1,424 matches
-
dacă au părul frumos vopsit (îl au), dacă au poșetă scumpă (da), dacă le vine bine costumul de firmă (le vine că turnat). Dar, în afară de faptul că le invidiez pentru cât de dichisite sunt, cât de bine îmbrăcate, sunt absolut uluita cât de senine sunt la chip. Nu văd pe nimeni târând după el disperarea pe care o simți plutind pretutindeni în țara noastră la ora când oamenii ies de la slujbe. Și-mi amintesc de câte ori am plecat eu plângând de la birou
DACA AS FI TRAIT IN AMERICA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 1 din 01 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345006_a_346335]
-
femeia de gheață care-i populase închipuirea în ultimul timp, acea Ondină din întunecatul Nord, și de ce nu, Venera coborâtă din pânzele lui Rafael pe care-o cântase în ultima lui poezie. Și Eminescu, confuz, s-a roșit, a rămas uluit câteva clipe, și-a șters ochii să n-aibă cumva halucinații și i-a răspuns stingher: -Sunt încântat, doamnă, uimit chiar, de prezența grațioasei dumneavoastre persoane! I-a luat mâna în mâna lui, o mână rece, de ceară, i-a
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
citim: „Cursul 2”. Răsfoiește meticulos și privește pe toată lumea cu un aer aparent inocent. - „Cursul 3”.... sunt toate integral, scrise frumos, cursiv...., continuă el făcând-o pe naivul. Sala s-a cufundat în liniște. - Heeeeiiii!!!, exclamă tare profesorul Grănicescu deodată uluit. Matale mă copii pe mine!!! Moment în care toți colegii au inundat încăperea cu hohote de râs. S-a iscat gălăgie, râsetele s-au înlănțuit și s-au spart zgomotos de pereți, iar pe fața Ceciliei se zărea deja policromia
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
metri și până la mobilier, covoare, lampadare, bibliotecă ticsită cu cărți de colecție legate elegant, tablouri în rame sclipitoare, lambriuri și candelabre, până la arbuști și flori uriașe cu origini tropicale, totul, păreau a fi de pe altă lume. Iuliana era așa de uluită, că se împiedica la aproape fiecare doi pași până să-și revină cât de puțin. În uriașa cameră de oaspeți era gălăgie. Ceilalți sosiseră deja și au cântat „La mulți ani!” pe mai multe voci decât erau ei ca număr
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
cu subînțeles pe cei doi. „S-o fi cunoscând de undeva cu ăștia?”, îmi spun și eu, observând-o cum îi sorbea din ochi pe craii ce o curtau. - Cu dumnevoastră vorbesc obraznicii ăștia, doamnă?, rostește o femeie, lângă mine. Uluită, nevenindu-mi să-mi cred auzului, mai să-mi scape geanta și punga cu mâncare din mâini, îi răspund înțepat trecătoarei, care sosită prea târziu la fața locului, nu pricepea in ruptul capului cine cu cine se conversează: - Nu, doamnă
IATĂ ANUL NOU S-A APROPIAT, DIN CEEER de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348926_a_350255]
-
ca să-ți ridic statuie. Cioplind în stânci, înmărmureau scânteie Iar bulgărul de piatră tresărea Zâmbeam ușor lovind cu dalta-n ea Căci forma ei o-nfățișa femeie. Dar când c-un ultim strigăt de sub cuie Căzu și dalta-n freamăt uluit Am devenit pe-o clipă-nmărmurit Un trup inert privind la o statuie. ...A te iubi e pentru mine-o artă De-aceea mi-e ușor să-ți dăltuiesc natura ta. Iar forma ce-o privesc E-un suflet viu
OMAGIU de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346924_a_348253]
-
ca să-ți ridic statuie. Cioplind în stânci, înmărmureau scânteie Iar bulgărul de piatră tresărea Zâmbeam ușor lovind cu dalta-n ea Căci forma ei o-nfățișa femeie. Dar când c-un ultim strigăt de sub cuie Căzu și dalta-n freamăt uluit Am devenit pe-o clipă-nmărmurit Un trup inert privind la o statuie. ...A te iubi e pentru mine-o artă ... Citește mai mult OmagiuAcolo, unde dorurile suieSub pleoapa caldă-a munților din noiPe-o cărăruie dinspre amândoiAm poposit ca să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346929_a_348258]
-
sfâșiat. Și tot cu bună știință i s-a lansat și o invitație de prietenie pe site-ul respectiv. - Adică? Ce s-a întâmplat?, a întrebat el nedumerit. În secunda imediat următoare, cu ochii pironiți pe monitor, a exclamat profund uluit: - Ce-i asta? - Ce să fie? O fotografie. Tu și cu ...”individa” ta. Această fotografie ați postat-o voi pe Internet și, cu o indolență fără margini, i-ați mai și trimis invitație de prietenie fetiței mele, pentru ca ea să
O FOTOGRAFIE CÂT O MIE DE CUVINTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348310_a_349639]
-
Iarnă! răspunse Mărțișor. Auziseră ceva localnicii despre îndepărtata țară a zăpezilor și erau curioși să afle amănunte. Când le povesti Mărțișor ce nelegiuiri au făcut slujitorii Iernii, ce-au pățit și ce pătimesc bieții supuși ai împărăției, au rămas cu toții uluiți. - Și noi am aflat, continuă Mărțișor, că numai prințesa Primăvara, fiica lui Soare-Împărat, ne poate izbăvi de urgia Împărătesei Iarna. Așadar, puteți să ne spuneți unde o găsim noi pe această frumoasă prințesă? Auzind asta, unii localnici plecară, alții începură
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
se întâmplă.... Numai ea vă poate da informații. Noi nu avem voie, spuse asistenta tremurând ca o frunză în vânt. Acum..., acum ea este plecată din spital. Este la un colocviu, încheie ea și izbucni în lacrimi... Emanuela o privi uluită și desfăcu strânsoarea degetelor de pe halat. Împinse în pieptul femeii din fața sa, abia stăpânindu-se să nu o lovească, precum simțise un impuls de moment. O privi cu silă și îi întoarse spatele. În clipa aceea îi veni în minte
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
viața amândurora. — Ție? Ce anume s-a schimbat în viața ta, Ștefan? Ștefan nu se mai controlă. Țipă! — Mă! Am iubit-o ca un nebun! Și-ți mai spun încă ceva! O m-ai iubesc! Virgil rămase pentru câteva secunde uluit. Nu se așteptase la o izbucnire atât de crâncenă și de o sinceritate crudă. Nu se simțea bine. De abia ieșise din spital, dar egoistul de frate uită de suferința lui. Pentru o clipă Ștefan își dădu seama că a
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378041_a_379370]
-
n-am nicio problemă! - Doar că vomiți incontinuu! se amestecă și Voquin. De ce nu încerci să dormi un pic? - Nu pot. - Nici eu, zic. Voquin cască prelung. - Lasă că dorm eu și pentru voi! Și adoarme instantaneu sub privirile noastre uluite. - Adevărul e că s-a sculat cu noaptea în cap! îi ia apărarea Ingrid. Nu știu ce ne-am fi făcut fără el! - Ca să nu mai vorbim despre pirați! îi țin și eu isonul. Cum o duci sarcina? - Nu mă plâng. - Ți-
DRUMUL APELOR, 36 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376315_a_377644]
-
cu 30 de oameni în responsabilitate și s- au retras luându-și un sec rămas bun. Eu am aflat deabia în 1989 ce înseamna dolarii de fapt, când m-am întâlnit din nou cu ei dar într-un alt context. Uluita am încercat să adorm și dimineața după ce am numărat din nou salamul și roșiile am identificat și poloneză care era mai veselă decât toate celelalte, nici urma de regret așa că subiectul s-a și închis în acel moment. Bine nici
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE X de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376539_a_377868]
-
cuțitul zbura din mâna acestuia sub forța loviturii de picior aplicate de Brumă, care îi duse fulgerător mâinile la spate, încătușându-le. Liniștit, de parcă nimic deosebit nu se întâmplase, aruncă o privire cercetătoare către agentul principal Mititelu. Acesta îl privea uluit și îi răspunse cu un zâmbet larg, plin de satisfacție: - Bravo, colega! Șah-mat în două mișcări magistrale. Ești bun, tăticule! Felicitări și mulțumiri! Ridică jigodia asta și hai să vedem care-i treaba în casă!... Oameni buni, intrați vă rog
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
Zefir îi privea zâmbind amuzat, la ridicolul dans al turbării și furiei. Dar paharul răbdării împăratului se revărsă scârbit de atâta potop de prostie: - Liniște! Nu v-am adunat ca să admir răbufnirile voastre de idioțenie. Nătângii se potoliră și rămaseră uluiți, cu gura căscată. - Vreau să chibzuim, continuă împăratul, să vedem ce facem, pentru că prințesa s-a îndrăgostit de acest tânăr și, dacă-l omorâm, se va înfuria și nu va renunța la plecarea în împărăția Iernii. Nu știm dacă se
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
care m-am dezmeticit, am întrebat: - Ai sărutat-o vreodată sau i-ai sărutat mâna la despărțire?! - A, nu! Ce, nu ți-am spus? ... Dacă nici nu vorbește și se uită pe langă tine, tu o pupi? L-am privit uluit. Ochii lui nu-mi spuneau nimic, iar vîrful unui pantof i se freca în neștire de marginea trotuarului. Am înțeles că nu mințea și se simțea destul de jenat. Am pus o ultimă întrebare, țintindu-l fulgerător cu privirea: - Amice, când
MUTULICĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376734_a_378063]
-
băă! Le dai și lor banu’ să mănânce o pâine. Dar eu nu le dau nimic, pentru că la planuri de afaceri sunt doctor. Știi câte idei am în cap? Îmi sfârâie căpățâna, mamă, îmi sfârâie căpățâna! Coana Firuța îl asculta uluită. Emoționată, exclamă: --Mă Tricuță, mamă, știi ce am crezut eu despre tine până acum? --Ce-ai crezut, mamă? Da să-mi spui sincer! --Sincer, sincer? --Sincer, mamă! spuse Mototolea tot atât de nepăsător, mai turnându-și încă un păhărel. Nu mă supăr deloc
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
Bietul om se străduia parcă, să-și zobească tâmplele ce nu lăsau să iasă durerea îngrozitoare care-i consuma creierul, înnebunindu-l! Acea imagine autentică a durerii și neputinței o lovi ca un trăsnet și o paraliză. Îl privea prostește uluită, mută și deznădăjduită, ca și cum ar fi așteptat de la el o soluție, o speranță... ceva neașteptat care ar fi putut să le salveze copilul. Nu înțelegea de ce nu face nimic și de data asta, el care avea o rezolvare la toate
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
ce întorsătură a luat opinia mulțimii și, speriat că ar putea să-l linșeze în furia ei, Tache a sărit în spatele lui Mărășteanu, rugându-l cu o voce de copil speriat: --Apără-mă, Ioane, nu mă lăsa! Mărășteanu l-a privit uluit, înțelegând că amărâtul acesta, disprețuit de toți, inclusiv de patronul său, care-l privea cu scârbă, trebuie și el apărat de cineva. Și acela era chiar el. Spuse cu voce puternică: --Uite, Tache, dacă vrei să ne împăcăm sincer, îți
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
să învățămSă ne iluminam?... XXX. CALD, de Maria Teodorescu Băhnăreanu , publicat în Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014. Cald Calzi și cuibăriți De suflete Stăm înrudiți Prin cărți Umblam înnebuniți Privind pe geam înmărmuriți Întinși în pat Goi și uluiți Aruncați cortina peste noi E o seară magică Surda de lumină Nemișcata de muzică Plină de pacea trăirilor intense Micșorata de suflete imense Aruncați cortina peste noi Ne-am îmbrățișat Și suntem goi! Citește mai mult CaldCalzi și cuibăritiDe sufleteStăm
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
niciodată. O încercau sentimente amestecate, ceva între bucurie imensă și teamă. Da, teamă, deoarece își amintea că în copilărie auzise, nu se știe de unde, despre aceste fenomene și faptul că ar fi prevestitoare de rău... “Superstiții”, își zise ea, contemplând uluită minunatul apus... Clădirile, străzile, pomii, împrumutaseră culorile cerului. Forma și contururile universului dispăruseră, nu mai erau la locul lor, totul se afla într-o comuniune perfectă, sub imperiul unei forțe creatoare, care se varsă, necontenit, peste lucrurile trecătoare. Infinitul îndepărtat
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
încet de mine, apoi din ce în ce mai repede, proiectându-mă la înălțime până ce mă trezeam cu totul angrenat în acea ordine cosmică atât de vastă și de înspăimântătoare încât, atunci când îmi întorceam din nou privirile amețite pe pământ, mă uitam în jurul meu uluit, cu ochii unui extraterestru, fără a mai cunoaște aparent pe nimeni, având impresia că totul este nou. Chiar pașii mei, în acele clipe, erau nesiguri, dându-mi iluzia că dacă aș fi încercat să merg, m-aș fi prăbușit imediat
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
bătrână avea o voce comună și temperată pe care nu reușeam să o atribui unui bărbat sau unei femei, iar înfățișarea și straiele nu mă ajutau în niciun chip. - Nu înțeleg, ce fel de magazin este acesta? am întrebat eu uluită și speriată. - Ești prima oară aici, asta trebuie să fie, de nu înțelegi! a rostit, privind în gol interlocutorul meu, după care a continuat, studiindu-mă amănunțit. În acest loc poți să vinzi sau să cumperi, după plac, eu fac
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
ar arunca-o fulgerător de pe orbita decenței pe cea a moravurilor. În pofida faptului că fusesem departe de această teorie, în mod inexplicabil, nu mă simțeam nici imorală, nici vulgară, nici vinovată. Ba chiar găseam ceva măreț în tumultul simțurilor dezlănțuite, uluită de ce se petrecuse, iubind acea fată care își permisese, dincolo de principii și prejudecăți, să facă ce simțise, cu o ardoare uimitoare, având aerul unei vedete. Eram vrăjită de unicitatea evenimentului surpriză din viața mea și de rezonanța acestuia, dornică să
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
ne îndepărtăm de casă! Uneori pot fi întâlniți chiar și la ghenele de gunoi din cartierele rezidențiale. Par prietenoși și nu se tem de oameni, dar nu te poți încrede în instinctele lor. Sunt totuși, animale sălbatice! Carlos o asculta uluit și incredul. - Nu mă crezi? râse ea din toată inima, văzându-i expresia perplexă. E adevărat, iubitule! Dar îți promit că vom urca acolo, pe creastă, cât de curând și ne vom desfăta cu panorama unică a acestor ținuturi, la
DILEME ( FRAGMENT 34) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375662_a_376991]