554 matches
-
sau a vorbelor . . . sau poate că totul se va îndrepta încă . Lina credea deci totul amânat; în așteptare se învenina tot mai tare. Rim, socotind totul lichidat, sta mai mult pe la facultate, plictisit că bunul mers al lucrurilor a fost turburat și plin de o prudență înțeleaptă. După două . . . cinci. . . opt zile ... în care fiecare ieșea, intra, mânca separat, cu demersuri ascunse, Lina apucase pe Sia în sufragerie și, lovind cu pumnul în masă, îi poruncise să plece. Fata dase din
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
rezonabile ... și Lina, reculeasă, pătrunsă, plină de conștiința faptelor, de răspunderea lor și de grija consecințelor, se dusese în biroul lui Rim, care n-o aștepta deloc. Doctorul se ridicase de pe scaunul lui văzînd-o, surprins, nemulțumit, cu aerul unui om turburat în ocupații grave, și, solemn, cu ochii pe buvard, așteptase mut. în prevederile Linei probabil, intrase ca Rim să-i pună vreo întrebare. Cum n-o întreba nimic, ceva se întorsese în ea pe dos, de la început, dar stăruise în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
spre realizare. Rim lua parte și el cu mare regularitate la repetiții. în situația anormală din menajul lui, Rim se conducea normal. Probabil numai fericirea îl făcuse inexact. Negreșit, duelul dus ru Lina și transferarea sentimentelor în strada Minervei îi turburau programul fericirii oarecât. In schimb, programul Linei era acum mereu același. Casa să fie a ei și Rim să plece unde știe! între ei nici un schimb nou de vorbe. Aceeași mocnire a răului. într-o după-amiază, când gemenii ieșeau de la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
audiții viitoare pentru a nu rupe firul. Marcian simțea cu drag intenția simpatică a planurilor; ceea ce nu cunoștea era felul de a fi ai Elenei de mai înainte, calmul ei pe atunci inalterabil și aspru către oameni și lucruri, acum turburat. Timpul era minunat de frumos. Un aprilie precoce și strălucit. - Ne face concurență! se plângea Marcian. Jumătate din efectul muzical e furat de simfonia primăverii. Cu toată dorința de a fi atent a publicului, o parte din fiecare auditor va
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ipnoza muzicei risipită, toți se strecurau lin spre ieșire. își reluau cu grabă bucuria zilei minunate. Indiferenți către ceremonie, o uitau repede și porneau ca o ceată molcomă spre primăvară. Automobilele așteptau lenoase. Nici un bufnet de motor, nici o claxonare nu turbura liniștea. Afară din biserică asistenții se opreau în curtea verde în grupuri domoale, care vorbeau de soare, de căldură, de muzică. Ieșind printre cei din urmă, Mini apucă pe Nory de mînă: - Cine e domnul acela ... de după stîlp? Nory, mioapă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
facă ceea ce ar fi fost mai plăcut Elenei. O înapoie nedeschisă. - Du-o în salonașul doamnei. De se întoarce cu domnul Marcian are s-o găsească! In automobil, Elena ședea între Mini și Marcian, liniștită că plecarea, a cărei grijă o turburase un minut, fusese orânduită. Frumusețea zilei și ecourile plutitoare ale muzicii de adineaurea o acopereau cu învelișuri calde, de subt care nu simțea nimic din tristețea convoiului mortuar. Moleșită, vorbea puțin și cu glas tărăgănat despre Maxențiu, fără ca să lege
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mă odihnesc de câteva zile, din prudență. Sărut mâinile frumoase și darnice." Buletinul doctorului, sumar și categoric, de la aceeași dată, suna: "Stare extremă. In orice moment poale fi sfârșitul. Avizați." Nu avizase nimeni. Cine ar fi fost destul de stângaci ca să turbure cu demersuri omenești vulgare o agonie așa de senină în drum spre divinitate? Elena acum tăcea. Mini, pe care vocea de azi a doamnei Drăgănescu o importuna pentru ceva schimbat, alintat parcă, tăcea și ea cu gândul la vitraliul vioriu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fi putut lesne găsi un sprijin în tatăl ei, care o adora, dar acele virtuți tocmai aci se arătau. Nu cerea, ocolea chiar intervenția lui Hallipa, pentru a nu pricinui scene de gelozie din partea soției îndrăgostite și pentru a nu turbura calmul, orânduiala, exactitatea perfectă a traiului, care erau așa de plăcute tatălui ei. In acea ordonanțare perfectă a vieții lui Hallipa amorul-pasiu-sare unei fete crescute lângă o mamă, acea frumoasă Lenora, al Elenei, de la prima vârstă a judecății copilărești, trecând
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
feciorul, menu-ul, porțelanele și cristalele. In liniștea aparentă în care așteptau cafeaua, servită tot în sufrageria de stejar, Mini se întrebase care să fie pricina acelei turburări casnice și nu o putuse găsi. Pe Lenora nimic alt nu o putea turbura decât cu privire la amorul ei conjugal și nimic de acest fel nu se putea închipui. Hallipa era în afara oricărei bănuieli. Sclavia lui era așa de absolută și temperamentul lui așa de bine definit, incit nu îngăduia nici un fel de ipoteză comună
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lui Mini. Da! Vinovată era Mika-Le. Știa! .. . Dar ce fel? . . . Erau acolo două victime - Lenora și Elena - și durerile lor nu erau deloc împreunate - nu erau una și aceeași. Mini privi iar pe Lenora. După primul moment de satisfacție, se turburase din nou. Ceva cenușiu i se așternuse pe față, ca și cum o sită i-ar fi cernut cenușă pe subt piele. Se săltase pe canapea, sprijinindu-se așa de tare pe un braț, cu toată greutatea trupului nevolnic, că îi simțeai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cei răi la trăsură, ca să sperie pe Nory, ce protestă cu desperare. Pentru a-și întări tachinerea, adaogă că cei blegi, cei de noapte, au plecat cu Mika-Le - care ar fi vroit să dea bună seara, dar n-a mai turburat pe mamă-sa bolnavă. Diplomația fusese împinsă prea departe. La pomenirea numelui funest, Lenora își rupse dantelele hainei de casă. Acum tăcerea iar spărgea alune. Era o imagină a lui Mini, când gânduri anevoie de spus ciocăneau timpul și spațiul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un partizan, un străin aliat ei. De aceea azi atmosfera locului burghez era așa de ciudată: gesturile, vorbele oamenilor acestora mediocri erau așa de stânjenite și tainice. Lucruri nepipăite prevesteau, deviau traiul lor banal. Cele mai dezordonate legi ale simțirei turburau așezarea statornică a familiei, pentru că un om trecuse pe-acolo, cîndva: italianul. Mini se gândi la casa de moșie nici rustică, nici modernă, cu arhitectura solidă, regulată; cu confortul ei orășenesc și totodată gospodăresc; la mobilierul simetric, onest, la budua-ul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Nory făcu o strâmbătură echivocă. - Se teme oare de tine pentru că frecventezi lumea studențească? E poate galant pe acolo? glumi Mini. li poți compromite. - Adică crezi poate că nu e! Fiindcă e urât ca o maimuță?! Nu asta l-ar turbura. Dimpotrivă, s-ar îngîmfa, și Lina când ar auzi nu și-ar crede urechilor și ar fi încîntată de succesele Rimului, atâta e de proastă . . . N-o cred însă capabilă de rușinea de a fi geloasă. S-a deprins rău
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fost substanța dizolvată a gălbejitului de-adinioarea, care, așa cum trecuse prin ușă dispărând, tot așa desigur se descompusese în acea licărire sinistră. . . După dezmorțire venise pesemne somnul cu care luptam. Pe scaun, lingă masă, dormeam desigur pe jumătate cu semivisări turburi, pricinuite de impresia avută. . . Când m-am uitat afară: încă îmbrobodită, apărea porțiunea din Cetatea vie. . . asfaltul lucea ghețos și brâul Palatului regal era mohorât. . . Dar sus, pe coperiș, se desfășura seninul acelei dimineți!... Halucinația pierise. Mi-era acum frig
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ei și au creat pe lume suferința lucrului neizbăvit. - Dar nu e chiar popă, Nory! E numai cardinal în conclavă. Greg e încă tînăr! - Nu atât cât pare! Mai deunăzi l-am întîlnit! " Ce te uiți așa la mine, mă turburi! mi-a spus incorigibilul galant. ,, Caut să văd dacă nu ai cumva "vîrsta critică" . . . Parcă ceva relaxare în colțul gurei. Am făcut un an la medicină, știi?. Și l-am fixat mai mult ca să-1 descumpănesc. " Dumneata faci tot ce
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu docilitate. Atît!. Când Drăgănescu venise într-o zi la moșie, Lenora, pe motive de cochetărie, dejunase la ea în odaie. Cafeaua o luaseră toți în buduarul ei și vizita se petrecuse ca oricare alta. Nu era nimeni care să turbure cu vreo imprudență complotul tacit cu care ai casei o înconjurau. Ascultând pe Lina, care povestea cu mulțumire demersul lin al lucrurilor, Mini avu o impresie de spaimă, ca ceva premergător unui sinistru; momentul acela cenușiu și imobil, cu o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lumină, nevoile fizice ale altora: foamea sau amorul. Hallipa era monosilabic dar nu din vreo stânjenire din preocupările lui, care nu se legau cu cele trecute, pe care Mini le-ar fi putut răscoli. Erau altele. Prezența lui Mini nu-1 turbura, cel mult îl deranja. Doamna Eliza se extazia în fața Doamnei cu ciuta, privind întrebător rând pe rând pe Mini și Hallipa, cu ochi lâncezi, punând rând pe rând mâna dezmierdătoare pe brațul lor. Alintările doamnei Eliza adânceau pe Hallipa și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
jur împrejur undi... Și glăsui un pașe într-astfel: - Efendi, Corăbier și oaspe în porturile mele, Primește-aceste daruri și-aceste temenele: La nava ta se cade pe brânci ca să mă-nchin, Că bănuiam caicul lui Hogea Nastratin. Un zvon ne turburase. Ziceau: e închis subt ape Răsfățul ce nici marea turcească nu-l încape, Și ușuratul Hoge, mereu soitariu, Încheie-acum Bosforul cel limpede-n sicriu Cu mâlul giulgi. - Eu, unul, n-am vrut să cred. Și iată, Lucești în bucuria cetății
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
bolta nopții sale vaste Va-ncovoia și peste noi. FULGII Cad fulgii șovăielnici în stoluri fără număr, Din nevăzute urne ei cad pe albul umăr Al dealurilor prinse de-o crustă argintie. Oștiri de nori aleargă... - Ce surdă simpatie, Nori turburi, nori metalici, spre voi întins mă poartă? Ați prefăcut în domuri de-argint natura moartă Și-ați pus în peisagiu un nou fior de viață, Voi blocuri mohorâte, convoi de-obscură ceață!... Tot plumbul meu din suflet, o forme călătoare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ce păruse a fi frunzișul lui... - Atunci, silindu-mi ochii să suie și să vadă Zării, râzând sub maldăr de foi și păr gălbui - În loc de arbor, însăși străvechea lui Driadă... Iar i-am închis... Și iarăși dorințele născânde Din zacerile turburi îmi năvăleau, tumult; Vroii să scap, dar brațe lunecătoare, blânde M-au strâns și mai aproape și m-au lipit mai mult. IXION La mesele Olimpului, Ixion, sărbătoritul, zămisli poftă vinovată pentru Junon. Dar Nephélé închipui o Junon de umbră
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
era mai ales om de gândire și studiu concentrat. Și iată, atingem culpa originară a poeziei Arghezi, principiul de osândă pe care îl închide. E o poezie castrată. Atributul clar al ideei i-a fost smuls. Vagi funcții feminine o turbură și atunci se întoarce sau se epuizează în spume de injurii. Cel mai adesea împletește, palidă ă...î, plesne și cozi la versuri. Plasticitatea masei ei verbale merge până a se turna în grele mașini teologice, parodii de sfinte mistere
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
numai. Inerțiile materiale ale acestei muze o coboară la adevărate pastișe eminesciene. " Mai mult, tu nu vei mai vedea Nimic, nici cer, nici flori. S-au prăfuit în zarea ta, Ca niște nori." (Doliu) " Am luat ceasul de-ntîlnire Când se turbură-n fund lacul Și-n perdeaua lui subțire Își petrece steaua acul." (Melancolie) " Vino, joc de vorbe goale, Suntem singuri. Ce să-i spun? Numai gura dumisale Se aude de sub prun." (Creion) "O, vino, fluture, te lasă Pe brațu-mi ostenit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Folclor sau poezie violent individuală. Aici numai, la aceste extreme, se plasează invențiunea și accentul veridic. Căci unitatea și numerile foarte mari sunt călăuzite singure de legile regești. O poezie a colectivității medii, o poezie socială sau de școală literară turbură inutil acordul imemorabil, geologica simpatie dintre piscuri și văi. Vremea, 27 martie 1930 CUVÎNT CĂTRE POEȚI La temeliile sufletului omului de astăzi zac straturi de păgânătate. De ele fățarnicul se rușinează, le tăinuiește cu grije, îngropîndu-le și mai tare într-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe Evariste ca pe un copil iubitor și apropiat, în aparență cel puțin. Cum a fost posibilă răsturnarea complectă, a naturei acesteia, ce avea să vină? Desigur, în parte, datorită latențelor revoluționare ale lui Galois; în parte, însă, datorită epocii turburi, favorabilă formării caracterelor violente, care înseamnă domnia lui Carol al X-lea. În 1823 Evariste e trimis la Paris, ca intern al liceului Louis-le-Grand unde, în ciuda vigilenței dascălilor, bântuia un vânt revoluționar. Parisul de dincolo de zidurile internatului, frământat de mișcări
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vodă spune că acel călugăr poate să trăiască la orice mănăstire, dar „Să fie călugării din sfânta mănăstire Sfântul Sava tari și puternici să țină și să apere viile și grădinile de către el; și dacă ar voi el să-i turbure, ei să aibă a-l pedepsi și alunga de acolo... Domnul a poruncit. Dumitrașco Ștefan mare vornic a învățat. Toader a scris.” Abia reușesc să-mi trag sufletul, că bătrânul mă cheamă iar la treabă: „ Fă bine, fiule, și citește
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]