3,608 matches
-
casei modeste a unui țăran, care pronunță prologul, din care aflăm despre uciderea lui Agamemnon. Ucigașii, vrând să evite căsătoria dintre Electra și o căpetenie ce i-ar fi întărit puterea, au măritat-o cu el, un om simplu și umil, ce a respectat-o pe fiica regelui, neatingându se de ea. Apare apoi în scenă Electra însăși, în haine sărăcăcioase, purtând pe cap o urnă pentru apă - prin care autorul sugerează condițiile nedemne în care trăiește eroina. Îndată își face
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
dup? acea sclipire de albine de aur, sau dup? acele mâini albastre Întinse s? culeag? miere din fagurii cerului, la care poetul a renun?at. Fragmentul liric a fost Înlocuit cu un cântec unitar, modulat dup? tonurile acum Înalte, acum umile ale contempl?rii cosmice ?i ale regretului alegoric ". (Roșa Del Conte) Cu aceea?i senin?țațe clar?? ?i solemn?, luna prive?te alteori, din imensitatea ț?cut? a cerului, o lume plin? de frumuse?e ?i vraj? o adev?rât
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Blagoslovenia hahamului. LEONIDA: Care haham? EFIMIȚA: Te faci chinez? (îi întinde telefonul, se duce, ia gazeta, dar de fapt trage cu urechea) LEONIDA: (cam îngrijorat): Salutare, onorabile. În cele ce urmează Leonida va spune la telefon replicile lui Jupîn Dumitrache umil, speriat, iar Rică pe ale lui Chiriac foarte autoritar, strașnic, deși el cere indicații. În timpul acesta Leonida are joc mut cu Efimița care e lîngă el. RICĂ: Jupîne! LEONIDA: Da, puiule! RICĂ: Trebuie să facem mandat de arestare. Nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
picioarelor strâmbe (ce chestie, nici nu știm dacă le are strâmbe cu adevărat și n-o să aflăm niciodată adevărul, decât dacă o să o dez brăcăm mai târziu, în povestea asta, dar nu cred că e cazul). Picioare-Strâmbe e doar o umilă reprezen tantă a sutelor, a miilor de femei care visează la el. Picioare-Strâmbe se uită hipnotizată la protuberanța cea erectă, în timp ce el duce paharul cu gin tonic la buze. Așteaptă ca el să-și plimbe lichidul prin gură și să
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
catedră, continuând să picteze în căsuța cu cerdac din Tătărași, în care seara se făcea muzică și discuta cu prietenii. A fost prizonier în Bulgaria, ca și Tonitza sau Topârceanu. Nicolae Popovici - Lespezi a realizat compoziții inspirate din viața celor umili, impresionând prin substratul umanist și protestatar. A pictat douăzeci și două de biserici, în sate din Moldova și capela spitalului ,,PașcanuĂĂ din Iași. A stat la catedră din 1912 până în 1945, la Dorohoi și la Iași. A realizat lucrări remarcabile
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
schițând un zâmbet. Nu mi s-a părut nimic răutăcios sau amenințător în vocea ei. — Oh, vă rog să mă scuzați. Eu... Nu mi-a venit să-mi spun numele. Poate că ar fi considerat dragostea mea necinstită. Timidă, aproape umilă, am întrebat: — E acasă domnul Uehara? M-a privit compătimitor. — De obicei merge... — Departe? — Nu. Și-a acoperit gura cu mâna, amuzată. — E la Ogikubo. Dacă te duci la bufetul Shiraishi din fața stației, ei știu, în general, unde-l poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Goethe cu Adevăr și poezie, pe Thomas Mann cu Muntele vrăjit sau Casa Buddenbroock - încât, timiditatea mea mă făcea să mă întreb ce rost mai are ca eu să scriu alte cărți. încercarea de a ,,concura" în paginile cărților dvs. umila condiție funcționărească a omului: - Când vorbim despre lumea aceasta cu toate frumusețile ei, facem, până la urmă, o traducere funcționărească. Nu pot să-ți vorbesc acum despre cărțile mele decât în termeni funcționărești, pentru că trăirea mea nu am cum să ți-
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
nefericire o are. Se zice în popor că în spatele unei mari averi se află un furt mare - doar că asta nu e valabil numai pentru spatele marilor averi materiale - cele mici, ba chiar și cele spirituale nu scapă de această umilă geneză. Toată lumea fură ceva de la cineva: bani, idei, muncă, timp, viață chiar . Numai sufletul nu se fură, pentru că el poate fi doar cumpărat (sau, mai bine zis, vândut) de către însuși stăpânul său, ceea ce de altfel mulți dintre noi fac cu
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
departe, poate aș fi ajuns în țară... Dar nu-mi pare rău. Mulțămită mie, două sărmane ființe omenești, în vălmășagul aprins al marelui război, aruncate acum laolaltă sub același acoperiș, izbuteau să fure vieții, pe apucate, partea lor de fericire umilă". Pirin-Planina a fost neîntârziat recenzată în Bulgaria, de către dr. I. S. Penakoff, în ziarul de limbă franceză La parole bulgare din 4 mai 1936. Autorul aprecia tocmai ideea de omenie și de prietenie a cărții, lipsa ei de orice sentimente
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
se confesează astfel: "Doamne cît de trist am fost aseară / literele mele au luat-o razna prin ploaie /m-a salvat în cele din urmă credeți-mă / amintirea unei vieți trăite de mult" (Șambelan la curtea coniacului). Obsedat de cîștigul umil ce l-ar putea dobîndi la "roata norocului", ne informează că se întoarce acasă "cu pușculița de ghips - / în ea să strîngem bani să plecăm pe altă planetă". Așadar imaginația d-sale precar reparatoare acoperă și nu prea intenția unei
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
o paiață/ Care joacă pe biserici." (Dimineață). Alte finaluri sînt mai fragile, aplecate, cavalerește, spre romantisme desuete: Și-apoi, cu o regală nepăsare,/ Să te scobori pe trepte de sonete,/ Spre inima-mi ce-ți cade la picioare,/ Ca un umil buchet de violete?" (Din umbră). Lumea unor senzații cînd deșirate, cînd burdușite cu proză și strunite din sfori de păpușari prinde, în fine, contur în Creionări. De pildă, parcul englezesc, văzut cu un umor răzbit prin ceață, în Cromolitografie: "Lachei
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
Văd precis acest ultim spectacol al lui Prospero. Mi-l închipui pe mărețul Prospero ca pe un bufon tragic ce se îndeletnicește cu îmblînzirea forțelor naturii. Intrînd sub marea cupolă a Circului, îl văd pe Prospero salutînd cu o înclinare umilă pe marii seniori. Cei puternici îl privesc. Ei au plătit întotdeauna artistul pentru a li se face pe plac. Pentru mine, Furtuna devine ceremonia pregătirii artistului pentru a trece în neant." "Orice spectacol se găsește între viață și moarte. Atîta
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
problematică supraviețuirile în anii comunismului. Are dreptate Adina Kenereș, în scurta și expresiva ei introducere: "Dincolo de autor și emblemă feminină, în paginile de față se regăsește acum plenar lumea anilor '80, cu multe din cotloanele sale în care mai pâlpâia - umilă și totuși sălbatică - viața". Singura adăugire ce trebuie făcută e una de extensie temporală: nu numai anii '80, mizeri, dar și cei dinainte, scuturați de febrele revoluționarismului (O zi de vacanță în '55 surprinde o tabără în plin avânt pionieresc
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
hanul), eu consider că n-ar fi bine în aceste vremuri grele, să fie lăsat domn în Muntenia, Brâncoveanu, ținând cont de faptul că el ar putea oricând să ne înșele și să provoace pierderi ireparabile oștilor împărătești. Părerea mea umilă este că acest domn, viclean și periculos, ar trebui prins, acolo, în țara lui, că el, de bună voie, la Poartă nu mai vine, știe ce știe... Mă va întreba înalt-Prea-Luminatul, cine să-l prinză... Dacă îmi îngăduiți, vă răspund
Prinderea lui Brâncoveanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8963_a_10288]
-
fost întotdeauna - înainte și după '89, la noi sau aiurea - o profesie liberală. A conștiinței propriei valori și a propriului produs. O profesie a proprietății private. Cu înclinații spre stânga și spre dreapta într-un demers paradoxal, căutând tresăririle ființei umile și exprimând identități dintre cele mai generoase (limba, geniul, națiunea...). Exigențele capitalismului barbar nu modifică realitatea, ci, eventual, o tulbură. Piața tulbură, dar nu învinge o realitate totuși infailibilă. Ea, piața, se insinuează în raportul scriitorului cu cititorul. Dar cerințele
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
țărancă de o dîrzenie și de o tărie de caracter fără egal personifică o față a demnității României neștiute, peste care mulți comentatori trec fără să o sesizeze, victime ale prejudecății că țăranul român a rezistat în timp prin adaptare umilă. Despre ultima antologată, bucovineanca Anița Nandriș-Cudla, recunosc cu jenă că nu știam mare lucru. Ea a supraviețuit gulagului rusesc de la Cercul Polar și despre amintirile ei a scris Monica Lovinescu: "După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră
România lui Dan C. Mihăilescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8995_a_10320]
-
întîmplă/ creșteri încete, în amînare,/ iar noi le auzim bănuindu-le numai/ că în scoborîte frunzare de duzi/ zilele, nopțile/ de neîntrerupte foșnete ale/ viermilor de matase" (ibidem). Peisajului ideatic i se substituie unul silvatic, fremătător de un senzoriu aparent umil, vag încețoșat, străbătut de un plîns domol al detaliilor: "Că o uitare intra ceață în pădure/ ori că un plîns confuz pe frunze./ Jur împrejur, o umedă îmbrățișare./ Acești copaci, îmi pare, au uitat/ de păsările pătrunse-n umbră lor
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
ceea ce dintr-un motiv sau altul își refuză în viața reală. Un timid incurabil poate deveni în Second life un mare cuceritor de femei, un om fricos în viața reală are toate șansele să aleagă aventurile unui sângeros războinic, un umil subordonat dobândește în fața calculatorului de acasă reflexe de dictator. Second life este pentru mulți tineri din ziua de azi substitutul complementar perfect al vieții lor cotidiene. O viață de împrumut, imaginară, care le rotunjește și împlinește propriile existențe reale. Nimic
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
procură. Neputând să trăiască nici dulce, ca hahalera de taică-său, dar nici amar-auster, precum unchiul mort de tânăr, el încearcă să le preia și să le topească biografiile într-o poveste coerentă și semnificativă. Plăcerile sale, câte sunt, aparțin umilului cronicar al unei mari familii. Alternarea celor două planuri (reflecțiile naratorului, la care numai cititorul are acces, respectiv cuvintele și gesturile lui "servite" celorlalte personaje) dă componenta dramatică a romanului, la fel de spectaculară ca la Petru Dumitriu. În mod logic, eroul
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
probabil că a avut un șoc în clipa în care a aflat că în marea sa milă tătucul țar l-a iertat, chiar înainte ca plutonul de execuție să-l ia la ochi. De altfel, atît de cumsecadele și adeseori umilul între egali Dostoievski, era, uneori scîrbos și neîndurător cu slugile. O explicație ar fi că la un moment dat viața sa a depins de slugile îmbrăcate în uniformă ale țarului. Iar în perioada deportării sale, aceleași slugi i-au făcut
Marele câștig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9320_a_10645]
-
a devenit cât de cât suportabilă. Apoi m-am obișnuit cu ea și nu i-am mai simțit prezența. Acum ceea ce mă copleșește este doar un imens sentiment de rușine. Asta e: cred că la sfârșitul vieții o să fiu un umil colecționar de rușini și amintiri penibile." (pp. 220-221). Să reținem și cuvântul "colecționar". Finalul (completat cu un mesaj al Luminiței) e trist, însă restul cărții merge exact în sensul explorării și colecționării de scene penibile. Viziunea autorului este una întoarsă
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
și pe universalitatea enunțurilor și a propozițiilor sale, arta concretă restaurează și chiar absolutizează autonomia gestului creator. Ambiguitățile, atît de frecvente în limbajul artistic obișnuit, sînt suprimate aici fără nici un regret, dar și fără nici o speranță. Din medium, din liant umil sau orgolios al mundanului cu transcendența, artistul se transformă într-un pragmatic inginer cadastral ce nu se lasă contaminat de energii care-l depășesc și îi întunecă acuratețea privirii. Și din acest punct de vedere expoziția este o adevărată demonstrație
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
smocuri de iarbă, al curților părăginite... sau într-un lighean smălțuit fantastic, stîrnind ecouri... Întrezăream, halucinant, femei dubioase, fermecătoare, cu șoldurile evazate, cu sînii căzuți, moi, pînă la buric, făcîndu-mi semne magice de după perdele... Visam că le posed în biserici umile, umbrite de sfințenie, în fața altarului... despuiate, îngenuncheate... proferînd blasfemii suave și îngrozitoare... Mi se uscau buzele de căldură, mă tîram mereu, mereu, pe stradelele în pantă, bătute în cuburi monotone, lucii... Mă îndrăgostisem, la modul cel mai senzual cu putință
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
în seamă -, problema e alta. Problema e că nu se purta ca un profet. Își șușotea prezicerea la urechea trecătorilor, și abia termina s-o mormăie că își cerea pe dată plata. Acest milog al harului cerșea. Cu o voce umilă, slugarnică, îți susura refrenul ("Era ginandrelor începe"), apoi întindea mâna, gata să se evapore, să dispară, ferindu-se să apară în public la fel ca ceilalți, în plină lumină. Pe scurt, l-am ignorat. Pe vremea aceea, fusesem preveniți că
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
află mesajul lui Dumnezeu către poporul evreu. Transmiterea textului canonic prin intermediul manuscriselor. Astăzi, cînd spunem "manuscris", ne răsar în minte imaginile unor pagini A4 bătute la mașină sau tipărite la imprimanta calculatorului. Rudele primordiale ale manuscriselor contemporane erau mult mai umile: inscripții gravate în piatră, bucăți de lemn, tăblițe de lut, suluri de papirus (din tulpina plantei) și apoi cele de pergament (piele de vită, capră, oaie sau cerb). Și astăzi, Sefer Tora, adică Pentateuhul folosit pentru lecturile publice din singogă
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]