466 matches
-
lucra. Leafa era mică, nu prea jucau poker, i se dusese faima și toți se fereau de el. Noroc că mai prindea câte o delegație prin București unde avea clienții săi. Însă Laur, în peregrinările sale prin parcuri, pe străzile umbrite sau prin Grădina botanică a dat peste Marina, studentă la Universitate locuia în Militari cartier nou în construcție și extindere. Nu auzise de Gabriela și până una alta a început să o sărute. Era foarte drăguță, o asemuia cu ea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ating umbre rămase, în așteptarea timpului oprit din peregrinări, neștiute rătăciri în uitare de sine. Poate că am să mă întorc la Tine, pe același drum de viață, albită de dor, sau poate n-o să mai cobor niciodată, pe alei umbrite, fără speranță în priviri. Ochii mei sunt indrăgostiți de Lumină.
Meandre by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83280_a_84605]
-
pețitorul bate la ușă. picurând melancolii pe frunze arse... valuri de ceață acoperă satul. prin marmure îngeri se roagă semn de trecere: poeme șoptite. imagini în oglinda retrovizoare în hamac nu-i nimeni noaptea asemeni păunului albastru deschide coada peste umbrite tăceri ochii lui argus strălucesc printre penele albe înaintea plecării în exil răsfiră seninul printre crizanteme mijește de ziuă cântecul cocoșului amorțește plânsul sângele cobrei rănite preschimbat în culori umple cerul curând în vii ciorile vor ține festinul poeții sihaștri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Dar focul răsare din vatra încinsă și curmă tăcerea, zvâcnind înspre nor, din crengile-n raze, săgeți în cunună trimite să curgă iubire din dor... Știai că ...prin curcubeul dospit între genele-mi lentilă am privit în oglinda-ți sufletului umbrită de valuri de tristețe știai că mi-ai stropit adâncul inimii să nu mai pot privi dincolo de roua unde se ascunde dorul să-și cânte doina îți simt respirația ce aleargă prin degetele-mi furnicar și-mi sufocă dulce-amar cuvintele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fațade din sticlă, piscină cu deversare. Un imn Înălțat mării. O recunoștință meritată a lucrurilor, cînd se gîndea că din mare Își scotea tot ce era esențial pentru modul lui de viață. Aruncă o privire spre un teren de tenis umbrit, alăturat vilei, pe care o femeie brună și zveltă lovea mingi propulsate la intervale regulate de un lansator automat. Chantal renunțase să-l convertească - plăcerea lui era golful - și apelase la prietenii fiicei ei, Încîntați să profite de teren servindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Re-nefer de-abia putuse să-și țină râsul. Când eu și prințul ne-am întors la palat, am găsit curtea goală, așa cum aranjase Re-nefer. Servitoarea dispăruse. Am rămas tăcuți o clipă apoi Shalem m-a dus ușurel într-un colț umbrit, mi-a pus mâinile pe umeri, mi-a acoperit gura cu gura lui și și-a lipt corpul de al meu. Iar mie, care nu mai fusesem atinsă sau sărutată de un bărbat, nu mi-a fost frică. Nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se odihnește pe șoldul nostru. Ascultând aceste cuvinte și mirîndu-se că e lăsat să fie martorul rostirii lor, Iahuben căută să le priceapă. Dar simți că-l cuprinde amețeala. Cerul era senin, însă nu albastru ca în Atlantida: părea ușor umbrit sau murdar. Și arșița, chiar la umbra cortului alb și gros, era din ce în ce mai istovitoare. Fără să-și întoarcă fața spre soldat, Puarem îi porunci: - Iahuben, ai să te duci cu robul Auta spre răsărit. Să porniți îndată. Luați trei tauri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să se mai uite jos, dar străinul se aplecă și o culese, dîndu-i-o din nou. Placa nu era nici măcar îndoită. Marele Preot o privi cu luare aminte: era tot un crâmpei de cer, cu stele mari și mici, luminoase și umbrite. Străinul puse degetul lângă o stea verzuie, înconjurată de un nimb ușor, albăstrui, destrămat. Zise apoi, zâmbind, în limba atlantă: - Pământul. Preoții tresăriră. Privind întîi năuc la semnele pe care le făcea străinul, Marele Preot se lumină deodată, arătând că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ban. Dar e inadmisibil! exclamă Constance. — M-am supărat foarte tare, zise Henry. Dar a fost vina mea. Nu mi-am adus aminte să Îmi asigur drepturile de autor pentru America decât când era prea târziu. Ședeau Într-o latură umbrită a arenei, pe una din terasele fărâmicioase, uitându-se În jos, la ovalul prăfos, de atâtea ori Înecat În sânge Într-un trecut Întunecat, acolo unde Daisy Miller, sfidând imprudentă regulile bunei purtări și ale bunului-simț, pătrunsese În miez de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pălăria și paltonul de la garderobă și abia când ajunse pe trotuarul din Haymarket reuși să se scuture de zgomotul succesului. Traversă strada și porni În goană pe Charles II Street, neluând seama la femeile care Îl Îmbiau Încet din arcadele umbrite ale ușilor sau Își ondulau șoldurile și Își săltau fustele când trecea pe lângă ele, sub câte un felinar. Ce text cinic și ieftin! Soțul ideal un mincinos și un ipocrit, pe care soția mărginită trebuia să Îl ierte numai pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Cu galanterie de buze-i s-anină, Ca și când i-ar zice: "Au nu știi tu oare Cum că a ta gură-i cea mai dulce floare? "Căci tu ești frumoasă, chiar ca și o sfântă, "Ochiul tău cel dulce și umbrit mă-ncîntă ". {EminescuOpIV 366} Într-o zi, copila moare: se-nțelege Moartea numai știe mînile să lege. În sicriu au pus-o. Fața ei cea trasă Era adâncită, însă tot frumoasă. I-au pus flori pe frunte... Corpul ei cel fin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cărei cheie era posibil să se afle În posesia ei. Deja Îmi imaginam că știa despre incendiu și despre mărturisirea lui Frank mult mai multe decît Îmi spusese. Am condus-o Înapoi În casă. Și cum stăteam noi În dormitorul umbrit, mi-am pus mîna pe sînul ei, urmărind cu degetul arătător vena albăstruie care urca pe pielea ei arsă de soare, ca să coboare apoi În adîncimile calde de sub sfîrc. Mă privea fără să pară că mi-ar reproșa gestul, curioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să glumească Împreună și să-și chicotească reciproc la ureche, camera focaliză pe ursulețul de pluș și imaginea Începu să se apropie stîngaci de un gros-plan cu nasul lui bont. Ușa cu oglindă se deschise iar, reflectînd fugar un balcon umbrit și o parte din acoperișurile Estrellei de Mar. O a doua domnișoară de onoare Își făcu apariția - o femeie la patruzeci și ceva de ani, cu părul platinat, sulemenită zdravăn, cu corsajul pocnindu-i peste țîțele de barmaniță și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
rechin care se orientează pe deasupra unor ape necunoscute. M-am lăsat pe spate pe locul din dreapta al Citroënului, cu un Wall Street Journal pe piept, neobservat printre șoferii de taxi care-și făceau siesta de după-masă moțăind parcați pe partea umbrită a străzii. Vila lui Sanger era chiar vizavi, cu obloanele trase și cu camerele de supraveghere fixate pe pachetele goale de țigări și pe fluturașii publicitari adunați pe alee. Împinse de vînt, gunoaiele se adunau la poalele ușilor acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cincizeci de ani la centrul social din Costasol. Fără să mă aștepte, traversă Încăperea goală și ieși prin parcare către vilele Înșirate pe latura de vest a pieței. Grădini de prundiș presărat cu cactuși și suculente decolorate duceau către terasele umbrite, pe care mobilierul de plajă Își aștepta ocupanții umani de la ceas de seară, ca niște carcase chitinoase abandonate temporar de gîzele călătoare. — Charles, discret, uită-te-ncolo. Ca să vezi cu ce-avem de-a face... Apărîndu-mi ochii de soare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dat prea tare, zbîrnîitul de recul al unei plăci de trambulină, și mi-am dat seama că eram martorii unei puternice migrații către interior. Locatarii complexului Costasol, asemenea celor din pueblele de pensionari de pe coastă, se retrăseseră pe șezlongurile lor umbrite, În bunkerele lor fără ferestre, trebuindu-le din lumea exterioară doar ceea ce venea din cer distilat prin antenele lor de satelit. Clubul sportiv și centrul de recreere se uscau la soare, pustii, la fel ca atîtea alte facilități proiectate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
viu ce separa parcul de aleea pentru trăsuri) sunetele tânguitoare ale versurilor Un vol de tourterelles strie le ciel tendre, Les chrysanthè mes se parent pour la Toussaint ajungeau până la mine și până la plasa pentru fluturi, pe poteca șerpuită și umbrită, la capătul căreia se zărea priveliștea alcătuită dintr-o porțiune de lut roșcat, dintr-un colț al casei noastre proaspăt zugrăvite, din culoarea conurilor de brazi tineri și din fereastra deschisă de la salon de unde se revărsa muzica aceea rănită. 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mine, așa cum acum, scriind, cred că hotărăsc, în ușa berăriei, dacă să intru sau nu. 12tc "12" Dimineață pierdută în gol. Ritualul dimineților de sâmbătă de la Bibliotecă, iarăși bruiat de electricitate. S-a întrerupt curentul. Bucurie generală în sălile goale, umbrite. Nu se lucrează. Marea bucurie românească a statului degeaba. Încă un semn că ne-am pierdut de mult sufletul de țărani, de oameni ai muncii, de robi ai muncii. Încet, încet (oare numai jumătatea de veac comunistă a fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
celălalt mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Erau Domnul și Sf. Petrea. Picioarele lor înfierbîntate de nisipul pustiului, călcară atuncea în răcoarele și limpedele pârău ce curgea din isvor. Pin cursul apei cu glesnele lor sfâșiau valurile până la umbritul lor isvor. Acolo Domnul bău din apă, și-și spălă fața sa cea sfântă și luminată și mînele sale făcătoare de minuni. Apoi șezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, și Sfântul Petrea ascultând pe cugete
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
câteva minute distanță. — Era s-o pățești. Conu Costache n-o să te uite, nu uită nimic și e viclean ca șarpele. Matale faci numai năzbâtii azi, se adresă copilul unei tufe mari, pline de zăpadă, crescută pieziș, într-un loc umbrit, lângă zid. Câteva vrăbii țopăiau cu mișcări neașteptate, de glonte, de la o creangă la alta, zăboveau puțin, atingând cu pântecul albul gros al zăpezii care se risipea în scame, apoi treceau la alt nivel al tufișului, ca-ntr-o casă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
canadiene. Bărbatul își scoase pălăria neconvins și rămase cu ea între palme. O ținea ca pe-o minge de cârpe. Peppin Mirto nu simțea deocamdată o simpatie ieșită din comun pentru acest străin nici tânăr, nici bătrân, palid, cu ochi umbriți, om pe care fusese rugat de conu Costache, ca favoare personală, să-l sprijine discret. Nu înțelegea foarte bine din ce motiv. Cât despre domnul prim-redactor, el îl fixa pe bărbat cu o privire care putea să însemne orice
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Mehedinți,G. Vâlsan -Lecturi geografie) 5. Alegeți un personaj din textul Cele patru anopimpuri și portretizați-l în scris. Folosiți personificarea. Pastel George Topârceanu Din asfințit, de peste munte, Răsfrângeri roșii de amurg Se sfărmă-n licăriri mărunte Și-n Dunărea umbrită curg. Dar unda tulbure le-ngroapă Când, sub răchitele din vale, De-abia mai tremură pe apă Ca niște coji de portocale. Acolo jos, peste cununa Întunecatului boschet, Sclipește-n aer semiluna Din vârful unui minaret. Își culcă umbra până-n
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pierit unul din voi. Vuiește aprig vântul, capela o izbește tare, Și fiece strop de ploaie și frunză căzătoare Pe fiul lui Matthew îl plâng amar, Ucis cu cruzime de hunul barbar. În continuare vom lupta și nu vom ceda, Umbrită va fi însă bucuria, de vom câștiga! Noi îi spuneam unchiul God cel blând, Dar acum el zace sub pământ Acolo, bucuria victoriei n-o va simți Doar margarete din el vor răsări. Când Pater a urcat să-mi ureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
murit cu totul dragostea Teodorei pentru el? Să-l vadă oare deja prea bătrân și inutil? Ori se teme de o altă sarcină, ceea ce ar putea fi o slabă consolare pentru bărbatul care se simte părăsit ca un pom uscat, umbrit tot mai mult de plantele viguroase care cresc alături. Teodora nu l-a mai mângâiat... nici nu mai ține minte de când. Îi vine greu să înțeleagă, ba nu! să accepte! Ea pare să nu mai trăiască decît prin și pentru
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mulți. În locul În care era acum apa era mică și râul se lărgea. Ambele maluri erau mărginite de copaci. Copacii de pe malul stâng Își aruncau umbra scurtă peste apă, În soarele de dinainte de amiază. Nick știa că-n orice loc umbrit sunt păstrăvi. După-amiaza, când soarele trecea peste dealuri, păstrăvii se mutau În umbra răcoroasă de pe celălalt mal. Cei cu adevărat mari stăteau lipiți de mal. Acolo, pe Black, Îi prindeai mereu. Când se lăsa soarele se mutau În mijlocul râului. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]