524 matches
-
pe care-și dorise Întotdeauna să Îl trăsnească cerul și pe care l-a și trăsnit pe cînd traversa cîmpul din Cayambe, se folosea de verișoara ei așa cum s-ar fi folosit de un cal, de cizmele lui sau de ulcica din care bea, și-și mai și Îngăduia pe deasupra să o reducă la tăcere În public, umilind-o, cînd de fapt el era adevăratul bădăran ignorant și gură-spartă care strica toate petrecerile. Probabil că acele nedreptăți o marcaseră cîndva, Împiedicînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avu ce face. Împăcat De - astă dreptate, Lasă-n pace să trăiască tinerele lui cumnate 715Și făcu o nuntă mare dup - opt ai de - nstrăinare. Multă lume se dusese ca să vad - așa serbare. Fui și eu... Dar cum făcură o ulcică cu papară, Mi-au bătut căciula-n creștet și m-a dat pe uș - afară. Mă-nciudai urât. În grajduri pusei mâna pe-un cal graur, 720Cu picioarele de ceară și cu șeaua numai aur, De fuior îi era coada
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-l pune pe băiet după cap și pune pe o mână douăzeci de vaci fripte și pe altă mână câteva poloboace cu apă, cu vin, cu ce-o fi fost nu știu - și băietului îi dă un cuțit ș-o ulcică. - Când mi-a fi foame, să tai cu cuțitu din carne, să-mi dai să mănânc, și când mi-a fi sete să-mi dai cu ulcica apă. Și merge el, merge - zi și noapte tot mergea, decât așa era
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o fi fost nu știu - și băietului îi dă un cuțit ș-o ulcică. - Când mi-a fi foame, să tai cu cuțitu din carne, să-mi dai să mănânc, și când mi-a fi sete să-mi dai cu ulcica apă. Și merge el, merge - zi și noapte tot mergea, decât așa era de-ntuneric de nu zăreai cât un fir de colb, dacă era sub pământ. Acu apropia vacile de gătat demâncatul, și apa de băut. Da duhul cel
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mănăstire și dacă toți sunt sănătoși. ― Întâi, am sî-ț’ spun cî Zâna îi bini, iar părintili ti așteaptî sî vii cât di repidi poț’ la el, conașule. În vreme ce eu îi așezam dinainte de-ale gurii și niște vin într-o ulcică, ea se muncea să dezlege cele nu știu câte noduri de la o basma din care, până la urmă, și-a arătat fața o hârtie împăturită în fel și chip. ― Uite aici câtiva vorbi di la Zâna, conașule, că tare îți mai duci doru
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
am să pun lacăt inimii, iar dorul am să-l leg în lanțuri, ca la ocnă! Să știe de stăpân! Te aștept ca pe o izbăvire, scumpule. A ta Zâna”. Sevastița mânca așezat și, din când în când, gusta din ulcica cu vin, dar nu mă slăbea din ochi. Se vedea limpede că își iubește fata cu asupra de măsură. Când a sfârșit de ospătat, s-a ridicat și, făcându-și cruce, a îngăimat: “Mulțumescu-ți, Doamne, pentru îndestulare și matale, conașule
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
-i foame. Spunând acestea, a ridicat marginea șervetului cu broderie nouă, dezvelind strachina cu tochitură, străjuită de o mămăliguță încă aburindă. Pe colțul mesei adăsta un păhăruț pe care îl bănuiam a fi plin cu lichior făcut de bătrân, alături de ulcica cu vin roșu. În timp ce eu admiram cele pregătite pentru mine, Zâna m-a îmbrățișat și, sărutându-mă, s-a depărtat pe nesimțite. ― Poftă bună, scumpule - mi-a urat ea, gata să iasă pe ușă. ― Mulțumesc, dar aș fi mâncat mai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
voiam altceva. Voiam doar să te fac atent la cele ce îți va spune bătrânul la întâlnirea de mâine, dacă nu chiar din astă seară”. “Am luat notă, prietene, și pentru asta îți mulțumesc”. După ce am mâncat, mi-am luat ulcica cu vin și m-am dus la fereastră s-o beau pe îndelete, cu privirea hălăduind peste tot ce se poate vedea din acel loc... Abia ce am luat câteva înghițituri din ulcica cu vin, că am auzit bătăi în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mulțumesc”. După ce am mâncat, mi-am luat ulcica cu vin și m-am dus la fereastră s-o beau pe îndelete, cu privirea hălăduind peste tot ce se poate vedea din acel loc... Abia ce am luat câteva înghițituri din ulcica cu vin, că am auzit bătăi în ușă. “Cine poate fi?” - am tresărit eu. ― Intră - am rostit cu glas plin de speranță... ― Sărut mâna, conașule. ― Bine ai venit, Sevastițo - am întâmpinat-o eu cu glas potopit de regrete pe mama
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
trimăs părintili sî-ț’ spun cî ti așteaptî sî mergi la dânsu’. ― Mulțumesc, Sevastițo - i-am răspuns, deși pe buze îmi ședea întrebarea: “De ce n-a venit Zâna?” În timp ce Sevastița strângea blidele de pe masă, eu am terminat de băut vinul din ulcică. Sărut mâna, conașule. Ce să-i spun Zâni’? ― Spune-i că vreau s-o văd cât mai curând... ― Așa am sî-i spun, da’... Acest “da’” însemna pentru mine “necunoscuta” pe care poate voi dezlega-o în timpul întâlnirii din astă seară
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
spre izvorul din vale. Acum, însă... lac de sudoare, eram dezorientat. Să merg la izvor sau?... În cele din urmă, a învins dorul de bălăceală, mai ales că m-am trezit asudat peste măsură... Când m-am întors de la izvor, ulcica cu lapte aburea încă și feliile de pâine proaspătă așteptau sub ștergar. Abia atunci mi-am adus aminte că m-a trezit Sevastița și că ea mi-a adus gustarea... Am mâncat fără poftă. “Dacă o vei ține tot așa
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
călugăr. Geana unui nor dinspre răsărit pornise să se spuzească, semn că soarele se va ivi îndată. Ajuns în pragul mănăstirii, am ascultat o vreme cântările călugărilor. Apoi, cu suflet împrospătat, am pornit spre izvor... Când am ajuns în cameră, ulcica cu lapte încă aburea, iar pâinea părea că atunci ar fi fost scoasă din cuptor. Întrebarea firească pe care mi-am pus-o atunci, a fost: “Cine și când le-a adus?”. Asta ar însemna că mișcările mele sunt supravegheate
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
tare dor de ea. ― Am sî-i spun, conașule. Am sî-i spun. Poftî bunî. ― Să fiți sănătoase amândouă, Sevastițo. ― Șî pi matali, conașule, sî ti țâi Dumnezău ani mulț’, cî ai suflit bun... După plecarea Sevastiței, am mâncat cu poftă, iar ulcica cu vin am luat-o pe cerdac, unde am rămas uitat de mine. Luna - neștiutoarea - îmi ținea tovărășie. În cele din urmă, am intrat în chilie, unde cu gândurile vraiște m-am întins pe crivat. Într-un târziu, am adormit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
până acum. Intrat în chilie, am făcut lumina lămpii mai mare și am privit în jur. Totul era ca în fiecare seară. N-am avut alta de făcut decât să urmez întregul ritual. Mereu același... La sfârșitul mesei, am luat ulcica cu vin, cu gând să ies pe cerdac, dar nu mai simțeam impulsul din alte seri. Așa că am băut vinul fără prea mare chef. Apoi, m-am întins pe crivat... “Prietene, dacă o ții așa, când te vei întoarce acasă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Cu viziunea ta asupra vieții monahale. Da’ de unde știi că prin preajmă nu era vreun dălcăuș care la vremea potrivită să urce cu vreo oală burduhoasă plină ochi cu un vinișor “călugăresc”? Până una-alta, însă, ia o gură din ulcica cu ceai de fructe din pădurea mănăstirii noastre. Și ai să uiți oala burduhoasă - a încheiat bătrânul vorba cu zâmbet larg. După ce am băut din ceaiul făcut de Zâna sau Sevastița, m-am simțit în stare să urmez dialogul cu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pietre de moară. Când am intrat în chilia mea, m-a întâmpinat aromă de plăcintă atunci scoasă din cuptor. Am mărit lumina lămpii și, ridicând un capăt al șervetului, m-am convins că mirosul nu m-a înșelat. Laptele din ulcica de alături încă aburea. “Toate bune și frumoase - mi-am zis eu - dar unde-i ființa după care jinduiește sufletul meu?” N-am avut, însă, de ales și a trebuit să urmez ritualul “cazon” - dacă pot spune așa - din fiecare
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cu zâmbet obosit. Afară se cernea deja duhul înserării. Am ieșit în cărarea ce duce spre chilia mea. Geamul părea doar aburit de o lumină slabă. Am intrat. Ca în fiecare seară, mâncarea mă aștepta sub ștergarul înflorat și alături, ulcica cu vin rubiniu. În rest, nici un alt semn că cineva ar fi trecut pe acolo. Cu toate că vremea începuse să se răcorească, am pornit spre credinciosul meu prieten - izvorul. Și de această dată,m-a primit cu susurul lui abia ghicit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Așă am sî-i spun, conașule. Rămâi sănătos șî poftî bunî. ― Mulțumesc și să fiți sănătoase. De sub șervetul înflorat mi-a zâmbit tochitura, alături de mămăliga aburindă... Am mâncat cu mare poftă. La sfârșitul mesei, ca unul cu tabieturi, mi-am luat ulcica cu vin și am ieșit pe cerdac... L-am băut picătură cu picătură, cu nemăsurată plăcere. Întors în încăpere, m-am întins pe crivat, cum nu făcusem de multă vreme. “Uite ce poate să însemne faptul că ai văzut-o
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a trecut pe acolo. Dar cine? Odată intrat, m-am repezit să fac lumina lămpii mai mare. Totul în jur era ca în totdeauna. Sub ștergar mă aștepta o strachină învârfonată cu plăcinte poale-n brâu încă calde. Alături, nelipsita ulcică cu vin rubiniu, ca și cel din oala “uitată” pe colțul mesei. Resemnat, am pus mâna pe prosopul de baie frumos împăturit la capătul crivatului. Eram gata să mă reped afară, dar de pe podea mi-a atras atenția un petec
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
oară - clipocitul fără început și fără sfârșit... După ce am mâncat, am ieșit în cerdac, cu gând să uit de mine, bând din vinul lăsat anume în oala de pe colțul mesei. Numai că n-am reușit să beau măcar vinul din ulcică. Nu aveam stare să rămân într-un loc. Așa că am ieșit pe cărarea ce duce în pădure. Privirea fugea mereu spre chilia celor două femei - Zâna și Sevastița. Ferestrele erau luminate și dincolo de ele se ghicea mișcare continuă. “Poate că
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
omăt mânați de vânt... M-au trezit bătăile în ușă. Am tresărit și, într-un târziu, am întrebat: ― Cine-i? ― Eu îs, conașule. Eu, Savastița. Pot sî intru? După ce m-am învelit bine, am răspuns: ― Intră, Sevastițo. Purtând în mână ulcica cu lapte aburind și în coș o strachină cu gogoși, a intrat Sevastița. ― Sărut mâna, conașule. Da’ îi fi bolnav - Doamni ferești - di nu te-ai sculat pânî amu, cî îi distul di târzâu. Uiti aici ț’-am adus di
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
omul dumitale am făcut noi multe fărădelegi împreună. - Veți fi făcut! rămînea neclintită bunica. - Nu le știi dumneta, că nu știe femeia toate ale bărbatului. - Ba să nu crezi, se răsucea vioi bătrîna aducînd în același timp de la cofă o ulcică cu apă pe marginea vetrei; muia în ea lingura de lemn, tepșea mămăliga, lăsa ceaunul să se scoacă șapoi îl avînta către măsuța joasă, pe trei picioare; îndată se ivea, galbenă, o mămăligă cu fir subțire de abur. - Ia, poftiți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
oi. Ședeau în tîrlă, doi bărbați nespălați și rău hrăniți. La vremea ploilor de toamnă cînd, ud și flămînd, copilul găsea acasă așternuturile reci și vatra fără foc, Toader se apuca de rupt vreascuri, fierbea mămăliga și băga în jeratic ulcica cu apă pentru borș. Cînd împlinise unsprezece ani, într o seară, s-a trîntit pe pat și, sughițînd, l-a rugat pe taică-său să-l dea la învățătură: „Am să mănînc cartea, tată!” făgăduia el cu disperare. Mesager întocmai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
coasta pe pămînt. Nici răveneala lutului, nici adierea vîntului nu-mi dă dureri de oase. Aud cucul și cîinii sau ronțăitul ierbii sub botul unui miel. Curată sănătate. Iarna bag în mine tochitură de porc cu vin care sfîrîie în ulcică. Dacă aș mînca banane ori ciuperci de China, cred că toate mi s-ar întoarce împotrivă. În acest arbore s-a rătăcit un străbun din Hios. Sîngele lui l-a subțiat pe cel vîrtos al țăranilor mei. Poate de aceea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și poezia în medicament alintător. Dintre toți prietenii lui poeți, cu care a hălăduit prin timpuri de tot felul, el, singurul, a turnat și cimentat în literă un zbor prin Iași al unei generații ce și-a stins năduful în ulcica izbită de pământ, în vinul ce se prelingea prin crăpăturile durerilor. Alexandru Tăcu a avut inspirația să-și moaie penița și să cânte apoi la,,Flaut tenebra " ". În : Omar din dealul Copoului, cronică literară la cartea de poezie „Flaut tenebra
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]