530 matches
-
seară și înghițit de cale, Târând opinca-ntoarsă și creață, fără spor, Cădelnițând din coșul cu dulci zaharicale, Din donița-nflorită lovită de picior... Acolo... noapte, uliți și vaguri suburbane Topiră pe-ndelete năluca lui Selim. În candel, pânza lunii se răsuci - turbane - Și-o stea ilic de umbră cusu, cu ibrișim. CONVERTIRE Unei femei din Nord Prin ce-nnodate drumuri, pornind, la ce răscruce, Începe noaptea noastră să curgă, nu mai știu. Văd doar la geamuri fuga trăsurii ce ne duce, C-un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
înfipte într-o scândură, fachirul elvețian Mirna Bey (pe numele adevărat Augustin Fournier) a coborât ghețarul din Saas Fee, la peste 3 000 de metri altitudine. Îmbrăcat numai cu un slip din piele de leopard și purtând pe cap un turban, Mirna Bey a folosit drept săniuță scândura plină de cuie. 6. Apropierea toamnei acoperise cerul cu sticlă străvezie. Totul părea strălucitor. Mă aflam pe stradă, lângă Piața Filan tropiei, citeam un anunț scris cu cerneală pe o etichetă lipită de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
utrenia plutește unduitor peste fire. Pe lângă mine trec câțiva târgoveți vorbind între dânșii. Mi se pare că grăiesc altă limbă. Curios, mă uit după ei. Poate sunt turci, dar ceva îmi spune că nu. Sunt altfel îmbrăcați și nu poartă turbane. Pe ulița plină de soarele darnic al dimineții trec în trap săltat câțiva călăreți răscolind colbul abia așezat în urma câtorva căruțe care au trecut valvârtej și încă se auzeau hodorogind în josul uliței. Boi nădușiți trag cu greu o haraba plină
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
zglobii de tineri și de tinere năbădăioase se răspândiră ca boabele de mărgean pe o placă de sticlă, prin iarba imensului luminiș, Profesorul scoase o lulea năstrușnică, sculptată în chihlimbar, cu capac de argint masiv, închipuind bustul unui arab cu turban, din care începu să pâcâie, pe neaprinselea, și căutându-și, evident că în mod reflex, chibriturile, care, probabil, erau răspândite prin toate buzunarele și prin toate cotloanele trenciului albineț. Din când în când, scotea din buzunarul clasic al pantalonilor, plasat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu voce plângătoare, de fragila sa soție, tot mai îngrijorată de purtarea lui, ieșită din tipicul oamenilor civilizați. În biroul său de acasă, zile la rând, cu pipa stinsă între dinți, jucându-i absent, între degete, arabul de argint cu turban, de pe capacul lulelei, dormita lângă șemineul cu horn înalt, clădit din piatră în care din cauza zilelor ploioase trosneau, arzând permanent, despicături mari de arțar canadian. Prin repetiție continuă, acest tabiet neobișnuit se converti în cotidiană cutumă: la ore din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Masei, multiplicată prin viteza Luminii la pătrat. Ca suport pentru o reprezentare... châm, châm! tuși de câteva ori vorbitorul, châm, châm!... Se reculese, pâcâind din luleaua stinsă, pe care o animă pufăind insistent și îndelung, reaprinzându-i jeraticul, sub arabul cu turban de argint, apoi glăsui: Pentru o reprezentare a vitezei Luminii, vă reamintesc că, într-o secundă, o undă luminoasă poate ajunge de la Pământ la Lună! Sau, cum revelează Balada magică a fratelui meu O'Piatră, invers: de la Lună la Pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tremurat decât câteva zile în decembrie 1989 și apoi în iunie, 1990, trezită noaptea de mărșăluitul taburilor și de răpăituri de gloanțe. Începutul regimul taliban le-a interzis să meargă absolut oriunde, lor, neavenitelor, femeilor, născător-îngrijitoare. Bărbații trebuia să poarte turban și barbă și să se îmbrace la ordinele talibanilor. Intenția, îmi spune Jowida, a fost să îi închidă față de orice fel de civilizație. Dacă mă gândesc bine, singura analogie pe care o găsesc este cu activiștii noștri de partid. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu minte minunată, ținută cu circuit închis să nu îi vadă nimeni nici mintea, nici trupul. Știu însă că l-am detestat pe bărbatul ei, încercând să îl înțeleg, totuși. Din orice unghi vizual, privirile îți cădeau pe mutra cu turban și barbă a lui Komeini, ca pe vremuri în ambasadele române pe mutra lui Ceaușescu. Da, cred că ambasadorului îi era frică. Dar nu era doar atât. Mai era și sentimentul care plutea în aer, că îi place să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Kabul 3% dintre studenți sunt femei și din 350 de profesori, suntem de acum 50 de asistente. Nu ne bagă însă nici un bărbat în seamă niciodată când iau hotărâri. Cred că, după ce i-au pus talibanii să poarte barbă și turban, le-au spălat și mintea. Și mințile lor sunt devastate. Acum, la Kabul sunt 8.000 de studenți. - Cu ce probleme vă confruntați? Ați schimbat curriculumul? Ce reforme curriculare preconizați? întreabă un profesor de la Middle East Studies. - Nu avem apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pipă, au găsit o veneră și un apolo, au găsit un domn cu joben, au găsit un episcop cu mitră, au găsit o cariatidă și un atlant, au găsit un lăncier călare și altul pedestru, au găsit un arab cu turban, au găsit un mandarin chinez, au găsit un aviator, au găsit un condotier și un brutar, au găsit un mușchetar, au găsit o servitoare cu șorț și un eschimos, au găsit un asirian cu barbă, au găsit un acar de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cum am putut oare să nu-l recunosc pe Omar, fiul lui Ibrahim Khayyam din Nishapur? Omar, steaua Khorasanului, geniul Persiei și al celor două Irakuri, prințul filozofilor! Mimează o adâncă plecăciuneși Își flutură degetele de cele două părți ale turbanului, atrăgând inevitabil râsetele grosolane ale cetei de gură-cască. — Cum am putut oare să nu-l recunosc pe cel care a scris acest rubai atât de plin de cucernicie și de devoțiune: Carafa de vin, o’ Doamne, mi-ai spart-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Taher rostește această frază enigmatică de Întâmpinare: — E o onoare să-l primesc În acest loc pe ilustrul Omar Khayyam din Nishapur. Nici ironic, nici afectuos nu e cadiul. Nici cea mai mică urmă de emoție. Ton neutru, voce calmă, turban În formă de lalea, sprâncene zbârlite, barbă cenușie, fără mustață, nesfârșită privire scrutătoare. Primirea este cu atât mai ambiguă cu cât Omar se afla acolo de un ceas, În picioare și cu veșmântul În zdrențe, pradă tuturor privirilor, zâmbetelor, murmurelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
joasă, pană de scris și călimară, un opaiț stins și cartea sa deschisă la prima pagină, rămasă albă. În zori, o nălucă: o frumoasă sclavă care-i aduce o tavă cu bucăți de pepene, un veșmânt nou, o eșarfă de turban din mătase de Zandan. Și un mesaj șoptit. — Stăpânul te așteaptă după rugăciunea din zori. Sala de primire e deja ticsită, reclamanți, milogi, curteni, apropiați, vizitatori de toate rangurile și, printre ei, Studentul-cu-Cicatrice, venit, fără Îndoială, după vești. De Îndată ce Omar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe Nasr, acuzându-l că s-a Îndepărtat de căile Islamului. Ca să-i sperie pe militari, suveranul se purta foarte aspru cu ulema. Tatăl său, un om cucernic, totuși, nu-și Începuse oare domnia retezând un cap Înfășurat În ditamai turbanul? Abu Taher este, În acel an de grație 1072, unul dintre rarii demnitari religioși care păstrează o relație strânsă cu hanul, Îl vizitează adesea În Cetatea Buhara, principala sa reședință, Îl primește ceremonios de fiecare dată când se oprește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
procedeul. Păstrează, deci, tăcerea, Își ia răgazul să se așeze și să se rezeme de perete, să-l privească atent pe acest omuleț oacheș, așa de plăpând și de uscățiv, cu trăsături atât de colțuroase. Barba sa de șapte zile, turbanul negru Înfășurat strâns și ochii ieșiți din orbite Îi stârnesc mirarea. Studentul Îl sâcâie, cu surâsul pe buze: Când te numești Omar, nu e să-ți croești drum prin părțile Kashanului. Khayyam Își ascunde surpriza. A Înțeles, totuși, aluzia prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
revenit Întovărășit de prietenul său, care nu pare deloc intimidat. Cu toate acestea, Khayyam Îi zărește, sub barbă, doi mușchi care se Întind și freamătă. — Ți-l Înfățișez pe Hasan Sabbah, niciodată atâta știință n-a fost cuprinsă sub un turban așa de strâns. Nizam surâde. — Iată-mă, deci, În tovărășia Înțelepților. Nu se spune oare că stăpânitorul care are legături cu cărturarii este cel mai bun dintre cârmuitori? Hasan este cel care răspunde: — Se spune și că Înțeleptul care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
obicei atât de exuberant, discută pe șoptite cu cămărașul său, morfolindu-și, cum Îi stă În obicei, vârful mustății. Din când În când, le aruncă o privire celor doi adversari. Hasan stă În picioare, Într-un veșmânt negru mototolit, cu turban negru, cu barba mai scurtă decât de obicei, cu chipul brăzdat, cu ochii arzători gata să se Încrucișeze cu aceia ai lui Nizam, dar roșii de oboseală și de nesomn. În spatele lui, un secretar ține un teanc de documente strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pentru a ști În fiecare zi ce trebuie și ce nu trebuie să facă. „Pe 5 te pândește un astru, nu vei părăsi palatul. Pe 7, nici luare de sânge, nici vreun fel de poțiune. Pe 10, Îți vei Înfășura turbanul de-a-ndoaselea. Pe 13, nu te vei atinge de nici una din femeile tale...” Sultanul nu s-ar fi gândit niciodată să Încalce aceste recomandări. Nici Nizam, care-și primește taqvim-ul din mâinile lui Omar Înainte de sfârșitul lunii, Îl citește cu nesaț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Omar se arată neîncrezător: — Te-ai Întors ca să te răzbuni? Dar celălalt reacționează ca și cum demnitatea i-ar fi fost batjocorită fără milă. — Nu caut să-mi răzbun biata făptura, doresc nimicirea puterii turcești. Omar Își observă prietenul: și-a schimbat turbanul negru cu un altul, alb, dar plin de nisip, iar veșmintele Îi sunt din lână ordinară și uzată. — Îmi pari atât de sigur de tine! Nu văd Înaintea mea decât un bărbat surghiunit, hăituit, ascunzându-se din casă În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nisip, iar veșmintele Îi sunt din lână ordinară și uzată. — Îmi pari atât de sigur de tine! Nu văd Înaintea mea decât un bărbat surghiunit, hăituit, ascunzându-se din casă În casă, având drept unică zestre această boccea și acest turban, iar tu Încerci să te măsori cu un imperiu care se Întinde de la Damasc la Herat! — Tu vorbești despre ceea ce este, eu vorbesc despre ceea ce va fi. În fața Imperiului Selgiucizilor se va ridica În curând Noua Propovăduire, organizată cu de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
glasul i se gâtuie, lacrimile curg. A Îmbătrânit de la ultima lor Întâlnire, pielea Îi e veștejită, barba i-a albit, numai sprâncenele rămân ridicate Într-un fremătător mărăciniș negru. Omar rostește câteva fraze de consolare. Cadiul Își revine, Își aranjează turbanul, apoi spune: — Îți amintești de bărbatul acela poreclit Studentul-cu-Cicatrice? — Cum să-l uit pe cel care mi-a fluturat moartea Înaintea ochilor? — Își aduci aminte că se dezlănțuia Împotriva celei mai mici umbre de iz de erezie? Ei bine, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Când acesta din urmă sosește, o găsește așezată pe divanul lui Terken, la picioarele unei perdele trase, cu capul lăsat, cu părul răsfirându-i-se neglijent pe umeri. Sultanul se află lângă ea, Îmbrăcat În Întregime În mătase, cu un turban pe căpșor. Stă nemișcat pe perna sa; fața Îi e roșie și plină de coșuri, ochii - sunt pe jumătate Închiși, are aerul că se plictisește. Omar s-a apropiat de Djahane. I-a luat cu tandrețe mâna, și-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îl silește să-și apere ochii. Îl zărește atunci, În cadrul ușii, pe bărbatul a cărui sosire l-a tulburat. E Înalt, cu mustăți, Își atinge ușor, cu palma, cu un gest părintesc, garda săbiei. Capul Îi e Înfășurat Într-un turban de un verde strălucitor. Iar pe umeri poartă mantia scurtă a ofițerilor din Nizamiya. — Cine ești? Întreabă Khayyam, cu gura căscată. Și cine ți-a dat putere asupra somnului meu? — Stăpânul nu m-a văzut niciodată alături de Nizam al-Mulk? Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Întâmplări neplăcute. Ca În acea rece zi de februarie, când i s-a căutat nod În papură, Într-o dispută memorabilă, legată de un catren de tinerețe ajuns la urechea unui invidios. Divanul colcăie, În acea zi, de literați cu turban, monarhul e copleșit, Își contemplă curtea cu o deplină fericire. Când sosește Omar, disputa e deja angajată În chestiunea care-i frământa atunci pe clerici: „Universul ar fi putut fi mai bine creat?” Cei care răspund „da” pot fi acuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
plecarea; a doua zi, de obicei mai resemnat, Își reia cercetările, timpul care trece Îl va consola. În acea seară, odată intrat În odaia lui, Omar transcrie În carte un catren plin de ciudă care se Încheie astfel: Schimbă-ți turbanul pe vin Și, fără regret, pune-ți o tichie de lână! Apoi strecoară manuscrisul În ascunzișul său obișnuit, Între pat și perete. Când se trezește, vrea să-și recitească rubaiul, un cuvânt i se pare nelalocul lui. Mâna caută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]