2,906 matches
-
știu ce savant care și-a pierdut ambele mîini făcînd experiențe cu radium, sau despre Damien și leproșii... Și chiar și aici, În această cămăruță Înăbușitoare din marea clădire cenușie a Scotland Yard-ului, Îi veneau În minte cu o uimitoare prospețime o sumedenie de amănunte Îngropate sub pulberea anilor. Simțea că-și descarcă sufletul vorbind. Îmi amintesc de Cartea isprăvilor de aur scrisă de o femeie pe nume Yonge... care a scris și Micul duce. Dacă dumneavoastră ați fi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de zi Revelion Povestea Babei Dochia Calling all cars De Ursus Horibilis et Homo Detestabilis Historia Angst Love Theme Noaptea Compozitorului Dreptatea lupului Headless Trădătorul In Heaven (Everything is fine) Adult Movies Live Show Dupăamiază în L.A. Cat’s Avenger Uimitoarea aventură a lui Gian-Giacomo Reptigli Cumpărături, deci Menuet cu pula The parting visit Veceul Frigiderul Repetent la mitologie Suedia Afaceriștii Pula fermecata Administratorul Războiul rece Domnii aceia Eu et al ȘEFUL DE GARĂ Șeful de gară din Mohoreni încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Ajunsesem la capitolul 13. Se numea The Emperor’s Gift. Am pus un semn de carte și am stins lumina. Pisoiul dormea torcând într-un colț al camerei, pe o pernă de mătase cu fir de aur. 21-22 august 2004 UIMITOAREA AVENTURĂ A LUI GIAN-GIACOMO REPTIGLI Era ora 5 dimineața când la radio fu transmisă următoarea știre: „Radu Mâzgâlici, un sul de carton condamnat la moarte pentru incultură, a evadat din pușcărie împușcând 34 de paznici“. Gândacul de Colorado Gian-Giacomo Reptigli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu‑se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sânilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul putea fi văzut desprinzându‑se de pământ, Înălțându‑se drept, tot mai sus, mișcând lin din brațe, aproape nedeslușit, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
obiecte minunate care erau aruncate peste tot, ai unor bucăți de soare cu chip de om, pe care le dăruiau așa cum se dăruiește o scoică, stăpâni, de asemenea, ai unor vele uriașe, fabricate din pânză cea mai rezistentă, flexibilă și uimitoare pe care și-ar fi putut-o imagina cineva, erau totuși plini de păduchi, căpușe și ploșnițe. Iar un alt parazit teribil le sapă tuneluri pe sub piele, obligându-i să se scarpine întruna, la orice oră din zi sau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vreodată regina. Vetéa Pitó, care ascultase în liniște, se întoarse către uriaș, în timp ce arată spre Tapú Tetuanúi. Ar trebui să ne-apucăm și noi să învățăm legile, ca să le putem apoi schimba după bunul nostru plac, spuse cu o seriozitate uimitoare. Nerușinatul asta reușește tot ce-și propune și nimeni nu-ndrăznește să-l contrazică. Noroc că nu și-a propus decât să devină Navigator-Căpitan, căci altfel nu i-ar fi fost greu s-ajungă rege. —Eu nu amăgesc pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mobilizeze la loc, așa încât continuară să vâslească, deși aveau impresia că navele devin tot mai grele. În curând doi, apoi trei și în cele din urmă patru oameni se ocupau numai de aruncatul apei, care totuși inundă cu o viteză uimitoare carenele catamaranelor, ajungând până la picioarele vâslașilor, apoi până la glezne și, în cele din urmă, până la gambe, moment în care își dădură seama că, oricât s-ar fi străduit, navele lor, care odinioară se supuneau imediat comenzilor, pierdeau tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
când Karl Îi zâmbea și-l strângea ușor la piept, o Îmbrățișare scurtă, călduroasă, drept răsplată pentru că alesese discurile și dăduse drumul patefonului, vedea cutele fine din jurul ochilor și se simțea mai bine, ca după o faptă bună, nouă și uimitoare. Nu-i trecuse niciodată prin cap că ar fi În stare să facă pe cineva fericit. Adam nu-și aduce aminte de clipa când a Început să-l privească pe Karl ca pe un tată, nu doar ca pe o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
președinte. Nu Îmbătrânise frumos, avea obrajii căzuți, cu toate că Își strângea buzele Într-o permanentă sfidare adresată lumii. Urmele de vărsat se accentuaseră și părea să fi luat În greutate. Când a Început să vorbească, nu i-a mai simțit forța uimitoare pe care o avea când era ceva mai tânăr, iar cutele de pe fruntea lui nu exprimau vreo preocupare, ci Îl făceau să arate ca unul care nu prea știe pe ce lume se află. — Aaa, e vizitatoarea americană de care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
chiar dacă știe că i se va murdări de var, lasă altora locul din față.. Pe hol se oprește lipit de zid și te așteaptă să treci cu toate că pe holul larg s-ar putea strecura și o mașină și aceste purtări, uimitoare deja, nu au nimic curtenitor, sunt simple gesturi glaciale, deloc căutate. Are studii superioare, este extrem de precis în lucrări, dar asta nu-l împiedică pe șeful de birou care are în spate câțiva ani de vechime în contabilitate și nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
decât să-și pună imaginația la lucru, trebuia să ai fler, nu era ceva greu, ea oferea privirilor o mâna cu încheietura delicată, degete lungi, îngrijite, o gambă prelungă cu glezna subțire și un chip cu o mobilitate a expresiei uimitoare. Din aceste date îți puteai reconstitui întregul cu nespusă ușurință, n-aveai decât s-o faci sau să n-o faci, ce importanță avea ea oricând putea exclama: ah, ce greu este să vezi cum te cuprinde bătrânețea, să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu un chibrit, mai sfânt lucru nici că se poate!”. În consecință, acest individ certat cu legea, constatăm că are o deosebită plăcere în săvârșirea unor fapte josnice manifestând o anumită apetență pentru culpă, aceasta repetându-se cu frecvență. Este uimitoare detașarea cu care pârâtul ,,își apreciază” apoi comportamentul. La pagina 80 din același jurnal, citim: ,,Ș-apoi mai aveam și alte bunuri: când mă lua cineva cu răul, puțină treabă făcea cu mine; când mă lua cu binișorul, nici atâta
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
părăseau încă de pe atunci bătrânul lac, lăsându-l singur, fără de marii lui cântăreți. Ele goneau spre marea înflăcărată, fără să privească înapoi la vechea și primitoarea lor gazdă. Parcă erau ceasurile unor aeriene trenuri accelerate ce înaintau cu o sârguință uimitoare, spre un liman cunoscut numai de ele. Și tot urcau scările de văpaie ale asfințitului, până ce nu se mai vedeau decât niște puncte negre, în depărtări abia zărite. Începui să privesc iar misterioasa baltă, ce parcă adormea liniștită, legănându-și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
diferite mărimi, egretele și lebedele dădeau ușor din aripi, străpungând liniștea cu strigătele lor și zburau lin spre marea înflăcărată a asfințitului. Treceau șiruri lungi, ca niște linii negre pe cerul fără pată. Și treceau multe, zburând cu o sârguință uimitoare, spre un loc foarte bine știut, de parcă ar fi fost timpul unor aeriene trenuri accelerate ce plecau spre necunoscut. Țânțarii își făcuseră apariția în roiuri mari, cu trompele însetate de sânge. O fâșâire aspră s-a auzit deasupra noastră: era
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de pălăria neagră cu voaletă care zăcea undeva pe jos, se ridică și se agăță mânioasă de mânerul semnalului de alarmă. Acesta avea Însă o funcție pur decorativă Întrucât pe acea linie erau excluse accidentele și evenimentele neplăcute. Cu o uimitoare prezență de spirit, doamna Übelhart apucă valiza și Îi făcu vânt pe geamul deschis. Purtând numai lenjerie de corp și câteva flacoane de medicamente nu era deloc grea. Căzu la picioarele șefului de gară care privea mulțumit alunecarea de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fragranța parfumului pe care Îl degaja trupul ei catifelat ca o banană. Încă nu-și scosese mănușile. Poate acum, ca să șteargă partea de jos a geamului, aburită. Renunță. Jocul neprevăzut al firișoarelor de apă Închega un vâsc de o pregnanță uimitoare. Aveau și ei unul. Îl adusese Petru din cimitir. Ca să Îl smulgă de pe creanga Înaltă pe care crescuse a trebuit să se cațere În măr. A reușit după mai multe Încercări și doar după ce s-a descălțat. În timp ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tunsoarea ei à la Rimbaud, cu degetele ei subțiri, uscate și mereu pătate cu tuș, cu toată experiența ei de iubită a lui Grațian și de viitoare emigrantă. „Experința” ei, Însă, nu era altceva decât instinct, iar misterul ei o uimitoare transparență. Seducea fără să Își propună și se lăsa sedusă fără rezistență. Se juca. Trăia. 8. Toate acestea le vedea doar acum. Dar atunci? Atunci? Atunci vedea profilul de buldog abulic al fostului său profesor de filosofic, fost lector la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu știi nimic despre mine. Aș putea să fiu mort, să fi murit cu o sută de ani înainte să te naști tu, și totuși - gândește-te bine la asta, pătrunde dincolo de sensul evident și gândește-te la uriașul și uimitorul miracol care se ascunde înăuntru - lacul din mintea mea a devenit lacul din mintea ta. Îndărătul sau înăuntrul sau prin cele o sută nouăzeci de cuvinte care au alcătuit descrierea mea, îndărătul sau înăuntrul sau prin cele nouă sute nouăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În toate celelalte privințe însă, m-am codit, prefăcându-mă dezarmat și coborând vocea, în toate celelalte privințe, sunt incredibil de viril și de curajos. Clio râse. — Bine, dovedește-o. Vino la scufundări cu mine. Lângă stânci sunt niște pești uimitori. Vreau să vii să-i vezi. — Păi, acum o să-i pot vedea, nu? Am mângâiat aparatul subacvatic. — Dar nu-i același lucru, lungi Clio cuvintele într-un scâncet de fetiță. Zâmbi. Dacă m-ai iubi, ai veni. — Ție nu ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ar întâmpla, te rog să nu te simți prost. Sunt bine și fericit, dar nu mă mai întorc niciodată. Închin în cinstea ta, puștoaico 1, Eric Sanderson Mulțumiri Îi mulțumesc înainte de toate minunatei și înțelegătoarei mele iubite Charlotte Bozic - ești uimitoare. Îi mulțumesc bunei mele prietene Maggie Hannan pentru absolut tot, de la Alvarez la Zest. Le mulțumesc lui Toby Litt și lui Ali Smith pentru că mi-au acordat o șansă în New Writing 13. Le mulțumesc lui David Mitchell pentru comentarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care mă aruncase într-un mic haos). Lasă-mă să te iubesc". Am mers prea departe. Nu-i pot face asta lui Victor. În iubire, fată mică, nu-i totul frumos. Fii pregătită pentru mizerii. Mizeriile iubirii." Deschid geamul și uimitorul miros de cimbru miroase, cumva, a gaz de lampă urcă pînă-n mansardă. O lună subțire-n obraz (fără obraz) mă obligă să mă aplec peste pervaz, s-o văd. NE NAGHIBAITISI V NARUJU, cum scria în patru limbi și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Vizitam pe rând creaturile noastre preferate, desigur, aceleași ale mele și ale ei: Licornul, Centaurul, Hipogriful, câteodată pe Zmeul Zmeilor și pe Gnomul cel înțelept. De multe ori, zăboveam și pe la case mai puțin primitoare pentru a asculta cele mai uimitoare dintre povești. Stăteam de obicei pe prispă, sub cerul liber, mână în mână sau mâna mea se odihnea pe genunchiul ei delicat și ascuțit, de copil. Ne priveam adesea în ochi, clipe nesfârșite, și poveștile își urmau cursul lor, nepăsătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
începe o nouă viață. Nu m-am mișcat de pe scaun. De ce inerția asta absurdă? La gândul de a părăsi vila, cântăream o mie de kilograme. Pe ușa pe care o lăsasem întredeschisă, îl văzui intrând pe Biscuit. Cu o vioiciune uimitoare pentru volumul său, sări pe birou și se tolăni pe repertoarul deschis. Pricepui că nu se va mișca de acolo prea curând. Animalele ne comunică mesaje. Acesta nu era ambiguu; dacă rămâi, uite ce-o să devii: o mâță grasă. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
am gândit la prezervativele din buzunarul defunctului ei soț. Fiindcă nu știam ce să spun, am umplu cupele și i-am întins-o pe a ei. -Pentru ce bem? întrebă ea sarcastic. -Pentru respectul pe care mi-l inspiră persoana uimitoare care m-a primit aici. -Și cum ai de gând să mă respecți? -Nefăcând nimic ce nu ai vrea să fac. -Cunosc genul acesta de avansuri. Trebuia neapărat să rămân cu ea în noaptea asta. Nu cunoșteam intențiile asediatorilor noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
fost întotdeauna nesuferite. Mă aflam în situația de invidiat de soț al lui Sigrid, fără a trebui să suport formalitățile obișnuite. Apartamentul de la hotelul Vasa deveni domiciliul nostru. „O căsuță și o inimă”, mă gândeam de fiecare dată când analizam uimitoarea mea situație. Plăteam cu bani gheață, de pe o zi la alta. Să schimb toate bancnotele furate la Versailles mi-a luat ceva timp: acesta din urmă nu îmi lipsea. Când am isprăvit, am aranjat teancurile de euro într-o valiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]