8,428 matches
-
ne câștigam pâinea, cu multă scârbă, în ultimii ani ai ceaușismului. în fața intrării ne-am oprit și-mi spuse aceste vorbe care m-au tulburat: - A venit viitorul trist și rău, pentru mine a venit, să știi. De ce m-au tulburat acele vorbe, voi spune îndată. în urmă cu treizeci de ani, în amfiteatrul Odobescu, după terminarea ultimului curs din viața noastră de studenți, Velea îmi scrisese pe un caiet, parodiind stilul lăcrimos al dedicațiilor de album, versurile următoare: "în viitorul
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
coridoarele sumbre ale palatului părul arămiu și deseori încurcat ca o tufă de trandafiri, ori lungile șiraguri de mărgele căpătate de la sclavi, fiecare cu semnificația sa, și bolborosind cuvinte de neînțeles, Sierva Maria este de la bun început o apariție care tulbură, o sălbăticiune care se vrea salvată și iubită. Misterioasă, cînd feroce-rea, cînd suav-bună, fetița nu are aerul unei făpturi vii, ci mai curînd a nălucirii închipuirii bolnave a celor din jur: a tatălui, un captiv al fobiilor și singurătății sale
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
Luminița Marcu Nu cred că sînt multe cărți de evocare la fel de plăcute și de firești ca aceasta, în care superlativelor să le stea atît de bine și aproape nici o stridență sentimentaloidă să nu tulbure amintirile pline de dragoste. Mai mulți prieteni scriu despre Paul Celan așa cum a fost, așa cum l-au cunoscut. Poveștile seamănă între ele, protretul lui Paul Celan e necontradictoriu, poate și pentru că majoritatea se referă la aceleași perioade, cîțiva ani petrecuți
Paul Celan și prietenii săi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17037_a_18362]
-
simplu una a strămutării, căci Rasputin nu construiește un personaj colectiv al țăranilor care-și pierd matca firească, ci mai degrabă o dramă ontică, a rostului nostru pe pămînt, a semnificației morții, a împlinirii destinului sau dimpotrivă, a arbitrarului existențial. Tulburați de alegerea pe care trebuie să o facă - a pleca din Matiora, satul ce va pieri înghițit de buldozere și apoi de ape, sau a rămîne și muri odată cu el - eroii lui Rasputin, o mînă de oameni, bătrîne guralive și
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
unele clipe ale vieții în mijlocul timpului. O bășică de eternitate s-a spart, ea ne-a cuprins pe neașteptate. Atunci, nu ne mai simțim captivitatea, sîntem liberi pentru o clipă." La capătul acestui excurs filozofic, eroina se oprește, tăcută și tulburată de descoperirea pe care a făcu- t-o: "Despre ce vorbea, oare numai despre picturile lui Rembrandt?" Evident, întrebarea ei e retorică. Eternitatea ca plan secund al temporalității, zonă secretă de semnificație, este sursa nefericirii acestei femei. Căci libertatea pe
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
Isus fără a se preocupa nici cît negru sub unghie de soarta miilor de prunci ai căror părinți ignorau primejdia și pe care un cuvînt al său i-ar fi putut salva. Iată o opoziție la curent care nu mă tulbură deloc. Dar în Pluta de piatră, un cataclism rupe peninsula iberică de continent și o angajează în derivă spre sud. în toiul procesului de integrare europeană (și de pe urma căreia Portugalia a beneficiat imens), romanul lui Saramago a fost interpretat ca
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
starea de spirit a omului aflat în avion. Mergînd în SUA, cu vaporul, Thomas Mann a luat cu sine și a citit pe drum Don Quijote. Dar călătoria lui a durat două săptămîni. Zilele erau zile, nopțile nopți. Calendarul nu era tulburat de nimic. în plus, pe vapor, deplasarea e mult mai greu sesizabilă. Ritmul vaporului e clasic prin regularitate. în avion, timpul se comprimă sau se dilată. E ca și cum l-ai răsfoi. De aceea sînt preferate revistele: care se răsfoiesc, nu
Cărți și călătorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17135_a_18460]
-
nu mai era același fiind înlocuit cu un scris neglijent cu cerneală verde. În fața evenimentelor petrecute singura cheie de descifrare era studierea întregului conținut al celor două plicuri. Ajuns acasă am încercat să lămuresc misterul. Studiul întregului material m-a tulburat profund dându-mi teama încă de la început că sunt supravegheat pas cu pas și că probabil voi fi dirijat să acționez funcție de interese ale unor entități ce aparțineau altei lumi. Unele mesaje erau criptate urmând a-mi fi dezvăluite la
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
jocului de lumină, singurul element care îi construiește portretului un oarecare profil psihologic sînt privirile sau, mai exact spus, plastica ușor exaltată a ochilor. însă și acest element rezumă întreaga viață interioară la o stare de uimire blîndă, care nu tulbură și nici nu distorsionează. În partea inferioară a imaginii, în regiunea gîtului și a umerilor, compoziția este susținută plastic printr-o suprafață mai amplă de alb și o pată puternică de negru care sprijină întreaga arhitectură formală și cromatică a
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
considerîndu-se că "eticismul aspru de pastor" (l-am citat pe Pompiliu Constantinescu) ar fi dăunat viziunii creatoare a prozatorului. Incontestabil, moralitatea, adesea excesivă, e specifică prozelor lui Slavici și pare bine deplasată cititorului de astăzi. Întrebarea e însă dacă eticismul tulbură planul artei. Să repet mai întîi că Slavici a creat o literatură realistă și recrearea mediului evocat nu putea fi artistic realizată prin ignorarea sau falsificarea uneia dintre dimensiuni. Iar în lumea rurală de ieri, închisă și conservativă - prin structură
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
Viteazul, președintele Iliescu a găsit de cuviință să se răstească la istoricii care își permit să scrie istoria altfel decît o vor politicienii, mai bine zis, altfel decît se vede ea dinspre Cotroceni. Acest, să-i zicem, amănunt n-a tulburat presa cotidiană de la noi. În schimb, ROMÂNIA LIBERĂ l-a atacat pe premierul Năstase deoarece, la Tîrgoviște, acesta a vorbit și despre faptul că unul dintre absolvenții faimosului liceu de la Mânăstirea Dealu a fost tatăl său. Aici Cronicarul se desparte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
de dreptate, lege) pe altă dimensiune decît a raționalității". Ce "actualizare" a României ar fi cu putință fără "modernism", "industrializare", "agricultură intensivă"? Cum am putea ieși altminteri din "România patriarhală, sătească, anistorică"? Admițînd încă o dată că "raționalitatea nu ne-a tulburat niciodată în chip deosebit", C. Noica pare a subscrie, el însuși, la ceea ce combătuse anterior, adică la o concepție arhaică, contemplativă și abulică, din care decurge o morală paseistă: "Noi nici nu stăpînim lumea și nici n-o schimbăm. Dumnezeu
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
cîteva bătăi de gong, marile dezastre sau marile fericiri. Ceasul este instalat în curtea ceasornicarului. Tot orășelul în care acesta locuia, este dat peste cap. Oamenii intră în isterie, tot așteptînd prevestirile ceasului. Ecovoiu ficționalizează expresia "ceasul rău". Ce îi tulbură cel mai mult pe oameni, este că acest ceas nu are nimic diabolic. Este o mașinărie perfectă creată de o minte strălucită. Și nu dă greș niciodată. Ultima bătaie prevestește moartea ceasornicarului și, apoi, ceasul se strică. Nimeni nu mai
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
României. Iar rezultatul cîrpelii cu vopsea ordonate de el e, afirmă Cronicarul după ce s-a dus să vadă cu ochii lui ce s-a întîmplat, o nerușinată maculare a zidurilor Universității și ale Arhitecturii. Același primar pe care nu-l tulbură murdăria din sectorul lui și inscripții cu adevărat obscene de pe zidurile unor imobile publice, s-a găsit să rescrie istoria cu bidineaua celui mai reacționar pedeserism, la Universitate și la Arhitectură. Prostie? Provocare? Ordin? Indiferent de motiv, partidul în numele căruia Gherasim
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
evenimente și stări, cum toate se relativizează de la un moment dat încolo. Cred că e bine să ne cultivăm o anume seninătate și să punem sub surdină ceea ce poate da neîncredere. Asta nu înseamnă că nu sînt foarte ușor de tulburat. Sînt lucruri mărunte adesea care lasă o urmă mai gravă decît ar trebui să lase, poate lucruri minore. Dar, în linii mari, am această credință că ceva se întîmplă deasupra noastră și că există undeva un ghid, există un instinct
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
pentru demonstrarea principiului ne putem sprijini copios pe fapte și pe evenimente din istoria mare, pentru a înțelege mecanismul concret al unor asemenea întîmplări este suficient să aruncăm o privire ceva mai zglobie în jurul nostru. Cum cineva a îndrăznit să tulbure tihna somnolentă a unui anumit loc, așa cum s-a întîmplat cu regretatul Ștefan Drăghici la Călărași, de a cărui dispariție PDSR-ul este responsabil moral din pricina panicii pe care a creat-o în rîndul celor din afara cercului clientelar, sau cu
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
panicii pe care a creat-o în rîndul celor din afara cercului clientelar, sau cu Gavrilă Țărmure din Bistrița, cum apologeții Cîntării României și-au mijit privirea și au început să-și ascută dinții pentru că forfota faptelor și pilda efortului le tulburau iremediabil echilibrul vegetării și al prostrației. N-a apucat bine să se instaleze la putere după alegerile locale, că actualul partid de guvernămînt a și declanșat bătălia împotriva lucrărilor de sculptură din centrul Călărașilor, acțiune trecută ca atare chiar în
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
de clișee care participă la constructul cultural femeie, cu o atitudine delicat-firească și ușor autoironică: "o să-mi iau țoale/ (...) o să-mi iau ceva la întîmplare/ depresiile-s desigur țicnite/ a mea e vicleană și-mbrăcată-n taior" ( Cînd nu mai e nimic). Tulbură prozaismul ostentativ cu imaginația ei privată, deformantă: Deși vremea demult s-a stricat/ soarele își dă pe răzătoare/ pielea de portocală" (Abia dacă-l recunoști). "Ioana" este femeia îndrăgostită aici și acum, trăind într-un oraș impregnat de parfumul plimbărilor
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
următorul: d. Alexandru George e cel ce nu l-a citit pe subsemnatul nici măcar superficial, nedîndu-și seama că nu ne ocupăm (din nefericire, întrucît cu toții avem limite!) de romane și de "proze fanteziste'. În al doilea rînd, "misterul' ce-l tulbură pe autorul Semnelor și reperelor într-atît încît revine asupră-i se dezleagă ușor: din păcate, nu putem citi o seamă de cărți, chiar dintre cele ce n-ar atrage, deoarece nu ne sînt la îndemînă! Fie că nu le găsim
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
se oprească și să rămână alături de Dumnezeu, acolo unde într-adevăr sunt fericiți.' Teddy își prevede propriul sfârșit (faptul că urma să fie împins într-o piscină golită de apă de către sora sa mai mică), fără ca acest lucru să-l tulbure. 'E atât de stupid să te temi. În fond, nu faci altceva decât să scoți răul din tine când mori'. Îndepărtarea egoismului, obiceiurilor izbucnind din pasiuni, îndelung înrădăcinate, iluminarea - brusc obținută, ca printr-o lovitură cu o singură mână (povestirile
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
Pe prima n-am reușit s-o citesc (dar i-am dedus ideile din comentariile altora), iar a doua e o ciudățenie despre care-aș vrea să spun cîte ceva, pentru că e singura recenzie care m-a mirat, m-a tulburat și m-a rănit cu adevărat. Autorul ei mi-a fost un prieten bun și unul dintre cei mai fervenți susținători ai prozei mele. Cu doar cîțiva ani în urmă mi-a dedicat numere-ntregi din revista pe care o
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
în care a murit Stalin... toată lumea plânge pe stradă. Cred că românii iubesc înmormântările. Este singura lor șansă de a lăsa să li se vadă tristețea, de a-și revărsa lacrimile zăgăzuite. - Așadar, Onorată Instanță, începu Anrad, ironic, nu te tulbură nimic? - Sunt un filosof... Toate întâmplările lumii au aceeași importanță pentru mine. Acesta este și motivul pentru care nu mai pledez... - Și-atunci ce faci pentru oameni? interveni secretarul cenaclului, un stalinist notoriu, care-i avea pe conștiință pe cei
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
un critic care, împlinindu-și ,,toate profețiile" estetice, beneficiază de toate sufragiile urmașilor săi. Dar nu e decît o iluzie. Privind lucrurile mai de aproape, ne dăm seama că, azi, moștenirea lovinesciană apare frecvent primedjuită, că apele principiilor sale se tulbură din nou, într-un chip cu atît mai insidios, cu cît sînt păstrate aparențele recunoașterii, formele protocolului admirației, gata a luneca în poncif (deși nu lipsesc nici contestările ad oculos). Nu ne aflăm departe de un impas al lovinescianismului, adică
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
nici măcar n-ai gustat. Aruncă bucătăresei o privire de avertisment, însă era prea târziu. - Țiparul de mare este peștele cel mai delicios din lume, figlio mio - îi spuse Fulvia Flaminea. Gustă-l și ai să vezi. Doamna Forbes nu se tulbură. Ne povesti, cu metoda sa neîndurătoare, că în antichitate țiparul de mare era o mâncare regească și că războinicii își disputau fierea lui, pentru că insufla un curaj supraomenesc. Apoi ne repetă, ca în atâtea rânduri într-un răstimp atât de
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
imaginație, se prefăcură într-o singură oră identică, repetată de mai multe ori. Când eram doar cu părinții, tot timpul era al nostru ca să înotăm cu Oreste, uimiți de măiestria și îndrăzneala cu care înfrunta sepiile, în propriul lor mediu tulbure de cerneală și sânge, fără alte arme decât cuțitele sale de luptă. Continua să sosească tot la unsprezece, ca de obicei, în bărcuța lui cu motorul deasupra bordului, dar doamna Forbes nu-i dădea voie să mai rămână cu noi
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]