1,469 matches
-
ca totul să fie mai ușor. — Și cum Dumnezeului crezi c-o să putem noi organiza o nuntă în America? Nu știu! spun, înghițind în sec. Poate o ținem la un... mare hotel, de exemplu. — La un... hotel? Are un ton uluit, de zici c-am înnebunit. — Și poate ne ajută și Elinor... îi dau eu mai departe. Sunt sigură că vrea să contribuie și ea... adică, dacă e mai scump... La celălalt capăt al firului, mami trage adânc aer în piept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sfâșie de pe tine, zice Suze, cu ochi strălucitori. — Doamnele mele, spune Cynthia, râzând. Rebecca. Știu că e greu... dar va trebui să alegi totuși, până la urmă! Pentru o nuntă în iunie, e deja destul de târziu. — Cum să fie târziu? spun uluită. Abia ne-am logodit! Cynthia clatină din cap. — În domeniul rochiilor de mireasă, este foarte târziu. Noi recomandăm în general mireselor ca, în cazul unei logodne scurte, să înceapă să-și caute rochie de mireasă înainte de a se logodi. — Of
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Luke. O clipă mă gândesc să ascund ziarul sub haină. Dar ce rost ar avea? Mai devreme sau mai târziu, tot o să-l vadă. — Luke... șovăi, apoi răsucesc pagina spre el, ca să o poată vedea. — Asta-i mama? Luke pare uluit. Nu mi-a zis că a fixat deja data apariției în ziar. Ia dă-mi să văd un pic. — Luke... Trag aer în piept adânc. Tu nu ești pomenit nicăieri. Și nici firma ta. Mă uit la el scanând pagina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
El mi-a zis că vorbesc prostii, dar eu am simțit asta, uite aici. Își duce mâna la piept. O mamă simte lucrurile astea. Și am avut dreptate, așa-i? Vrei să contramandezi nunta, așa-i? Mă uit la ea uluită. Știe că am venit să anulez nunta. De unde știe asta? — Becky? Ești bine? Îmi încercuiește umerii cu brațul. Draga mea, ascultă-mă. Dinspre partea noastră, nu e nici o problemă. Tati și cu mine nu vrem decât ce e mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-i așa, Amy? Mă uit peste umărul lui Laurel în cabină. Amy stă în colțul camerei în chiloți și sutien, minus pandantivul cu smarald și pare complet șocată. Încuviințează în tăcere. În timp ce Laurel iese cu pași mari, Christina mă privește uluită. — Becky... Așa! îi spun repede lui Amy, pe cel mai profi stil de angajată la Barneys. Cât o aștepți, ce-ai zice să mai încercăm niște rochițe? Patruzeci de minute mai târziu, Laurel se întoarce, iradiind de fericire. — Le-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pin pe care pășesc își împrăștie parfumul plăcut. E un miros proaspăt de pământ, păsările ciripesc și o cascadă susură undeva în fundal. La fiecare pas, florile din jurul meu înfloresc, frunzele se desfac și toți cei prezenți își țin respirația, uluiți. Și în fața mea se află Luke, prințul meu, care mă așteaptă. Abia acum încep, în fine, să mă relaxez. Să savurez fiecare moment. La fiecare pas pe care îl fac, mă simt ca o primă balerină care face un arabesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un inaparent fenomenologic. Căci totul este prezent, dar fără ființa prezenței, imprezentabil. În prezența martorului se arată ceva ce nu poate fi arătat, transparența prin care mărturia devine vizibilă, stârnește arătarea: "Deci, din cripte adânci, renasc, de fiecare dată, arătări/ uluite, martorule că iar te apuci să vorbești, ca și cum/ fără vorbire ele n-ar putea să apară, ca și cum doar/ vorbirea ar vedea/ criptele deschizându-se"6. Ivirea imprezentabilului are loc dincolo de limbaj și de vedere; o arătare ieșită din timp, din
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
experimental în 1972 de către John Clauser (Berkeley University), stârnind stupoare în rândul tuturor cercetătorilor, din toate științele. Se părea că marele deziderat al obiectivității științifice era abolit. Henry P. Stapp, unul dintre comentatorii situației create de teorema lui Bell, scria uluit: „Dacă predicțiile statistice ale teoriei cuantice sunt adevărate, atunci ideea unui univers obiectiv este incompatibilă cu legea cauzelor locale”13. Atunci ce să mai credem despre acest Univers? Că e doar o himeră? Că este doar o iluzie a minții
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
plecat, Michelangelo a început să deseneze schela și câteva scăunele, împreună cu toate ustensilele și cu câți‑ va ucenici care lucrau. Întorcându‑se și văzând desenul lui Michelangelo, Do‑ menico a spus: acesta știe mai mult decât mine - și a rămas uluit de noua manieră și de noul fel în a înfățișa lucrurile, calități cu care cerul îl înzestrase pe un tânăr de o vârstă atât de fragedă, deși te‑ai fi așteptat ca asemenea însu‑ șiri să le întâlnești mai degrabă
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
camere TV, o femeie strigă suficient de tare pentru a fi auzită de cei din jur : „Sfânta, draga de ea, nu este a parlamentarilor și nici a popilor ! Ea este a noastră, a poporului !”. Recunosc că m-am oprit în loc, uluit. Strigătul acelei femei închidea în el toată complexitatea relației dintre pelerinaj și religia populară. Biserica îi percepe pe sfinți ca pe niște intermediari între om și divinitate. Religia populară nu gândește însă așa, pentru că ea se oprește pur și simplu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în toi, pe ușa crîșmei intră Vasile M., un gospodar care avea vreo trei fete măritate în țară. Cînd vede teroristul, Vasile se repede spre el. Ce-ai făcut? Ce-i cu tine? Teroristul, țipă oamenii în cor. Vasile rămîne uluit, năucit, cu gura căscată. Apoi reușește să articuleze. Este ginerele meu... l-am trimis după țigări... Oamenii rămîn și ei cu gura căscată. O mare tristețe se citește pe fața lor. Teroristul nu era terorist. Ce dezamăgire ! Pișca la Ghireni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
așa. Dar în cazul ăsta, Bădie, rămîi... consilier municipal. Ei, nea Costică, Dumnezeu este mare... Ce vrei să spui, Bădie? Vreau să spun că... un accident sau o boleșniță în cei din față... Cînd vrea Dumnezeu totul este posibil. Rămîn uluit! Omul meu chiar vorbește serios. Dorește un accident sau o molimă ucigașă pentru cei din partea de sus a listei. Omule, dar ești... oribil. Dar nu merit eu asta, nea Costică? Privește în gol, într-o rugă mută spre Cel Atotputernic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mașinilor poliției ne fac loc. Convoiul șerpuiește maiestuos prin marele oraș, o mașină a SPP-ului cu difuzoare puternice solicită loc, mașinile trag pe dreapta și noi trecem sub privirile curioase ale trecătorilor... Sîntem invitați în sală. Intru și rămîn uluit. Toată sala arhiplină era în picioare și aplaudă delegația ieșeană. Sînt acolo guvernatorul provinciei, viceguvernatorul, primarul și viceprimarii, directorii și șefii marelui oraș de 6,5 milioane de locuitori. Erau în jurul a 200 de persoane. Într-o atmosferă copleșitoare, începe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prietenul Tao, traducătorul, se bîlbîie de emoție. Domnul Mihai Teodorescu, directorul regiei Citadin. Alt ropot de aplauze. Domnul Grosu, directorul regiei autonome... "Merge strună", gîndesc eu ușurat. Se ajunge la directorul Constantin Cuza. Domnul... Alexa, director cu tramvaiele, aud eu uluit. Tao traduce însă corect: domnul Cuza... Seara, la hotel, îl abordez pe amicul Tudose glumeț. Bine, coane, doar aveai hîrtia în față... Cine mai vedea, domnule primar, ce scria pe hîrtie? N-ați văzut ce atmosferă era? Cea mai măreață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dragoste, găsită doar la unii călugări care migălesc miniaturi în fildeș sau sidef. Cu dăltițe cît un ac, în ani și ani, scot din iubirea lor, din sufletul lor, o icoană, un crucifix, un obiect sfînt. Doctorul Ortiz a rămas uluit de superba operă pe care o reprezenta acest baston. Era greu, dar nu obositor, un sprijin la făcut plimbări lungi prin oraș, prin parc. A mulțumit tuturor și, din momentul acela nu se mai îndura să se despartă de baston
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
O mîngîi pe cap. Fetița mă mîngîie pe mînă. O face delicat, cu duioșie. După un timp îmi vorbește, continuînd să-mi mîngîie mîna. Dacă aveam și eu pielea albă ca tine, mama m-ar fi iubit mai mult. Rămîn uluit. Nu-mi vine să cred că am înțeles bine. Verific. Ce-ai spus micuțo? Mama îl iubește numai pe frățiorul meu, că are pielea ca a ei. Dacă și eu aveam pielea albă ca tine, m-ar fi iubit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
El nu vroia să meargă mai departe, știa că nu o să ne mai vedem. Era atît de delicat și frumos. Eu am început să mă dezbrac singură, apoi l-am ajutat pe el. Tac, pur și simplu, sînt surprins și uluit. Nu respir. Ea continuă. După, a început să plîngă, spunînd întruna: "Ce-am făcut, o, Doamne?''. Am început și eu să plîng. Dar nu-mi părea rău. Eram fericită și-mi asumam consecințele... Se lasă o tăcere grea, chiar apăsătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în Domenique al meu, mi-a spus-o babalawo... Continuă. Duhul rău mă bîntuia nopțile, cînd simțeam că sîngele fiebre și mușcam perna plină de lacrimi... Sfînta Ochun m-a ocrotit și ghidat, însă... Iese din birou și eu rămîn uluit de ce oameni naște Africa. Acești oameni care își acceptă resemnați soarta. Cînd revine, o întreb neutru. Aș putea să-l întîlnesc pe domnul acesta babalawo? Sigur, o să vorbesc cu el. Babalawo Zulueta m-a fascinat cu catolicismul ei amestecat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Inanna îi oprește. Ei se îndreaptă atunci către cetățile Umma și Bad-Tibira; îngrozite, zeitățile tutelare se târăsc în praf la picioarele Inannei și zeița îmblânzită se hotărăște să caute în altă parte, în cele din urmă ei sosesc la Erek. Uluită și indignată, Inanna descoperă că Dumuzi, în loc să se tânguiască, stătea pe tron, îmbrăcat în veșminte bogate, bucuros de a fi, s-ar fi zis, unicul stăpân al cetății. Ea aținti o privire asupra lui: privirea morții! Ea rosti un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se convingă pe deplin. Ținând lampa cu ambele mâini ca pe un scut miraculos, pășind încetișor ca și cum s-ar fi aflat pe un teren minat, mama a intrat în camera cu atribuții polivalente, oprindu-se în fața primului geam. A rămas uluită! Ambele ferestre erau potopite de zăpada care se depozitase în straturi succesive și inegale, bătătorite de rafalele războinice ale unui crivăț inconștient de culoare albă, rivalizând în răutate și demență cu celălalt crivăț de extracție roșie-bolșevică, ce teroriza sărmana țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
înălțime, ca în atâtea rânduri, și că astfel va avea iar un exemplu strălucit pe care să-l servească neajutoraților, vedeți că se poate învăța?... Ce este aceea gravitație? a răsunat prima întrebare. Am vrut să răspund, dar am constatat uluit că uitasem definiția, n-am fost în stare decât să mă bâlbâi. Au urmat alte întrebări în rafale, raza pământului, distanța medie până la Soare, perioada de rotație, perioada de revoluție, planetele din sistemul nostru solar, cea mai apropiată și cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aproape smerit, fără replică, aproape își pierduse graiul. Îngerul a fumat fără să zică nici el nimic. La un moment dat, pe stradă s-au auzit pași: în sinea lui, tovarășul Cameniță se bucura, trecătorul precis are să dea cu ochii uluit de îngerul cel uriaș, de bizara făptură, în curtea luminată de becuri puternice se vedea ca-n palmă, ca ziua, precis are să dea cu ochii de înger și tovarășul Cameniță va avea un martor, cineva care îl zărise pe înger
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
au fost obligați de atâtea ori să accepte căsătorii în care primează „rațiunea de stat”. Presa a readus pe tapet episodul în care, înțelegând că tânăra mireasă, Diana, aștepta ca soțul să-i fie fidel, Charles ar fi întrebat-o uluit: „Chiar aștepți de la mine să fiu primul prinț de Wales din istorie care să nu fi avut o amantă?” Ceea ce a urmat e de-acum istorie, și nu neapărat una glorioasă, gândindu-ne fie și numai la câtă suspiciune va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
de ambasador - de la cum era îmbrăcat și cum vorbea, la ceea ce spunea. S-a purtat cu mulți foarte bine. Cu mine - ireproșabil. M-am adresat serviciului consular solicitând o viză de călătorie în România. Aurel a aflat și a rămas uluit că nu am vorbit cu el. Mi-a trimis pașaportul cu viza respectivă prin șoferul său. În plic se mai afla și check-ul acoperind taxa de viză. Aurel anulase check-ul și pe spatele lui dăduse o „rezoluție” care-i va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
cum era Priscilla, experiența a fost complexă și plină de riscuri. Marcată de atmosfera extrem de electrică, Priscilla s-a amestecat printre oficianți și s-a lăsat prinsă În tumultul dansului, care devenea amețitor. Liz și cu mine, de pe margine, priveam uluiți când, deodată, În elanul confuz și de neînțeles pentru un ochi neexersat ca al nostru, Priscilla a dispărut, parcă Înghițită de fumul care Învăluia totul. Alarmați, o căutam din priviri, căci era imposibil să pătrundem printre dansatorii dezlănțuiți. Preotul Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]