13,247 matches
-
Emil Brumaru Dragă Dimov, Primăvara sar în sus Broaște extraplate, Animalele fac febră, Berze cu chiloți de vată Umblă fără nici o jenă Prin băltoacele create. ( Dacă vrei să abuzezi De umiditate Poți să stai afară-n ploaie!) Școlărițe cu compasul Sînii-și trag sub bluze Și-i pătează cu cerneală. Eu visez closete mixte, Profesoare-n pielea goală, Îngeri care
Primăvara sar în sus broaște extraplate by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11926_a_13251]
-
-o jumătate de oră mă făcea s-aștept câte o jumătate de zi la intersecție nu zic că-n sat era mai bine. când gheorghe punea verde și în sfârșit traversam mă pomeneam dracului pe câte-o stradă fără nume. umblam printre inși despre care nu puteam să spun că există sau nu. păreau să comunice ei între ei dar eu cu atât mai tare aveam bănuieli. umblam pe străzi înguste mă-nghesuiau clădirile lor îmi luau pielea de pe mine luau
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
și în sfârșit traversam mă pomeneam dracului pe câte-o stradă fără nume. umblam printre inși despre care nu puteam să spun că există sau nu. păreau să comunice ei între ei dar eu cu atât mai tare aveam bănuieli. umblam pe străzi înguste mă-nghesuiau clădirile lor îmi luau pielea de pe mine luau carnea ieșeam la capăt doar suflet. străzi blegite de nefăcut nimic sute de ani. străzi pierdute în vopsea scorojită cu lemnul ferestrelor nedeschise vreodată lipit. eram deprimat
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
un loc privilegiat în versurile acestea inedite, a căror publicare tîrzie ar trebui să modifice radical percepția criticii noastre asupra începutului liricii lui Nichita Stănescu și asupra evoluției ei: "Și-s om din cuvinte, iubită/ hai vino și strînge-le/ ...îmi umblă cuvîntul prin vine/ odată cu sîngele". Marea obsesie a poeziei sale - acțiunea devoratoare a timpului - este prezentă deja explicit în aceste poeme al căror anotimp central este iarna, cînd "trosnește seva înghețată-n rădăcini" (Pe cai, deci), încadrat doar de circumstanță
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
de vorbește cu seva din flori cum vorbești cu-o regină Ea e soră de rouă cu pelinul cu macul cu socul și cu mîna culege gingaș doamna omidă vorbindu-i mirat ca Alisa O. Îi place. Ea înfruntă viațamoartea umblînd singură singură cuc și desculță pe plita încinsă a vieții și ea calcă pe moarte ca un om jupuit care intră în mare Pe dig urlă cîinii la lună Da. Singură cuc ea se calcă pe ea în picioare O
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
pleuri sună în mine și la orice mișcare mă taie mă umple pe dinăuntru de sînge Da. Numai memoria mea îmi mai aduce aminte că sînt încă o ființă umană Oho. Durerea Ce mai rămîne din memoria mea de femeie umblată printre oameni în lume ce mai rămîne după ce sfînta treime a morții mă tăvălește prin sare și mă linge ca o cățea care-și linge cățeii apoi trece prin mine ca apa prin pînză și mă spală de sînge cu
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
Emil Brumaru Ai venit la mine ca un înger Cu aripile ascunse-n rochii Erai numai plîngeri și răsfrîngeri De lumină ce-mi orbeau lin ochii Te-am lăsat să umbli cu o cană Grea de apă-n mîinile-ți firave Să-mi pui gura ta cu dinți pe rană Să-mi rupi carnea întru chin și slavă Sufletul de soare să-mi apropii Atîrnîndu-l vraiște de-un sînger Ai venit la
Cîntec pentru Absurdica by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11970_a_13295]
-
talente Ca să primești complimente De la cei ce, doar în silă, Grațiile îți admiră, Ca să n-o pățești cumva Cum s-a întâmplat la stână Cu Măgarul lui nea Fântână 1: Pe când ronțăia la umbră, Un gând neghiob prin cap îi umblă, Privind pizmaș spre un cățel, Ce nu îi era drag defel: Nu pricep și nu-nțeleg Cum un netot așa bleg E atât de agreat Și de stăpâni alintat. Aduce el vreun folos? Eu car poveri în sus și-n
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
cu ce talenteCa să primești complimenteDe la cei ce, doar în silă,Grațiile îți admiră,Ca să n-o pățești cumvaCum s-a întâmplat la stânăCu Măgarul lui nea Fântână 1:Pe când ronțăia la umbră,Un gând neghiob prin cap îi umblă,Privind pizmaș spre un cățel,Ce nu îi era drag defel:”Nu pricep și nu-nțelegCum un netot așa blegE atât de agreatși de stăpâni alintat.Aduce el vreun folos?Eu car poveri în sus și-n josși primesc, drept mulțumiri
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
păr culoarea, Își mai drese puțin vorba Și-și primeni garderoba: Numai cămăsi dantelate, Costume la Paris lucrate Și batiste-mparfumate. Cu acest nou design Se-admiră-n oglindă: Dar coada îl dă de gol Că se cam repede-n stol. Ar mai umbla și-n cotețe, Dar are țeluri mai mărețe: Jubilează țopa-țopa, Șchiopătând spre Uniropa. Și-ar dori, dacă se poate, Să escaladeze ușa din spate, Nemirosit de ziariști, De curioși și alchimiști. Un Lup vecin, secundul său, Coleg de breaslă, de
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
schimbe-nfățișarea:Își deschise la păr culoarea,Își mai drese puțin vorbași-și primeni garderoba:Numai cămăsi dantelate,Costume la Paris lucrateși batiste-mparfumate.Cu acest nou designSe-admiră-n oglindă: Dar coada îl dă de golCă se cam repede-n stol.Ar mai umbla și-n cotețe,Dar are țeluri mai mărețe:Jubilează țopa-țopa,Șchiopătând spre Uniropa.Și-ar dori, dacă se poate,Să escaladeze ușa din spate,Nemirosit de ziariști,De curioși și alchimiști.Un Lup vecin, secundul său,Coleg de breaslă, de
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
mirifică născută din marea ce îi poartă pe cei doi îndrăgostiți în sclipiri de constelații ce nasc și alimentează visele, apare lumea din sufletul poetei: //în lumea mea e pace/și multă iubire/între noi perdea de lacrimi/astăzi am umblat/după tine prin labirint/inima a bătut pulsul ancestral/odată cu a cerului meu/din viu în viu/din sus în mai sus/ia-mă cu tine/știu că mai este un loc/voi sta cu bărbia pe genunchi/în poziția
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
întreba de-am fost nici Dumnezeu n-avem și nici pricină la stele rumegăm ca la potlogi uitând că de ținut ne ține glia de vrem coroane - n-avem scăfârlia vrem a sui: îngeri apteri și-ologi ...cel ce-o umbla prin ceruri - azi - de jurnă ne-ar milui - scoțându-ne din urnă DESCÂNTECE târgul târguirii șarpe nesimțirii mi-a călcat pe urme liniștea să-mi curme iele grele din păduri faceți dans - descântături și-n frunzișul greu dați-mi ce
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
în care scriitorul și cartea lui se regăsesc cu fidelitate. Ce bucurie mai mare poate avea un autor, decât atunci când vede că opera sa este citită și apreciată la justa sa valoare, de un alt scriitor, un confrate, care nu umblă cu jumătăți de măsură, precum se mai întâmplă cu unii critici? • Capitolul al III-lea, „ Opinii despre omul și scriitorul Elena Buică”, cuprinde mărturisirile de suflet ale celor care au cunoscut pe omul, Elena Buică, binecuvântat de Dumnezeu cu atâtea
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ÎN TOAMNA FRUNZELOR FECIOARE Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului În toamna frunzelor fecioare, prin parcuri umblă tei desculți; dacă-i privești atent și-asculți, i-auzi, în foșnet de frunzare, târându-și pașii pe cărare ca niște moși cu plete rare. În toamna frunzelor fecioare, statui ținându-se de mână plâng plânsul ploii împreună și-n
ÎN TOAMNA FRUNZELOR FECIOARE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380652_a_381981]
-
eului meu empiric. Eul artistic, cel mai adevărat și mai profund, n-a avut liniște până nu le-a identificat. Simt, ca să zic așa, și ca să nu ne pierdem umorul, cu o concretețe amețitoare, și iarba, și tufișurile prin care umblam, pe vremea când eram Lup, am simțit, cum ți-am povestit, lumea aceea a taberei, am auzit zgomotul copitelor, am simțit armura, l-am văzut pe Litovoi aici, la mine în casă. Și, te asigur, nu am deloc halucinații...” (Interviu
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
singură vară,/ Prea multe minciuni/ Pentru o singură seară,/ Prea des intrăm în iubire/ Mai mult singuri și în neștire,/ Iar ceasul ca o ironie,/ Pesemne,/ Sună întotdeauna/ Cu un sfert de timp/ Mai devreme... (Ironie). Alteori, poeta simte înfrigurarea umblând prin labirintul singurătății. “Vor trece primaveri și multe toamne/ Pe sub colindul meu din labirint/ În așteptarea prințului Albastru/ Pe calu-i cu căpestre de argint”. (Prins în labirint) Poeta dă dovadă de mult bun simt în logodirea cuvintelor în imagini
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
de foc! Atingeți haina de păcatul lumii, Spală-ne ochii,cu un leac făcut din tină, Și ne învață iar abecedarul rugăciunii, Ca să aflăm la suflet,Calea spre Lumină! Din patimile multe,ne ridică, Nu ne lăsa,că diavolul răcnește, Umblând în lung și-n lat,ca să înghită, Pe cei,ce cu viclene curse,amăgește! Tu,Cel ce știi,ce mare-i neputința firii, Ce vindecare își găsește doar prin moarte, Aprinde-n lume,flacăra iubirii, Ca să topească ale noastre reci
GLASUL MEU AUZI-L,DOAMNE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380767_a_382096]
-
mai poți localiza ce te doare. Oare doare fizicul, psihicul sau sufletul??? Devii confuz, devii neliniștit la gândul că nu se va mai termina poate niciodată. Doare operația în sine (sternul acela tăiat în două), inima în care s-a umblat și s-a făcut reparația care era necesară, plămânii și toate zonele adiacente lor, locurile pe unde au trecut cele 3 drene. Apoi vin într-o ordine aleatorie, umerii, omoplații, coloana vertebrală cervicală, toracică și lombară toți mușchii mari sau
DURERE, DURERE... ŞI IAR DURERE... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380762_a_382091]
-
întremezi și să-ți treacă de frig Oare ți-a văzut cineva rănile Din sufletul tău amărât dar gentil? Tăcut tu suporți și vorbe ostile Și ai zgârieturi pe trupu-ți fragil Cine a văzut că ai răni pe picioare De când umblai singur desculț prin țăpligi? Iata, o fetiță ți-a adus sandale Nu-s prea arătoase - dar pot fi opinci Citește mai mult Copiilor lumiiA numărat cineva fulgii de neaCăzuți pe fața ta de mare voinic?Iata văd unul agățat de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
ai de mâncareSă te întremezi și să-ți treacă de frigOare ți-a văzut cineva rănileDin sufletul tău amărât dar gentil? Tăcut tu suporți și vorbe ostileși ai zgârieturi pe trupu-ți fragilCine a văzut că ai răni pe picioareDe când umblai singur desculț prin țăpligi?Iata, o fetiță ți-a adus sandaleNu-s prea arătoase - dar pot fi opinci... XVIII. SUAVE FLORI, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016. Suave flori Suave flori, nescrise vise Pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
fost-am castan;poate-am împărțit același colț de cerpe vremea când avut-am aripi de vultur,... XXX. ÎN TOAMNA FRUNZELOR FECIOARE, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1408 din 08 noiembrie 2014. În toamna frunzelor fecioare, prin parcuri umblă tei desculți; dacă-i privești atent și-asculți, i-auzi, în foșnet de frunzare, târându-și pașii pe cărare ca niște moși cu plete rare. În toamna frunzelor fecioare, statui ținându-se de mână plâng plânsul ploii împreună și-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
cântă-n funebră cadențare romanța vieții trecătoare. În toamna frunzelor fecioare, cu ruginiul prins pe glezne, trufas, timpul ne ia în plezne și ne predă la fiecare exemplul frunzei care moare ... Citește mai mult În toamna frunzelor fecioare,prin parcuri umblă tei desculți;dacă-i privești atent și-asculți,i-auzi, în foșnet de frunzare,târându-și pașii pe cărareca niște moși cu plete rare. În toamna frunzelor fecioare,statui ținându-se de mânăplâng plânsul ploii împreunăși-n ude franjuri de blazare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > MAI SCRIU POEZII Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2021 din 13 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Timpul meu, grăbit și el, cu nisipul presărând pașii grei de bătrânețe, fugăriți și-abia umblând, mi-a semnat, candid, plecarea, fără minus, fără plus, ascultând, oștean cuminte, spusă Celuia de-i sus, Care-n zațul negru-al sorții a citit că e momentul să facă, senin, apelul celor ce-și fac testamentul ca apoi, brăzdându
MAI SCRIU POEZII de DORA PASCU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380823_a_382152]
-
rural, dar și în cartierele mărginașe din marile orașe începu să se propage, viguros și implacabil, un ritual păgân păstrat în memoria ancestrală a omenirii de pe aceste meleaguri. Gardurile sunt furate apoi sacrificate prin ardere în vatră. Pe timpul sacrificiului femeile umblă bezmetice prin odaie incantând blesteme, în timp ce bărbații privesc extatic la flăcări și înjură cu mult talent, aproape neîntrerupt. Solicităm guvernului măsuri drastice pentru a elucida acest tenebros mister și, pe cât posibil, să-i readucă pe rătăciți la calea cea dreaptă
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]