868 matches
-
că adevăratul aforism e cel căruia nu i se mai știe paternitatea: „Cînd un aforism îi supraviețuiește autorului său, veritabilul învingător este autorul." (p. 5), subliniind iarăși că sarcasmul și malițiozitatea sînt germenii neapărați ai aforismului. Cine e pătruns de umoarea melancolică a apusurilor de soare sau dimpotrivă de exasperarea iscată de absurditatea vieții, acela nu scrie aforisme, ci pasteluri, imprecații sau eseuri speculative, maniera laconică cerînd, drept condiție temperamentală, ochiul coroziv. În concluzie, un volum cu multe aforisme memorabile, a
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
piele și mediul în care a trăit nu s-a putut lega o afinitate. De aici tonul nostalgic după un trecut ce promitea mai mult, și tot de aici așteptarea unei surprize dinspre viitorul pe care îl speră. În genere, umoarea autorului e de calm recules ca după o cursă obositoare, doar pe alocuri timbrul căpătînd un ton sfîrșit, de lamentație la catafalc (catafalcul propriei ființe în declin). Singura dată cînd iese din tenta elegiacă e cînd își enumeră calitățile pe
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
răsfoind biblioteci întregi și scriind tomuri impresionant de docte. Și cu toate acestea îți va lipsi ceva, și anume climatul de rumoare provincială al cărei principal ferment sînt tocmai trăsăturile pe care, culmea, le deplîngem atît de mult la noi: umoarea irascibilă, orgoliile și ranchiunile ireductibile, spiritul de gașcă și grupurile de influență, taclalele de cafenea și bîrfele impenitente, polemicile arzătoare și campaniile de discreditare. Tocmai aceste trăsături creează un cîmp psihologic a cărui intensitate definește atmosfera culturală a lumii de
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
impenitente, polemicile arzătoare și campaniile de discreditare. Tocmai aceste trăsături creează un cîmp psihologic a cărui intensitate definește atmosfera culturală a lumii de aici. Și tot ele ne dau specificul cultural. Ceea ce îl salvează pe român de la sterilitate e tocmai umoarea aceasta colectivă, de o intensitate frizînd forma molipsitoare a excitației în masă. Fără ea, am avea parte de o îmbălsămare timpurie într-o formă mimetică, de pastișă provincială, a culturii occidentale. Cultural vorbind, climatul acesta de competiție psihologică, după reguli
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
martor, invitat ca la o nuntă, El face revoluție când cântă... Că poetul era încă sincer și naiv în patosul lui o dovedește melancolia de care e uneori pătruns la gândul că și-a greșit destinul. Astfel de schimbări de umoare sunt caracteristice poeților temperamentali și afectivi. În cazul tânărului Adrian Păunescu, ele denotă o autenticitate a emoției care se regăsește însă foarte rar mai târziu. Poetul va căuta, cu timpul, postura cea mai avantajoasă, deseori cu prețul sacrificării artei, în
„De liniște ființa mea se teme”… by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5941_a_7266]
-
retușezi o mână,/ ai mai așezi o grimasa/ sub așternuturi de care nimeni nu stie/ ai mai torni un ghinion an pahar" (Zece mii de spânzurători). an temeiul insatisfacției, dorește a ănlocui universul obiectiv cu cel al subiectului, ăn rază unei umori corective, care luminează deriziunea: "Mi-e dor de poemele cărora doar eu ănsămi/ le eram universul./ ămi urmăream târșâitul zilnic,/ firișorul de păr câinesc/ crescut pe vârful nasului/ timp de o săptămână și udat/ (al dracului!) cu lacrimi amare" (Al
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
mai puțin decît o încercare fără nici un rost - sau, mai rău, menținerea unei vieți preistorice - că la țăranul nostru". În țarănime, Aderca vedea, de bună seama, nu numai opusul elitei intelectuale, ci și amenințarea potențială a gloatei, revărsarea primitivă a umorii sale, cu implicații inclusiv șovine. De aci apelul sau salubru, cu motivații instinctive, la civilizație, raportarea să la "vîrfurile" de mare altitudine, occidentale, ale acesteia. Sub unghiul ideii "suveranității individualității", autorul Mărturiei unei generații se întîlnește cu "noocrația necesară" a
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
fie patetic. Cu o elocvență rece, fără tresăriri dramatice, Vasile Dem. Zamfirescu pronunța cuvintele în platou neted, fără schimbări de ton, aidoma unui introvertit ce nu poate molipsi audiența cu unda emoțiilor. Se îmbrăca elegant, cu un gust ce înfiora umorile studentelor. Punctual fără abateri de la cursurile pe care le ținea la Facultatea de Filosofie, „Vasile Dem“, cum îl botezasem în virtutea morbului de prescurtare al argoului studențesc, avea tenta serioasă a mentorului venit să umple un uriaș orizont de așteptare, acea
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
interval, bunurile artistice n-au circulat și, în consecință, valoarea lor a fost stabilită în mod artificial, în funcție de interese de grup sau în funcție de comandamente politice. Singurul cumpărător cu putere financiară mare era statul, iar el cumpăra discreționar, după cum îi dictau umorile și nevoile propagandistice, pentru că artistul asta era: un simplu agent de propagandă și de influență, un fel de apostol laic al teologiei negative pe care comunismul a reprezentat-o în mod exemplar. Deschiderea spre lume n-a existat aproape deloc
Valoare artistică, valoare comercială by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6874_a_8199]
-
victime nevinovate, voi care v-ați regulat mamele și erați gata să trageți cu pistoalele în tineri nevinovați de vîrsta voastră...ť". Astfel limba de lemn a propagandei suferă, după cum socotește Françoise Thom, o "mutație teratologică", devenind instinctuală, plină de umori josnice, de dejecții ale subumanității. Ea "se combină straniu cu un jargon obscen; murdăria conștiințelor este reprezentată în limbă de registrul scatologic și pornografic, și vedem cum apare acest hibrid monstruos, această încrucișare a limbii de lemn cu obscenitatea care
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
spiritual unic în ortodoxia noastră, autorul scrie inspirat despre Vasile Voiculescu, Andrei Scrima sau Olivier Clément. Cu o atenție vie din cîmpul căreia nu-i scapă nici unul din evenimentele de seamă, Marius Vasileanu este un observator acut, din a cărui umoare lipsesc însă indulgențele politicoase. Condeiul său nu e clement, ci bătăios, autorul avînd aerul unui cîrtitor de factură superioară, la care imboldul arțăgos de a-și judeca semenii culminează în forma polemică a expresiei gazetărești. De aceea, în ciuda elogiului pe
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
Gheorghe Grigurcu Constanța Buzea învederează o tactică îndeajuns de complicată, tortuoasă a relațiilor umane cu morala divină. Pe acest tărîm incert, labil, înveninat de umorile încercărilor acumulate inclusiv în dimensiunea ancestrală ("Nu ai de la mine, / nu am de la tine decît umbra în descreștere / niște ulcioare de umplere să nu însetezi, / tipare de lemn pentru făina zadarnică / din care să facem prescuri, inul din iniște / și
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
de a nu fi avut o vocație propriu-zis creatoare. Acesta e mai mult ca sigur subtextul urii sale împotriva „literaturii" în genere și a slujitorilor săi în particular. A fost un benedictin cu orizontul îngustat de partipriuri conceptuale și de umori dintre cele mai virulente. Vocația sa era pentru adiționarea culturală, pentru organizarea informațiilor conform unor tipare relativ uzuale. Mărturisea Adrian Marino, fără, de data aceasta, a greși. „Simțeam, mai ales, nevoia acută de-a organiza, sistematiza, acumula cunoștințe cît mai
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
În volumul Această lume nu e o concluzie, cea de a cincea carte a autorului, întîlnim primele două elemente, adică comentarii cu pretext livresc și scurte încondeieri cu efect portretistic. Dar, dincolo de oameni și cărți, atenția cititorului e atrasă de umorile lui Dan Iacob, a cărui natură pasivă te duce cu gîndul la un abulic căruia imperativul spiritului nu numai că nu-i întreține ambițiile, dar chiar i le taie. Un resemnat măcinat de ezitări cronice a cărui apatie e întreruptă
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
polemica goală e schimb de replici fără sprijin într-o concepție inițială. Tocmai de aceea polemicile de idei au dispărut, lor lipsindu-le diatriba unui gînditor la care ofensa se hrănește din cîmpul unor gînduri, nu doar din interesul unor umori. Arta lui Dawkins e de a întreține aparența că aici avem de-a face cu controverse științifice, nu cu litigii ideologice, cînd de fapt toată cartea e pătrunsă de o corectitudine politică abil camuflată în spatele unui colaj de anecdote, citate
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
mult mai naturală, m-a ămpiedicat să formulez an public vreo obiecție față de felul injust an care șunt tratat an cartea amicului nostru (...) Te vei convinge, poate, ca cele afirmate despre lucrarea lui Călinescu nu șunt o simplă proiecție a umoarei mele dificile, pornite spre negație, si ca fondul serios merită cel putin o judecată dreapta, daca nu o privire binevoitoare". Din acest punct Vianu ia an discuție două aspecte: relația de elucidat ăntre hegelianism și Eminescu și, doi, interpretarea "Luceafărului
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
Caragiale. Și greu de zis cine, între el și înaintașul lui, are mai multă dreptate. Romanticul, pentru care rămân niște nenorociți, indiferent unde i-ar duce pronia, sau realistul, care-i vede norocoși? E, pesemne, la mijloc, o diferență de umoare. De slujnicari se tem și unul, și altul. Doar că primul ca un provincial călcat de hoți, celălalt ca un confrate care strigă șase.
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6094_a_7419]
-
Își scutură ideile înlocuindu-le cu altele, și începe să miroasă a navigator de ocazie. De aceea, cum ți-a fost spiritul într-un text așa trebuie să fie și în continuare: cu aceleași preferințe, cu aceleași repulsii, cu aceleași umori. Dacă le schimbi, te acoperi de umbra suspicioasă a fluctuațiilor oportuniste. Regula pare să fie sacră: cea dintîi condiție pe care trebuie s-o îndeplinească un autor este să fie egal cu sine. Ochiul public îți cere consecvență interioară, iar
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
i s-ar datora secțiunea spațioasă din primul său volum, cuprinzând Quarternion-ul și un alt quartet, Cele patru monarhii, rămas neterminat, titluri întâlnite îndeobște pe lista poemelor ce ilustrează poetica biblică protestantă. Gustate de contemporanii englezi ai doamnei Bradstreet, „stihiile”, „umorile”, „vârstele omului” și „anotimpurile anului”, personificate într-o mai veche tradiție alegorică, n-au făcut impresie prea bună asupra poeților americani de mai târziu. „Toate aceste versuri didactice, abstracte, plate le-am citit îngrijorat de reputația ta,” i se destăinuie
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
sunt în atingere cu niște particule care au aceeași vîrstă cu universul (singurele particule care nu se dezintegrează sunt fotonii și electronii, restul particulelor fiind supuse uzurii instituite de principiul entropiei), gîndul acesta nu are cum să nu predispună la umori metafizice. Chiar dacă condițiile inițiale ale big bang-ului nu pot fi reproduse pe Pămînt, ceva din primordiile creației ajunge pînă la noi, ca o adiere de fotoni reci și cvasi-eterni, caz în care mintea îți fuge la energiile necreate ale
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
de prodigioasă activitate de laborator, experimentele pe animale sau disecțiile de anatomopatologie pe cadavre oferindu-i informațiile pe care s-a bazat pentru scrierea impozantului Tratat de fiziologie medicală. Dar ce izbește la el este coabitarea unui spirit iscoditor cu umoarea unui credincios, căci a fi „medic creștin" reprezintă asocierea a două atribute fără înrîurire intimă: medicul nu se îmbucă cu creștinul. La Paulescu, sudarea e pînă într-atît de adîncă, încît doctorul se subordonează creștinului, chiar dacă psihologia sa de cercetător e
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]
-
interior mare parte din fauna penitenciară, Cicerone Ionițoiu e un martor căruia timpul i-a acordat din oficiu un certificat de credibilitate morală. Verosimilitatea lui stă în împărtășirea acelorași condiții cu cei pe care îi descrie, și de aici și umoarea frămîntată a paginilor de față. M-am întrebat după ce criteriu și-a ales Ionițoiu personajele, și răspunsul plauzibil stă fie în cunoașterea lor nemijlocită, fie în cazul tragic al destinului lor. Pe unii i-a ales fiindcă a suferit lîngă
Galeria eliminaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2729_a_4054]
-
a spune că într-un eveniment e atîta adevăr cîte tente emotive poți scoate din el, și că, în schimb, modul cel mai sigur de a mutila un episod este să-l înfățișezi dintr-o dată, neutru și sticlos, cu o umoare placidă de bufniță privind în gol. Nu mă îndoiesc că, judecate în miezul lor vital, amintirile lui Alexandru Niculescu trebuie să fi fost de o concretețe intensă și molipsitor de bogată. Specializat în lingvistica romanică și în studiul comparatist al
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
descoperă sanscrita, în vreme ce Friedrich e atras de lumea ideilor. Prietenia lor seamănă cu o simbioză a contrariilor, în care Nietzsche e condescendent, malițios și mereu înclinat a-și lua peste picior amicul, în vreme ce Paul îi rabdă tachinăriile cu conștiința că umoarea irascibilă a camaradului îi ridică lui însuși tonul psihic. Dar, după patru semestre, drumurile li se despart, Nietzsche plecînd la Leipzig și Deussen la Tübingen, de acum încolo corespondența fiind cea care va acoperi depărtările dintre ei. Mai mult, Nietzsche
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]
-
respingerea revizuirilor), intransigența lui Bujor Nedelcovici iese în relief. Prozatorul-disident e cu atît mai creditabil în publicistica și în jurnalul d-sale cu cît se vădește a fi un spirit ce se sprijină mereu pe rațiune, coerent, sistematic, tenace. Nu umorile scriitorului se află la suprafață cum se mai întîmplă (în speță în altă tabără, e suficient să-i menționăm pe un Adrian Păunescu sau pe un Fănuș Neagu), ci ideile clare, argumentele, gesturile demonstrative anevoie de contracarat. De foarte multe
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]