27,233 matches
-
ar putea să le pară celor care nu au ieșit niciodată din binecuvîntata noastră țară. Generozitatea Vestului - inițiativele și punerea lor în practică se nasc întotdeauna în casele de bani și toate bunele intenții, mîngîiatul pe creștet și bătutul pe umăr, sînt aparențele romantice ale unor strategii poltiice -, așadar accentuez, generozitatea Vestului care-și deschide ușile operează și ea nuanțat, după vorba și portul oaspeților: rușilor atît, ungurilor atît, polonezilor atît, bulgarilor, românilor atît" diferențele de statut se văd în frecvența
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
entuziasm dorisem să fac cunoștință cu Minulescu, încurajat de ceea ce îmi păruse să însemne la dânsul o schimbare de ton, am făcut greșeala să-l întrerup: - Vedeți că aveți ce să-mi spuneți? Drept răspuns meșterul mă bătu părintește pe umăr, ca să conchidă cu un "Eeeei..." prelungit și cadențat. Apoi a continuat: - "Uite ce-i! Aici nu-i nici locul, nici timpul, dar dacă vrei o să fixăm într-o zi o întâlnire la o cafenea, de pildă la Capșa, sau oriunde
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
toate aceste căderi, gemetele și urletele izbind clipă de clipă-n timpanul meu ceresc, o, palmele mele de lumină ce nu vor mai face nicicând bătături, tot mângâind fețe înlăcrimate, spălând rănite picioare, așezându-se de miliarde de ori pe umerii încovoiați! Să fii ramă în vecii vecilor, în timp ce peisajul se veștejește, în timp ce portretul pute, în timp ce mor încă și încă o dată foarte moartele naturi moarte. Tempus Timpul. Frumos. Cu Profețiile, oho, împlinite toate. Și, mai ales, Ultima. Mari surprize nu prea
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
care mi s-a părut cîndva apă de ploaie dintr-o gratuitate în alta treci mai greu decît printr-un război mondial cei care așteaptă metroul au mai multe indicii despre teroare decît oricine toți dăm pînă la urmă din umeri socializați de editorialele citite pe jumătate artiști adevărați plutesc deasupra gropilor de aer se joacă îngerii cu diavolii pe alte căi decît ale citatelor din limba originară cei mai buni dintre noi au mers sub cerul sub care nu se
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
însăși: "Ci iar regina ta colindă peste lume/ Și ochiul meu născut de trupul ei se-arată/ Și trupul meu e umbra eternului ei trup/ Intrat în umbra cea adevărată// Și cum și-ntinde mâna se-ntinde mâna mea/ Spre umărul tău rece și aplecat și mare/ Și cum își lasă fruntea se lasă geana mea/ Și gura mea se lasă spre trista-ți răsuflare". Iubirea și moartea sunt astfel teme care se contaminează reciproc, în tradiție romantică; erosul capătă reflexe
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
iertat, Pune-mi, iubito, mâinile pe piept, Să simt cum inima îmi bate Numai cu tine îngropat. Merg vid în carne și în duh, Omul își întoarce capul de la mine, Frunza rămasă în iarnă cade într-un ultim freamăt Pe umerii mei fără alte roade. în Verb natal focul mă consumă. Nu aș mai vrea să fiu sporind căderea. Aud din cer flautele, iar mierea Se revarsă în mine postumă. Aceste locuri purtate de îngeri }i le prezint ca reazim. Ia
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
el, amuzat. - N-am fost măritată niciodată. își desprinse mâna din mâna lui și-și aruncă părul pe spate. Au mers o vreme, așa, în tăcere. Era nehotărât. Când au ajuns în dreptul debarcaderului ea s-a oprit, sprijinindu-se de umărul lui. Două bărci acostau. Perechile au coborât și au trecut pe lângă ei, înlănțuite. Apa era neagră și împietrită, ici-colo vibra câte-o rază: lămpile de pe malul opus. Alături era intrarea în restaurantul parcului unde băuse singur, până adineauri. - Hai să
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
unei cafenele din Paris. Foarte rar putea fi văzut așezat înăuntru la una din mese fiindcă nu frecventa îndeobște localurile publice. Interlocutorul său părea hipnotizat de debitul verbal care nu se mai întrerupea. Nu numai vorbirea precipitată stârnea perplexitate. Pe umeri îi atârna o canadiană, în jurul gâtului era înfășurat un fular, de mâini fluturau, agățate, mănuși mari, negre, obișnuite la cei care conduc aceste vehicule zgomotoase. Dintr-unul din buzunarele canadianei răsărea la intervale botișorul unui pisic, singurul însoțitor tolerat în
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
celor supuși represiunii directe (ei sau apropiații lor), a putut vedea în instaurarea comunismului un început festiv și dătător de încredere: steaguri, demonstrații, cîntece, marșuri, focuri de tabără, burse, vacanțe la mare, concursuri sportive, diplome, medalii, încurajări și bătăi pe umăr zi de zi, ceas de ceas, spontan și în proporții de masă. Reversul adevărat și sumbru nu se va desluși decît mai tîrziu, cînd înregimentarea era consumată și ieșirea din rînduri tardivă. Sub raport intelectual, formarea noilor contingente țintea să
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
cerul cu pieptul, ca în adolescență, îmi voi mîngîia, îmi voi îndulci carnea trupului, mi-o voi însîngera pios într-un gard de sîrmă subțire, ruginită, ghimpată... opreliște feciorelnică, duioasă, așteptată timid... Numai nu mă părăsi, Doamne! Tînjesc să simt umărul tău blînd, cald, ocrotitor, sprijinindu-mi cu bunătate umărul salăbit, măcinat... frumoasele bube ale iubirii... nesățioasele răni fragede și triste, adîncite pînă la os...pînă la măduva osului...Tu înțelegi, am fost lacom... nesăbuit... m-am năpustit... am zăbovit în
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
îmi voi îndulci carnea trupului, mi-o voi însîngera pios într-un gard de sîrmă subțire, ruginită, ghimpată... opreliște feciorelnică, duioasă, așteptată timid... Numai nu mă părăsi, Doamne! Tînjesc să simt umărul tău blînd, cald, ocrotitor, sprijinindu-mi cu bunătate umărul salăbit, măcinat... frumoasele bube ale iubirii... nesățioasele răni fragede și triste, adîncite pînă la os...pînă la măduva osului...Tu înțelegi, am fost lacom... nesăbuit... m-am năpustit... am zăbovit în plăceri nefiresc de mult... bucurie lumească , primejdios de frumoasă
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
că eram un frecventator asiduu al poetului. Așa se face că părăsind într-o duminică seara, la sfârșitul obișnuitei ședințe a cenaclului, domiciliul criticului, m-am trezit în stradă cu cineva care, de la spate, punându-mi călduros o mână pe umăr, mi s-a adresat. Am întors capul și, surprins, l-am recunoscut pe Zaharia Stancu. "Ascultă-mă - a exclamat el - știu că îl frecventezi zilnic pe Tudor Arghezi. îl cunosc foarte bine. Nu este omul care dându-te afară pe
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
i plăcea să-și trateze musafirii cu acea licoare. Tipărise și anume etichete, de el închipuite, pentru sticlele în care ăși ținea liqueurul. Tânăra reporteriță, înainte de a înregistra interviul solicitat, cu o foaie de hârtie în față, se apleacă lângă umărul venerabilului evocator: Spuneți-mi numele și prenumele. Așa. Profesiunea. Poate va fi șoptit și Vă rog... Altcineva evocă scrierile Claudiei Millian, soția, și devotamentul cu care Mioara Minulescu, fiica, a aranjat și păstrat casa memorială. Cum, pentru a se întreține
Minulesciană by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12870_a_14195]
-
toți. dar tu te-ai întors iar pentru asta o să-ți toarcem un giulgiu frumos. mulțumesc, am răspuns. eram obosit, eram norocos. * * * erau trei costume negre și din fiecare ieșea gîtul lui ca de var și neobișnuit de înalt. înaintau umăr la umăr, zguduind asfaltul. gulerele lor perfect întinse și pregătite parcă pentru a te-ngheța nu mișcau deloc în viscolul de-afară. în casă îl așteptau cu mîncarea pregătită de mai bine de-un ceas. cînd a deschis, lampa trasă
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
tu te-ai întors iar pentru asta o să-ți toarcem un giulgiu frumos. mulțumesc, am răspuns. eram obosit, eram norocos. * * * erau trei costume negre și din fiecare ieșea gîtul lui ca de var și neobișnuit de înalt. înaintau umăr la umăr, zguduind asfaltul. gulerele lor perfect întinse și pregătite parcă pentru a te-ngheța nu mișcau deloc în viscolul de-afară. în casă îl așteptau cu mîncarea pregătită de mai bine de-un ceas. cînd a deschis, lampa trasă încă fumega
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
și viață nu mai era fiindcă moartea însăși cînta. La saxofon, la pian, la vioară. Aceeași melodie, mereu, iarăși și iarăși, iară și iară. Ceilalți intrau, beau ce beau și plecau. Aveau scopuri în viață. Erau frumoși, pîntecoși, purtau pe umeri mătreață. în formă de stele. Erau coloneii trupului meu, generalii vieții mele. De la o vreme, însă, o dădusem pe moarte. Iar ei se holbau prin binocluri și tot nu puteau pătrunde atît de departe. Pînă unde tot ce era de
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
Doina Uricariu Îmbrățișarea Își mângâia ușor pânza acoperindu-i gâtul în crețuri mici și harnice să-mbrace pielea caldă, și degetele coborau spre umeri, și-n fulgerare peste sâni treceau, se mângâia și ațipea în el astfel iubindu-se ori măsurându-și blând singurătatea. Pe vremuri greul era dus în saci, o cobiliță ca un jug ținea pe umeri balanța, pârghia în echilibru grumazul
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
caldă, și degetele coborau spre umeri, și-n fulgerare peste sâni treceau, se mângâia și ațipea în el astfel iubindu-se ori măsurându-și blând singurătatea. Pe vremuri greul era dus în saci, o cobiliță ca un jug ținea pe umeri balanța, pârghia în echilibru grumazul, carnea roză și cicatricea deselor cărăușii. Crește din ea sideful și sângele visează planul înclinat pe care urcă și coboară prăpastia, un sunet, brațele împrejmuind spinarea și sânii, cleștele lui Dumnezeu. Spiritul se odihnește în
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
Ziua Crucii i-am împlinit, a râs triumfătoare. - Suntem în aceeași zodie, i-am răspuns. - Tu câți ai? M-a privit concentrată. Se răsucise pe banchetă, cu spatele lipit de geam și cu un picior sub ea. Am ridicat din umeri. - Chiar vrei să ghicesc? - Spune, să vedem. Mă urmărea încercând să pară cât mai concentrată. își țuguiase buzele. - Treișdoi! a pocnit victorioasă din palme. Nimerise. A văzut uimirea mea. - Am ghicit. Tu mi-ai spus-o. M-am concentrat și
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Căldura asta m-a toropit. Era cald, într-adevăr, în vagon. Caloriferul ardea sub bancheta noastră. S-a strâns și mai mult în mine, culcându-și capul în poala mea. Mă privea cu ochi jucăuși. Mi-a tras mâna de pe umărul ei și a dus-o pe șold. Am mângâiat-o. A surâs, privindu-mă întrebătoare. "Tu vrei?", i-am răspuns, strângând-o de coapsă. "De ce nu", a chicotit. - învelește-mă, m-a rugat. Mi-e răcoare. Am acoperit-o cu
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Doar poșeta și o pungă de plastic cu două pâini. I-am făcut semn să mergem în sala de așteptare. Știam că în autogară era frig. Era pe malul Dunării și bătea întruna vântul. - Așa ai plecat? A ridicat de umeri, râzând. - Tot nu mi-ai spus cum te cheamă. - Ghicește, dacă poți. S-a ridicat de pe banca unde ne-așezasem, în colțul de lângă sobă. A venit în dreptul meu. Mă privea concentrată. - Știu, da nu-ți spun. Știu că știi și
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
aceea. Mai avea și un nasture pe undeva. Am tras până l-am rupt. O cercetam și ea se lăsa, unduind, descoperită. Când am intrat în ea, m-a cuprins brusc pe după ceafă. Palmele transpirate îmi aplecau sacadat capul pe umărul ei. O strângeam cu mâinile adânc înfipte sub sternul ei. Simțeam cum tot înlăuntru ei se zbate străfulgerat. Săgetările treceau în mine și le-ntorceam speriat parcă de sclipirile lor tăioase, adânci. Gâfâia, aproape de plânset. - Cum să mă mărite? Cum
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
un disperat elan să se desprindă. Cârduri de ciori vegheau pe întinsul de sloiuri. Așteptau sau urmăreau ceva, tăcute, înghețate, moarte parcă. Stropi de motorină neagră, înghețată, în imensitatea aceea colțoasă de sloiuri orbitor de albe. Pistruiata a ridicat din umeri. - Scrie-mi telefonul meu, dacă vrei. Mă mai suni poate, când te-ntorci. I-am scris numărul în carnet. Am rupt o foaie și i-am trecut numele și telefonul meu. A privit-o, pufnind. - Ce nume? Nu-l ghicisem
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
o adormit normal floarea mamii."/.../ Verișoara Pulheria (40 de ani, nemăritată) îi spune miresei: " Știi ceva? A sunat... Hî! Hî!" "Cine-a sunat?" "Costel!" " Dar nu știu cine-i Costel!" "Cu care era să mă mărit. Hî! Hî! Dacă tata...", dă din umeri "...nu m-a lăsat. S-a-nsurat. Are..." și mimează că leagănă un copil "...un bebe. E locotenent major. Și știi ceva? A divorțat. Mi-a dat..." își rotește arătătorul în dreptul urechii "...un telefon. Am rămas surpinsă. Alo! Nu se auzea. Am
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
Masaj!" Da' lasă-mă, Pulheria, că n-am nevoie!" "Nuuu! Că am studiat!" "Ce-ai studiat, tu, fată?" întreabă nașa Lena cu neîncredere amestecată cu milă. "Am studiat. Cum să fac masaj. Hî! Hî! Tehnici" și-și înfige degetele în umerii nașei Lena. "Auu!" zbiară ea. "Ți-am zis normal să mă lași!" și se ferește. " Da' numa' un pic să vedeți ce bine vă fac. Hî! Hî! Am bio... energie!" încearcă Pulheria din nou. "Ascultă! Lasă-mă în pace! Și
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]