616 matches
-
În departamentul dumneavoastră. Crearea bunei dispoziții nu trebuie să aibă loc o dată sau de două ori pe an. Ea trebuie să fie o componentă nelipsită a mediului de lucru. 2. Folosiți-vă umorul În situațiile provocatoare de stres. John Cleese, umorist și actor, spune că o problemă care amenință să ne copleșească poate fi deseori redusă la proporțiile ei reale cu ajutorul umorului. 3. Faceți În așa fel Încât munca să fie o celebrare a talentelor fiecăruia. Aflați ce talente au angajații
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
văzute. El era un om discret, malițios, care se bucura când întîlnea pe cineva în situații dificile, fiindcă savura din ochi complicitatea secretă. Ioanide nu-i dădea nici o importanță, știind ce căuta Hagienuș la Saferian. Cunoștea calvarul casnic al acestui umorist. Fiind văduv, avea nevinovata slăbiciune de a adăposti un soi de guvernantă, prea tânără, pe care însă copiii săi - doi băieți și o fată căsătorită - o dădeau afară îndată ce nu căpătau bani de la el. Acum se întîmplase iar acest accident
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
paradoxul, regiunea muntoasă dădea cel mai mare număr de marinari. Explicația lui Conțescu era că în partea stâncoasă a munților, amintirea litoralului din era întinderii mării până în regiunea alpestră era mai puternică. La facultate, teoria geografului era caricaturizată de studenții umoriști, care făceau și desene cu creta pe tablă, relevând că Ermil Conțescu descoperise o corabie cu pânze pe Caraiman. Pentru Conțescu totul e semnificativ și plin de probleme, și dacă găsea o pietricică de o culoare insolită, îndată își nota
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
moare. Decesul lui nu poate fi obținut decât prin persuasiune. Când Gonzalv îl va convinge că viața nu merită să mai fie trăită și Conțescu se va abandona proceselor de corupție celulară, atunci va muri. . - E o idee asta, zise umoristul Hagienuș. Să i-o spui lui Gonzalv. . Deși Gonzalv Ionescu nu avea cunoștință de această teorie, încercă s-o aplice instinctiv. Astfel, după ce termină de hrănit pe Conțescu, părîndu-i-se mai capabil de a se pătrunde de anume argumente, îi spuse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
s-ar părea în costumul lui Momus, mizeria, nimicnicia caracterelor omenești și înjosirea lor pot produce veselie, dar aceasta va fi însoțită de o tristă rezonanță, ca ariile de danț ale compozitorilor germani. De aceea s-au și observat că umoriștii cei mai veseli în scrieri, actorii cei mai comici pe scenă sunt între cei patru păreți ai lor triști și ipocondrici. Gogol însuși, cel mai glumeț scriitor al rușilor, a avut în suflet un fond de nepătrunsă melancolie, care au
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
învățământ a fost apreciat și iubit. în presă avea mulți prieteni dar era conștient că din 100 de participanți "erau" 102 talente ! A colaborat la diverse ziare și reviste cu materiale de interes general și de divertisment. Membru al Cenaclului umoriștilor. Epigrama i-a adus destule satisfacții iar din ce a publicat în MERIDIANUL se vede ușor ce resurse 176 bogate avea ! Regret că nu a reușit să-și "ilustreze" dosarul de la Securitate. Iute la minte, atât preotul cât și scriitorul
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
fim și noi cât mai prezenți în hora globalizării..... (MERIDIANUL, An IX, nr.29 (707), joi, 9 august 2007, Editorial) VALENTIN SILVESTRU -prietenul TV.V. prietenul nostru Puțini știu cât de apropiat am fost cu binecunoscutul (atunci) și aproape uitatul (acum) umorist, adoptat ca fiu al Vasluiului, născut în 1924, la Scânteia. Foarte puțini știu cât a contribuit la ceea ce a 181 fost FESTIVALUL UMORULUI (în gloria sa) și, și mai puțini cunosc partea de suflet rămasă în TV.V. Cum câteva ediții
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
la Radio, TV.V., Vremea nouă, Scânteia tineretului, Obiectiv, 369 Adevărul de Vaslui, Monitorul de Vaslui, ș.a. A fost directoare a Bibliotecii Județene Vaslui. O viață închinată cărții. PRACSIU, Teodor, n. 2 iunie 1946, Râmnicu Vâlcea: critic literar, critic teatral, publicist, umorist. Studii primare, gimnaziale și liceale în orașul natal. Absolvent al Facultății de Litere a Universității "Al. I. Cuza" din Iași, promoția 1972. Funcționează ca profesor la Școala din Fălciu (1967-1973), redactor, redactor principal, redactor șef adjunct al ziarului județean Vremea
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
concurenței bazate pe criteriul valorii și al profesionalismului vor grăbi selecția „naturală” a redactorilor din TVM. Numai procedând astfel vom avea poate la TVM emisiuni respirabile, vom scăpa de nesfârșitele ore de muzică populară, de glumele cu efect tembelizant ale „umoriștilor” noștri, de „șezătorile” primitive ale lui Tudor Tătaru, de apostolatul obscur al lui Ion Druță, de faconda prolixă și arogant-servilă a lui Ion Gonța (un moderator care își „interoghează” invitații din spatele unor lentile fumurii), de moldovenismul rusofon al lui C.
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
psiholog; pui; punct medical; purificator; răcire; rău; recalificat; responsabilitate; salva; salvatori; scîrbă; scund; seringi; siguranță; sincer; siringă; siringi; sobru; soră medicală; soră; șpăgar; spaimă; spirt; sprijin; stetoscop; stimă; studiu; strajă; stres; student; succes; super; tămăduitor; tată; teamă; teroare; tratare; ucigaș; umorist; urgență; urîtă; valoare; a vindeca; vindecat; vraci (1); 784/213/64/149/0 mereu: întotdeauna(239); totdeauna(69); tot timpul(49); împreună(40); aproape (32); niciodată(20); veșnic(20); oricînd(15); des(14); etern(9); alături(7); permanent(7); acum
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
este asociat, și pentru că, de o țesătură prea fină, vizibilă numai din anumite unghiuri, el se ascunde în fante de lumină. Și-apoi, umorul i-ar leza lui Cioran demonismul. Or, datorită conștiinței limitelor, scepticul nu poate fi decât un umorist. Iată-l, într-un loc, spunând: „De-a lungul anilor, ca să fug de răspunderi, am citit, am citit ce mi-a căzut în mână, ore în șir, în fiecare zi. Nu m-am ales cu nimic concret, decât că am
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
iluzie de activitate. Când eram foarte tânăr, nu mă atrăgeau decât bibliotecile și bordelurile. Acum... mă trădează ochii. Am tulburări de vedere care mă fac să urăsc toate cărțile pe care le-am citit” (15 ianuarie 1975 Ă 606). Un umorist și un melancolic. De nu cumva, scrisul e mai degrabă consecința și expresia umoristului decât a melancolicului. E aproape dezamăgit că ardelenii, pe care nu-i disprețuiește, „n-au avut niciodată simțul ridicolului” (12iulie 1974 Ă 605). Cine are simțul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Acum... mă trădează ochii. Am tulburări de vedere care mă fac să urăsc toate cărțile pe care le-am citit” (15 ianuarie 1975 Ă 606). Un umorist și un melancolic. De nu cumva, scrisul e mai degrabă consecința și expresia umoristului decât a melancolicului. E aproape dezamăgit că ardelenii, pe care nu-i disprețuiește, „n-au avut niciodată simțul ridicolului” (12iulie 1974 Ă 605). Cine are simțul ridicolului, crede el, ajunge să refuze lumea, să o nege, sau să se nege
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fără îndoială, în parte, și numai uneori total; dar numai uneori” (269 Ă 9aprilie 1975). Cum să ia în tragic povestea cu înstrăinatul, când el se simte foarte bine în găoacea melancoliei, în care se închide cu voluptate? Sceptic, melancolic, umorist, Cioran nu putea fi tragic, chiar dacă limitele care îl definesc se metamorfozează în deschideri și în iluminări. Să recitim: „Melancolia, această rană a frumuseții”. Dar poate că Cioran spunea toate astea conjunctural, numai și numai pentru a-și vindeca fratele
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
îl definesc se metamorfozează în deschideri și în iluminări. Să recitim: „Melancolia, această rană a frumuseții”. Dar poate că Cioran spunea toate astea conjunctural, numai și numai pentru a-și vindeca fratele. Nu-i decât o dovadă în plus că, umorist, el se transformă pe sine într-un actor în care exhibă ipoteticul. Integrarea-înstrăinare. Note despre bunul valahtc "Integrarea-înstr\inare. Note despre bunul valah" N-ar fi oare mai bine să se vorbească, în cazul lui Cioran, nu despre integrare, ci
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
astăzi, înainte de toate, acela de a garanta accesul li-ber al tuturor la acesta? Pe 22 aprilie 1972, la Hénin-Beaumont, cu ocazia colocviului despre Omul și societatea anului 2000, Robert Buron vorbește despre folosirea cunoașterii obiective în politică. Citează maxima unui umorist englez din secolul al XVIII-lea: "Politica este arta de a obține bani de la bogați și voturile celor săraci, pretinzînd că-i aperi pe unii de ceilalți." Această "definiție ce plasează politica în domeniul manipulării, ce o asimilează artei de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ne poate cere să fim simultan mari preoți și să se permită filmarea "Bébête Show" ("Show-ul Nătărăilor") și "les Guignols de l'info" ("Paiațele informației"). Ceva se întrerupe în comunicare, prin principiul juxtapunerii; chiar dacă, pe de altă par-te, umoriștii au mult talent și chiar dacă e un ar-gument pentru democrație, una dintre consecințe e că nu mai există putere. E adevărat că toate astea privesc ceea ce numesc partea ascendentă a funcției politice, adică partea de cucerire a legitimității, a drepturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
invitați (vreo zece) și urma să coborîm la Caransebeș, unde se desfășura prima seară / noapte a festivalului. Pe la Strehaia ne nimerim, pe culoarul trenului, la aceeași fereastră, domnul profesor Cazimir (marele specialist în Caragiale), comandorul de marină Ananie Gagniuc (bun umorist și prieten) și cu mine. Vorbim de una, de alta și, la un moment dat, nu știu cum se leagă conexiunea, eu povestesc că-n tinerețe am cunoscut, la mare, un oligofren care știa să facă, în gînd, înmulțiri dificile (gen 26
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
trebuie să-l stimeze în continuare. Îi promit că nu. A doua seară, în aceeași conjunctură, zic "hai s-o cîrmesc!"; și, plin de respect, trec pe lîngă impozantul erou al mării aruncîndu-i un subordonat salut: "Bună seara, Masturbie!"... Celebrul umorist iar se retrage din anturaj și mă vîră, elegant, într-un clar obscur de hol: "Nici așa nu e bine! Se prind, că sinonimu-i lesne decriptabil!"... Iar mă înroșesc: îi promit samariteanului că seara următoare nu voi mai pronunța nici
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
nu vor face "un caz", la București, din suspendarea spectacolului Teatrului German... Întîmplări aproape vesele cu Sorin Postolache Vreau să (re)reamintesc, fiindcă au avut noima lor, două episoade din viața-mi de navetist cu "foaie de drum" de la Asociația Umoriștilor, în care cunoscutul caricaturist Sorin Postolache a deținut și el un rol principal. Primul: mergeam, prin '98, un grup măricel de "păliți", din București, spre Herculane. Acolo, pe peronul gării, urma să ne aștepte Mircea Cavadia, cu staffu-i celebru, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și misterioasă, feminină și tristă, tăcută și inspiratoare de elogii, nu va mai trece vreodată prin festivalul bănățean... Am oftat toți trei, triști, de parcă eram în finalul Jocului de-a vacanța al lui Sebastian. * Al doilea: prin 2000, după Revelionul umoriștilor de la Urziceni, vroiam să ajung în Capitală. Fiind ora 4 dimineața, Sorin mi-a propus să plec cu un microbuz de-al lui, care-n cel mult o oră mă va duce-n București și cu care voi călători confortabil
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ci... oalei din Capitală). M-am resemnat și cu asta. Dar după alte cîteva minute, am simțit altă arătare sărind prin microbuz. N-am mai rezistat: după o noapte grea, cu destulă băutură și șocuri diverse (deh, Revelion! deh, al Umoriștilor! deh, cu participarea lui Gagniuc și-a lui Postolache, oameni obositori prin definiție!), nervii mei erau vizibil scurtcircuitați. Am realizat asta din privirea plină de compasiune a colegilor de drum care, la lumina brichetei, mi-au arătat un... iepure negru
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
stopată, la începuturi, din cauza unui articol nenorocit din "Amfiteatru", în care aveam imprudența să mă delimitez obraznic de profesorul nostru de regie. Silvestru rămîne cel mai serios critic de teatru al jumătății secunde a secolului trecut; și cel mai activ umorist al epocii. Un om de-o mare probitate & exigență. Un om ciudat, cînd sentimental, cînd brutal, care la furie nu-și ierta nici familia, nici colaboratorii, fiind violent la culme. Păcat că n-are continuatori, toți discipolii săi risipindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
o gloatăăG.Călinescu). Umorul și limbajul lui Creangă în ―Amintiri din copilărieși în ―Povestea lui Harap-Alb Mihail Sadoveanu îl situează pe Creangă alături de Ion Neculce, ca pe înaintașul și învățătorul său. Critica literară l-a situat pe Creangă printre marii umoriști ai lumii, umorul fiind o notă importantă a creației sale. El e un scriitor profund original datorită umorului său țărănesc. Arta de povestitor trebuie căutată în stilul oral al exprimării sale, stil încărcat cu expresiile înțelepciunii populare. Prin arta sa
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
e un scriitor profund original datorită umorului său țărănesc. Arta de povestitor trebuie căutată în stilul oral al exprimării sale, stil încărcat cu expresiile înțelepciunii populare. Prin arta sa originală, Creangă e un clasic al literaturii române, dar și un umorist printre umoriștii lumii, ―cu valoare universală, dacă prin universalitate înțelegem expresia cea mai înaltă a originalității naționale a unui scriitor.Originalitatea lui Creangă constă în arta povestirii, în umorul poveștilor, fantasticul folosit, erudiția paremiologică. În legătură cu erudiția paremiologică, Ion Creangă avea
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]