844 matches
-
-o clipă. Și proaspătul mire cu iarna se luptă, cu-a nopții rece umbră, neîntreruptă, strunește căluții, se teme de noapte, câmpia să taie spre miazănoapte. Pământul e nins cu plapumă groasă, temerile curg, pe tâmple-i apasă iar biciul trosnește în a iernii furie zăbala prea strânsă pe cai îi înfurie și deodată... sania ușor se înclină mireasa-i pierdută peste-o colină și vântul șuieră în apriga iarnă, iar tânăra prin nămeți se răstoarnă... Rătăcită-i mireasa și-ncepe
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
cât mai repede, însă în față nu se mai vedea nimic, ploaia îl lovea puternic șiroindu-i neîncetat pe obraji, undeva în stânga lui un copac ardea cuprins de flăcările unui fulger galben-albăstriu, sălciile se aplecau sub bătaia furtunii până la pământ, trosneau, scârțâiau cu vaiete prelungi și nemaiauzite... Nu se opri din alergat nici când se împiedică de câteva oi ce behăiau dezorientate prin ploaie. Plângea , nu pentru că-și pierduse cizmele pe drum, ci pentru că nu mai știa unde este, nu mai
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
cum cei doi bărbați se înfruptau cu poftă din bunătățile aflate în fața lor, schimbând uneori câte o replică monosilabică. Se vedea din modul cum se hrăneau că le este foame și le place ce au în față. Până și cum trosneau oasele fine ale pulpelor de porumbel între dinții lor puternici le amuzau pe cele două femei. Nu a durat prea mult până platourile au fost devastate și golite de conținut ca și când nici nu ar fi existat. Doamnele erau invitate cu
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
trebuie să se așeze la casa ei, Hestia le răspundea tuturor, râzând că încă nu-i vremea trecută și că o să facă și pasul acesta atunci când vor hotărî zeii. ** Era o iarnă cumplită. Crivățul sufla cu putere troienind nămeții. Stejarii trosneau sub greutatea zăpezii. Lupii, urlau prin desișuri. Bătrânii spuneau că nu văzuseră în viața lor o iarna mai câinoasă ca asta. Sufereau de frig și animalele, nu numai oamenii! Ca să se mai încălzească, dar să le și ferească de atacul
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
cu uleiul de culoarea șofranului și mama-mi spune să țin cutia cu chibrituri. Se întinde în casă miros de mir și tămâie...și e liniște, e bine. Fiecare se gândește la ceva. Pe scaunul de lângă soba plină cu lemne trosnind a scânteiere tata își odihnește trupul obosit de peste zi. E tot liniște și numai focul aduce câte-o tresărire din gânduri. Sora mea îmi clipește complice și-i înțeleg ideea. Așteptăm ca să ni se dea semnalul ieșirii din casă. Afară
CARTEA CU MIROS DE MIR ŞI TĂMÂIE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376646_a_377975]
-
dulceața în urcioare de pământ. Și-apoi ghiocei de zăpadă îmbracă câmpul,casele,gradinile.Se odihnește pământul,iar oamenii spun povești ,la gură sobei.Cand eram copil,femeile teșeau în războaie de țesut, pe vremea această, a viforului ,în timp ce focul trosnea și doinea în soba.Asa mi-o amintesc și pe bunica,țesând povești și creând , cu migala, ștergare și paturi cu fir ales.Mi-au rămas de la bunica,în amintire,cateva podoabe. Mi-au rămas,de la bunica,amintiri sfinte,pe
SATUL MEU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376797_a_378126]
-
frumoasă și suficient de tristă pentru a-și aduna lacrimile în batistă, proprietara coșului acoperit numai în parte de o basma mare și înflorată vorbea întruna, cotcodăcea ca găina stăpână pe toată ograda. Se ridica, se așeza, iar se ridica ... trosnindu-și încheieturile degetelor boante, dar încărcate de inele multe și grele. Își strunea din instinct gesturile și toate cuvintele, pe care ba ... părea a le strivi în măsele, ba ... le salva și ridica pe vârful limbii cu lipici de femeie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
în liniștea ce-absoarbe Și zborul și păcatul ce strigă-n amândoi Ajunge un minut, ajunge o secundă Să-ntoarcă firul vieții și să murim iubind Nu te uita 'napoi! - iubirea mă inundă, Și-ai să auzi în mine speranțele trosnind Ce face diferența în oarbă așteptare ? Minutele sau anii ce nu se-ntorc 'napoi? Și nu știu azi să spun ce m-a rănit mai tare: Drumul până la tine sau cel de după noi? Referință Bibliografică: Drumul până la tine sau cel
DRUMUL PÂNĂ LA TINE SAU CEL DE DUPĂ NOI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375229_a_376558]
-
de rășină din bradul ce în munte a tot crescut haihui și creanga lui se pleacă spre fruntea ta calină ca sărutarea florii în palmă să i-o pui. Și-n casa cu arome de cetină-mireasă să pâlpâie azi focul trosnind în scânteieri te-apleacă peste mine, iubita mea frumoasă, și uită-n ceața vremii iubirile de ieri Cu mâna ta clădește o casă de miresme în care doar cuvântul să fie alinare și-n veșnicia lumii cuprinsă de fioruri să
ŞI-MI TOT ZÂMBEŞTI de LEONID IACOB în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375286_a_376615]
-
râs diabolic infinit, Devorează pădurea mohorâtă ce se-ncovoaie liniștit, Copacii triști și mohorâți de peste dealuri Se lasă abandonați la cheremul scăzutelor temperaturi. O nouă răsuflare rece iarna-și trimite, Să-și marcheze teritoriul prin frisoane tăcute, Copacii înghețați ai pădurii trosnesc adormiți, Implorând milă răsăriturilor calde și cuminți. Resimt asprimea, dar rezistă cu demnitate Ostilităților ce au gesturi necontrolate, Până-mprejur armistițiul se instalează, Iarna puterea absolută și-o demonstrează. Ca un tunet în ochii lor se rostogolește, Dar nu le
OSTILITĂŢI LA ÎNCEPUT DE IARNĂ de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1460 din 30 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372775_a_374104]
-
sunt aplecate spre pământ, asemeni lampioanelor, ce străjuiesc într-o sală imensă. Dar, Carminei nu-i păsa nici măcar de vântul care face pădurea să vuiască și nici de pustitatea care ar fi înspăimântat pe altcineva. Crengile uscate care umple pădurea, trosnesc sub pașii ei. Nu fuge de nimeni! Sau poate ca da.Simte nevoia de a pleca. Unde?îi vuiesc gândurile.Departe, cât mai departe. O nevoie absurdă și de neînțeles pentru familia ei. Da, simte că nu aparține acestor locuri
CHEMAREA PǍDURII de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/372141_a_373470]
-
în: Ediția nr. 1627 din 15 iunie 2015 Toate Articolele Autorului CÂND VINE TOAMNA Când vine toamna-i bucurie; Copiii merg din nou la școală; Se-aud chiote în vie; Satul e imun la boală. Când vine toamna-i bogăție: Trosnesc căruțele de rod; Satul trăiește-n semeție Ca-n anotimpul lui irod. Când vine toamna e tristețe; Pleacă păsări călătoare Peste mări în țări alese, Iar plecarea lor ne doare. Când vine toamna e durere: Pădurea plânge goală-n ploaie
CÂND VINE TOAMNA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379710_a_381039]
-
A început ziua să se facă / Precum ochiul pisicii noaptea” (Primăvara), ș.a. Ori, „În prag de răsărit” - care nu e altceva decât: „Ritualul ochiului / De-a învăța / Să se deschidă”. (Răsăritul). Amintirile sunt resturi din carnea zilei de Azi: „Amintirile trosnesc în inima mea / Jucăușe ca un joc dogorind din ieri” (Șapte zile până la Crăciun). Poetul precizează, ca să nu se iște confuzii: „Nu poate fi vorba de azi...,niciodată amintirile / Nu sunt de azi” (Șapte zile până la Crăciun). Multe poeme au
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
tipsia zilei”; urme de pași pe alei pustii, amintirile care se întorc mereu la aceleași cuiburi, precum păsările primăvara, care nu sunt altceva decât „tablouri fără semnătură”; un „timp de zbucium, /timp de erou fără redute cucerite”; „Durerea crengilor care / Trosnesc sub indiferența pașilor...” (Zi de toamnă), multă neliniște, vinovate tentații, frigul uitării, țipetele păsărilor și multă pâclă. Tablouri destul de sumbre. Dar tot autorul găsește explicația: „De sufletul poetului / Nu se interesează nimeni, / Uneori nici el. // Îl dă celorlalți” (Nu-l
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
Și lasă-n urma lor ecouri mute-n zboruri. Se-neacă înspre Sud cu alt parfum al florii, Copiii se adună din nou în curtea școlii, În teascuri vechi mustesc struguri brumați, Pădurea-și plânge-n frunze stejarii desbrăcați. Pătulele trosnesc de rod, muncit, bogat; Ogoarele sunt negre de brazde, de-a lungul și de-a lat. În nopți adânci, când gerul dă să muște, În șiruri lungi se-aude un gâgâit de gâște. Este frumos și bine; este toamnă. Acum
SEPTEMBRIE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374751_a_376080]
-
caldă și iubitoare care să le mângâie coperțile și să le răsfoiască în căutarea tainelor ascunse între paginile lor îngălbenite. Focul în soba mare de teracotă din odaie a înviat și el în această seară de decembrie și duduie vesel trosnind și luminând încăperea cu scânteieri jucăușe. Umbrele lucrurilor s-au trezit din amorțire și prind să danseze fericite pe pereți în penumbra încăperii, laolaltă cu limbile flăcărilor din sobă într-un balet livresc. Frigul care se încuibase încă de la sosirea
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului E frig afară, gerul crapă piatra Și scârțâie zăpada sub picioare, În limbi de foc e îmbrăcată vatra Ce-mbie la un timp de reflectare. Trosnește lemnul prins de vâlvătaie, Iar inima-mi vibrează în neștire, Când a aprins Isus în ea văpaie, A pus atunci și-un gând de nemurire. Și meditez privind în largul zării, Prin ochiul de fereastră albăstruie, Căci nu aș vrea
PRIVIND ÎN LARGUL ZĂRII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374214_a_375543]
-
inimii omului; peste mai mult de cincizeci de zile Se va pogorî in forma limbilor de foc. Mai mult decât atât, iadul presimte și el, ca o vietate șireată și vicleană, atacul ce i se va da, iar balamalele lui trosnesc; edificiul neputințelor omenești, al păcatului imposibil de ispășit, se va prăbuși curând, dezlegat din ferecătura minciunii. Este răzmeriță, răscoală și zavistie mare în lumea duhurilor. Jos, pe pământ, oamenii parcă au și ei o premoniție... Păcatul ancestral pare mai evident
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
B. și momente de calm, și mici spații ocrotitoare. Vremelnic ocrotitoare, securizante. De pildă, odaia încălzită în care iubita servește ceaiul, cântă la clavir sau citește „ceva de la poluri”, ca în poemul Decembre. Instalat în fotoliu, lângă soba în care trosnește focul, poetul contemplă prin geamuri peisajul polar de afară și ascultă vijelia. Moment de liniște, de împăcare cu lumea din afară și de calm interior. Chiar și obiectele, până acum apăsătoare, doborâte de singurătatea lor, capătă o aură mistică: „Și
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
mereu din pădure, s-ar crede că toți copacii se prefac În oșteni și vin din ce În ce mai mulți, din ce În ce mai Îndârjiți. Iată i aproape, nu-i mai desparte decât o lungime de suliță. Dacii aruncă arcurile și se apără cu lăncile, Întăriturile trosnesc din toate părțile și, prin spărturile lor, se-ndeasă năvala morții; brațele se ncleștează-ntr-o luptă oarbă, deznădăjduită. Și peste această urgie Îngrozitoare, deaspra acestui Învălmășag de strigăte și de răbufneli, cerul se Întunecă deodată și o ploaie năprasnică vine să spele
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
tu treci ca ziua caldă, [2Și vuietul lui falnic în freamătu-i te scaldă]2 Ca soarele ce trece prin codrii înghețați Și munții, bătrâni palizi, se desprimăvărează Ș-aruncă-n vuiet falnic ape din stânci în a văilor cadă Și codrii se-nfierbîntă, trosnind [ei se dezgheață] Și-n vuietul lor scaldă soarele cel senin, Când eu, din a mea umbră, eu sânt cel domnitor: De azi rump lanțul veșted ce leagă de popor. (uitîndu-se pe fereastră) Popor... urăsc poporul! Popor, eu te urăsc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-ntunecoși. ÎNTÎIUL Păstor se pare - dar ce fel De stă în codru singurel? AL DOILEA Au zâna codrilor zări? COR Amoru, -nghețat, va muri! Va muri! IONEL Părea c-aud prin fire Un glas de tânguire, Dar poate gheața au trosnit, Oftând, în sine s-a gândit. ECO S-a gândit, s-a gândit. IONEL Cum fulgii de zăpadă S-așază în grămadă De lume cerul e-ndrăgit: În strai de nunt-o a-nvelit. [ECO] [O a-nvelit, o a-nvelit] IONEL Dar eu și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
doruri crunte, Dormi acum. Dormi și tu când prin văzduhuri Pribegește-un șir de duhuri - Ele trec și-n lumea moartă O suflare [-a] morții poartă Și-i fac drum. COR AL SPIRITELOR MUNTELUI a Căzut-au noaptea bruma - spăriet Trosnit-au crengile toate, Pe fire și frunze ea, încet-încet, A pus săruturi înghețate. b O brumă-ncet peste noapte căzu Și crengi a trosnit spăriet. Pe spic, pe foi {EminescuOpVIII 398} c Veni un ger peste noapte deodat C-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
morții poartă Și-i fac drum. COR AL SPIRITELOR MUNTELUI a Căzut-au noaptea bruma - spăriet Trosnit-au crengile toate, Pe fire și frunze ea, încet-încet, A pus săruturi înghețate. b O brumă-ncet peste noapte căzu Și crengi a trosnit spăriet. Pe spic, pe foi {EminescuOpVIII 398} c Veni un ger peste noapte deodat C-o brumă, de crengi a sunat, Pe spice, foi încet s-a lăsat, Săruturi de gheaț-a lipit. d Lăsatu-s-a peste noapte un ger
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
foi {EminescuOpVIII 398} c Veni un ger peste noapte deodat C-o brumă, de crengi a sunat, Pe spice, foi încet s-a lăsat, Săruturi de gheaț-a lipit. d Lăsatu-s-a peste noapte un ger, De brum-orce ram a trosnit, Pe spice, foi el încet Săruturi de gheaț-a lipit. e Lăsatu-s-a peste noapte ger greu, O brumă, de crengi au trosnit, Pe spice, foi el mereu, mereu Săruturi de gheaț-a lipit. O brumă-ncet peste noapte căzu, Trosnit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]