423 matches
-
botului se află 4 mustăți lungi, ovale sau turtite lateral, cu capetele franjurate. Pe parte posterioară a lor au anexe foliacee (asemănătoare cu o frunză). Mustățile depășesc buza superioară și ajung până la gură. Coada este heterocercă. Pedunculul caudal nu este turtit lateral. Ambele membrane branhiale se concresc între ele, în regiunea jugulară, făcând o cută (pliu) liberă deasupra sistemului branhial și sunt neatașate de istm. Corpul este acoperit cu cinci rânduri de scuturi osoase longitudinale: un rând dorsal, două laterale, două
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
sculptură care va deveni celebră - "Ratapoil" (1850). "Ratapoil" simbolizează un agent bonapartist, pe jumătate ofițer, pe jumătate polițist, care străbate Franța răspândind ambițiile imperiale ale viitorului Napoleon al III-lea. Dumier îl prezintă ca o creatură slăbită, cu o pălărie turtită pe cap, cu o față împodobită de mustăți încârligate și cu o barbă ascuțită. Din 1853, Daumier va petrece lunile de vară, în tovărășia prietenului său Daubigny, în Valmondois, pe malul râului Oise. Adesea merge la Barbizon, pentru a se
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
că biserica ar fi mult mai nouă, din perioada domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), mai precis din anii 1636-1637. Istoricul Gheorghe Balș consideră că Biserica "Sf. Voievozi" din Scânteia datează din secolul al XVII-lea, argumentând printre altele că „forma turtită în plan a curburii altarului” nu este caracteristică pentru epoca ștefaniană. Analizând documentele de proprietate, arheologul Stela Cheptea a concluzionat că Biserica „Sf. Arhangheli” din Scânteia nu a fost ctitorită de Ștefan cel Mare, deoarece moșia Scânteia a aparținut încă
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
25 - 37 mm lungime. Corpul este negru, luciu mat sau metalic. Ultimele articole ale picioarelor sunt acoperite cu perișor galbeni. La prima pereche de picioare tarsul lipsește, însă sunt mai puternice și zimțate, capabile să construiască gogoașele. Pronotul toracic este turtit și formează anterior o placă zimțată. Preferă să locuiască în solurile nisipoase, în regiunile aride și secetoase. Sunt activi de la începutul primăverii până la sfârșitul verii. Se hrănesc cu bălegarul animalelor ierbivore din care își fac gogoașe. Gogoașele au diferite dimensiuni
Scarabaeus sacer () [Corola-website/Science/325943_a_327272]
-
a fost pusă la îndoială la începutul anilor '50, atunci când un studiu de Kermack, în 1951, a demonstrat că în cazul în care animalul s-ar fi scufundat în câțiva metri de apă, presiunea ar fi de ajuns pentru a turti în mod fatal plămânii și căile respiratorii. În 2004, D.M. Henderson a menționat că, datorită sistemului sacilor de aer, sauropozii ar pluti, și nu ar fi fost în pericol de colaps pulmonar din cauza presiunii apei în timpul înotului. În timp ce sauropozii nu
Sauropoda () [Corola-website/Science/324865_a_326194]
-
iau contact cu solul). Sacrumul este făcut din patru vertebre sacrale fuzionate; sacrumul prosauropodelor poseda doar trei. Pelvisul este relativ primitiv, amintind de strămoșii săi, prosauropodele. Halluxul (primul deget de la picior), a arătat ca o gheară mare, care a fost turtită lateral, așa cum este și la prosauropode. Cu toate acestea, ghearele de la al doilea și al treilea deget de la picior au fost, în mod neobișnuit, în formă de cui. Această caracteristică a fost de asemenea găsită la Tazoudasaurus, dar este absentă
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
rozătoare, pe sub pietre, din septembrie - începutul lui octombrie până în mijlocul lui martie. Are o lungimea de 5 cm. Corpul este îndesat, bufoniform. Pupila ochiului rotundă sau în formă de inimă (cordiformă), limba discoidală și concrescută cu planșeul bucal. Capul este turtit, botul rotunjit. Ochii relativ mici, foarte proeminenți, situați dorso-lateral. Timpanul lipsește. Degetele picioarelor anterioare sunt scurte, rotunjite. Picioarele posterioare mari cu degete scurte, rotunde, turtite și cu membrane interdigitale înotătoare ce ajung până în vârful degetelor. Spatele foarte verucos, acoperită cu
Buhai de baltă cu burtă roșie () [Corola-website/Science/335026_a_336355]
-
(cu o denumire mai veche Aspro) cunoscuți în limba română ca fusari, este un gen de pești teleosteeni perciformi din familia percide răspândiți în apele dulci din Europa.. Au corpul alungit, fusiform, necomprimat lateral. Capul este turtit dorsoventral, botul este proeminent, lung, ascuțit sau obtuz. Pedunculul caudal este lung, necomprimat lateral. Ochii sunt mici și privesc în sus. Gura este mică, inferioară, semilunară, slab protractilă și este prevăzută cu dinți mărunți, uniformi, dispuși în formă de perie
Zingel () [Corola-website/Science/335411_a_336740]
-
cu fondul roșu și pete rozacee, "coadă de cometă" (cu coada adânc scobită), "voal de mireasă" (cu înotătoarele foarte lungi, în formă de văl simplu, dublu sau chiar triplu), "cu ochi telescopici", cu caudale trifurcate. Corpul acestui pește poate fi turtit, lunguieț sau globulos. Ajunge la dimensiuni de până la 20 cm. Poate trăi până la 20-30 de ani. Este un pește omnivor care consumă zooplancton, vegetație (mai ales alge). În acvariu consumă pe lângă hrana artificială, musculițe și pâine (în special fidea). Se
Caras auriu () [Corola-website/Science/335495_a_336824]
-
și America de Sud tropicală la est de Anzi. Se cunosc 5 genuri și 30-41 de specii. Au lăsat fosile din cretacic (145,5 milioane - 65,5 milioane de ani în urmă) până în prezent. Lungimea adulților este de 2-20 cm. Corpul este turtit dorso-ventral. Au 6-8 vertebre presacrale; coastele prezente și libere la larve (mormoloci), dar contopite cu diapofizele vertebrelor la adulți; urostilul este sudat la vertebra sacrală, iar centura scapulară este de tip firmistern. le din Africa ("Xenopus", "Silurana", "Pseudhymenochirus" și "Hymenochirus
Pipide () [Corola-website/Science/336962_a_338291]
-
papilionaceu, roz-purpurii sau roz-violacei, apar direct pe ramuri, chiar și pe tulpină. Înfloresc prin aprilie-mai, înainte de înfrunzire. Fructele sunt păstăi dehiscente turtite, negricioase, de circa 7-10 cm și rămân mult timp pe arbore. Semințele au o formă ovat-eliptică și sunt turtite, tari, de culoare brună. Arborele iudei este o specie arboricolă, ornamentală prin forma frunzelor și abundența florilor foarte timpurii. În România este cultivat ornamental în parcuri sau grădini, individual sau în grupuri.
Arborele Iudei () [Corola-website/Science/334435_a_335764]
-
prevăzute cu gheare puternice, cu care se țin bine de pietre și rezistă la curentul de apă (adaptare reofilă). Larvele s-au adaptat însă și la înot, prin formarea de franjuri înotătoare la picioare. Larvele au corpul alungit și sunt turtite dorso-ventral, mult asemănătoare cu adulții prin: antenele și cercii lungi, aparatul bucal adaptat pentru rupt și mestecat deoarece sunt răpitoare etc, dar diferă de adulți prin absența aripilor și prin prezența unor branhii traheene. Respirația larvelor și a nimfelor este
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
lemmus") etc. Sunt rozătoare mai ales scurmătoare, unele adaptate și la viața acvatică, a căror talie variază, în general, între cea a unui șobolan și cea a unui șoarece, dar există și forme mai mari, ca bizamul. Coada lor este turtită lateral și mai scurtă decât trunchiul cu capul împreună. Măselele celor mai multe specii au creștere continuă, sunt brăzdate pe fețele lor labială și linguală și au o suprafață de masticație cu desene caracteristice. Majoritatea arvicolinelor sunt extrem de similare ca mărime generală
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
Bizamul ("Ondatra zibethicus") este cea mai mare specie de arvicoline. Ei au o greutate de până la 1820 g. Deși sunt asemănători superficial cu alte arvicoline, ei sunt adaptați la o viață acvatică, având o coadă mult mai lungă, care este turtită latero-lateral, folosită drept cârmă. La membrele posterioare ei au degetele parțial unite printr-o membrană înotătoare, mărginită de peri aspri, pentru a ajuta la înot. le sunt larg răspândite în regiunea holarctică, fiind găsite pe întreg teritoriul al zonei temperate
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
culoarea cenușiu-albicioase. Coada bicoloră, acoperită cu peri scurți, pe fața superioară este roșcată și se termină cu un smoc de peri mai lungi, de culoare neagră. Blana de vară este de culoare mai închisă decât cea de iarnă. Capul este turtit, ochii vizibili, rotunzi, proeminenți. Urechile sunt scurte, largi la bază și au marginile rotunjite fiind clar distincte din blană; fața internă a pavilionului foarte puțin păroasă. Membrele sunt scurte, cu gheare turtite. Pe talpa picioarelor posterioare, are câte 6 pernițe
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
Puii au blana de culoare mai închisă. Coada scurtă este acoperită uniform cu peri scurți dar deși, mascând inelele solzoase și nu se termină cu un smoc de peri lungi. Culoare cozii este mai închisă dorsal, decât ventral. Capul este turtit, ochii sunt rotunzi și foarte mici, cât gămălia de ac, iar urechile de asemenea foarte mici, abia se văd din blană și reprezintă un exemplu de organe involuate ca urmare a vieții subterane. Membrele sunt scurte și subțiri, cu câte
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
articulară naviculară a capului talusului. Pe fața laterală a colului se află extremitatea laterală a crestei transversale a colului, care aici se bifurcă în două ramuri, una anterioară și alta posterioară; în contact cu corpul, această parte a colului este turtită și corespunde cu orificiul lateral al sinusului tarsului, vizibil pe fața inferioară. Pe ramura posterioară a acestei creste se inseră ligamentul talofibular anterior ("Ligamentum talofibulare anterius"), această inserție se extinde și pe doi tuberculi, aflați de-a lungul marginii anterioare
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
mari o serie de mici scuteluri dispuse neregulat. Capul este complet acoperit de plăci osoase. Înotătoarea caudală heterocercă. Înotătoarele pectoralele joase. Înotătoarea dorsală deplasată în partea posterioară a corpului. Lobul superior al înotătoarei caudale normal, neprelungit. Pedunculul caudal nu e turtit dorsoventral. Gura inferioară transversală, dreaptă și mică, ocupând numai o parte din suprafața inferioară a capului, deschiderea ei nu ajunge până la marginea capului; buza anterioară nu depășește marginea anterioară a ochiului. Narinele și ochii situați lateral pe cap. Botul (rostrul
Acipenser () [Corola-website/Science/332422_a_333751]
-
bălți din Ardeal și unele lacurile litorale ale Mării Negre (lacul Mangalia etc.). Femelele măsoară 4-5 cm, pe când masculii, mai puțin numeroși, sunt de talie mică, respectiv 2,5-3,5 cm. Are corpul gros, alungit și ușor comprimat lateral. Capul este turtit dorso-ventral cu botul ușor alungit, ochi mari și gura largă așezată oblic și cu dinți mici pe maxilare. Înotătoarea dorsală este inserată în jumătatea posterioară a corpului, în urma înotătoarelor ventrale, care au poziție abdominală. Înotătoarea caudală este rotunjită. Corpul este
Gambuzie () [Corola-website/Science/336606_a_337935]
-
a operculului la peștii actinopterigieni (inclusiv și la cei teleosteeni). Aceste radii se leagă de arcul hioid, fapt care face ca această membrană branhială să se bucure de o mare mobilitate. Radiile branhiostege au o formă variată, de obicei sunt turtite, înguste și lungi, asemănătoare cu coastele. Ele se articulează anterior cu oasele arcului hioid și anume cu epihialul și/sau ceratohialul, apoi se îndreptate dinainte înapoi și se suprapun cu capetele lor inferioare. Razele branhiostege se află în grosimea membranei
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]
-
Spune-mi mie cum te cheamă? - Teamă n-am că sunt român Teamă n-am că-mi ești stăpân. Eu sunt Șoiman cel voinic Aveam o ghioagă nestrujită, Cu piroane țintuită; Și pe loc când mă-nvârteam Câte șapte, opt turteam. Dar în foc la Războieni Mi-a căzut ghioaga din mână Sub o sabie păgână Și n-o căzut numai ea Și-o căzut și mâna mea, Dar cu păgân alăturea. Și-am rămas un biet sărman De n-am
Movila lui Burcel(variant?) [Corola-other/Imaginative/83506_a_84831]
-
închinare? - Doamne, pun mâna pe piept Și mă jur să-ți spun cu drept. Pân-a nu-ajunge plugar Aveam falnic harmasar Și o ghioagă nestrujită Cu piroane țintuită, Care când o învârteam Proașcă prin dușmani făceam, Câte opt pe loc turteam! Gelu Andone Alelei! pe când eram Om întreg de mă luptam Mulți păgâni am mai stricat! Multe capete-am fărmat De tătari și de lifteni Și de falnici ungureni! Iar în foc la Războieni Mi-a căzut ghioaga din mână De
Movila lui Burcel [Corola-other/Imaginative/83505_a_84830]
-
în sus. Dar ce e zgomotul acesta ? Sunt roțile mașinii care, înfrânată brusc, a ajuns la numai câteva degete de capul lui. Ceilalți copii, înspăimântați, au fugit. Dar mingea unde e? Prinsă între roata mașinii și bordura trotuarului, s-a turtit, spartă. Cornel simte lacrimile curgându-i pe obraji. Din ce-a scăpat ! Îi pare bine că a scăpat teafăr dar regretă mult mingea spartă. Nu știu dacă mai sunt copii care se joacă în stradă cu mingea, dar Cornel și
Cartea micului pieton by GELU ANDONE [Corola-other/Imaginative/83884_a_85209]