2,056 matches
-
locuim în același oraș, că vom admira împreună spectacolul civilizației și al universului, că vom fi prieteni devotați și nedespărțiți. Dar s-a întâmplat ca dialogul nostru să fie tulburat de un incident care, din fericire, nu a reușit să umbrească deloc candoarea prieteniei noastre. S-a întâmplat ca un timp să nu mai primesc nicio scrisoare de la Adelina, cam vreo zece zile la rând, deși până atunci le primisem chiar și de două ori pe săptămână. Am devenit neliniștit. Nu
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (8) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373625_a_374954]
-
tine! Pentru că dinspre tine tânguiește durerea la porțile înalte și grele ale inimii Pentru că mișelescul dor pe tine te caută-n potecile vremurilor Tu să mă culci pe brațe ! Răstignită-n răscruci de cuvinte și în patimi de iarbă verde Umbrită de păcatul așteptărilor lungi că niște hoarde de huni Tu să mă culci pe brațe! Să nu mă rătăcești în cernelurile cuvintelor nespuse Să nu mă uiți nepromisă , neiubită, netroienită de fior Tu să m-aștepți să uit! Să mă
ŞI SĂ MĂ IUBEŞTI ! de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384781_a_386110]
-
s-au numărat și celebrele sale “reconsiderări” privind opera lui Octavian Goga și Aron Cotruș, două operații eșuate și, în aceeași măsură, pernicioase, întrucât așezau opera acestora în cadrele unei viziuni strâmbe, rudimentare și de o falsitate evidentă. Ceea ce a umbrit și mai mult “cercetările” lui I. D. Bălan era însă mentalitatea sa de “latifundiar valah și manierele de satrap persan”, cum ar fi spus Petre Pandrea, de care dădea dovadă. Pe terenul său nu avea nimeni voie să intre, deoarece
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
deal, Undeva spre dreapta e o ulicioară Când înfloresc pomii, parcă-i un regal. Iarba e mai verde ,aerul mai tare Și privighetoarea cântă mai duios, De pe prispa casei când privesc în zare Răsăritul este parcă mai frumos. Frasinul bătrân umbrește ograda Din el ciripesc zeci de păsărele, O ciocănitoare-mi curăță livada, Ațipesc în leagăn gândurile mele. Dintr-un vârf de gard privește o cioară Spre un colț de pâine uitat pe pervaz, Eu o las să-l fure ,doar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
un vârf de deal,Undeva spre dreapta e o ulicioarăCând înfloresc pomii, parcă-i un regal.Iarba e mai verde ,aerul mai tareși privighetoarea cântă mai duios,De pe prispa casei când privesc în zareRăsăritul este parcă mai frumos.Frasinul bătrân umbrește ogradaDin el ciripesc zeci de păsărele,O ciocănitoare-mi curăță livada, Ațipesc în leagăn gândurile mele.Dintr-un vârf de gard privește o cioarăSpre un colț de pâine uitat pe pervaz,Eu o las să-l fure ,doar e primăvarăAgonia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
bărbat își pune în valoare partenera și o ferește de ciocniri, asta e misiunea lui. Mai mult, măsura unui bărbat care știe să danseze este felul în care poate conduce și aduce la nivelul lui orice parteneră. Bărbații care își umbresc perechea exhibând un debaclu de mișcări complicate și fanteziste (pentru că pot) sunt narcisiștii care nu au spart zidul sonic al înțelegerii. Diferența dintre bărbat și femeie este cea dintre smoking și rochie de seară. Unul e sobru și egal cu
De ce bărbații români se tem să danseze () [Corola-blog/BlogPost/338207_a_339536]
-
la calea ferată. Era așa de frumoasă strada noastră că, în mintea mea, ăsta era tot Bucureștiul. De la un capăt la altul, pe amândouă trotuarele erau tei și castani bătrâni, încât crengile lor ajungeau de se confundau între ele și umbreau toată strada, ca într-o pădure. Toate casele aveau gardurile înalte și pe fiecare poartă, dacă nu scria “câine rău”, era în mod sigur o plăcuță cu un câine cu limba scoasă. Noi locuiam spre capătul străzii, la mai puțin
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
tachina, așa cum făceam eu cu tataie Gogu. Erau aproape de aceeași vârstă, numai că tata-mare era scund și drept, nu ca tataie înalt și adus de spate. Tata-mare avea ochii mici și când râdea i se închideau apărând o linie oblică umbrită de sprâncenele stufoase. O claie de păr alb îi cădea pe frunte de sub care îi ieșea nasul turtit de boxer, pe care mă punea să îl mișc, de câte ori vroia să mă impresioneze. Avea mustață albă, stufoasă și lungă, pe care
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
fenomen cultural senzațional, considerat deja cel mai mare și spectaculos eveniment de gen din România: Festivalul de Jazz de la Gărâna. Un festival - ca-n poveste - în 8 ani cât în 28 și a cărui ediție 2005, plănuită în 12-14 august, umbrește, fără doar și poate, întreaga lui istorie... Mica Vienă de la munte: istorie Istorie care a început în vara anului 1997. Vara, când Brebu/Gărâna devine un soi de Timișoară în mic: o regăsești pe numerele mașinilor, în saluturile oamenilor care
Agenda2005-32-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284055_a_285384]
-
cu Iisus. Și răspunzând Petru a zis: „Doamne! Bine este nouă să fim aici; de voiești să facem aici trei colibe: Ție una și lui Moise una și una lui Ilie“. Și acestea vorbind Petru, un nor luminos i-a umbrit pe ei și glas s-a auzit din Cer, zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru care bine am voit, pe Acesta să-L asculți“ (Matei, 17, 4). Mare minune s-a săvârșit în muntele Taborului, care nu poate
Agenda2005-32-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284058_a_285387]
-
înceta să viseze la revenirea pe tron. Un moment mai deosebit, evocat în însemnările... lui G. T. K. este acel al încoronării de la Alba Iulia, în 1922, solemnitatea și măreția ("corul din biserică, punerea coroanelor pe cap sub baldachin") fiind umbrite de o surprinzătoare apatie și absență. El constată că "tribunele erau goale, iar pe câmpia din față nu erau mulțimi, precum mă așteptam." în 1930, când "socialistul" Carol revine și-și detronează fiul (8 iunie), la Palat "panica a fost
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
cu totul (ca, de pildă, despre C. Ghidel, p. 50, Traian Popescu, p. 53, sau filosoful Ștefan Teodorescu, p. 51). Alteori, notele seci sunt inutile, ca în cazul "Maxim Gorki (1886-1936), scriitor rus" (p. 293). Dar aceste lacune nu pot umbri meritele unei serioase restituiri documentare, efortul de transcriere și ordonare a materialului epistolar. Un teritoriu nou ni se dezvăluie și renaște o lume în jurul unui scriitor român aflat la Madrid. Cât a trăit, până în 1961, Alexandru Busuioceanu a fost un
Un român la Madrid by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10515_a_11840]
-
eveniment, Nicolae Ursu și soția sa vor pleca spre Cluj, pentru a invita oficial la Timișoara, pe perioada refugiului, Academia de Muzică și Artă Dramatică. Va urma o perioadă relativ grea. Începutul stagiunii Operei clujene la Timișoara va fi însă umbrit de evenimente. În vara lui 1942, la 37 de ani de viață, Nicolae Ursu va fi distins cu Premiul Academiei Române, moment care va da semnalul unor manifestări de simpatie fără precedent. În 1943, muzicianul va trebui să îmbrace uniforma militară
Agenda2005-22-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283752_a_285081]
-
adresăm. Atenția ta trebuie să fie constructivă. Acum suntem doi, eu vorbesc despre tine, iar tu despre mine. Dacă nu strălucim, ne vom pierde în colbul vremii. Este important să fim fiecare, lumina celuilalt. Nu lăsa anumite atitudini să ne umbrească. Noi le oferim cuvânt nou. El este rostit așa cum nu s-a mai rostit până acum poezia. Unora le va plăcea și îl vor aproba, altora nu, dar nu se vor opri doar la acel nivel, ci vor deveni cârcotași
ÎN MEMORIA POETULUI ION VANGHELE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384863_a_386192]
-
cunoști, In loc să îl trăiești? Ești personajul vieții, înger, demon Nu te identifica cu el, Să fii acolo ca și cum n-ai fi, Fii ca pe-o scenă, rol! Privește-ți doar acea prezență bună Lasă să curgă orice te umbrește, Respiră armonie de suflet ceresc Și nu te-mpotrivi o clipă răului, El face parte din povestea ta! Ea, singură și-a ales Destinul, Înaintea visului tău pământesc! TU...ești pentru "a fi" așa cum ești, deci Oprește-te a judeca
TU...ÎNTRE ÎNCEPUT ŞI SFÂRŞIT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384981_a_386310]
-
ominprezent în Ideile văzute și auzite. Îl rog pe autor să nu-mi ia acest post-comentariu la referințele ce i le-am exprimat prin cărți și reviste, drept „sentințe” post- socratice, ci doar adaos la opiniile acelea. Ca să nu mai umbresc albul, (neutru și el), în semn de gratitudine față de Dsa și cei invocabili din indexul de nume al Antologiei, iată-i: (eu printre D-lor lor fiind doar unul de altundeva, cu cele mai multe referințe...) Mihaela Albu, Dan Anghelescu, A.I. Brumaru
CARTEA ANULUI CONTINUU de EUGEN EVU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384494_a_385823]
-
privește și astăzi către est, așteptând, probabil, un nou răsărit... mai bun, mai prietenos, mai uman... 4. Valul amintirilor Cotesc la dreapta, spre locul în care ai mei își petrec eternitatea, aflat la câțiva metri, sub doi castani ce îl umbresc cu falnica lor coroană. Când au crescut atât de mari?... Când s-a scurs atâta timp?... În 1951, când părinții mei și-au înmormântat primul copil, erau doi puieți piperniciți, îmi povestea mama... După șapte ani, aveam să apar eu
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
Eu i-am relatat pe scurt despre munca mea pe șantierul naval și despre prima mea iubire din tinerețe. Discuția curgea plăcut și sinceră, iar eu aveam în față o figură deosebit de agreabilă. Îmi scăldam privirea în ochii ei frumoși, umbriți de niște gene lungi și plăcut rimelate. Nu-mi venea să cred că stăteam la masă cu o femeie atât de frumoasă și deosebită. Mă întrebam dacă ceea ce mi se întâmpla nu este un vis... Chiar m-am născut în
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
că timpul bate-n geam, Aprinzând făclia serii, Împletind idei pe ram. Din foșnirea-i mătăsoasă Se desprind puteri de dor. Gândul, plictisit în casă, Se agață d-un fior! Cerul rece, înmărmurit, Amintind de iarna grea, Dintr-o dată a umbrit: Visul blând, lumini de stea! Referință Bibliografică: S-a deschis poarta iertării! / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1489, Anul V, 28 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virginia Vini Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
S-A DESCHIS POARTA IERTĂRII! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382335_a_383664]
-
Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1514 din 22 februarie 2015 Toate Articolele Autorului aș vrea o floare să-ți pețesc Iubito, dacă s-ar putea, Eu scut spre lumi să-ți fiu, aș vrea. Când nori privirea îți umbresc, Aș vrea o floare să-ți pețesc. Apoi s-o pun să-ți fie-aproape Sărut pe mână și pe pleoape. Și ca descânt să te feresc De cei ce vraja-ți risipesc. Din ea vor răsări agale, Puteri ce țintuiesc
DRAGOSTEA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382415_a_383744]
-
vor răsări agale, Puteri ce țintuiesc pe cale, Pe toți acei ce clevetesc Povești ce-n suflet te rănesc. Apoi voi pune-al meu amor Ca pavăză și ajutor. Și-aș vrea iar floarea să-ți pețesc Când nori privirea îți umbresc. *** odrasle muguri privirea lunecă-n tăcere și să-ndrăznesc parcă îmbie să îți răsfir ca adiere cosița lungă arămie să nu te temi când mâini pe coapse ți-oi așeza întâi ușor căci ele fi-vor doar sinapse nestăvilitului meu
DRAGOSTEA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382415_a_383744]
-
tot mai strânsă, începu să simtă că respiră tot mai greu, că fiecare inspirație este un efort din ce în ce mai mare și că încercarea de a se desprinde puțin pentru a-și umple plămânii cu aer, era inutilă. Totuși, nimic nu-i umbrea bucuria pe care o simțea. Când aproape că abandonase încercarea de a mai inspira, ceva, poate gândul nu se știe cum trezit, o făcu să înțeleagă că adormise cu fața în jos, afundându-se cu trupul ce devenea din ce în ce mai greu
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
inima că suferă de-o boală De renunțare, fără de dorință. E neagră călimara, poate știi, De gândurile care ma ucid; Întoarce-te, te rog, printre cei vii, Revino-n peisajul translucid, Să faci lumină într-un întuneric, Ce pare că umbrește abitir, Revino, chiar și de ar fi himeric, Aici este realul cimitir... Ca-n fiecare zi, încet, măi moare, Câte o literă, câte-un cuvânt Și-n fiecare zi parcă mă doare Tăcerea ta, cu tine în mormânt; Privesc înlăcrimata
LUI ADRIAN PĂUNESCU – IN MEMORIAM de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382556_a_383885]
-
către sânul/ de-acuma uscat”. Și acum intră mesajul: „Atât a rămas: / un dinte sfărmat/ și marele ochi de safir/ către cer/ înghețat.” („Sic transit gloria mundi”). O rezolvare interesantă privind lumea. Barocul Marianei Cristescu reinventează realul și, simultan, îl umbrește, îi dă dimensiunea misterului, prin viziunea universului curbat. Poeta trece de la real la imaginar, grație unei uluitoare forțe a fantazării. Ca la Arghezi, regăsim capacitatea de a realiza descrierea unei gâze în viziunea marelui cosmos: „Marginalizat,/ cânele meu,/ maidanez,/ și-
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
război, despre nazism ale lui Paler sunt clare, scrise atât de convingător, dezaprobare totală, neînțelegere a mecanismelor care au declanșat aceste războaie și aceste doctrine, blamare a lor, repulsie până la greață aproape... Prin frunzișul unuia dintre puținii copaci care mai umbresc zilele noastre toride în parc, prin acest anemic frunziș parcă aud o lume trecută, o lume de soldați, de victime, de regi și de președinți, de dictatori și de democrați, o lume care se repetă că într-o roată a
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]