1,978 matches
-
nouțe: unul de Sadoveanu, altul de Kundera. Totul respiră tihnă, seriozitate, optimism. în camera lor, copiii naratorilor își fac temele pentru a doua zi. Unul din ei își roagă tăticul să-l ajute puțin la o compunere despre primăvară. Tatăl-narator tușește îndatoritor și-i dictează apoi drăgălașei odrasle câteva cuvinte de început: „A venit primăvara. Păsările călătoare s-au întors toate din țările calde...” Iată însă că naratorii oftează, închid geamul, trimit copilul la mama și se așază la masa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rață la grătar, ceea ce a însemnat un adevărat banchet pentru niște sărmani beduini care de ani de zile mâncau același lucru. Făcu și o cafea foarte tare și le oferi bărbaților havane veritabile, care-l făcură pe voinicul Suleiman să tușească, să se albească la față și, în cele din urmă, să stingă țigara de foi, căci începuse să amețească. Și acum, spuneți-mi... - zise Gacel Sayah, care se străduia să fie cât mai precaut, dar era ros de curiozitate. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
toate În jurul meu să-mi deie apă, să-mi deie pîine, pîn ce-a venit coana Didina și nu zici că-mi trage un pumn după ceafă, de-am gândit că atît mi-a fost. Și numa ce-ncep a tuși să-mi scot bojocii nu alta, simții că mi s-a rupt ceva În beregată și-am scuipat ditamai osu cu bale și sînge, da nici că mi-a păsat cînd am văzut că respir... io crez că nimic pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ficțiunea, fetița aceea aflată la o distanță de 55 de ani În urma mea Începe să devină tot mai categorică, mai imperativă, Îmi parcurge etapele existenței, reduce din handicap, mă prinde din urmă... se culcă În patul meu, miroase a mine, tușește ca mine, Îmi Împrumută gesturile, ticurile și venindu-mi atît de aproape nu o mai văd, așa cum nu mai putem reconstitui chipul morților din copilărie cînd ajungem și noi la vîrsta lor. Ce spațiu ocrotitor ne mai rămîne nouă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să se topească, m-am și îmbolnăvit. Adică am răcit. Nu aveam febră, dar strănutam în neștire prin toată casa și mă zgâria în gât, totuși mă duceam seară de seară la evreul meu. După trei zile a început să tușească. La sfârșitul săptămânii următoare l-am înmormântat. Doamne - am spus eu în șoaptă - plezni-ți-ar ochii de scârbă când te uiți la mine. După chipul și asemănarea ta, ce? La îmormântare mi-a fost rușine să plâng și păream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
decât respect pentru acest băiat ales. Prieteni, eu cred sincer și din toată inimă că acest lucru s-a întâmplat. Dar destul din partea mea. Primiți-l acum pe Bobbie Lee al vostru. Bărbatul s-a dus pe marginea scenei, a tușit și s-au așezat lângă pian. A trebuit să așteptăm câteva secunde ca Bobbie Lee să apară. Toată lumea tăcea, aștepta. Se uitau fix înainte, pe scenă. Când a intrat pe scenă, puteai să auzi oameni spunându-și: „O, el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
încovoia la capăt. Era blond, cu părul pieptănat drept pe spate, care-i atârna pe gât. Timp de un minut nu a spus nimic, a deschis doar Biblia și a încercat să găsească o pagină. Când a găsit-o, a tușit și s-a uitat la oameni încă un minut. Lucrul acesta îi făcea pe toți cei din jurul meu să se simtă inconfortabil. Puteai să auzi scaunele scârțâind când se mișcau oamenii. După ce și-a mai plimbat o dată ochii deasupra mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
lui Clyde era tot liniște. Am început să mă enervez pe el. Trebuia să fim acasă de vreo oră să vedem cum se descurcă Flora cu mama. Apoi pălăria lui tanti Mae s-a ridicat până la capăt. Am auzit-o tușind. Clyde a apărut și el la volan. Tanti Mae a spus: — Noapte bună, Clyde. A deschis ușa. Clyde nu a spus nimic, doar a pornit motorul. Ea a coborât și a închis ușa. L-am auzit pe Clyde cum încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de mari pe deal și nici un om nu a venit niciodată la noi, dar am scos acum pușca din spatele cuptorului, chiar dacă nu mai folosisem în viața mea așa ceva. După pași îmi puteam da seama că e un bărbat. Apoi a tușit și a spart liniștea și frigul din casă. Am pus pușca de lângă ușa de la bucătărie și am ieșit în hol. — Salut, Robert. Era predicatorul. — Mă cheamă David. Mă întrebam ce caută la noi în casă. — David. Scuză-mă. Doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
m-a luat în brațe la jumătatea holului, cu mult entuziasm. E înalt și lat în umeri și am dispărut în îmbrățișarea lui de urs pentru o vreme. —Sam, arăți minunat! a spus bucuros peste capul meu în timp ce încercam să tușesc, cu gura plină de fire din puloverul lui în care mă strivea. într-un final mi-a dat drumul. Am îndepărtat niște scame de lână care mi se lipiseră de rujul de pe buze. —Bună și ție, brută, am spus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
PR, o victimă a modei și o gânganie extraordinar de enervantă. S-a înființat numaidecât lângă noi și a sărutat aerul din fața noastră, aplecându-se în pantofii ei cu platformă și lăsând în urmă o dâră puternică de Obsession. Am tușit intenționat. Nu o mai văzusem de la petrecere, dar nu mi se făcuse dor de ea. —Bună, dragelor! Ocupate? a întrebat fără să aștepte însă un răspuns, uitându-se peste umerii noștri după celebrități, ca întotdeauna de altfel. Harriet s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
e o curvă! Se făcuse liniște în toată sala. - Vorbești prostii, a șoptit tata disperat. - Taci din gură și bea, bețivanule! Apoi s-a întors din nou spre mine: - Sper că nu ești gravidă! Câțiva din clienții restaurantului începură să tușească. Era periculos să vorbești despre graviditate. Peste tot unde lucrau femei se făceau controale ginecologice pentru a se înregistra gravidele și a le împiedica să avorteze. Se preconizau aceleași controale și în școli. - Ești certăreață și insinuantă, i-am șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
generații cobora pe caftanul negru și apoi pe borurile pălăriei de catifea. Erau gesturi de om îngrijorat de faptul că Blanca, îmbrăcată în roșu, cu o blană de vizon pe umeri, băuse, ca să se încălzească, nepermis de mult și uneori tușea, înroșindu-se cu un roșu diferit de cel al fustei care cădea în falduri pe treptele înghețate ale marii catedrale. Oleg și Blanca m-au luat în mașina lor până la Triebschen, nu departe de Lucerna, acolo unde locuise Wagner un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
unei alte fantezii, aceea de a prezenta feeria lui Purcell pe gheață, într-un alt peisaj. Toți erau nerăbdători să-și facă văzute răsuflările în aerul înghețat, să scoată din ei „nori“ de sunete. Numai Blanca tăcea bosumflată - când nu tușea; fața ei albă ca porțelanul se învinețise de frig. Trebuia să cânte aria Emmelinei și se îngrijora mult pentru vocea ei mult încercată de aerul rece care-i traversa prea firavul trup. Un vânt rece începuse să sufle peste „poporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
îl chemă din nou la lecție pe Burkeviț. - Burkewitz! Ubersetzen Sie weiter! ordonă el, adăugând, cu o groază comică: — Aber selbstverständlich nur im Falie, wenn Sie heut’n Taschentuch besitzen. Volkman avea această calitate că-ți puteai da seama dacă tușește sau râde numai dacă știai ce s-a întâmplat anterior. Observând că, după ce pronunță cele de mai sus, profesorul deschide gura larg și dă drumul unui torent clocotitor, bolborosind răgușit, văzând cum capetele roșcate ale mustăților lui se ridică de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de râs, plus ceva îngrozitor pe care acum îl descopăr. Simt periuța sub nas și trag. Apoi, încă o dată. Vreau să spun mulțumesc, dar mi-am pierdut graiul. - Vă mulțumesc, spun într-un târziu. Înainte, însă de a spune asta, tușesc tare ca să-mi recapăt vocea. Dar ăsta nu-i glasul meu. E ceva stins, ceva care iese cu o bucurie trudnică printre buzele mele strânse. - Poate vrei ceva, mă întreabă Mik. Dau din cap, simt că mișcările sunt mai libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
stofă udă, oamenii șed și stau în picioare înghesuiți unul în altul, învăluindu-și vecinii în aburul respirației matinale, urât mirositoare. În fața mea merge un bătrân cu un baston. Se oprește des, se sprijină cu pieptul în baston, după care tușește răgușit și îndelung. Când se oprește și tușește, ochii lui privesc zăpada cu o privire care parcă descoperă în ea ceva îngrozitor. De fiecare dată scuipă ceva verde, iar eu simt un spasm în gât și mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
înghesuiți unul în altul, învăluindu-și vecinii în aburul respirației matinale, urât mirositoare. În fața mea merge un bătrân cu un baston. Se oprește des, se sprijină cu pieptul în baston, după care tușește răgușit și îndelung. Când se oprește și tușește, ochii lui privesc zăpada cu o privire care parcă descoperă în ea ceva îngrozitor. De fiecare dată scuipă ceva verde, iar eu simt un spasm în gât și mi se pare că înghit ceea ce el scuipă. Nu mi-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
linsul peniței ruginite, zborul unei noi doze de cocaină uscată, vertijul ușor și senzația de greață și de spaimă când auzeam zgomotele pe care le fac oamenii care se trezesc. În sfârșit, un ciocănit în ușă, rar, regulat, insistent, și tușea care-mi zguduie trupul ud leoarcă de transpirație și parcă îngropat în divan, apoi tușea cu care îmi dreg glasul, și vocea mea strecurată printre dinți și vibrând (cu toată groaza pe care o încerc) „cine-i? ce vrei?“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
greață și de spaimă când auzeam zgomotele pe care le fac oamenii care se trezesc. În sfârșit, un ciocănit în ușă, rar, regulat, insistent, și tușea care-mi zguduie trupul ud leoarcă de transpirație și parcă îngropat în divan, apoi tușea cu care îmi dreg glasul, și vocea mea strecurată printre dinți și vibrând (cu toată groaza pe care o încerc) „cine-i? ce vrei?“ și, brusc, senzația că ciocănitul se mută afară, acolo unde cineva taie lemne. Când se termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sub povara dorinței sublime ca, pe loc, chiar acolo, la teatru, să se jertfească pe sine în numele celor mai înalte idealuri ale omului. Dar iată că, în întunericul tensionat al sălii, vibrând de trăirile spectatorilor, vecinul lui Ivanov începe să tușească tare și răgușit. Ivanov stă alături, vecinul continuă să bubuie, iar acest zgomot îi pătrunde insolent în urechi; Ivanov simte că ceva de fiară, înfricoșător și tulbure se ridică în el, crește și-l copleșește. „Lua-v-ar dracu’ cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tare și răgușit. Ivanov stă alături, vecinul continuă să bubuie, iar acest zgomot îi pătrunde insolent în urechi; Ivanov simte că ceva de fiară, înfricoșător și tulbure se ridică în el, crește și-l copleșește. „Lua-v-ar dracu’ cu tușea dumneavoastră, spune Ivanov enervat, într-o șoaptă plină de otravă și de răutate“. Pronunță aceste cuvinte beat de forța cumplită a unei uri necunoscute lui și, deși continuă să privească scena, din cauza furiei și a pornirii pe acest domn care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dumneavoastră, spune Ivanov enervat, într-o șoaptă plină de otravă și de răutate“. Pronunță aceste cuvinte beat de forța cumplită a unei uri necunoscute lui și, deși continuă să privească scena, din cauza furiei și a pornirii pe acest domn care tușește, tremură tot. În primele secunde nici măcar nu încearcă să-și revină, să refacă în sine starea de dinainte, ci se lasă inundat de dorința irepresibilă pe care a încercat-o cu o clipă înainte: de a-l distruge, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu încearcă să-și revină, să refacă în sine starea de dinainte, ci se lasă inundat de dorința irepresibilă pe care a încercat-o cu o clipă înainte: de a-l distruge, de a-l lovi pe acest domn care tușește atât de mult și de exasperant. Și mă întreb: care este cauza sălbăticirii atât de rapide a sufletului tânărului Ivanov? Răspunsul este unul singur: sensibilitatea exagerată a sufletului său la cele mai bune, mai umane și mai dezinteresate sentimente. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
umane și mai dezinteresate sentimente. Dar poate că nu este așa, îmi spun eu, poate că pricina sălbăticirii lui este tusea vecinului. Dar, vai, nu poate fi asta. Tusea nu poate fi o cauză, pentru că, dacă acest vecin ar fi tușit în tramvai sau în altă parte (într-un loc în care Ivanov s-ar fi aflat într-o stare sufletească diferită), în nici un caz bunul Ivanov n-ar fi fost atât de pornit împotriva lui. În felul acesta, tusea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]