474 matches
-
la cataramă cu toți și-și deșertă găleata care din păcate nu era de prea mare folos, fiindcă nu reuși să umple decît cîțiva centimetri. Se Întoarse triumfător cu fața la cei de jos și-i văzu pe Libarcă, pe Agheasmă, pe Turturică și pe ceilalți bătîndu-se cu palmele pe genunchi și clătinîndu-se În toate direcțiile: se tăvăleau pe jos de rîs. „Coboară să bei o sticlă de bere!“, strigau. Julius se uită pe unde urcase și acum trebuia să coboare și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în piept i se zvârcolea atât de aprig, că Apostol îi auzea zvârcolirile... Apoi Apostol nu se mai putu stăpâni. Întinse brațul spre ea și degetele lui atinseră sânii strânși în laibărașul de catifea... Ilona scoase un țipăt înăbușit. ― Ilona... turturica mea sălbatică! șopti Bologa răgușit, luîndu-i mâna rece și încercînd să se ridice. ― Mi-e frică... mi-e frică... iartă-mă! murmură fata, vrând să se ferească, cuprinsă brusc de o voință nouă de împotrivire. Dar tot atunci simți că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pași, căci, cu iertăciune zic, urechile muiarelor nu sunt făcute spre auzi asemenea lucruri. Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și gazda se sculară și ieșiră în curte. La masă rămăsese tăcutul Broanteș și Cosette. Era liniște. De undeva se auzea gângurind o turturică. Cosette ridică privirea și se uită în adâncul ochilor lui Broanteș. — O auzi? - suspină ea, și atinse mâna lui Broanteș cu degetele ei lungi, fine, nervoase. își cântă cântecul de iubire... în ochii lui Broanteș se aprinseră luminițe. „Fiț-ar turturica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
turturică. Cosette ridică privirea și se uită în adâncul ochilor lui Broanteș. — O auzi? - suspină ea, și atinse mâna lui Broanteș cu degetele ei lungi, fine, nervoase. își cântă cântecul de iubire... în ochii lui Broanteș se aprinseră luminițe. „Fiț-ar turturica a dracului - gândi el revoltat. Ia te uită la ce-i stă dumneaei capul când țara arde!”. Episodul 186 CONCEDIU MEDICAL PE 7 ZILE Episodul 187 PE TEME GENERAL-UMANE (Iî Pomeneam nu cu mult în urmă despre trei slujnicuțe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și extras dân nemișcarea care căzusem În ea. Nu era momentu să cad la dulci contemplări: don Alejandro era puriu de anțărț și avea să-mi privească cu ochi nașpa esplicația că cum de nu-i purtasem dă grijă la turturica. Trăsese obloanile, odihnească-se În pace, da tot nu mi-a venit s-o las așa aproape dă balansoar, și am luat-o În brațe și am pus-o pă pat, cu păpușa. Am pupat-o pă frunte ș-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
băieți, zise el domol. Ia să vă dau o leacă de apă... Își dădu pălăria pe ceafă și scoase răsteiele. Jugul căzu. Românul apucă funia. Cumpăna stătea neclintită, naltă, în albastrul șters al cerului. Printre ramurile răchiții bătrâne pâlpâi o turturică vânătă, apoi se zvârli, în zboru-i iute, zvâcnit, peste fânețe tăcute. Frunzișurile se clătiră o clipă, după aceea căzură iar în neclintirea lor. În clipa aceea, din păpușoaie săltară trei oameni, trei țigani. Pe cel care venea întăi, cu dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
10), referitoare la animalele pe care Abraham urma să le sacrifice. Spune textul biblic: „și a luat Abraham toate aceste animale, le-a tăiat în două și a pus bucățile una în fața alteia; iar păsările nu le-a tăiat”. Păsările (turturica și porumbelul) sunt așadar cruțate. De acest amănunt se agață autorul nostru pentru a-și justifica voiajul ceresc descris în paginile următoare. După isprăvirea sacrificiului, îngerul însoțitor, Iaoel, îl așază pe Abraham pe aripa dreaptă a porumbelului, el însuși suindu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-ntr-o idilă dulcică și blândă. Primul parcă-i desprins din Gârleanu sau Brătescu-Voinești și-o leagă pe mama de o familie de guguștiuci. Deși păsăretul care și-a pitulat cuibul în caprifoiul de pe terasă e un turturel și-o turturică, prefer să le spun guguștiuci. Guguștiuc mai stâmpără un pic din duioșia pășunistă, pe când turturică însiropează orice poveste. Ca și ghiocel, lăcrămioară sau liliac (deși, pentru a respecta adevărul, să adaug că întâmplarea cu guguștiuci s-a desfășurat pe fond
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
o leagă pe mama de o familie de guguștiuci. Deși păsăretul care și-a pitulat cuibul în caprifoiul de pe terasă e un turturel și-o turturică, prefer să le spun guguștiuci. Guguștiuc mai stâmpără un pic din duioșia pășunistă, pe când turturică însiropează orice poveste. Ca și ghiocel, lăcrămioară sau liliac (deși, pentru a respecta adevărul, să adaug că întâmplarea cu guguștiuci s-a desfășurat pe fond înmiresmat de liliac și lăcrămioare - zeci, sute! - care împânzesc curteaă. Deci mama a ochit mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
mamă-si. A făcut tot ce și tot cum a vrut ea, de cu seară și până de din zori. Înainte de a răsări soarele au urcat ambii În autoturism și s-au Îndreptat către orașul cu căminul din care ea, turturica, zburase, pentru o durată atât de scurtă! Acolo, fără nici un fel de ceremonie, el a condus-o În cabinetul doamnei director. Și Cliuța a Întrebat-o râzând vesel: nu-i așa că v-a cam fost dor de mine? Ei, cum
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Nefiind noi oamenii care l-ar putea omorî sau abandona, trebuie să-i găsim un rost, să-l încredințăm cuiva, În Centru nu sunt primite animalele, lămuri Marçal pentru socru, Nici măcar o țestoasă familiară, nici măcar un canar, nici măcar o blândă turturică, vru să afle Cipriano Algor, Se pare că dintr-odată nu te mai interesează soarta câinelui, spuse Marta, A lui Găsit, Câinele, Găsit, e același lucru, important este să ne hotărâm ce facem cu el, în ce mă privește, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai fi cu o interpretă bună, văzută de mine prin 88, la PÎrîul Rece, Claudia Cărămidă. Cu ea 6 juca atunci Bisericanu. Pe o actriță cu care lucrez des, o cheamă PÎrțac...La Baia Mare i-am cunoscut pe Mititelu și Turturică; iar În alte teatre, rămînÎnd În zona faunei, mai jucau Ursu ( Melania), Lupu (Ion), Lupu (Buznea), Lupu Maria, Dumitru Lupu (compozitorul), Iepure (Mihai), Capră (Michi), Vulpe (Cornel) și Buhă (Bianca, studenta noastră). Pe o scenografă cu care am colaborat În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
puțin importante : o deplasare acolo Însemna, de fapt, o aprovizionare nesperată :”... Aici valuta forte e votca. Și Kent-ul. Tata mi-a comandat tocilă, mama pastile Împotriva fumatului, unchiul B - pompă Kama, Mondo muștar, Mara aspirator, Ion aparat de fotografiat, Turturică - șapcă”...Să-ți tot stea gîndul la spectacole, În asemenea condiții! Altă relatare cutremurătoare: Într-o zi, actorul nostru se-ntîlnește cu peruchera de la Teatrul Mic, care avea soțul, actor, În pușcărie, fiindcă... a spus un banc, la restaurant:” N-am
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
-n file Vița-i galbenă de păr. El dă gânduri ne-nțelese Vârstei crude și necoapte, Cu icoane luminoase O îngînă-ntreaga noapte. Când de-o sete sufletească E cuprinsă fata mică - A dormit cu ea alături Ca doi pui de turturică. {EminescuOpI 109} E sfios ca și copiii, Dar zîmbirea-i e vicleană; Dară galeși îi sunt ochii Ca și ochii de vădană. Gât și umere frumoase, Sânuri albe și rotunde, El le ține-mbrățișate Și cu mînile le-ascunde. De te rogi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mâzgălea pe hârtiile alea. Povestea aia despre artist și Dumnezeu... Odată ca niciodată, pe când cântecele de dor făceau să plângă lemnele și pietrele, pe când puricele își lua o cămașă mai subțire ca pânza de păianjen, o spăla cu lacrimi de turturică și s-arunca apoi în slava cerului de ne-aducea povești, pe când musca pe perete, mai mincinos cine nu crede, cică, de peste nouă mări și nouă țări, de peste nouă ceruri, a venit Dumnezeu pe pământ. Era cu Sfântul Petru, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
da mereu cu c... 1 Ti-aș pătrunde paciavurul Pân cuprinși ca de o spaimă * Am scari * încet de-a.... Până ce lăsând să-mproaște 30 Tot în noduri *** cirul Ar mai merge și-nainte Dar ți-ar unge * și samurul. TURTURICĂ, TURTUREA (p. 562) Turturică, turturea, De ce-mi ești așa de rea Și nu-mi stai alăturea. Că mi-e drag un turturel 5 Ce suspină singurel, Mă gândesc numai la el. 1023 {EminescuOpXV 1024} DE UNDE VII DORULE? (p. 562
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
1 Ti-aș pătrunde paciavurul Pân cuprinși ca de o spaimă * Am scari * încet de-a.... Până ce lăsând să-mproaște 30 Tot în noduri *** cirul Ar mai merge și-nainte Dar ți-ar unge * și samurul. TURTURICĂ, TURTUREA (p. 562) Turturică, turturea, De ce-mi ești așa de rea Și nu-mi stai alăturea. Că mi-e drag un turturel 5 Ce suspină singurel, Mă gândesc numai la el. 1023 {EminescuOpXV 1024} DE UNDE VII DORULE? (p. 562) - De unde vii dorule? - De la
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
comentă Înfățișarea amețitoare a doamnelor: — N-am văzut niciodată atâtea bijuterii scumpe la un loc - și, trebuie să recunosc, nici atâția sâni dezgoliți. Propriul piept Îi era, ca de obicei, acoperit până la gât, dar rochia lungă, gri ca penele de turturică, cu o mică pelerină de catifea neagră, era elegantă, iar el Îi făcu un compliment care Îi provocă o plăcere vizibilă. Îl felicită pentru spectacol, pe care Îl văzuse la Cheltenham, În turneul din provincie. — Mi-a plăcut și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
delicați. Am băut șampanie și i-am făcut nenumărate urări, chiar dacă nu reușeam să găsesc cele mai potrivite cuvinte. Melanie râdea, pentru că-n urările mele o comparam când cu o căprioară gingașă, când cu o blândă felină, când cu o turturică sidefie. Hei, profu (așa-i plăcea să-mi spună de când a aflat că fusesem dascăl), hai să vedem ce mai găsești acum, că am devenit tare curioasă... Și după ce-și dezvelea dinții albi și chițăia ștrengărește, sorbea din paharul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
întuneric părea că mor... părea Că sufletu-mi e-o rană și inima-mi o stea. Treceau inregulare, nebune, fără șir Icoanele pierdute ca-ntr-un adânc delir. Deodat-am deschis ochii și te-am văzut pe tine Cum știi tu, turturică, să lingușești de bine. {EminescuOpIV 497} 4O. MEDICUL SĂRACILOR (cca 1875 ) Prin murii ulicioare-ntunecate Calci pospăind cu piciorușul tău. Cu fruntea-n cozi de aur adunate, De jur în jur - cu grijă te-uiți mereu În toate părțile - a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în tine Am vărat toată vara - Las - să mă spue frunza De ce-am vărat cu nana. 100 Nană, nu te amărî Ca și cum nu te-aș iubi, Nu gândi că te-am urât, Că mai tare te-am drăgit. 101 Turturică turturea, De ce-mi ești așa de rea Și nu-mi stai alăturea? Că mi-e dor de-un turturel Ce suspină singurel... Sbor pe ramură la el. 102 La umbrar de liliac Dragostele ce mai fac? Să sărută până
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mor, Când era pe jumătate Mă dădeai, dragă, la spate, Rămăsei la o para - Eși afară mascara! 154 Despărțirea a doi iubiți La tufa de mărăcine, Cum grăbește orișicine, Roaba durerilor vine Să plângă și să suspine. Sboară ca o turturică, Suspinând inima-și strică Și din ochi-i lacrimi pică Neștiind ce să mai zică. Plânge dup-a sa soție, Veselia n-o mai știe. Oh, vai! nu se poate scrie - Mai mult moartă decât vie. Așa și eu plâng
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tăcută... Trunchiurile se înălțau către bolta cerului, uriașe... sus, se întâlneau crengile verzi, fragede... iar, acolo încă mai era soare... Acolo sus, tremura un vânticel cald... acolo sus era lumină și zarvă, pentru că acolo cânta mierla neagră ca tăciunele, uguiau turturica și porumbelul sălbatec, și ciocăneau ghionoaiele. Jos, pe pământ, prin frunzarul uscat, foșnăiau porcii mistreți. Râmau și răscoleau nepăsători pământul și, când găseau jir ori bureți tineri, grohăiau. În depărtare, în inima codrului, se aude un urlet de fiară... „Oare
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-i ardea nici de mâncare. Tot mai dese erau nopțile, când, pe lună plină, Irina ieșea afară din casă, în drum strălucitor ca un argint viu, presărat cu nisip curat, de rară calitate și se tăvălea, prin el, ca o turturică, ori, ca o guguștiucă, ce se scăldă în puțina apă a unei ploi de vară, din mijlocul drumului. și încet încet, puțin câte puțin, se dezbrăca. și joaca, prin nisipul încă fierbinte, din timpul zilei, devenea tot mai pasionată și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
iubitul meu vorbește și-mi zice: "Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso! 11. Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, și s-a dus. 12. Se arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, și se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre. 13. Se pîrguiesc roadele în smochin, și viile înflorite își răspîndesc mirosul. Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso. 14. Porumbiță din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi fața ta, și fă-mă să-ți aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]