600 matches
-
și Rainier Rapids, care, în sistemul lui Ellis, erau notate cu gradul 5 de periculozitate. Jinei i s-a strâns stomacul și-a tras aer în piept de parcă s-ar fi sufocat. Simțise o mișcare, o mișcare la fel de reală ca unduirea apelor râului. O străfulgerare. Gabara a înaintat către curenți. Jina s-a uitat în urmă, către Helena și Ellis a căror imagine se îndepărta de ea. Earl ar fi fugit de râul ăsta, a zis ea. Zach a mișcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
București, pe care însă, spre deosebire de ale lui, odată puse deoparte, nu le mai citea. Cu toate că erau adresate tuturor, cu introducerea epistolară „Dragii mei”, ea simțea - era convinsă - că, în realitate, îi erau adresate numai ei, asta reieșea, își spunea, din unduirile unor fraze sau propoziții, nu se poate altfel: „...sunt, în general, foarte singur; iar vremea e tristă”, ori „...mi-e dor și-acum de comuna voastră, de voi toți și de Lung. Ce mai face Lung?”, iar ultima cu încheierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
căci stăteam prins de privirea Anei fără ca ceilalți să-mi observe imobilitatea. Ana cea mică purta în jurul gâtului și peste umeri - se vede că așa era moda sau numai imaginația ei inventivă - o eșarfă albastră de voal ce încerca vagi unduiri în adierea firavă a vântului ce începuse din vest. Era o binefacere după o zi toridă, acum la două ceasuri înainte de miezul nopții. Și noaptea aceea se termină sus spre oiștea Carului Mare, în râsul întinerit al domnului Pavel, orchestra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu ești, acolo unde gândurile și vorbele se bat cap în cap și unde, totuși, mintea lucrează, lucrează neîncetat, când mi s-a înfățișat Selina sub forma unui semn de întrebare din abur roz. I-am văzut trupul superb în unduiri și convulsii fantastice, cu fața numai zâmbet de plăcere, și privirea complice a ochilor în care se citea încântarea, în timp ce demonologia imprimată pe lenjeria ei sugera păianjeni și mătase, umerii ascuțiți, părul de foc, creatura arcuită făcând ceea ce face creatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
urmărește. Mă urmărește noaptea. — Dar aia nu e femeie, spuse Martina pe un ton aspru. — Hă? — Uită-te la mâinile ei. Și la glezne, și la umeri. M-am uitat... Pulpele erau subțiri, dar prinse direct de picior, fără nici o unduire. Umerii erau groși. Spatele îi era gros. Doamne, da. Privește-i mâinile - nu erau mâini de femeie. Erau ditamai lopețile de labagiu. Roșcata a trecut prin dreptul nostru. Nu știu cât de bun mai eram de luptă, dar m-am luat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Pe cel albastru cu multe stele încă nu îl au probabil în dotare. Probabil peștii se simt și mai plini de misiunea lor, mai patriotică decât oricând, în astfel de zile, când sărbătoarea pogoară peste slobozeniile noastre. Îmi place această unduire de falduri tricolore, jucând în bătaia unui Soare pitulat pe după coșurile caselor dinspre Spital, cu razele strecurate printre șuvițe drepte de fum. Parcă și hornurile orașului și-au aprins lumânările spre a cinsti solemnitatea, altfel oarecare, a unei astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a vîndut totul Înainte să plece În Argentina. Julián a Încuviințat fără vlagă. Am coborît la parter. Odată ajunși acolo, Julián s-a Îndreptat spre bibliotecă. Rafturile erau goale, iar șemineul Înecat cu moloz. Pe pereții palizi de moarte flutura unduirea flăcării. Creditorii și cămătarii izbutiseră să ia cu ei pînă și memoria, care probabil că acum era pierdută În labirintul vreunui depozit de fier vechi. — M-am Întors degeaba, șoptea Julián. Mai bine așa, m-am gîndit eu. Socoteam secundele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
i se lipeau ca niște limacși de palme. Unde era numărul câștigător, numărul care urma să-i schimbe cursul sorții? Numărul care reprezenta eul său lăuntric? Golul ascuns Într-un alt gol, din care izvorau speranța și lumina? Totul era unduire și șoaptă. Și din această unduire se desprindeau tot felul de forme, care ba apăreau, ba se topeau În Întuneric... La mijloc, Într-un punct central („vicios, desigur”, gândea Noimann), având deschise mai multe orificii, se afla Zodia Mathildei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de palme. Unde era numărul câștigător, numărul care urma să-i schimbe cursul sorții? Numărul care reprezenta eul său lăuntric? Golul ascuns Într-un alt gol, din care izvorau speranța și lumina? Totul era unduire și șoaptă. Și din această unduire se desprindeau tot felul de forme, care ba apăreau, ba se topeau În Întuneric... La mijloc, Într-un punct central („vicios, desigur”, gândea Noimann), având deschise mai multe orificii, se afla Zodia Mathildei, cu cleștii și coada Îmbârligată În alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În femeie și femeia În bărbat. Acolo se afla acum un amestec ciudat de brațe, de picioare și de sâni, alcătuind un fel de cocteil Molotov. Clepsidra trebuia purtată cu grijă. Echilibrul din interior era extrem de fragil. Sus-jos. Dreapta, stânga. Unduire continuă. Gol, plin. Plin, gol. Amestecul de trupuri se mișca În haos, alcătuind, În Înlănțuirea lui, un singur trup. Trupul de carne al lui Noimann migra În trupul său de aer. Și trupul său de aer era absorbit de vid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sevelor puteri, Urcând către coroana stejarilor de mâine Cu șoaptele de frunze, căzute în tăceri, Pădurea-n urma noastră, nu știu cui va rămâne... Dă-mi brațul tău de zână, dă-mi calea către rai, Dă-mi gura ta pe lună, în unduiri de valuri Și toarnă-n mine seva din plantele de mai, Să te cuprind întreagă, în matca dintre maluri...
D?-MI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83769_a_85094]
-
o partidă de sporovăială. Am văzut o fată ghemuită Într-un colț, plângând Încetișor, dar conștientă și Încântată că ceilalți o privesc și am depășit un cuplu de străini uimitor de stilat, care se sărutau cu furie și cu multe unduiri ale șoldurilor. Apoi am făcut o adevăradă paradă din a-l ignora pe imbecilul de paznic care, Întâmplător, citea dintr-o ediție ieftină, zdrențuită, a Amantului doamnei Chatterley (perversul!) și mi-am ridicat brațul să chem un taxi. Doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
domnești, că îi mai mare rușinea. Dorm pe rogojină. ― Dacă poimâine le ai, e bine? ― Să mi le trimiți prin fecior. ― N-avea nici o grijă. Poftă bună! ― Mulțumesc, jupâne - a răspuns lotrul doar din gură, fiindcă ochii urmăreau plutirea cu unduirile șoldurilor și zvâcnetul sânilor sub iia hangiței. Simțea că îi arde toată ființa... În sfârșit, a ajuns în fața lui: ― Uite, ți-am adus ce știu că îți place. Să mănânci cu plăcere, i-a urat ea cu glas tremurat. ― Da
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
colțul Eliseului pentru a-și pregăti traversarea. Teatrul Național sta vechi și încă cu ceva măreție pe piața lui măruntă; ca doi afluenți, unul luminos, altul obscur, străzile Cîmpineanu și Matei Millo lunecau devale pe de lăturea lui, punând puțină unduire pe șesul pășunei bucurene. - Ai văzut? - zise Nory, ocolind o birjă - ai văzut cum s-a urcat în grad lăcusta noastră? De la Școala de corecție din Sibiu!. Și-a găsit loc mai bun! Mini era gata să aprobe, dar avu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o liniște pictată pe un gard Se zbat priviri în căutări de doruri Amintiri golașe se adună-n gând Zâmbesc uitării ce îmi dă fioruri Pe când adun suspinele flămând Se crapă norii în priviri de apă Ștergând tot cerul cu unduiri de vals Când umbra timpului ades mai sapă Adânc durerea cu zâmbetul ei fals încă mai strâng dorințele în palmă Neînțelese blânde și străine Prin miez de soartă tulbure și calmă Eu te caut de-o viață și mai bine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
babe se sfădeau. Tîmplele îmi bubuiau. Arătînd că-mi citește nerăbdarea, fata mi-a promis: - Schimb fusta și numaidecît plecăm. Luînd de pe divan obiectul numit, și-l trase peste cap obiectul numit și-i încheie copcile la spate. Cu o unduire din șolduri, făcu să-i pice la picioare fusta veche. Mă copleși iluzia unor intimități. Dînd iar dovadă de perspicacitate, Patricia se înveselea. Cu capul plin de flăcări, am încercat s-o îmbrățișez, dar, cu o mlădiere parșivă, fata se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu vorba și cu mintea. Băieții, Însă, nu la șarpe de holbau; știau ei că pe Valea Puțului se afla un balaur față de care ăl de pe scenă părea o biată râmă. Lor li se opriseră noduri În gât la vederea unduirilor femeii. Când se Întorcea cu spatele, Își lipeau ochii de liniile curbate ale bucilor neacoperite pe deplin de țesătura cu sclipici. Când se Întorcea cu fața, pironeau cu privirea peticul de sub buric și dintre picioare, Încercând să-și Închipuie cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rând pe Terra este rolul extraordinar pe care-l joacă religia. O să-ți dai seama de asta în momentul în care-i vei cunoaște pe Slujitori, preoții ce oficiază în templele locale. Își aprinse pipa și cu capul învăluit de unduirile fantomatice ale unui norișor de fum aromat plecă agale către punte. Discuția cu Angir îi reaminti împrejurările ciudate în care își făcuse apariția călătorul său. În tot răstimpul în care hoinărise prin cele mai negândite colțuri ale spațiului, cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
mai fusesem niciodată logodită, nu puteam să spun cum siguranță cum ar fi trebuit să mă simt - dar, în cazul logodnei mele cu Randall, era ca și cum aș fi aruncat o piatră într-un iaz sticlos: o pleoscăială inițială, apoi câteva unduiri ale apei... dar apoi iazul s-a liniștit și, foarte repede, apa a redevenit neclintită. Când Randall a dat buzna în cameră, venind de la sala de sport - m-a sărutat ușor pe creștet și s-a încruntat văzând ouăle și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
delicate, ca pentru a-i cere iertare sau pentru a-l liniști doar, în pregătirea bucuriei: să fie în stare a primi lumina tânără, privirea ei, care se tot apropia. Se îndrepta spre el, dar se pierduse, cumva, contactul. Percepea unduirea, surâsul femeii, dar apropierea întârzia, se estompa. Zadarnic ar fi întins mâinile, simțise ruptura, întreruperea. Nu apucase sa vada cicatricea de la spranceana, poate nici nu exista. Umbrele renăscuseră, în jur, foiau din nou, așteptare vâscoasă. Parcă pornise semnalul. Telefonul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ea și-i alesese din tava cu darurile oferite invitaților, în seara de Ajun. Recunoscu și eșarfa roșie. Însă... era mai mult de atât. Descifra un limbaj deosebit de grăitor, un mesaj transmis privitorului. Nu șalul în sine, cât mai ales unduirea molatecă a acelui șal în jurul Marioritzei o tulbura. Descifra tandrețea unei îmbrățișări, dar și așteptarea. Speranța, dar și reținerea melancolică. O subtilă invitație, în fond. Dacă o adresase pictorului, de ce îl părăsise? Plecarea ei semăna mai mult cu o fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vultur, de aur vultural; apoi culorile pânzei - ei, da: albastrul, apoi galbenul, apoi roșul - dar altfele, numai ale mele. Toate aceste elemente - și numai cele de atunci - spun: AU VENIT AI NOȘTRI! AU VENIT ROMÂNII! Drapelul cu pânza Încremenită În unduire colorată rămâne tenace și pe celelalte imagini-icoană - și ele statice - uniformele kaki (acel kaki românesc, frumos, galben-auriu), asudate, pătate, danteluite cu alb de la spuma sării sudorii; boturile cailor cu bărbi de spumă albă; burțile lor, umede, ude, mai Întunecate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de la una la cealaltă mângâierile și hohotele de râs și sărutările, prezența ei lângă mine îmi aduce o liniște necunoscută, nu sunt singură, am o fiică, iar acum vestea aceasta îmi șterge singurătatea, nu o accentuează. Este plăcut să simt unduirile apei fremătând între noi, răspunzând fiecăreia dintre mișcările ei, iar în bucătărie, mama spală vasele, exact ca în diminețile de sâmbătă din casa aceea veche, imediat ne va înfășura în prosoape mari, o aud răspunzând la telefon, da, se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
prin magie, la ceșcuțele cu cafea, a încă două cupe miniaturale, din cristal Fabergé, pline pe jumătate cu un lichid brun-rubiniu, uleios, de consistența și cromatica siropului de arțar învechit ori a chihlimbarului topit, de Baltica, o ambră savuroasă, cu unduiri șăgalnice, onirice, ușor hipnotice. Cu un miros puternic de alge, de migdale, de tutun, de fân, de fum, de livadă și de pădure. "Cu miros de pădure și de uitare", rememorează Avocatul un vers rătăcit și banal, pășunist, de-al
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de zemfirurile reci și ușoare ce ating într-un gest de legănare maternă, de balansare ritmată pluralitatea eflorescentă a gândurilor și sentimentelor. Acestea își mișcă lent ascendențele sub presiunea plutitoare a pasului ce prevestește posibila apropiere a unei zguduiri creatoare. Unduirea interiorității este dictată aici de briza trimisă înaintea marilor revărsări spre a confirma existența sau absența albiei metafizice, a deschiderii formei spre conținutul spiritual. În acest sens, furtuna evocată aici își trimite mesagerul abisal spre a explora natura întinderii ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]