1,983 matches
-
puțin frumos, arborii drepți și înalți de molizi, de mesteacăn și fag înmuguresc, capătă culori dintre cele mai vii, de un verde - smarald. Iar păsările se întrec în a umple cu trilurile lor ținutul, făcându-și cuiburi prin scorburi și tufișuri, unde-și vor crește puii. Este o întrecere neîncetată printre ființele nevinovate ale naturii, să crească, să înfrumusețeze pădurile, să proslăvească numele Creatorului prin trilurile lor măiestrite! Localnicii acestor ținuturi știu că vara este rostul să se îngrijească de tot
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
din fața vânătorului, stătea vitejește să-și protejeze puiul încolțit! Când văzu Artemie Stepanovic așa ceva, arcul începu să-i tremure în mâini, și nu mai avea vlagă să tragă. Lăsă săgeata să cadă jos și aruncă arcul și tolba într-un tufiș. Se-nțelege, între timp, căprioara și vătuiul se făcură nevăzute în desișul pădurii. Pe Artemie, această întâmplare, îl făcu să-i dea lacrimile. Cum, o căprioară, era în stare să-și dea viața pentru puiul ei? Era așa de însemnată
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
întâmplat? - Draga mea! Vino și tu, Katya, aici lângă mine, să vă povestesc! Azi am avut o revelație nemaipomenită. Am zărit un vătui ieșit în fața mea, și în timp ce mă pregăteam să-l săgetez cu arcul, căprioara, mama lui, sări din tufiș drept în fața puiului, să-l apere de moarte! Mi-au înlemnit mâinile când am văzut așa ceva, n-am mai putut să trag cu săgeata în căprioara care-și apăra puiul! - Și puiul ce-a pățit? se interesă Katya, și ea
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
neputând înțelege resortul ce l-a determinat să apese trăgaciul. Mintea i-a luat-o razna. Ochii i s-au întunecat. Șiroaie de lacrimi s-au pornit ca pentru a-i limpezi. O goană nebună a pus stăpânire pe el. Tufișurile întâlnite în cale dădeau să-l cuprindă, să-l rețină aproape de locul faptei. Nu putea crede că ceea ce s-a întâmplat, că ceea ce se întâmplă este real. Sleit de puteri s-a prăbușit la pământ. A rămas acolo trăgându-și
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
suprafață... Citisem undeva presiunea apei exercitată asupra organismului are mai multe efecte benefice și curative asupra pielii, cât și a întregului corp, căci apă dinlăuntrul meu statuta, cecumurile astea... Numai de nu mi-ar găsi careva hainele și lucrurile prin tufișuri, atunci va fi trebuind să... Oh, nici nu vreau să mă gândesc... Am fost totuși atât de bună prevăzătoare, iar locul ăsta e atat de ascuns printre hătișurile mâlului și atât de departe de lume.. lumea aia... am uitat acum
EXPOZITIE DE PICTURA, SEMNATA SUGESTIV SI CUPRINZATOR, ION PANDURU!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365258_a_366587]
-
versuri, reproduc numai două, apoi puteți dormi în liniște. Unde electrice străbat universul, nori în cădere, fulgere, mersul regelui ielelor taie cărarea, moare micuțul ca lumânarea. Ce melancolice-s ielele noaptea, ele se-nfruptă cu sânge, nu lapte, de prin tufișuri șuieră duhuri, fugi, drumețule, tu nu te bucuri? Acolo e casa de mult blestemată, acolo a fost cineva violată, fiica vergină de-un rege nebun, eu despre fuck nimic nu mai spun. Marele Fuck a tăcut, s-a scărpinat pe
EXPERIENŢA MARELUI FUCK de BORIS MEHR în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364824_a_366153]
-
relației minții cu cele sensibile (căci aceasta cred că înseamnă trecerea timpului de patruzeci de ani) se învrednicește să devină, prin înțelegere, văzător și ascultător al focului dumnezeiesc, negrăit și suprafiresc, sălășluit și adăăpostit în ființa lucrurilor ca într-un tufiș, adică al Cuvântului dumnezeiesc, Care în vremurile mai de pe urmă a strălucit din rugul Sfintei Fecioare și a petrecut cu noi prin trup". Taina adâncă a ființei lucrurilor este inaccesibilă unei minți robite de fascinația argumentărilor discursive, a demonstrațiilor analitice
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366665_a_367994]
-
mistice a lui Moise: Petrecând multă vreme pe înălțimea înțelegerii în contemplații duhovnicești, după părăsirea relației minții cu cele sensibile, se învrednicește să devină, prin înțelegere, văzător al focului și ascultător al Cuvântului dumnezeiesc, aflător în ființa lucrurilor create (în tufiș), adică al Cuvantului dumnezeiesc, care ne grăiește din lucruri, iar mai pe urmă va străluci din rugul Sfintei Fecioare". În acest context, Sfânta Scriptură este considerată o cale de experiență a harului, dar care se cere explicată în cheie patristică
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366665_a_367994]
-
Eu merg să caut câteva fructe, poate găsesc și trifoiaș, vii și tu Iepurici? - Nu pot, răspunse acesta. - I-am promis mamei că nu ieșim nicăieri. Rămâi, te rog, în casă, Iepurilă! Dar Iepurilă era deja afară, cercetând cu atenție tufișul de lângă culcușul lor. Găsi câteva bobițe dulci pe care le mănâncă cu poftă, apoi se întoarse la culcuș. -E tare frumos afară, nu vii? - Nu vin! I-am promis mamei să nu ieșim iar eu vreau să mă țin de
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
îmbucătură. - Vom găsi cărarea, spuse Iepurilă făcându-și singur curaj; dar numai el știa cum îi ticăie inima de frică. Cuprinși de teamă caută înnebuniți cărarea:pe ici... pe dincolo...cărarea nu-i și pace! Tot căutând, ajung lângă un tufiș. Iepurașilor li se tăie răsuflarea când văzură că tufișul se mișcă. - Vai! Vai! Cred că acolo stă vulpea la pândă! Blănițele li se zburlesc, nu scot o vorbă, aproape că nici nu mai respiră. Iepurici șoptește abia auzit: - Ce facem
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
curaj; dar numai el știa cum îi ticăie inima de frică. Cuprinși de teamă caută înnebuniți cărarea:pe ici... pe dincolo...cărarea nu-i și pace! Tot căutând, ajung lângă un tufiș. Iepurașilor li se tăie răsuflarea când văzură că tufișul se mișcă. - Vai! Vai! Cred că acolo stă vulpea la pândă! Blănițele li se zburlesc, nu scot o vorbă, aproape că nici nu mai respiră. Iepurici șoptește abia auzit: - Ce facem? Iepurilă nu-i răspunse căci inima îi bătea puternic
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
căci inima îi bătea puternic, gata să-i iasă din piept. De ce am plecat de acasă, se întreabă în sinea-i?! Ce cald și bine era acolo! Aici e noapte, bate vântul, e ceață și frig! Cu siguranță, vulpea din tufiș, o să ne mănânce! Iepurici insistă: - Ce facem?! Iepurilă, abia suflând, îi spune: - Să ocolim tufișul și să fugim...Să fugiiiim! Abia călcând, țop, țop și pâș, pâș, cei doi trec peste frunzele care foșnesc, aproape morți de frică. De câte ori bate
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
acasă, se întreabă în sinea-i?! Ce cald și bine era acolo! Aici e noapte, bate vântul, e ceață și frig! Cu siguranță, vulpea din tufiș, o să ne mănânce! Iepurici insistă: - Ce facem?! Iepurilă, abia suflând, îi spune: - Să ocolim tufișul și să fugim...Să fugiiiim! Abia călcând, țop, țop și pâș, pâș, cei doi trec peste frunzele care foșnesc, aproape morți de frică. De câte ori bate vântul răscolind tufișul, iepurașii se opresc înspăimântați. Li se pare că iese vulpea cu coada
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
mănânce! Iepurici insistă: - Ce facem?! Iepurilă, abia suflând, îi spune: - Să ocolim tufișul și să fugim...Să fugiiiim! Abia călcând, țop, țop și pâș, pâș, cei doi trec peste frunzele care foșnesc, aproape morți de frică. De câte ori bate vântul răscolind tufișul, iepurașii se opresc înspăimântați. Li se pare că iese vulpea cu coada ei lungă și stufoasă și cu dinții ascuțiți. Parcă o aud spunând: - Aha, iepurașilor! V-am prins! O să am o cină grozavă! A fost o părere, doar. Pe
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
opresc înspăimântați. Li se pare că iese vulpea cu coada ei lungă și stufoasă și cu dinții ascuțiți. Parcă o aud spunând: - Aha, iepurașilor! V-am prins! O să am o cină grozavă! A fost o părere, doar. Pe neașteptate însă, tufișul se mișcă cu zgomot de parcă o turmă de mistreți l-ar călca în picioare. Încotro s-o apuce?! Unde să mai fugă?! Iepurici și Iepurilă înlemnesc de spaimă. Deodată, se aud trosnituri de vreascuri... Cineva, pufnește mânios, bodogănind cu voce
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
în: Ediția nr. 712 din 12 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Astăzi, vă voi povesti despre o grădină mai puțin obișnuită, în care doar copiii pot pătrunde. Pe aleile ei, presărate cu nisip fin și mărgăritare sclipitoare, pășesc îngerii. Fiecare tufiș este un mister, o lume aparte se ascunde printre crengi și frunze, prin scorburilor bătrânilor copaci. Flori sunt peste tot: trandafiri, iasomie, crini, petunii, călțunași în cascade multicolore ce se întind chiar și pe gard. Fiecare floare este o poezie
GRĂDINA FERMECATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365762_a_367091]
-
Natură! Cascade de bulgărași de gheață sau de petunii în toate culorile, nemțișori și crăițe, toate-și etalează frumusețea delicată dăruind cu generozitate parfumul lor, Cavalerului Vânt, ce-l poartă pe aripă până dincolo de zări... Dar ce se ascunde după tufișul de iasomie? E o zână! Am zărit-o jucându-se cu un fluturaș... Frumoasă și delicată, zâna se ascunde de mine, copilul curios, ce vrea să se joace cu ea. Grădina bunicii este magică! Uimită, am strigat-o pe bunica
GRĂDINA FERMECATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365762_a_367091]
-
toate galaxiile: la un moment dat - n-o să mai existe în bordeiul ăsta cosmic - nicio scânteie - nici cât să-ți aprinzi țigara de la ea... ...i-am căutat prin șoproane - i-am căutat prin păduri - am revenit în oraș și - din tufiș în tufiș - din gard viu în gard viu - din bloc în bloc - din cameră în cameră - împietrită în lustru - am sperat să-i aflu și să-i mustru ...e seară - peste tot se simte târziul - bolborosind mânios între pereții formelor
PIROMANII (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366120_a_367449]
-
la un moment dat - n-o să mai existe în bordeiul ăsta cosmic - nicio scânteie - nici cât să-ți aprinzi țigara de la ea... ...i-am căutat prin șoproane - i-am căutat prin păduri - am revenit în oraș și - din tufiș în tufiș - din gard viu în gard viu - din bloc în bloc - din cameră în cameră - împietrită în lustru - am sperat să-i aflu și să-i mustru ...e seară - peste tot se simte târziul - bolborosind mânios între pereții formelor lucrurilor - și
PIROMANII (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366120_a_367449]
-
a făcut un portret admirabil la rubrică Remember. „Îl iubesc de mor” - a spus Kera Călita. Iuliana Marciuc a avut ca invitați speciali pentru Kera Călita, alte două personalități ale teatrului bucureștean: actrița Emilia Popescu și actorul și interpretul Doru Tufiș, vechi amic de-al Kerei. Emilia a strălucit, ca de obicei, i-a făcut un laudatio doamnei Lăură și a subliniat câteva trăsături admirabile de caracter ale acesteia: generozitatea, dăruirea, gustul desăvârșit, faptul că știe să adune actorii în jurul ei
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366205_a_367534]
-
a făcut un laudatio doamnei Lăură și a subliniat câteva trăsături admirabile de caracter ale acesteia: generozitatea, dăruirea, gustul desăvârșit, faptul că știe să adune actorii în jurul ei și să-i facă fericiți cu produsele din bistroul ei. Actorul Doru Tufiș - vechi prieten de-al familiei, a avut bunătatea de a cânta un șlagăr la modă al anilor '80, din repertoriul lui Joe Dasin. Și care altul putea fi, decat: „Et și tu n'existe pas”. Cu o voce ușor voalata
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366205_a_367534]
-
cănd pârjolește-n jur. Iar eu visez și mi se pare ca-n jurul meu e-un câmp de floare, galben albastru violet, să ți le prinzi la cingătoare Dar florile sunt numai spini înalte cât un stat de om, tufiș țepos cu frunză rară ce leagănă un cintezoi pleoștit de arșiță de-afară, ce ciripește-n limba lui: „Hai vino, vino... primăvară!” „BRAZIL” - ARMONIE ASIMETRICA „Brazil”, frumoasa frumoaselor, muzica și dans, ritm îndrăcit de samba „Brazil”, frumoasa frumoaselor, trupuri înmuiate
FLOARE DE NISIP (POEME) 2 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366231_a_367560]
-
împreună cu gașca ei de năzdrăvani și năzdrăvane, alergau pe dealuri sau pe munte, la Lacuri sau pe Vârful Secăriei. Doamne, ce frumos era și cum umblau fără griji toată ziua, flămânde, trăind doar cu fructele ce le culegeau de prin tufișuri. Acum iată cum au trecut anii, se apropia de douăzeci și opt de ani și dacă privea în urmă, nu găsea nimic în afara carierei profesionale pentru care a sacrificat totul. Irina nu se mai ferea de ceilalți doi și se tot îmbrățișa
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
golește până la fund. EXT. / ÎN PĂDURE / NOAPTE Cadrul reprezintă pe cei patru călăreți galopând pe un drumeag din pădure la lumina lunii. Din când în când se aude țipătul unei păsări de noapte. Câte o bufniță îi privește curioasă din tufișuri, apoi fâlfâie din aripi printre ramurile arborilor. Undeva mai departe un huhurez își începe concertul nocturn. După câteva momente, căpitanul Arnăutu, aflat în fruntea călăreților, ridică brațul drept și ceata înaintează la pasul cailor. Cei doi boieri sunt la mijloc
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
ei privește. Nici o boare nu adie, totul pare nemișcat, Soarele-i o vâlvătaie, aerul înfierbântat. Leuțul ei, pus pe joacă, de coadă o tot apucă, încet se rostogolește și apoi o ia la fugă. Totul este-n armonie, Leul din tufiș apare, îi privește preț de-o clipă, și își vede de plimbare. Chef nu are, enervant, scaieți-i atârnă-n coamă și un spin negru în labă chiar acum l-a înțepat. Scoate-un răget răgușit, și lungit în iarba
ARMONIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351793_a_353122]