1,003 matches
-
FLOARE M-AȘ DORI Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 228 din 16 august 2011 Toate Articolele Autorului O floare m-aș dori O floare m-aș dori sub raze calme, Un măr, apoi, pe ram, ca să mă undui, Sub soarele torid să-ncep ca să mă pârgui, Doar dinții tăi vreau să-mi pătrundă-n carne. Din mine să mănânci pe săturate, Un sâmbure să-mi scuipi înspre țărână, Iubirea mea tot vie-o să rămână Și-n ani
O FLOARE M-AŞ DORI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360747_a_362076]
-
atât de liberi în nevederea lor mută fluturii au aripi surde și mii de culori care strigă ca la un zbor de condor prăbușit sunetul ierbii ce crește din pământul verde deplin sparge timpanul ciclopic al nopții ca un șarpe unduind în apele clare solitar stele își ciocnesc veacul de singurătate comete sterpe ale universului a(s)muțit am (de)căzut din mine într-o tăcere adamică atât de simplist se tace când orbii cai ies din mină cai inutili cărora
LINIŞTE ACADEMICĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360127_a_361456]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > LIMBA ROMÂNĂ, ULTIMA MĂNĂSTIRE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1339 din 31 august 2014 Toate Articolele Autorului Luna își odihnește obrazul pe Limba Română. Ea își unduie sunetele ca niște pene de egretă. Limba târâtă la Roma odată cu Decebal, aspră ca tăișul sabiei ascuțit printre pietre tăcute , și-a întors fața mandră către schitul lui Dumnezeu, munții Carpați. Soarele se răsfrânge în inima ei pulsând veșnicii. Picioarele
LIMBA ROMÂNĂ, ULTIMA MĂNĂSTIRE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360122_a_361451]
-
și știu că îmi vrei binele, dar eu pur și simplu nu pot, mă simt ... de-adreptul incapabilă să fac, să acționez, să pun ... brrrrrrr ... nu pot. Își aduse aminte brusc de unchiul ei și de ... acea filiforma arătare ce se unduia în atingeri reci strecurându-se pe sub bluză ei de copil ... și atunci i se spuse pune mâna fat-o că nu te musca. Nu și-a putut ierta unchiul pentru acea trăire și acum din nou era acolo în a
MÂNTUIREA I de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360175_a_361504]
-
bucuriei adevărate, înfășurat în faldurile unei sincerități odihnitoare. O femeie de o finețe ireală apăruse în fața noastră, o frumusețe nordică ce ne privea prin oglinzile limpezi a doi ochi albaștri, marini, cu părul de argint, încovoiat în jurul obrajilor, dreaptă, semeț unduindu și mersul în sensul venirii spre noi, cu un ten rozaliu din forma căruia buzele, ușor colorate , au rostit un,, Hej,, ce parcă a umplut toată zarea cu sunetul lui. Se bucura elegant de vizita neașteptată și spre surpriza noastră
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359774_a_361103]
-
se poartă, doar ne pupap din când în când cu ochii ficși spre poartă să nu ne prindă cineva. Îți mai aduci aminte, într-o seară m-ai pus să sar un gard dintr-o hârtie creponată și așa se unduia uluca aceea blestemată, până picioarele mi-a înmuiat și am căzut ca blegul într-o baltă din curtea ta și am murdărit cu stângăcia mea toată întâlnirea aceea fermecată. Râdeai ca o deșteaptă luminându-ți ochii cu străluciri de stele
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
vast farmec sonor îngemănat cu solemnul și voioșia.. Angela Gheorghiu pășește pe scenă ca pe o dușumea așternută cu macaturi înflorite aduse din chivotul cu zestre de acasă, de la Adjud ; Angela Gheorghiu se înmlădiază cântând, ca o salcie; Angela Gheorghiu unduiește cântând, brațele-i subțiri, firave, albe, într-o gestică de balerină, într-un zbor de libelulă cu elitre diafane! Totu-i levitație sufletească atunci când cântă Angela Gheorghiu! Aplauzele pentru Angela Gheorghiu sunt voioase și solemne, publicul este împresurat într-un
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
absoarbe în inima ei pe toți, sub ademenirea unei vrăji, a unei chemări lăuntrice ivite din aservirea omenescului față de sublimul liric al muzicii, glasului ei. Fermecătoare și cu o voce clară și puternică în exterior dar firavă ca o șoaptă unduind în suflet, este acasă și când nu e prezentă. Se aud, fără a fi rostite vorbele ei în care fierbe hazul vindecător pentru toată oprimarea dată de urâțeniile vieții la mila cerului. E înveselitoare, nu exteriorizează propriile dureri, e alungătoare
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
de finic ridicate în mâini ca o pădure unduitoare de venerație în cinstea și în calea Lui... Așa erau și acum, după mii de ani, sutele de oameni veniți la biserică să marcheze momentul sărbătorii, așa trăiau și acum bucuria, unduind lanuri de ramuri înverzite și ascultând slujba în care se deslușeau înțelesurile adânci ale sărbătorii. Acest moment înălțător de comuniune a celui Unic cu poporul pentru care s-a întrupat (adică de succes!) l-a făcut temut și urât în
DESPRE ÎNŢELESUL ÎNCĂ PUŢIN ÎNŢELES AL JERFEI ŞI ÎNVIERII de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359953_a_361282]
-
2011 Toate Articolele Autorului În brațe când îți cad în loc se-oprește vântul, Covor de ierburi câmpul ne-ntinde la picioare, Iubire ca a noastră nu a văzut pământul, În fiecare clipă se-aprinde tot mai tare. În fața ta mă unduiesc șucară, În brațe ca un clește te cuprind, Deasupra ta, cobor precum o seară Scăpare n-ai și adormim iubind. Și-n somn mă cauți, însetate Ți-s buzele pe-al pielii mele pliu, Și mâinile, pe forme adorate În
IUBIREA SE TRANSFORMĂ-N DIMINEAŢĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359598_a_360927]
-
MEA DE PÂINE Privesc la pâinea rumenită, Ca o coajă de portocală, Mi-e greu să rup o bucățică, Chiar dacă foamea mă răscoală. Învins totuși de imensa foame, Întind mâna să rup, îndrăznesc, Îmi vin în minte ale lanului coame, Unduind peste câmpul strămoșesc. Gura rupe cu dinții, hămesită, Macină, tocând ca o batoză, Bucata de pâine, de apărare lipsită, Cu o coajă neobișnuit de roză. Atunci îmi vine în minte, Cât de grei erau snopii cu spice, Și cum ne
BUCATA MEA DE PÂINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 480 din 24 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359188_a_360517]
-
e necesar să se nască, întrucât a-ți imagina că vei stăpâni arta succesului urmărind schemele colorate ale unora e la fel de rezonabil cu a crede că îți însușești filozofia lui Pascal uitându-te la un om aplecat asupra unei trestii unduindu-se în bătaia vântului. Mult mai instructivă în abordarea construirii succesului - chiar dacă nu și suficientă - ar fi citirea atentă a unor cărți despre edificarea unui mare imperiu comercial, cum este cartea lui William Manchester, „Armele lui Krupp”. Și, de asemenea
În pelerinaj la Arsenie Boca al corporatiștilor () [Corola-blog/BlogPost/338409_a_339738]
-
înflorind, Viața cea nocturnă, mută,în străfunduri lin înoată. Cu lungi haine de lumină se încumetă să umble Prin dumbrăvi întunecate arse-n vară de mult soare, Deșteptate de-a ta rază, adormite-n pale umbre, Frunze-n toamnă, ruginii, unduiesc de-a ta onoare. Una-i Luna, sus prin suflet fericită-n veșnicie, Trai iubit în chei de aur într-al evului din veste, Bolta cerului-i regină, vers cu laur, nimb cu ie, Luminează-nsigurată, dar zâmbește, o crăiasa albă
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
munților crai singuratici, Luna-i pasărea măiastră într-un zbor celest, zidire, Pinii, care cred în tine, cresc spre cer visând tomnatici, Și-n amurgurile serii sui cu flori de colț, iubire. Crengi în noapte-ndoliate cu durere-n vijelie Unduiesc în amintiri prinse-n primăveri cu viață, Pe când Luna își ascunde chipul, murmurând o poezie, Se alătură ruginei de mesteceni plânși de ceață. II Lasă, dorm, visez la tine, mi-ai fost dragă în poveste, Zbor în clipe, zbori spre
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
și-ascultă, gânditor, departe-i nimfă, Îți zâmbește,-ți luminează, mut în conul nopții triste. III Caldă în priviri, oglinda, naște-n apa cristalină Un tablou mișcat de viață, din adânc un cer se-abate, Stelele se scurg în galben, unduind sclipiri te-alină, Zugrăvind un proaspăt farmec prin sculpturi de astre date. Unduiești argint în drumuri, vântul nopții-i rece, Doamnă, Stropi de apă-n rouă-ngheață brumărind în luciul verde, Plec petale veștejite, soarta lor e-n semn de
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
nopții triste. III Caldă în priviri, oglinda, naște-n apa cristalină Un tablou mișcat de viață, din adânc un cer se-abate, Stelele se scurg în galben, unduind sclipiri te-alină, Zugrăvind un proaspăt farmec prin sculpturi de astre date. Unduiești argint în drumuri, vântul nopții-i rece, Doamnă, Stropi de apă-n rouă-ngheață brumărind în luciul verde, Plec petale veștejite, soarta lor e-n semn de toamnă, Scursă-n sălcii plângătoare, ruga-ți galbenă se pierde. Anii trec, se
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
n-am nimic de făcut. Perfect, mi-am zis, cred că atâta pot și eu să fac, așa că am făcut NIMIC. Am stat în imponderabilitate, cu ochii închiși. Relaxată, moale ca o cârpă, plutind la suprafața apei, în timp ce Hiromi îmi unduia trupul, gentil, cu mișcări lente, de parcă devenisem curgătoare. Fluidă. Una cu mișcarea apei, sau a universului, nu știu bine. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) () [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
uriaș ne-a măturat și ne-a depus calm la picioarele statuii lui Iuliu Maniu, unde un el și o ea se diluau într-un sărut indiferent la problemele lumii. După ploaie, orașul este plin de bălți în care se unduiesc lumini. Noaptea ascunde gunoaiele, canalizările înfundate, șobolanii înecați care plutesc cu burta umflată și se recompune într-un festival multicolor și feeric în care viața noastră cenușie devine glossy și trăibilă. Lopătăm ca fluturii în jurul becurilor, sperând să prindem un
Trăiește, distrează-te, crapă! () [Corola-blog/BlogPost/339009_a_340338]
-
intens,ce diafan Pe-atolul de corali din botul De stâncă gri,gri de ocean! Pisici de mare sau meduze Pești în banchize și delfini Moruni albaștri dând din buze Anghile,stropi de aer ,fini Sau cetacee-nșelătoare Alge diverse unduind Fante de soare,orbitoare Pești stând la pândă sau dormind Și-n feeria dintre ape Sirena peste tot,domnind Cântând cu o tristețe mută Ea la pescari privind cu jind... Ce frumusețe-n veșnicie Ce liniște în nemișcare Un alt
FEERIE SUBACVATICĂ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340977_a_342306]
-
joacă de-a iubirea Crescând în ochii tăi nedumerirea Căci ochii mei priveau din orice frunză * Orice petală un zâmbet ascundea Pe pânza mângâiată cu penelul De mâna ce nu cunoștea misterul Ce viața la culori poate să dea. * Se unduia o linie a vioară Un punct părea un suflet rătăcit Când roșul întâlnea întâia oară Seninul unui unui gând neprihănit Prinzând contur obrazul de fecioară Între culori pe pânză m-ai găsit! * de Gabriela Mimi Boroianu 25.03.2015 * Uniți
DE DRAGOSTE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340998_a_342327]
-
că soarele a dispărut din viața ta, lacrimile te vor împiedica să vezi stelele. (Rabindranath Tagore) Într-o altă dimineață devreme, din anul următor, am deschis fereastra să iau pulsul timpului și mai ales să ascult zgomotul valurilor. Vântul îmi unduia florile din grădinița mea minusculă din fața apartamentului, iar luna încă mai strălucea pe cer. Dinspre mare se auzea zgomotul valurilor sparte de diguri. Era clar, în ziua aceea nu se putea ieși pe mare. Prin urmare, era o zi ratată
FEMEIA DE SUB LUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341203_a_342532]
-
zbenguia printre coroanele copacilor? Nu mi-am putut da seama. Când sunetul era gata să se stingă, am zărit, rezemată de trunchiul meu, o fecioară neasemuit de frumoasă. Era delicată copila, cu chip alb de marmură, cu părul de aur unduindu-i-se pe umeri, cu gene lungi și blonde, ce ascundeau doi ochi de culoarea toporașilor. Piciorul îi era mic și delicat, iar întrega-i făptură emana căldură, iubire și un parfum discret. Pe umeri avea o mantie în culoarea smaraldului
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
ce vrei de la mine? PRINȚIȘOR: Același lucru pe care-l vrei și tu, iubirea! NARCISA:(entuziasmată) Depinde ce voi simți alături de tine, trubadurule, poetule, cântărețule! Se privesc cu admirație. Cavalerul îi cuprinde talia între palme. Trupul mlădios al fetei se unduiește lângă al lui. Se lasă ușor în fânul moale cu parfum ademenitor. El, cu eleganță, îi desface năstureii de la bluziță, și-i presară săruturi pe gât și sâni. Ea se desface ca o floare și-l cuprinde între petalele sale
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
duc să ascult la ușa lor, să văd dacă dorm. - Nu se aude nimic. Auu ... mai încet. Mă iubești? - Ești floarea vieții mele. Nu mă strănge cu mâinile așa puternic, că nu mă pot mișca. Întunericul camerei începu să se unduiască în valuri și-n ritmuri de extaz. Erau fericiți, îmbrățișați după o zi de viață. * * * Nu știa ce să facă. A șters tot din telefon. Nu mai vroia să vorbească, să audă, să mai fie. La birou parcă era un
IUBESC NESFÂRŞITUL DIN TINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342143_a_343472]
-
de a reveni pe barcă. Amândoi aveau aceeași dorință. De a fi la bordul ambarcațiunii. S-au oprit la malul marii. Era întuneric, iar marea era luminată doar de razele lunii. Vântul adia ușor, luna-și etala diamantele în mare, unduindu-se în valurile care dantelau țărmul cu sărutul lor posesiv. Ștefan îmbrățișă fata de după umeri. Dalia zâmbi. Se desprinse din îmbrățișarea lui, se descălță și se îndreptă în fugă spre mare cu sandalele în mână. Ștefan o urmărea din priviri
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]