560 matches
-
infern. Populația acelui oraș faimos și evoluat era extenuată de spolierile fiscale și de foamete, din cauza câmpiilor devenite sterpe. Într-o liniște înspăimântătoare, sub porticurile grandioase zăceau cu sutele țărani și locuitori din afara zidurilor, epuizați de foame. Adăpostiți în colțurile umbroase, fără glas, fără să aibă puterea de a întinde mâna, agonizau în tăcere. Noaptea, grupuri de vigiles adunau cadavrele și le aruncau în care. Soldații supravegheau străzile, iar în portul de apus o flotă de corăbii de transport, încărcate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vrea să moară pe loc“, spuneau marinarii. Neîncrederea nevrotică a lui Tiberius s-a potolit când acesta a descoperit că nu avea în spate un loc deschis, ci un perete de stâncă. De aceea a amenajat un triclinium de vară, umbros și inatacabil. Se spunea că în locul acela, cu o mie de ani în urmă, navigase Ulixes. Într-adevăr, în fundul golfului se înălța muntele magic al Circei, vrăjitoarea: mons Circaeum. Tiberius a adus în peșteră sculpturi gigantice înfățișând mitul lui Ulixes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
asupra adevăratului loc de atracție: un mic iaz minunat, poate de șase pe nouă metri, cu un doc plutitor și o barcă simplă din lemn legată la mal. Dincolo de iaz, chiar la marginea proprietății, ascunsă sub un pâlc de copaci umbroși, se vedea o canapea balineză din lemn de tek, pentru două persoane, unde puteai să stai la umbră sub acoperișul sprijinit pe patru stâlpi. Leigh abia se abținu să nu se ducă direct la canapeaua aceea și să se trântească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
timp, am sub ochi tantalica mea Spanie bască, văd soarele răsărind și asfințind în munții de pe pământul meu. Răsare pe-acolo, nițel mai la stânga piscului Peña de Aya, Cele Trei Coroane, și de-aici, din camera mea, contemplu în poala umbroasă a muntelui acea coadă de cal, cascada Uramildea. Cu cât jind îmi umplu din depărtare vederea cu răcoarea acelui torent! De cum mă voi putea întoarce în Spania, mă voi duce, Tantal eliberat, să mă scufund în apele acelea consolatoare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de grădină care nu voia să se supună acelei norme și împingea un pic din atmosfera camerei de zi afară, în peisaj, transformându-l în închipuire într-o împrejurime armonioasă și îngrijită. Veranda, susținută de trei coloane, forma un gang umbros care ducea spre o peluză largă, împărțită în două de un răzor de trandafiri. În mijloc se afla un măr. Pe crengile lui aveau să crape mugurii în corale roz și bujorii își înclinau cu greu capul pe gardul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lăsau să se vadă strălucirea dinților, felul în care alerga spre plajă și intra în valuri trezeau în membrele mele o efervescență de bule mărunte și pișcătoare, din care țâșnea, din nou, un mișmaș de imagini, de ciuperci, ulițe înguste, umbroase, un dom, coline galbene și arse, peisaje peste care trecea o boare ușoară, o lumină moale alunecând împlinită - imagini ce mă tulburau iar și iar. Mă simțeam luat pe sus, stârnit de o bucurie febrilă, care nu mai lăsa loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dintre reproducerile adunate ca elev din cutiile de țigări țigări, în chip de originale înrămate pompos. Desenam ceea ce ofereau peisajele, străzile, piețele și compuneam ca de obicei, poezii ce evocau arșița nemișcată din tăcerea amiezii sau fântânile dintr-un parc umbros. Umblam fericit pe urmele pictorului germano-roman Fohr, care s-a înecat de tânăr în Tibru, legam prietenii care nu puteau să dureze, mă întâlneam cu oameni și mă despărțeam de ei la răspântii de drumuri, îmi ofeream din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
necuvintelor Descompusă-n nefirescul nopților, m-adun în căutarea cioburilor, cristal peste așteptările mele. De atunci atâta iubire... PESTE TOATE NOPȚILE TRISTE O clipă de alb, întinsă pe un rug de noapte cu viețile de dragoste măslinite de sori și umbroase secete ale nașterii, lăsate să simtă doar trecerea timpului, dintr-o veșnicie în alta, când înserările hăului se preling peste chipuri pierdute. Nu doream, decât acea lumină pământie a visului, ca un răcnet din albastrul ceresc al rămânerii, prin sângele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
o veșnicie în alta, când înserările hăului se preling peste chipuri pierdute. Nu doream, decât acea lumină pământie a visului, ca un răcnet din albastrul ceresc al rămânerii, prin sângele revărsat peste toate nopțile triste. Rămâneți cu mine în nașterile umbroase ale secetei, pentru că în renașteri nu se poate muri decât pe zorii albăstriți ai divinității. În sufletul de noapte, zorii se nasc și se simt prin stelele căzătoare. Aerul trist, împrăștie singurătățile vremii în imaginea unui chip ceresc ce se
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din țipetele demonilor care mi-au furat, un CD al nemărginirilor terestre, cu toate că în El, eu am zidit vieți și lumi inventate pentru o nouă cunoaștere a CĂUTĂRILOR, când și ele rămân ființe vii în GLASUL nopților de GERURI. ZIDURI UMBROASE DE SORI (celei ce se vinde) Cine mi-a furat iubirea și mi-a ascuns-o după soare, Cine mi-a furat dorul și mi l-a îngropat în SUBSOLURILE DE LUNĂ. Cine mi-a furat inima celui iubit și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
care nu știe decât să distrugă, să semene plete de flăcări stinse pe un ASFALT RECE al chipului plâns. Cine să fie în jumătățile nopților și ele DEAVALMA într-un REGESC ȚINUT DE TOAMNĂ FlĂMÂNDĂ, când ploaia bate-n ZIDURI UMBROASE DE SORI, când ploaia-mi sărută timpul și mă lasă curată n fața prejudecăților milenare. Un AER DE DOR, împărțit în DISTANȚE STELARE, cu plete de nori, prin înserate chemări, unde se poate concepe o LUMINĂ DIVINĂ, pentru nemărginiri de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Helen. Se simțea astfel acum, În timp ce stătea În picioare În cameră, fără să miște hîrtiile sau să tragă cu ochiul, prudent, În plicurile deschise, stătea doar În mijlocul Încăperii și se uita În jur. Camera ocupa aproape tot spațiul podului. Era umbroasă, liniștită, cu tavanul În pantă - o adevărată mansardă de scriitor, așa glumeau ele. Pereții erau zugrăviți Într-un măsliniu pal, covorul era unul veritabil turcesc, ușor ros. Biroul, ca al unui director de bancă, și scaunul turnant se aflau În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dar așteaptă ca în fiecare an, să-i deschidem ușa, ori să mai sărim gardul de piatră cenușiu care, dacă ar putea vorbi, ce multe ar mai povesti... Poate că vara asta dorurile ni se vor depăna iarăși pe aleile umbroase, atât de tainice și odihnitoare ca altădată... Suflete în derivă De o săptămână plouă și plouă necontenit, de parcă Dumnezeu ar fi uitat să mai închidă cămările cerurilor... Ropotele se aud, când sacadat, când murmurat, ca o cicăleală care nu se
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
ea. —Mulțumesc, Julie, i-am spus, luând pe furiș cutiuța aurită din geanta zebrată și punând-o în geanta-plic. Hai să coborâm. Altfel, mama o s-o ia razna. Ν —Iubitelor! Heee-eeei! Hai aici! Mama ne făcea semne dintr-un colț umbros al cortului din fundul grădinii. Petrecerea tatei era în plină desfășurare, imaginea perfectă a vieții provinciale engleze. Oaspeții forfoteau de colo-colo sorbind din paharele cu Pimm’s1 pe gazonul din spatele casei. Trebuie să recunosc, mama făcuse o treabă minunată. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cenușa Întinsă peste grădini și terenuri de tenis, dar proprietatea era În continuare scăldată Într-o lumină marmorată, tărîm al tristeților Întrezărit Într-un vis bolnăvicios. Moartea sosise la familia Hollinger și se hotărîse să rămînă, Întinzîndu-și poalele peste potecile umbroase. Cabrera ne salută În timp ce parcam și ne conduse către treptele de la intrare. — Doamnă doctor Hamilton, vă mulțumesc că v-ați rupt din timp să veniți. SÎnteți gata, domnule Prentice? Nu sînteți prea obosit? — Deloc, domnule inspector. Dacă simt că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
flasce treceau prin procesul de frămîntare și turnare În forme noi, abdomenele se Întăreau după ani de fraternizare cu canapeaua În fața televizorului, bărbiile duble dispăreau ca prin farmec sub degetele silitoare. Pe măsură ce maseuzele lucrau asupra trupurilor de clienți În dormitoarele umbroase, presiunile arteriale Începeau să crească, bătăile inimilor se iuțeau, iar serviciile suplimentare Își făceau loc pe extrasele cărților de credit. — Nimic mai firesc, mă asigură Crawford pe cînd ne apropiam de sfîrșitul turului de dimineață. Atunci cînd e implicată dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cât era mai singuratic locul, cu atât mă Încânta mai mult tăcerea lui, aura lui, configurația sa specifică, izolarea lui. Visam o vâlcea nesfârșită - bănuiesc că era aproape un vis de animal, visul unei vidre - cu pâlcuri nesfârșite de fagi umbroși și dumbrăvi de aluni, cu pajiști fără case și fără oameni. În zilele acelea visul nu era complet rupt de realitate - astfel de vâlcele pierdute Încă mai existau, iar În unele dintre ele restul lumii nu-și avea locul. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
vestea despre neașteptata ștafetă trimisă de neamul cel harnic și ascultător al furnicilor. În timp ce Greierele-dregător despecetluia cu gesturi iscusite pergamentul răsucit în șnur roșu de mătase, solii, în hainele lor pline de pulberile drumului străbătut cu destulă trudă, tropoteau spre umbrosul han al oaspeților de seamă. În locuințele cele simple ale greierilor, răbufniră contradictorii zvonuri și reflexii: Splendidă ocazie să mergem, ca vizită de răspuns, în ospeție la Cetatea furnicilor! glăsuiră chefliii amatori de pleașcă și de pomană, care visau totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Marcel Iancu, considerând că farmecul deosebit al Bucureștiului se datora în special numeroaselor spații verzi și grădinilor largi ale caselor care, mai ales primăvara și toamna, ofereau o adevărată desfătare privirilor celor care se plimbau pe bulevardele străjuite de bolțile umbroase ale copacilor. Dar acum, bucuria revenirii face să dea uitării toate acele dialoguri pasionate avute cu profesorii și colegii pe tema întâietății diferitelor modele urbanistice și observă că la ceasurile matinale ale dimineții capitala își păstrează aceeași înfățișare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Rudi Lupo și ai lui, cu complicitatea găzduitoare și aromat- gulașist-gastronomică a lui Gigi Tăuș et Co, lucrurile au stat chiar mai bine decât înainte. Astfel, în prima seară - joi 11 iulie - tocmai de dincolo de ocean a fost chemat dinspre umbroasele noastre cărări de munte, să deschidă derularea festivalieră, incomparabilul vrăjitor al ghitarei Bill Frisell în fruntea sextetului instrumental ce a inclus alături de protagonist un quartet de coarde - cu Jenny Scheinman și Carrie Rodriguez - violine, Eivind Kang - violă, Hank Roberts - cello
GĂRÂNA JAZZ FEST 2013 - UN TRIUMF! by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/83438_a_84763]
-
terminat. În fața lor, masa disgrațioasă a lui Sulaco adăsta pe orbită geostaționară. Pilotată de Bishop, naveta urcă până când cleștii de amarare o prinseră și o traseră în buncăr. Ușile exterioare ale sasului se închiseră, luminile automate se aprinseră în cala umbroasă și pustie și o sirenă își curmă urletul. Căldura propulsoarelor fu evacuată în timp ce caverna de oțel se umplea de aer. În interiorul navetei, Ripley îngenunche lângă Hicks. Bărbatul era inconștient, și se uită întrebătoare la android. ― Am fost nevoit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nepoții lui Matache la ușă (locuiau în Ferentari, și cu-asta am spus totul). Cam așa ziceau vorbele. Dacă nu erau adevărate, sunau oricum bine, potrivite cu orașul ăsta nervos și sucit. Cine ridicase Bucureștiul, adică spațiul potolit, cu piațete umbroase și vile adăpostite în fundături întortocheate, pe care îl știam din poze și din poveștile bunicilor, procedase cu cap. Străzile curgeau după coturi și-n spirale, niciodată drepte, iar casele, adunate în mănunchiuri mici, dar aerisite, se-adăposteau vara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai cânta. Poate că deja nu mai era nimeni în parc; cu siguranță, era cel puțin unsprezece și jumătate. Noaptea era liniștită, caldă, luminoasă, una dintre nopțile albe ale Petersburgului de la începutul lui iunie, dar în parcul cu copaci stufoși, umbroși, pe aleea unde se afla el, era întuneric aproape de tot. Dacă i-ar fi spus acum cineva că e îndrăgostit, că iubirea îi e pătimașă, ar fi respins acest gând, poate chiar cu furie. Și dacă acel cineva ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a umplut bine, bine valiza cu dulciuri și cu multe sticluțe cu apă, să-și mai potolească foamea și setea din când În când. Când a fost la câteva blocuri depărtare de casa lui a zărit un parc mare și umbros, și s-a gândit să-și tragă puțin suflul Înainte de a porni iar la drum. S-a așezat pe o bancă langă un bătran amărât care se uita plictisit la porumbeii ce scormoneau și ei asfaltul, În speranța că or
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
mai mult fag (80 90%), dar în urma tăierilor în "Crâng", fagul nu s-a instalat decât pe 40-60%, iar restul a fost ocupat de carpen, gorun, plop tremurător etc. Arbuștii și flora ierboasă au o slabă dezvoltare în aceste păduri umbroase. Între arbuști sunt de menționat cornul (Cornus mas), socul (Sambucus nigra), alunul (Corylus avellana) ș.a., iar la partea joasă a pădurii întâlnim flora de mull. Principalele specii componente ale florei de mull din pădurile acestei zone sunt: vinarița (Asperula aderata
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]