20,025 matches
-
strigă cu ferocitate: — Taci sau Îți sucesc gâtul! Pentru moment se lăsă liniștea, flacăra crescu, ușa seifului trecu de la o incandescență roșie la una albă, apoi Anna strigă destul de tare: — Știu ce faci acolo, Anton! Josef Își lipi buzele de tub și nu-i dădu nici o atenție, dar următorul țipăt al Annei Îl făcu să tresară: — Ești la seif, Anton! Ea Începu să zdrăngăne iar clanța, până când nu avu Încotro și lăsă flacăra să scadă din nou, ca să strige la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-mă să ies de aici. Trebuie să-ți zic ceva, să te previn! Nu-i răspunse. Suflă În flacără, făcând oțelul să devină iarăși alb incandescent. — Te-am mințit, Anton. Lasă-mă să ies. Herr Kolber se Întoarce. El lăsă tubul din gură și se Întoarse brusc: — Cum adică? Ce vrei să spui? — Am crezut că nu ai fi venit dacă ai fi știut. Am fi avut destul timp să ne iubim. O jumătate de oră. Și dacă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
timp să ne iubim. O jumătate de oră. Și dacă s-ar fi Întors mai devreme, am fi putut să stăm pitiți. Mintea lui Josef lucra cu repeziciune. Nu pierdu timp blestemând-o pe femeie, ci stinse flama și puse tubul Înapoi În geantă, laolaltă cu dălțile, levierul, șperaclul și cutiuța cu piper. Renunță fără să se mai gândească nici măcar o secundă la una din cele mai ușoare spargeri din cariera lui, dar asta era mândria lui, nu-și asuma riscuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în drum spre Vatican. Pentru analize. Chiar în acest moment se vând cărți poștale legate de eveniment. Chiar și casete video. Aproape tot ce se poate cumpăra apare după eveniment. Deja prins. Mort. Gata preparat. În casetele-suvenir, Fecioara Zburătoare agită tubul de insecticid. Plutind deasupra străzii principale, face cu mâna către mulțime. Și la subsuoară i se zărește o tufă de păr castaniu. Chiar înainte să înceapă să scrie, o adiere îi ridică fusta, sub care Fecioara Zburătoare nu poartă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bun caz, asta înseamnă că sunt un voyeur. Un vultur hoitar, în cel mai rău caz. Se oprește în fața unei garderobe imense cu uși de oglinzi; îmi văd reflexia exact deasupra umărului ei. Își deschide poșeta și scoate un mic tub auriu. — Exact asta am vrut să spun, zice. Eticheta zice că e o piesă franțuzească în stil egiptean, cu panouri de mucava ornate cu frunze de palmier și festonate cu curelușe policrome. În timp ce se uită în oglindă, răsucește tubul auriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mic tub auriu. — Exact asta am vrut să spun, zice. Eticheta zice că e o piesă franțuzească în stil egiptean, cu panouri de mucava ornate cu frunze de palmier și festonate cu curelușe policrome. În timp ce se uită în oglindă, răsucește tubul auriu până iese din el un ruj roz. Și, din spatele ei, zic: Dar nu cumva eu însemn ceva mai mult decât slujba pe care o am? Poate că nu sunt cine știe ce prădător bidimensional care profită de o situație interesantă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Știu o mie de metode ca să fac rost de ce vreau. Și Stridie își dă părul din ochi și zice: — Bine lucrat, mami. La prima adresă a mers destul de ușor. Și la a doua. În mașină, între vizite, Helen umblă prin tuburile aurii și cutiuțele sclipitoare, prin rujuri și farduri, cu trusa cosmetică deschisă în poală. Răsucește un ruj și se uită la el, zicând: — Eu cu astea nu mă mai dau. Dacă nu mă înșel, femeia aia la care am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
trandafiri chirciți și uscați sau cu garoafe negre și păioase pe care se întinde mucegaiul. În fiecare buchet este înfipt câte un cartonaș pe care scrie „Sincere condoleanțe“. Și Helen zice: — Acum acoperă-ți fața - și începe să agite un tub de fixativ, apoi îl pulverizează spre ea. Femeia se ghemuiește cu ochii acoperiți, aplecată înainte, cu amândouă mâinile apăsate pe față. Și Helen dă din cap spre camera din capătul celălalt al rulotei. Mă duc. Îndesând o pensulă de rimel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fixativ, apoi îl pulverizează spre ea. Femeia se ghemuiește cu ochii acoperiți, aplecată înainte, cu amândouă mâinile apăsate pe față. Și Helen dă din cap spre camera din capătul celălalt al rulotei. Mă duc. Îndesând o pensulă de rimel în tub, zice: — Nu te superi dacă soțul meu se duce la toaletă, nu? zice Helen. Acum privirea în tavan, drăguță. În baie, pe jos, sunt haine murdare separate pe culori. Albe. Închise la culoare. Blugii și cămașa cuiva, pătate de ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
noroi cu pantoful roz, zicând: — Din același motiv pentru care nu l-am omorât. Putea să fie foarte simpatic când voia. Alături de anunț, mânjită de noroi, stă fotografia unui alt top-model mort. Privind în sus către tiribombă, un cerc de tuburi fluorescente roșii și albe la capătul cărora se învârt scaunele doldora de oameni, Helen zice: — Pare fezabil. Un om oprește roata, și toate gondolele se leagănă în loc, în timp ce eu și Helen ne așezăm pe perna de mușama roșie, iar omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vă rog să mă credeți! Va merge tovarășa asistentă Stoica -: arată el spre femeia din ușă -, este cea mai bună, vă asigur. Vlad mulțumește, înclină capul în fața femeii în semn de salut, apoi se apleacă și ia de pe un scaun tubul și masca de oxigen. În drum spre microbuz, se oprește și se întoarce către femeia de lîngă el, abia atunci înțelegînd cine-i: Vă rog să mă iertați! N-am călătorit odată împreună în tren? Da, domnule Vlad, răspunde Paula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tatăl lui Dan, se căsătorise cu un tip care câștigase o avere din comerțul cu șerbet. Avea silueta clasică, în formă de pară, pe care o capătă vrând-nevrând englezoaicele dintr-o anumită clasă și cu o anumită dispoziție. Picioarele, niște tuburi uluitoare, erau îmbrăcate în ciorapi de nailon într-o nuanță caramel specifică. Drept urmare, impresia pe care o lăsau aceste picioare lipsite de genunchi sau tendoane era că nu aveau cum să sângereze în cazul în care i-ar fi trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
toaletă, felul de a urina al lui Carol suferise o oarecare modificare, pentru că simțea cum jetul trece printr-un soi de canal pentru a se îndrepta spre exterior. Uitându-se în jos, văzuse cum șuvoiul de urină iese dintr-un tub de carne. Pipăise cu degetele înțepenite de groază și obținuse confirmarea a ceea ce văzuse: grăunciorul era încă acolo. Numai că acum se ițea în afară dintre labii. Abia putuse să cuprindă chestia între degetul mare și arătător. Această imagine îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu profesorul: nu era nimic neliniștitor în privința organelor sale genitale; cel puțin, nu arătau deloc amenințătoare. Mi se părea absolut normal să îmi doresc să le iau în gură, să simt cum capul dur mi se lovește de palat în timp ce tubul gros pulsează între buzele mele și limba mea gustă interiorul moale al profesorului. Poate că avea alura unui bărbat, dar îi simțeai trupul ca unul de femeie. Spatele îi era delicat și lipsit de rigiditatea specifică musculaturii masculine, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
al farmaciei, un schizofrenic se certa cu un asistent în halat de nailon cu privire la „lipsa de igienă“ a unei pile de unghii, iar în partea opusă doi puștani slăbuți și rași în cap, cu urme de psoriazis, zornăiau de zor tuburile cu balsam de buze în tăvile de plastic. Farmacistul trânti Valiumul pentru Bull prin ghișeul de servire. Se uita ușor intrigat la clientul său. Bull nu părea genul care să aibă nevoie de sedative. Arăta mai degrabă ca un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a cutremurelor din China și din lume, pe care l-a numit "aparatul de mișcare a pământului". A fost turnat din bronz sub forma unui vas rotund de băuturi, având diametrul de aproape un metru. În centrul aparatului există un tub gros de bronz, iar de jur-împrejur sunt prevăzute opt tije subțiri tot de bronz legate de capetele a opt dragoni turnați pe vas. Cele opt capete sunt puțin înălțate și orientate spre cele opt direcții: est, vest, nord, sud, nord-est
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
comemorare a poetului Qu Yuan care a trăit în secolul al III-lea î.e.n. Se spune că acesta s-a sinucis în semn de protest, după ce statul lui a fost invadat. În memoria sa, oamenii au pus pe apa râurilor tuburi de bambus umplute cu orez cleios. Mai târziu, acestea au fost înlocuite cu frunze de trestie, iar pachețelele umplute au fost legate cu ață. Sărbătoarea Lunii cade în a 15-a zi din a 8-a lună conform calendarului tradițional
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a schimbat viața acestui om nespunând decât: „Dar ți-am dăruit și tacâmurile de argint, dragul meu, le-ai uitat? Ia-le!”. Râsul morțiitc "Râsul mor]ii" Televiziunile insistă minute în șir pe cadavre desfigurate, sânge, membre smulse, oameni cu tuburi în nas, pe patul spitalului, fețe înnebunite de durere. Reporterii care fac asta pot fi numiți ciocli și acuzați de cinism, ba chiar de cruzime. Noile reglementări ale CNA, menite să stopeze avalanșa de imagini furate suferinței și morții, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
presă ar fi înmormântarea unui ziarist omorât în bătaie. Cu câtă tandrețe și gingășie s-ar apleca asupra mortului domnii Adrian Păunescu, Ion Solcanu, Grigore Zanc, Antonie Iorgovan și alți distinși senatori! I-ar face bujori în obrăjori cu un tub de ruj, l-ar gelui în cap ca pe Mutu, l-ar îmbrăca în costum Armani, i-ar comanda un sicriu cu aer condiționat, ar pune tunurile să tragă la înmormântare. Domnii Ion Iliescu și Adrian Năstase ar ține discursuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
atâtea și atâtea minunății: o bucătărie în care se dădeau pasiențe și jucam tabinet (nu știu de ce, dar câștigam întotdeauna), o baie cu vitralii și un pahar cu castelul Peleș în care se odihneau o periuță, un pieptene și un tub de pastă de dinți Cristal cu gust de ananas din care degustam periodic, un dulap întunecos plin de bunătăți, dulceață și gem, sirop și suc de roșii, zacuscă și murături, o cameră cu draperii verzi numai bune ca să te țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cărui tată era chimist și director de institut, am deschis prin august, seara, zeci de cutii brune, verzui și bej, cu înscrisuri nemțești și franțuzești, am scos dinăuntru obiecte din sticlă nemaivăzute, boluri mari, fragile, cu forme ciudate, prelungite cu tuburi subțiri și spiralate prin care, credeam noi, puteau țâșni polimeri. Țăcănitu’ aranja vasele pe rafturi, ne înarma pe toți cu bolovani pregătiți într-o sacoșă cadrilată, urla ca un războinic pornit la atac, țintea și ne îndemna să țintim cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și au clătinat iar. Shine fusese deja la spital și Întrebase despre Jerry. I se spusese că nu a pățit nimic din cauza căzăturii, Însă că suferise un accident vascular cerebral, era inconștient și i se dădea de mîncare printr-un tub, și că nu se așteptau să-și revină. Putea să moară a doua zi sau peste un an. — Ei, a zis George, măcar o să fie adormit cînd o să moară. Sper al dracului de tare să mor și eu tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ageri părțile vitale ce-i mai rămăseseră din anatomia soțului, eram convins că citea răspunsul la întrebările sale nerostite în cicatricele de pe picioarele și pieptul meu. Infirmierele se învârteau în jurul meu, ducându-și la îndeplinire dureroasele îndatoriri. Când îmi schimbau tuburile de drenaj de la genunchi, încercam să nu-mi vomit sedativul, destul de puternic să mă țină liniștit, nu însă și să-mi aline durerea. Numai calmul lor extrem mă ținea în frâu. Un doctor tânăr, cu păr blond și aspru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de ce toate femeile acestea din jurul meu păreau să se îngrijească numai de zonele mele cele mai infantile. Infirmierele care-mi goleau urinarul și-mi porneau intestinele cu clisme, care-mi ghidau penisul prin prohabul pantalonilor de pijama și-mi potriveau tuburile de drenaj de la genunchi, care curățau puroiul de pe bandajele de la cap și mă ștergeau la gură cu mâinile lor dure - femeile acestea rigide, în toate rolurile lor, îmi aminteau de cei care mă îngrijiseră în copilărie, gardieni ce-mi păzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe mâinile prostituatei de vârstă mijlocie, sperma scânteia în picături opalescente, culoarea lor schimbându-se din roșu în chihlimbariu și verde în ritmul semafoarelor, reflectând miile de lumini din aerul nopții pe care le întâlneam de-a lungul autostrăzii, asprimea tuburilor fosforescente ale stâlpilor de iluminat public și imensa coroană de lumină ce plutea deasupra aeroportului. Uitându-mă la cerul întunecat, mi se părea că sperma lui Vaughan spăla întregul peisaj, dând putere miilor de motoare, circuite electrice și destine personale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]