564 matches
-
din moment ce domnul își îngăduia să ia trei sate. Săpăturile arheologice au scos la iveală elemente care îngăduie reconstituirea, în parte, a fostului palat domnesc. A existat și o curte domnească construită de Ștefan cel Mare, pe care au ars-o turcii în timpul incursiunii făcute în anul 1485, când domnul se afla în Polonia să depună jurământul de credință față de regele Cazimir. Refăcută după aceea, ea a cunoscut o perioadă de strălucire în timpul Movileștilor și a lui Vasile Lupu. Ținând seama de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
porți zăvorâte și ziduri care rezistă atacurilor păgâne: „Face-ș fata de-o cetate/ Lerui Doamne/ Și n-o face cum se face,/ Și mi-o face-ntr-o ispită/ ’Ntr-o ispită-ntr-o pofidă/ Și-n ispita turcilor-u./ Bată-s turci după uscat-u/ Și frânci după Marea Neagră” (Tulucești - Galați). Petru Caraman încadrează tipul acesta de colindă celor eroice, de flăcău, notând că „se bucură de o răspândire în adevăr uriașă la bulgari, români, ucraineni, polonezi, bieloruși”. Rezistența simbolică a cetății determină
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Simion, Mircea Iorgulescu etc. Publicau Bogza și Cioculescu pe atunci. Poeții mei favoriți (însă trebuie să spun că am citit eseu și filozofie, chiar și roman) au fost cîțiva dintre cei aparținând promoției '70 (de la Vasile Vlad, Cristian Simionescu, Daniel Turcea, Virgil Mazilescu până la Marius Robescu, Ion Mircea sau Adrian Popescu), dar și gruparea optzecistă (M. Cărtărescu, T. T. Coșovei, Ion Mureșan, Iaru, N. Danilov, M. Drăghici etc.). Am fost, cred, datorită unei intuiții, ca și a frecventării taberei celor "buni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care sper să-și placă, nu ajunge un tren să încapă toți poeții buni din Oltenia, dacă se suie de la Târgu Jiu ca să ajungă în București. Așadar, într-un tren care pleacă pufăind de la Târgu Jiu urcă Tudor Arghezi, Daniel Turcea, Gheorghe Grigurcu, iar pe drum, la următoarele halte se suie Macedonski (iată Adâncata!), Radu Gyr (a făcut școala la Craiova, unde s-a și retras după anii de detenție), după care, pe la Craiova, urcă George Magheru (cu faimosul vers "Suntem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fugitiv, inadecvat, departe de entuziasmul închinat favoriților. Iată barzii afirmați în '60-'70, despre care am scris favorabil, în repetate rânduri, nu o dată în premieră: Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Emil Brumaru, Petre Stoica, Florin Mugur, Șerban Foarță, Constantin Abăluță, Daniel Turcea. Îl adaug acum pe Miron Kiropol, de un leat cu mine, a cărui impresionantă creație am cunoscut-o mai îndeaproape abia în ultimii ani. Am greșit oare cu selecția mea? Criticul Grigurcu este considerat unul dintre cei mai exacți cititori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și Gheorghe Tomozei, până la Ion Gheorghe și Titus Popovici, următorii, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu, Marin Sorescu au rămas duplicitari mai ales la debut și apoi au atacat și notele cele mai înalte, restul, Leonid Dimov, Mihai Ursachi, Daniel Turcea, Virgil Mazilescu, Cristian Simionescu... au scris opere unitare, fără să facă nici un compromis. Pornirile duplicitare nu sunt specifice scriitorului român. Dacă e să-mi reproșez ceva din "acea" perioadă, îmi reproșez numai faptul că mi-am riscat viața pentru niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
învățat. Numai la giudecăți nu pre pute lua samă bine, poate-fi trăind mult la Țarigrad în steinătate. Lăcomie nu ave mare, lucrurile lui poftie să fie lăudate”. Cronicarul Nicolae Costin îl descrie ca „fiind el om istețu, știindu-și carte turcească bine, să vestisă acmu în tot Țarigradul numele lui, de-l chemau agii la ospețele lor cele turcești, pentru prietenșug ce avea cu dânșii. Alții dzic, știindu bine în tambur, îl chemau agii la ospețe, pentru dzicături”. Dimitrie Cantemir, scriindu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
peste care într-o noapte se depunea silitra, de grosimea unui deget. Pentru a se obține rezultate foarte bune, această operațiune trebuia repetată de mai multe ori. Deoarece „nici o țară nu produce silitră mai bună ca cea de aici”, Vistieria turcească cumpăra acest produs cu 40 de aspri ocaua. 3. Breslele Breslele au reprezentat o formă de organizare profesională a negustorilor și meșteșugarilor. Ele au reglementat în cursul Evului Mediu întreaga viață economică a târgurilor. Unele informații referitoare la breasla zugravilor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și cu niște metanie în mână, chema atenția trecătorilor asupra mărfei ce avea de vânzare. Întruna striga cât îi lua gura în limba lui: Ișala, aferiom, ghiordum, ișlic, berechet tacâm! Eu nu băgam de seamă că cuvintele lui, dragă Doamne turcești, erau aruncate cu țăpoiul, fără nici un înțeles. Ce dracul, se sparge turcul ista așa de ne asurzește, zisei eu lui Iacob Negruzzi. Atunci turcul se întoarse surâzând către mine și îmi zise: D-apoi bine, cucoane, eu nu-s turc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
era limpede că puterea se va afla începînd din acel moment în mîinile autorității laice, adică în cele ale conducătorului statului și ale guvernului acestuia. Se vede clar că țăranului nu-i revenea nici un rol în noua ordine constituțională. Constituția Turcească acorda puterea unui grup restrîns de oameni influenți. Nu exista nici o prevedere relativ la convocarea skupštinei. Puterea politică fusese transferată în totalitate din lumea satelor și a nahijelor în cea a capitalei Belgrad. Odinioară, pe vremea administrației otomane, țăranul jucase adesea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ca nu cumva să se strice șipul” <endnote id="(466, XI, 1, p. 97 ; s.v. șip)"/>. Mai ales că băutura coroda adesea șipul În care stătea : „Oțetul tare vasul său Își strică”, spune un vechi proverb românesc (Anton Pann) și turcesc <endnote id=" (840, p. 101)"/>. Unele accidente se produceau totuși. Într-un document de la sfârșitul secolului al XIX-lea se scrie că un evreu din târgul Bozieni (județul Neamț, Moldova), „crezând că În sticlă e rachiu, a băut puțin vitriol
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
579)"/>. În fine, dom nitorul moldovean Ilie Rareș (1546-1551), convertit la islamism și devenit Iliaș Mahmet, nu doar a călcat În picioare „crucea pe care jurase”, așa cum am văzut mai sus. În letopisețul său, egumenul Eftimie atestă și iconoclasmul domnitorului „turcit” : „Sfintele icoane, chipul lui Hristos și al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor sfinților le numea idoli, el care era idol al necredinței și prieten cu Diavolul” <endnote id=" (822, p. 583)"/>. La Mănăstirea Neamț există tradiția că un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
camion pe o str)duț) Îngust), zgâriind o inscripție În arab) de pe o fântân) astupat) - un dar, Îmi imaginez, de prin secolul al XI-lea, f)cut de un sultan. Kahn Întreab) din nou cum putem ajunge la b)ile turcești. Un vânz)tor de dulciuri, care ț)ia un fel de turț) dulce plat) În form) de roat), Îmbibat) cu miere, se arăt) indignat. Treaba lui este s) vând) pr)jituri, nu s) dea informații despre str)zi. Într)m
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ură, nici vrăjmășie. Nu e decât tăcere... Să-ți fie milă, aiștea, n-au mamă, n-au tată... nimeni nu-i plânge... Și tinerel mai e, Doamne!... Vai de el! Te pomeni c-o fi chiar vreun pui de românaș turcit de haraciu' sângelui... Tăcere... Fulguiește... Calul bezmetic trece înapoi, tot nechezând, tot căutându-și stăpânul... Gheorghe dârdâie, clănțăne mărunt-mărunt: S-o hi rupt ceva în mine... Mă ia cu tremuriciu, bade Toadere... Cum nu te-o lua, că doar suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de viță, iubitori de țară, ce stăteau retrași, ascunși în conacele lor, ci îmbogățiții, ciocoii, căftăniții-boieri. Să te ferească Dumnezeu de țopârlanul ce se urcă ca scroafa-n copac; aista una-două te vinde, ba unii se tăiau împrejur de se turceau. Dintr-un prăpădit de dregător rupt în cur, peste noapte ajungea "Mare boier ditai Baronul", jecmănea sălbatec țara, dădea șpagă în dreapta, în stânga și nimeni, nimeni nu-i cerea socoteală... Boierimea hrăpăreață răpea samavolnic pământul răzășilor liberi covârșiți de biruri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
or prăpădi osmanlâii. Turcii sunt mulți, ca năsipu' mării... Să cădem la învoială... Mai dăm noi, mai lasă ei... Pace să avem. Să ne rugăm de pace. Scuipă-ți în sân! îi propune Luca Arbure. Ne tăiem jos și ne turcim cu toții, se hlizește Mihail. Ștefan tace. Stanciu prinde curaj: Pace să fie, Măria ta! Să nu piară țara! Știu, e o pace cumpărată. Oricum, e mai bună decât un război nimicitor. Mi-e teamă Doamne... Ștefan dă ocol spătăriei, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vom intra în zodia hangerului: "Dar al-Islam". O noapte neagră se va lăsa peste țara noastră... Vor trece zeci de ani, un veac, poate veacuri de subjugare. Dar Domnul?... Oastea?... Cetățile?... Vom sta cu brațele-n sân? bolborosește Șendrea. Domnul? Turcit! Au, mai bine, domn străin, să n-aibă milă de țară! Oastea? Lichidată! Cetățile? Dărâmate! Scaunul Moldovei, Moldova scoasă la mezat pe tarabele zarafilor din mahalaua Fanarului: Cine dă mai mult, efendi?!" După Sfânta Sofia, va fi rândul Mirăuților. În locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lupți... și lupți... Termopile, șoptește Țamblac. Ce tot spui? Mă gândeam... Ștefan duce mâna la falcă, o freacă ușor... Măseaua?... Iar?... Te doare?... S-o ia naiba! Acu și-a găsit! De ce n-o scoți? Parc-am avut timp? Cu turcii aiștea... Doar știi... O s-o scot! O s-o scot!... Noapte bună, Ioane. Noapte bună Ștefane... Dormi puțin, că mâine.... O să dorm... O să dorm... Somn ușor... Țamblac pleacă. Ștefan a rămas singur. Se apropie de masă. Răstoarnă clepsidra și se lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din contra), dar epitetul e prea lipsit de determinări, spunând prea mult, nu spune destul. Era un poet extraordinar. Poezia lui e de o inteligență extraordinară. De o profunzime extraordinară. De o frumusețe extraordinară. Așa cum e și poezia lui Daniel Turcea, cum e și poezia lui Nichita Stănescu. Sigur, se pot spune cuvintele acestea despre foarte mulți poeți, dar despre fiecare numai cu privire la unicitatea fiecăruia. Fiecare poet adevărat este o apariție extraordinară, un miracol. Spun banalități, evident. Dar gândiți-vă cât
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
au blamat pentru asta, Doamne ! Nu era nimic de făcut. Fatalitatea geniului său (geniului rău ? geniului bun ?) îl ducea implacabil pe drumul pe care a mers și pe care în ultima vreme și l-a accelerat cu bună știință. Daniel Turcea, Nichita Stănescu, Virgil Mazilescu (vorbesc aici numai de contemporanii noștri, de aceștia pe care-i întâlneam, cu care vorbeam) : ce stranie, ce strânsă, ce înspăimântătoare legătură între poezie și moarte ! Eram informați cu toții că viața acestora trei nu mai ținea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mă/ unde te duci tu mă ”. El mi ar putea acum răspunde (chiar așa îmi și răspunde, o simt) : „gândește-te la mine/ în spațiul cel mai umilit/ te-am sărutat eu mortul ”. Acum doarme la doi pași de Daniel Turcea, în cimitirul Mănăstirii Cernica. Mormântul lui e sub un pom mare și rămuros, iar în imediata lui apropiere e o fântână. Ca în grădina Paradisului din poezia persană. Privindu-l, mi-am amintit de versul lui Baudelaire : Toujours le tombeau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
posibilitate. Știu asta de când am încercat să-l traduc în românește pe strămoșul textualiștilor, pe Raymond Roussel. Pe Laurențiu Ulici îl cunoșteam încă din anii ’60. Era atunci foarte tânăr, abia ieșit din facultate, mai tânăr chiar și decât Daniel Turcea, căruia, în joacă, bineînțeles, îi ziceam „fiule”. Am uitat cum de s-au legat lucrurile și am izbutit, în toamna anului 1968, să facem împreună o „masă rotundă” despre onirism pentru Amfiteatru, revista literară a studenților reprezentată de dramaturgul Chitic
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
în toamna anului 1968, să facem împreună o „masă rotundă” despre onirism pentru Amfiteatru, revista literară a studenților reprezentată de dramaturgul Chitic. În afară de Chitic, care urma să facă pe „moderatorul”, mai participau Dimov (de departe cel mai bătrân dintre noi), Turcea, Ulici și cu mine. M-a izbit la Ulici rapiditatea cu care a înțeles miza teoretică a acestor discuții: nici nu erau niște adevărate discuții, căci serveau la lansarea unui fel de manifest pe care altfel nu l-am fi
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
văzduhul le clătește. Izvoarele curg răcite, Ca cristalul limpezite. Barac are, în numeroasele lui prelucrări, un adevărat geniu al titlului analitic care taie răsuflarea: Patimile cele mari și minunate ale unei mademoizelle cu numele Cartigam care fusese fiica unui Pașă turcesc anume Ibrahim de la Anadol și ia căzuse în robia creștinilor când au bătut pre turci și i-au scos din țara ungurească, din Buda capitala țării, unde lăcuisă Pașa turcesc mulți ani, apoi fu botezată Hristina în Pariz și făcută
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mult decât oricare alt critic, decât chiar Kogălni-ceanu, căruia Russo îi bănuiește că întrebuințează prea multe neologisme în Steaua Dunării - a fost împotriva oricăror schimbări și înnoiri în limbă, rugîndu-se de no vatori să lase românilor "limba asta așa grecită, turcită", cum s-a format în cursul vremii 1 . Acest arhinaționalism lingvistic și literar al reprezentanților "proletariatului" "internațional" ne dă dreptul să spunem că, dacă doctrina nu ar fi impus acestor oameni internaționalismul, ei ar fi fost printre cei mai încărnați
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]