadă și un viscol în câmp deschis de te tăia la față. Lupii urlau și le urmăreau grupul, poate, poate se
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
Sar scântei de suflet, zborul le e frânt, Ploi de neputințe caută pământ, Scânteiază dorul,vise-abandonate, Uneori mai ninge cu singurătate. Ne sufocă zilnic ucigând dorința, Cheile-s la noi, nu găsim portița, Peste sentimente și iubiri blazate Se depun troiene de banalitate. Ninge și-n altarul sufletului meu, Rănile sunt aspre, sângerează greu Tu, lumina lină-a-blândei dimineți, Spală-mi în zăpezi negrele tristeți. Vreau ninsori de flori peste umerii goi Să-nflorescă iarna ce se-află-n noi, Primăvară, vino, ne îmbracă iar
NINSOAREA DIN NOI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372827_a_374156]
-
a renunțat la a-l mai folosi ca recuzită în obiceiul colindatului și pentru că anotimpul nu le mai permitea transportarea lui rapidă, atât din cauza roților din fier cât și a greutății lui. Ei trebuiau să parcurgă distanțe mari, câteodată prin troiene și faptul acesta i-a făcut să renunțe la acest obiect, care, în realitate favoriza colindul și datina urărilor binefacerii pământului. Transportul neputându-se face cu ușurință și fără griji, colindătorii au pus bază pe o recuzită ușor transportabilă cu
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
copilăriei”! Inspirată metaforizare a unei vieți pline de poveste, cu infinite mergeri oprite și repornite pe infinite drumuri. Viața artistului a fost și este o zăpadă. În sensul de alb și pur, nu în sensul de frig; în sensul de troian de aspirații și izbânzi, în sensul de ninsoare cu gânduri, de viscole cu amintiri! E făptuită de Editura Pro Universitaria, această veritabilă lucrătoare de cărți ce face restituiri de patrimoniu, de ani buni, scoțând opere de seamă cu și despre
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
știa ce să facă. Nu știa cum să iasă din situația ridicolă în care a fost pusă. În neștire începu să țipe: - Gărzile! Să vină gărzile! Intrară vreo douăzeci de matahale. - Luați-i pe tâlhari și îngropați-i în Temnița Troienelor Uriașe! Acolo să le înghețe oasele! Matahalele se repeziră ca turbații la cei doi prizonieri, îi înșfăcară și ieșiră cu ei în grabă mare. I-au aruncat în prăpastie, iar Nămețilă a aruncat peste ei un munte de omăt. -va
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
clipă nebună te-aducă/ la mine la ușă să suni./ Credea-voi că-s colindătorii/ și ușa larg voi deschide/ și tu-mi vei cânta un colind,/ tristețea o vei ucide./ Să ningă, o, Doamne, să ningă/ și tu prin troiene să treci.../ Hai vino, cânta-vom colinde,/ vom spune atâtea povești!/ Să ningă, iubite, să ningă/ în seara de-ajun de Crăciun,/ o clipă nebună te-aducă/ la mine la ușă să suni./ În casă e cald și e bine
IN ASTEPTAREA SARBATORII CRACIUNULUI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 22 din 22 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344967_a_346296]