434 matches
-
spui și ce nu gândești.“ Mihnea mi-a făcut un semn amical cu mâna și-a ieșit din cameră fără să trântească ușa. S-a lăsat o tăcere grea, neîndemânatică. Apoi, ca din senin, omul cu cagula a început să turuie: „Cunosc toată povestea, domnule Robe. Acum suntem doar noi doi, putem în sfârșit să vorbim.“ Vocea era liniștită, surprinzător de sigură pe ea. Puțin spartă, ca a mea dimineața, înainte să merg la baie. Am hotărât să atac, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Arde-l!“, l-am îndemnat pe Mihnea, „Dă-i la muzicuță!“ Scriitorul a amuțit din nou. „Exact ce bănuiam. În general, scriitorii nu sunt prea comunicativi. Doar la conferințe și ieșiri publice se dau mari, acolo să vezi ce le turuie gura!“ „Să revenim la Camil și globalmind.“, am zis. „Am mixat toate datele. Nimic n-are sens. De ce ar vrea globalmind să funcționeze, real sau virtual, ca o asociație, o companie sau un trust, când știm că toate companiile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de haină. — Măcar dumneavoastră scoateți-l de aici! Nu s-ar putea? Vă rog! Bietul băiat avea chiar lacrimi de indignare în ochi. Blestematul de Ganka! adăugă el încet. — Cu Ivan Feodorovici Epancin am fost într-adevăr foarte bun prieten, turuia dulce generalul, la întrebările Nastasiei Filippovna. Eu, el și răposatul prinț Lev Nikolaevici Mâșkin, pe al cărui fiu l-am îmbrățișat astăzi după o despărțire de douăzeci de ani, toți trei eram nedespărțiți, alcătuiam, ca să zic așa, o cavalcadă: Athos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui, prințul a fost chiar foarte îngândurat, aproape distrat. Nici nu putea fi vorba de întrebările la care se aștepta Ganea, mai exact de o singură întrebare, cea principală. Atunci și Ganea se decise să vorbească cu mai multă reținere. Turuind fără încetare, povesti timp de douăzeci de minute, râse, susținu cea mai simpatică și precipitată trăncăneală, dar problema cea mai importantă nu o atinse. Printre altele, Ganea spuse că Nastasia Filippovna nu se află aici, la Pavlovsk, decât de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mari la el, tace, nu pleacă, stă aici, și doar cu gura ei i-a poruncit să nu vină... El șade și-i palid tot la față. Și blestematul de Evgheni Pavlovici a pus stăpânire pe conversație! Uite-l cum turuie, nu te lasă să sufli un cuvințel. Acum aș afla totul, numai dacă aș putea aduce vorba...“ Într-adevăr, prințul stătea la masa rotundă palid, părând cuprins în același timp de o spaimă excesivă și, din când în când, preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Codruț 5 decembrie 2005, Predeal Fauna care populează acest curs este destul de diversă, interesantă, bogată. Exită tipul (complet atipic!) al ardeleanului vorbitor de germană, căruia îi place foarte mult să dea din gură, să explice, să traducă în locul co-organizatorului, să turuie bancuri despre Bulă. Mai există tipul șmecherașului de la Garda de... Mediu (și nu cea de Fier) din Ilfov, gură foarte mare, a cărui principală preocupare este aceea de a debita un număr cât mai mare de poante. Apoi nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
fiind eliminat de la grădinița de-acolo fiindcă mușcam fetițele de burtică, trântindu-le în prealabil în zăpadă... Cam atât, deocamdată... Mai vreau și-n 2008! P.S.: Cum de-am uitat-o tocmai pe Luminița Marcu, îmbrăcată fatal în negru și turuind cu viteza luminii o chestie în spaniolă? BUCUREȘTI FAR WEST Daniel CRISTEA-ENACHE Romanian Dream De mult n-am mai râs, la un film românesc, așa cum am făcut-o la California Dreamin’ al lui Cristian Nemescu. Dar, exact ca în cazul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
chei tot atât de repede și cu folos ca și gura, cinșpe mii o să ne coste pe-amândoi călăuza, am vorbit și am aranjat, o să dăm cimentu’ și toate fiarele astea din hangar cu tot cu tuburile de oxigen și generatoru’ pentru sudură electrică. Turuia În șoaptă băgat până la umeri În capota Buceagului, nu, cu ăla care are pe unu’ care ne trece am vorbit, și lasă macaraua aia jos, așa... Pentru ce dăm de pe-aicea n-am apucat, da’ n-ai nici o grijă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și așa era destul de grea. După ce am cărat-o cu rândul preț de o jumătate de kilometru, am decis s-o lăsăm doar În grija lui Laur. Barem cu atât să se facă și el folositor. Asudam și gâfâiam și turuiam Încontinuu, mânați de lumina lunii ce se răsfrângea În fierul șinelor de tramvai și hâțâna Întunericul peste apa Pantelimonului. De-acum numai Într-o fugă trebuia s-o ținem. — Până luni trebuie să fim dincolo, Îl aud pe Andrei. Unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că voi striga după ajutor pentru reținere forțată la agentul de circulație aflat în mijlocul intersecției. Unul dintre cei doi este vizibil enervat, așa că îmi imobilizează mâna la spate cu un gest expert, forțându-mi la maximum articulațiile ; celălalt începe să turuie ceva printre dinți despre „opoziție la reținere” sau așa ceva. Mai apar încă doi bărbați, frați gemeni cu ceilalți doi, și sunt dus pe sus în stația de autobuz, unde este parcată o Dacia Solenza banalizată. Lumea din jur privește ca
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
șofer, am doctorița mea! Scot plicul. “Ce-aveți?” “Colică renală”. Nu mă consultă. Scrie pe trimitere ce vreau eu. Dacă tot am plătit?! Căldură mare, bâjbâi scările. Plec iar la spitalul cel mare cu Zubar. Am șofer cu mare fler, turuie întruna, îmi vine să-l pocnesc. “Am înghițit un pumn dă pastele az-noapte, să moară familia mea! Mă duceam la baie pă ceas-pă minut. Ce-ai, bă, de te duci una-două la baie? strigă aia a mea. Turbam dă dureri
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
în fine (mulți vor răsufla ușurațiă, și la revistele pentru femei. Am vrut să precizez cum stau lucrurile de la început, pentru ca partea masculină a auditoriului să schimbe frecvența cât mai e vreme (vă puteți închipui ascultând un radio-ențiclopedie, care să turuie de dimineață până seara toate inactualitățile și nimicurile reconfortante ale zilei?Ă. Scrise (sau doar traduseă foarte prost, revistele astea nu merită aproape niciodată citite, pentru că își aleg ca public-țintă o femeie semi-toantă, cu ochii în televizor și-n vitrine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Mi-am făcut curaj și m-am apropiat, iar făptura îmi făcea semne disperate să deschid. Cu părul răvășit și ochii oblici, parcă pândind, putea să fie un demon malefic care luase înfățișarea prietenei mele. Totuși, după cum părea să-i turuie gura, părea să fie chiar ea. Nu, nu-mi dădeam deloc seama dacă e cu adevărat ea sau nu. Cu inima cât un purice ținut flămând o săptămână, am întredeschis fereastra. - Tu ești, Ayako? am șoptit eu. - Că doar n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
albă Omul din fotoliu a vorbit un timp. Apoi a tăcut. Acum mă privește atent. Îi spun multe lucruri, sar de la un subiect la altul, aparent fără legătură. Pe măsură ce vorbesc, înțeleg că de asta mă aflu aici. Ca să vorbesc. Așa că turui în continuare o vreme. Apoi fac o pauză lungă, iar omul înțelege că trebuie să mă repornească. Se apleacă puțin în față și-și împreunează mâinile a rugăciune. Privește undeva în gol, în spațiul dintre noi. Rămâne cu mâinile unite
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
dintr-un exces de înțelepciune. Afirmația dlui Băsescu că unii și-au pus pe picioare trusturi de presă doar spre a-și apăra interesele nu mi se pare hazardată. Ce mi se pare hazardată este maniera în care dl Băsescu turuie acuzații de acest fel. Una este când un gazetar acuză alt gazetar sau un trust de presă inamic fără să ofere dovezi și alta este când acuzațiile sunt lansate de șeful statului. Tocmai el este absolut obligat să producă dovezi
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
abecedar, în întregime. Mamei, i-a dat de gândit, cum de pot citi atât de curând și așezându-se lângă mine, la masă, mi-a arătat câteva cuvinte dintr-o lecție, cerându-mi să le citesc. Eu m-am împotrivit, turuindu-i tot textul "Ana, ai ac?". Atunci mama luându-mă de păr, m-a certat și mi-a arătat ce tehnică trebuie să folosesc, pentru a putea citi orice și oriunde (selectiv). Câteva zile bune, mama s-a ocupat de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și mai puțini îl practică. Să ne uităm în jurul nostru, cum arată lansările unor cărți de poezie, serile literare, maratonurile de poezie. Un șir de indivizi care se așează la masă, își înfundă capetele într-un vraf de hărții și turuie inexpresiv, deseori greu descifrabil niște texte, anulând astfel cel puțin jumătate din înțelesul și valoarea acestora. Spectatorii unor asemenea manifestări devenite șabloane inestetice, ascultă răbdători, numai din bun-simț, o îngăleală care nu poate aduce nicio satisfacție artistică și pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
că nu știi și că n-ai făcut și că n-ai auzit și că e om de treabă și vechi progresist și că zi-i și descarcă-te și liniștește-i cugetul și încheie pace cu tine însuți și turuie și dă-i cît te-o lăsa. De ce? Pentru că tot ce spui în public (dacă nu-s ședințe secrete, ca la noi) nu are nici o valoare și nu se consemnează, ori dacă se consemnează se consemnează numai de ochii lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acids. Am reluat articolul și totul era perfect. Mi-am amintit cu această ocazie despre o zi de examen la Morfopatologie. La invitația adresată unei studente de a expune subiectele din Biletul de examen, studenta În cauză a Început să turuie ca o moară stricată Într-o limbă păsărească, pe care probabil nici ea n-o Înțelegea, folosind toate abrevierile din notițele luate la curs. Când s-a oprit, crezând că “m-a dat gata”, spre stupefacția celor prezenți i-am
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
inclusiv căsătoria și nașterea celor patru copii. Pe când lucram la revista "Flacăra", după 1985, și eram alergat "pe teren" după reportaje, mă nimeream în cabinetul câte unui director sau grangur mare, pe ramura lui, din industrie sau agricultură, și-mi turuia verzi și uscate, în limbajul acela de lemn al "plenarelor" din Scânteia, din care nu puteai reține absolut nimic, mă simțeam la mare depărtare de omul acela, în cu totul altă lume, îl priveam în ochi și îl ascultam minute
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au ciuruit pe cei doi adolescenți, în pădurea Galimea, în zorii acelei zile de noiembrie, Gârmoci și Fanache s-au dus val-vârtej la regiune, să-i raporteze toarășului Cameniță isprava lor. Gata, toarășe prim, i-am executat pe bandiți!, au turuit ei cu aerul unor maidanezi care se gudură pe lângă stăpânul lor, sperând că acesta le va arunca vreun oscior. Tovarășul Cameniță s-a uitat la ei sumbru, amenințător, enorm, strivitor. -Bă, i-ați împușcat p-ăia ș-atât? Atât?! Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să știți că vă apreciez enorm. Sunteți singurul analist pe care-l urmăresc.“ Când e lăudat, analistul îi lasă pe invitați sau pe cei care-l sună să delireze cât poftesc. Tare-i mai plac elogiile și lingușelile. Bătrânul medic turuie vreo trei minute, după care observă că analistul nu arată prea bine. „Sunați-l din partea mea pe profesorul X.“, spune falsul ministru. „Mi-a fost student. Să vă vadă, să faceți niște analize. Probabil că e vorba doar despre un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
rostea cineva un nume de filozof sau de scriitor, indiferent că era grec din vremea lui Pericle sau raționalist francez din secolul al XVII-lea, ca Descartes, Clăpocea părea să se trezească brusc din veșnica sa mahmureală de după bairam și turuia: „Descartes, aha, René Descartes! Gata, știu: Discurs despre metodă“. Bețivanii rămâneau cu gura căscată, și a doua zi tot regimentul afla că Clăpocea iar a avut un acces de geniu. Evident, un dobitoc, fie el și sinistru, nu devine genial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
reușește să ți se bage în suflet, să tropăie cu funcția lui publică în cotidianul tău privat. Un mare intelectual acordă trei interviuri scurte într-o viață și jumătate, iar vorbele pe care le rostește ajung înțelepciuni de patrimoniu. Deputatul turuie mai multe mandate și nu naște nici o frază pentru istorie. Oamenii ăștia, politicienii, par indispensabili scenei sociale, dar când ies din rol mai mult timp, când nu mai au în spate partidul sau gașca, sunt inoportuni, oriunde ar merge și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un singur dor. Și chiar înainte de-a ști să citesc, mama m-a învățat, papagalicește, părți din Scrisoarea III, care o fermeca pe ea. Mă punea să le recit în fața musafirilor. Făceam o reverență - knicks, așa se numea - și turuiam. Și nu înțelegeam nici în ruptul capului de ce izbucneau cu toții în râs când eu declamam patetic întâlnirea dintre Baiazid și trimisul lui Mircea: „Iată, vine-un solz de pește c-o năframă-n vârf de băț“. „Sol de pace“ nu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]