10,155 matches
-
drumului comercial al Brașovului care le-a adus câștiguri zilnice si sigure. Cea din extremitatea nordică, de la gura de vărsare a pârâului Belia în râul Prahova, si-a luat numele de Gura Beliei, pe a cărui vale au curs odată cu undele sale zglobii, numai rele, stricăciuni si belele. În extremitatea sudică a orașului, s-a înfiripat, tot ca urmare a unei saturații demografice, Podul Vadului care și-a luat numele de la vadul prin care trecea odinioară râul Prahova, olăcarii, surugii, chirigii
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
mare ca lumina. Găndul este instantaneu. Lumina trebuie să călătorească. Folosim găndul pentru legătura cu Academia și Cosmos este conectat, dar numai să primească. Profesorul: Ca să folosești găndul sau telepatia trebuie să existe un emițător și un receptor pe aceeași undă. Noi experimentăm de căteva decenii telepatia dar cu rezultate nu prea concludente. Aurora: Ați văzut vizita omului pe Lună? Evelin: “Un pas mic pentru om, un pas mare pentru omenire”. Dar Cosmonautul a mai spus ceva: “Nu suntem singuri pe
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Universului și mai ales a ființelor evoluate, inteligente cum este omul. Animație. Nu este timp dar eu cred că radioactivitatea din Univers rămăne o dimensiune, o forță instabilă, imprevizibilă, dar care influențează și existența ființelor vii deci și a omului. Undele gravitaționale radiază cu viteza luminii; ele și găndul sunt singurele care concurează în viteză cu lumina. Am putea spune că întregul Univers, indiferent căte sunt, se poate explica printr-o combinație a timpului, spațiului, luminii, gravitației și a materiei. și
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
incantației verbale, al muzicalității îmbinării unice, originale a cuvântului românesc. Plecând de la cuvintele încărcate cu potențial eufonic, îmbinând apoi cuvintele în orânduiri de asemenea cu virtuți de cântare, în adevărate linii melodice, cu o modulare a tonurilor și timbrurilor analog undelor muzicale, iar versurile și strofele modulate și orchestrare între ele similar frazelor muzicale, întregul poem devine o piesă simfonică. Pe inefabilul melodicității, se desfășoară tensiunile spațiale, temporale și cele ideatice, intim intricate cu ritmurile naturii, ale universului. În melodicitatea poemului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să instaureze în sfârșit prezentul absolut eternitatea ? Energia, de o calitate superioară, dezvoltată de actul poetic fie artistic, fie al transformării unei secvențe de viață într-un poem viu, nu ar putea fi captată într-o zi așa cum se captează undele hertziene, și reutiliza pentru o finalitate, de asemenea superioară ? Știm noi dacă, în realitate, această energie nu se pierde ci, după un mecanism necunoscut, este captată și se află la originea unor acte cosmice ? Marile destine creatoare nu se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Ca atare, nu este o întâmplare că un poet a scris un anumit gen de poezie, cu o anumită deschidere sufletească sau spirituală, că într-o anumită zi, la un anumit ceas a creat un anume poem. Întreg universul prin undele sale vectoriale conlucrează cu o anumită structura genetică rezultând acel poem. Ca atare, nu a fost un hazard că omul ancestral a scris o poezie sublimă: era necesitatea singurătății omului de a se deschide spre divinitate ca supremă complementaritate, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
văi întunecate, Mai sus de munți, de codri, de mări, mai sus de cer, Și dincolo de soare, mai sus și de eter Și de hotaru-albastru al sferei înstelate, O, suflete, îți bucuri aripile-avântate, Și ca înotătorul ce se cufundă-n undă, Despici nemărginirea azură și profundă Furat de-o negrăită și-adâncă voluptate. ...Cel ale cărui gânduri, ca niște ciocârlii, Se-nalță auroră spre purele tării. Plutind deasupra vieții, el știe să asculte Ce spun lăuntric crinii și lucrurile mute. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
neliniștea luceafărului în coborârile sale soldate cu eșec, intensa neliniște a zborului lui Hyperion către Demiurg, neliniștea respingerii cererii de a-și pierde nemurirea, neliniștea Demiurgului de a-și pierde statutul de increat, neliniștea astrului întemnițat în anistoricitate eternă. O undă de neliniște cuprinde și pe cei doi fericiți fugari și care cer binecuvântarea luceafărului, iar acesta le amintește condiția norocului plătit cu perisabilitate. Neliniștea decăderii și apunerii străbate civilizațiile din Memento mori, încheiată cu marea neliniște "Poate că în văi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
zecile de personaje figurând pe Poarta Infernului a lui Auguste Rodin. Dar dacă aici foamea de absolutul trăirii constituie mântuirea, în grupul Burghezii din Calais începând cu personajul cel mai în vârstă care este resemnat, în celelalte personaje străbate o undă de neliniște tot mai intensă, culminând cu a celui mai tânăr, care vede în toată dimensiunea sa cosmică spectrul morții. Dar oricât de tragice ar fi căderile, Icar rămâne aureolat de legendă prin încercarea imposibilului, iar în Danaida, prin regretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
își pierde identitatea, persistând doar o pură încântare fără nume: "Și ce-ncântare să naufragiez în vasta mare." Totul devine negrăita bucurie a "naufragiului", a absorbției în acea muzică pancosmică, acel suflu al indefinisabilului. Căci muzica este marea eliberatoare. În undele ei transfiguratoare se absoarbe Isolda în finalul dramei wagneriene: "În valurile unduitoare/, în marea extazului, în adiindul Tot mă cufund fără de nume cea mai înaltă încântare !" Fără de nume în voluptatea nonidentității, a pierderii de sine, se cufundă și Leopardi, eliberându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dat seama, cu ușoară surprindere, că încă nu știa cum o cheamă pe mama lui. Heringul îl vizitase în somn. Cu ochii lui ca de sticlă hol bați în întunericul unei ape înghețate. Ivan visase că-l vede străbătând rapid undele al căror sărut rece ca o mușcătură aproape că-i sfâșia pielea, ca și cum el însuși, Ivan, ar fi deve nit una cu peștele, ca și cum trupul i s-ar fi acoperit de solzi și sufletul i s-ar fi întărit în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
autorul. Dar asta e povestea ta! Și vreau să știu ce se întâmplă mai departe. Vreau să știu cum se termină. Nu se termină. Nu se termină încă. Există un cot de apă și pământ, o îngemănare de pisc și undă care nu apare pe nici o hartă. Da, e adevărat. Un fel de Groapă a Marianelor neștiută geografilor și navigatorilor, unde vasul nu dispare, ci stă doar în loc, laolaltă cu echipajul nedumerit de această bizarerie de dincolo de logica busolei. Nu are
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
rănile, trebuia să ierte pentru a putea iubi din nou, pentru a se vindeca de iubirea aceea bolnavă care aproape o ucisese. Dar cum să te vindeci când totul se repetă? Cum să se vindece când simțise brusc o vagă undă de speranță la apariția bărbatului misterios care se stinsese tot atât de repede o dată cu plecarea lui? Și totuși ceva rămăsese, promisiunea lui că se va întoarce. Sădise speranța în sufletul ei care se dovedea a fi mai dureroasă decât însăși plecarea lui
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nouă scrisoare? Pașii îi deveniră nesiguri, în contrast cu vitalitatea de care dăduseră dovadă pe stradă când se întorcea acasă în pași de dans, purtând-o tot mai aproape de obiectivul care îi oferea surprize. Nimic. Răsuflă ușurată, dar în același timp o undă de dezamăgire întristă chipul vesel al Karinei. Cutia scârțâia iritant la fiecare mișcare. Se opri întrebându-se de ce aștepta nerăbdătoare un semn din partea lui? Cum reușea să o bulverseze atât prezența cât și absența lui? Urcă scările spre apartament reamintindu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
În scurt timp a adunat aproape un milion de adepți, dar a eșuat, apărând un alt proiect lingvistic, esperanto. 12 Hado este patern-ul vibrațional intrinsec, la nivel atomic, găsit în orice materie; este cea mai mică unitate de energie, undă de mișcare, vibrație. Baza sa este energia conștiinței umane. Cercetătorul japonez Masaru Emoto introduce conceptul de hado în bestsellerul sau, Mesaje ascunse din apă. În ultimele decenii, hado a fost folosit în contextul filosofiei, științei și fizicii cuantice. Mai târziu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
că În lumea voastră simbolul este extrem de important. Fiecare doctrină religioasă are propriul său simbol sau simboluri: crucea, semiluna, steaua lui David, pentagrama etc. Universul de fapt nu are nevoie de aceste reprezentări pentru a exista, pentru că el este o undă vibratorie. Pentru Înțelegerea voastră, putem afirma că În Univers există doar conceptele Pozitiv și Negativ. Dar dacă oamenii au făcut clasificarea de la 0 la 100, sau au ales o altă unitate la care să se raporteze, este În regulă pentru
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
sau au ales o altă unitate la care să se raporteze, este În regulă pentru Noi, pentru că important pentru Noi este ca voi să conștientizați dimensiunea lucrurilor, unde vă poziționați În raport cu Universul. Acum, oamenii, prin intermediul telefoniei celulare și al tuturor undelor care sunt manipulate, sunt legați cu fire invizibile unii de alții. Din acest motiv, În trecut, răul se transmitea din om În om. Acum este mult mai ușor să controlezi masele și să le manipulezi prin aceste unde. Există lumea
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
poluare atmosferică, pentru că plantele, pe lângă funcțiile fizice pe care le cunoașteți voi, au de fapt un al doilea ,, Înveliș”, energetic, care transportă informațiile subtile. Mirosul plantei de levănțică, pe care Îl percepeți voi la nivel fizic, este de fapt o undă vibratorie, care are impregnată În ea mesajul de relaxare, armonizare și reunire. Acest miros stimulează Întâi corpul fizic, ,,trezind” nasul, organul olfactiv care este responsabil cu transportarea informației mirosului către glanda pineală. De acolo, glanda pineală preia vibrația și o
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
se permită prezența delfinilor În dimensiunea voastră. Ei sunt o civilizație mult superioară vouă, pentru că ei pot percepe prin al treilea ochi vibrațiile universului, hrănindu-se din acestea. Ei aduc echilibrul energetic apei și tot prin intermediul lor se pot transmite undele vibratorii purificatoare. Ei sunt, dacă doriți, gardienii apelor, cei care prin energia lor de lumină blochează multe dintre atacurile energetice. Dacă i-ați observa cu atenție, ați avea foarte multe de Învățat de la ei, de la modul de ierarhizare până la felul
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
toat? m?re?ia ?i splendoarea să, este cea a vechilor poe?i Grecia antic?, expresie a geniului uman devenit cântec ?i poezie. Chiar dac? vechea Grecie, „cu domele sale albe str?lucind În lumina soarelui" s-a risipit În undele m?rii, cântecele lui Orfeu, preschimbate În murmurul valurilor, o redau nemuririi, amintind mereu c?, odinioar? „pe urmele de st? nce risipite cu splendoare" a existat cândva cetatea poeziei, a frumuse?îi ?i echilibrului. Astfel, dac? cetatea Egiptului d?inuie
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ghicitori, eresuri", „abia-n?elese, pline deîn?elesuri" Îi Însemnau fruntea-i de copil. Acela?i sentiment de magic? armonizare cu ritmurile cosmice ale vârstei de aur (ale unei naturi sacralizate) face că tot peisajul descris s? par? „vr?jit"unda apei este „fermecat?": „Dându-?i trestia-ntr-o parte St? copilă lin plecat?, Trandafiri arunc? ro?îi Peste unde fermecat?"'. Lumina lunii de data aceasta metafor? a unei naturi sacre, magice ?ese pe oglindă lacului „bulg?ri de lumin?", iar
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
toare, tr?itoare a lumii", Întrucat „din cercuri cresc ?i Înfloresc toate lucrurile ?i ideile vii", dup? cum afirma cel ce ?i-a zidit icoana sufletului s?u În cele ? apte cercuri ale Mesei Ț?ceriiConstantin Brâncu?i), deseneaz? pe undele sale, chipul celui drag. Iubirea, asociat? În aceste versuri cu imaginea cercului, este, prin urmare, v?zut? că un principiu cosmic ce st? la originea armoniei lumii, sau ca punte de leg?tur? ce poate reconcilia sufletul r???cît al
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
marea-nfiorat? de sublima ei durere, În imagini de talazuri, cânt-a Greciei c?dere ?i cu albastrele ei bra?e ??rmii-i mângâie-n zadar... ". De?i oră?ul „cu dome albe str?lucind În verde crâng" s-a risipit În undele m?rii, cântecul lui Orfeu, preschimbat În murmurul greu de durere al valurilor sale, va aminti mereu poezia cet?? îi a c?rei frumuse?e ?i echilibru triumfă odinioar? „pe turmele de stânce risipite cu splendoare". Astfel, dac? cetatea Egiptului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ce-1 populeaz? relev? „o anumit? facultate transgresiv? peste diferitele grani?e ontologice, sem?nate pe traiectul marilor dep? rt?ri cosmice, În vederea unei comuniuni afective cu aspectele stihiale", ci Întreaga să fiin??, „profilat?, prin Ins??i structura ei, pe undă marilor dep?rt?ri" . Versurile din „C?lin..." sugereaz? astfel existen?a unor orizonturi nem?rginite, dincolo de hotarul ce marcheaz? „trecerea unor nesfâr?ițe obstacole În materie de Întindere, de timp, de regn ontologic, de tip a lui a fi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Inc?rcat de „dorul" de a se elibera de propriile limite impuse de o existen?? efemer?, supus? trecerii ?i devenirii legilor universului: „El nu-?i proiecteaz?, Ins?, numai ochiul acolo, ci Întreaga fiin??, profilat?, prin Ins??i structura ei, pe undă marilor dep?rt?ri". (E. Papu) Alteori, natura eminescian? uime?te prin poezia ??mântului mitic, atemporal, uitat printre „p? durile de basme", „codri f??? c???tăi" ?i „stânci c?runte", sc?ldat de „izvoare nflorite", de fluvii sclipitoare str?juite
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]