1,694 matches
-
26 După încoronarea sa ca rege, Ștefan, care conducea acum un regat apostolic, având sprijinul bisericii și al papalității, a organizat expediții în Transilvania și Banat, împotriva unor stăpânitori locali, inclusiv unguri, care nu-i dădeau ascultare, conform vechilor cronici ungurești. În fruntea voievodatului de la sud de Someș, condus înainte de Tuhutum, se afla acum Gyula ce stăpânea în partea centrală a Transilvaniei, înrudit cu Ștefan, unchiul său. Împotriva acestuia pornește noul rege: "În anul 1002, conform cronicilor, fericitul rege Ștefan a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
16,8% (ca număr) și 6,8 % (ca frecvență). Cercetarea pe baza materialului lexical și a criteriilor etimologice ale Dicționarului Candrea (1931) a stabilit proporția numerică între cuvintele românești, după origine: latine (moștenite), slave vechi, slave mai noi, medio-grecești, turcești, ungurești, comune cu albaneza, franceze și neologismele. A fost subliniat faptul, observat încă de Hasdeu, apoi de Pușcariu, că elementele latine, din limba română, au frecvență superioară tuturor celorlalte cuvinte luate împreună, cel puțin 80%! Același este raportul în limba vie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
concluzie, preponderența elementului latin, ca valoare circulatorie și frecvență, în scris și viu grai, reprezintă nota de căpetenie a latinității limbii române. Lexicul românesc se împarte în trei grupe: cuvinte latine, autohtone (traco-dace) și străine (de împrumut)slave, grecești, turcești, ungurești și neologisme. Elementul latin formează majoritatea cuvintelor pentru că noțiunile și lucrurile principale, abstracte și concrete, se numesc cu termeni latini, dar și pentru că elementele lexicale din alcătuirea unei fraze românești sunt de origine romanică. Concret, în orice text românesc de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de împrumut în lexicul și gramatica românească, care, amestecate cu cele moștenite, abundă și au dat limbii aspectul unui adevărat caleidoscop cultural-istoric. Pentru prima dată, aceasta a fost evidențiat în vol. II din Dicționarul Cihac (1879), ce conținea elemente slave, ungurești, turcești, grecești și albaneze. Acest dicționar a reliefat marea importanță ce revine elementelor împrumutate, în limba română, din epoca medievală până în modernitate -secolul al XIX-lea. S-a stabilit natura și proporțiile influențelor externe la care a fost supusă latina
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spațiu larg, au avut o evoluție comună și s-au închegat ca popor în același timp: secolele X-XI. Ei sunt menționați sub numele de vlahi, blahi sau volohi, în două izvoare narative medievale. Mai întâi, în cea mai veche cronică ungurească, Gesta Hungarorum sau Cronica Notarului Anonim al regelui Bela , care arată că ungurii au găsit în Panonia pe slavi și "blachii, pastores Romanorum". Apoi, în cea mai veche cronică rusă, Povestea anilor care au trecut, atribuită lui Nestor (călugăr), care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tezaur este cel de la Dinogetia, descoperit în 1935, care cuprinde 106 piese-monede aflate în legătură cu prezența militară bizantină în cetatea de pe Dunăre. În prima jumătate a secolului al XI-lea, în urma pătrunderii regatului ungar în Transilvania, aici își fac apariția dinarii ungurești din argint, datați 1030, începând de la vest la est, la Oradea, Arad, Cluj, Moldovenești-Cluj și Hunedoara. Dinarii ungurești au fost aflați în morminte, așadar n-au avut un rol economic, dar, spre sfârșitul secolului al XI-lea, în timpul regelui Ladislau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cetatea de pe Dunăre. În prima jumătate a secolului al XI-lea, în urma pătrunderii regatului ungar în Transilvania, aici își fac apariția dinarii ungurești din argint, datați 1030, începând de la vest la est, la Oradea, Arad, Cluj, Moldovenești-Cluj și Hunedoara. Dinarii ungurești au fost aflați în morminte, așadar n-au avut un rol economic, dar, spre sfârșitul secolului al XI-lea, în timpul regelui Ladislau I, apar primele monede ungurești în Transilvania, la Sântandrei-Oradea, Frata (jud. Cluj) și Turda.10 Evoluția structurilor sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
începând de la vest la est, la Oradea, Arad, Cluj, Moldovenești-Cluj și Hunedoara. Dinarii ungurești au fost aflați în morminte, așadar n-au avut un rol economic, dar, spre sfârșitul secolului al XI-lea, în timpul regelui Ladislau I, apar primele monede ungurești în Transilvania, la Sântandrei-Oradea, Frata (jud. Cluj) și Turda.10 Evoluția structurilor sociale. Începuturile feudalismului românesc În istoria românilor, existența feudalismului, cu relațiile sociale, cu raporturile de dependență și cu formele sale specifice nu este contestată de nimeni. În ceea ce privește originile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aliat), vasal al Bizanțului, iar la Morisena, capitala sa, se afla o mănăstire de călugări "greci" (ortodocși). Conflictul dintre Ahtum și regele Ungariei, Ștefan I, a izbucnit în urma vămuirii de către voievod, în porturile sale de pe Mureș și Tisa, a plutelor ungurești cu sare. În secolul al X-lea, în prima sa jumătate, lipsesc în întregime cimitirele ungurești în Banat și Voievodina, în schimb, ele se află doar pe cursul superior și mijlociu al Tisei, până la confluența cu Mureș, ceea ce indică teritoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ortodocși). Conflictul dintre Ahtum și regele Ungariei, Ștefan I, a izbucnit în urma vămuirii de către voievod, în porturile sale de pe Mureș și Tisa, a plutelor ungurești cu sare. În secolul al X-lea, în prima sa jumătate, lipsesc în întregime cimitirele ungurești în Banat și Voievodina, în schimb, ele se află doar pe cursul superior și mijlociu al Tisei, până la confluența cu Mureș, ceea ce indică teritoriile locuite efectiv de unguri. Dar, în Banat, existau și alte formațiuni mai mici-dintr-o inscripție pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
II, Vidinul era stăpânit de bizantini din 1004. Mai târziu, în Morisena, transformat în Cianadina (de-aici Cenad), se înființează o episcopie catolică, fiind chemat călugărul venețian Gerard și aduși 12 călugări de rit latin. Este posibil ca înainte de cucerirea ungurească, Morisena să fi fost centru episcopal ortodox. Episcopia de Dibiscos După reorganizarea Arhiepiscopiei de Ohrida, în anii 1019-1020, imediat după cucerirea Bulgariei apusene, este menționată și episcopia de Branitza (Branicevo-Serbia) cu șase "castre (cetăți) episcopale", unul dintre ele fiind Dibiscos
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fost luat de noul stat (țarat) româno-bulgar, cu centrul la Târnovo, care atingea apogeul sub Ioan Asan II (1218-1241). La începutul secolului al XIII-lea, asupra teritoriilor extra-carpatice se exercita dominația regatului catolic al Ungariei. Astfel, începând de la particiuparea trupelor ungurești la atacarea Kievului de către Boleslav cel Viteaz până la preluarea, în 1206, a titlului de "Galiciae et Lodomeriae rex" (rege al Haliciului și Vladimirului) de către Andrei II (1205-1235), implicarea Ungariei a fost tot mai pronunțată. Ea s-a amestecat tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
incursiunilor cumane în sudul Dunării s-a redus se explică și prin grija autorităților bizantine de a proteja granița de pe fluviu. Din vremea primei cruciade (1096-1099) avem informații despre prezența garnizoanelor bizantine pe Dunăre, ce acționau împotriva atacurilor cumane și ungurești. În același timp, cea mai mare parte a cumanilor din regiunea Niprului și Donului se aflau în conflict cu cnezatele rusești sau participau la luptele dintre acestea. Cumanii controlau un teritoriu întins, de la Marea Aral până la Dunărea de Jos, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
berladnicilor în sudul Moldovei este doar o ipoteză neconfirmată. În plus, nu-i putem considera români pe berladnici, mai curând ei aparțin unei populații nomade sau seminomade.21 Brodnicii. În prima jumătate a secolului al XIII-lea, diplomele papale și ungurești fac referire la o populație numită brodnici, în aceleași regiuni din sudul Moldovei. Astfel, în actul din 1222 al regelui Andrei II, confirmat de papa Honoriu III, se preciza că teritoriile acordate Ordinului teutonic ajungeau "până la hotarele brodnicilor". În 1227
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
alt indiciu. Această conviețuire cu pecenegii, crede Iorga, care s-a închegat în secolele X-XI, ar fi un argument suficient pentru vechimea populației românești în Ardeal. Transilvania, în secolele X-XI, trebuia să se apere prin forțele sale românești, deoarece regalitatea ungurească nu stăpânea pe atunci teritoriul. Era nevoie ca această provincie să afle în sine elementele necesare pentru această defensivă față de pecenegi, ca și apoi față de cumani. În frunte se afla doar acel princeps Mercurius (1111-1113), caracterul românesc al apărării se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de costume (port), cu părul lor lung și mustățile plecate în jos, cumanii din fresca de la Gelencze au înfățișarea țăranilor români-căpetenile cumane au un fel de căciuli. În Chronicon pictum...", ei apar cu căciuli albe, purtând haine largi. În miniaturile ungurești, cumanii poartă acoperăminte sau căciuli românești. Dar Iorga spune: ideea că găgăuții ar fi cumani nu este verosimilă, numele acestor creștini de limbă turcească, tipul lor fizic nu este cel al rasei turanice, ci avem a face cu numerosul element
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de imperiu latin al Ungariei". Într-o altă lucrare a sa, Chestiunea Dunării, istoricul spune: "Tot rostul regatului (ungar) e stricat de această operă de distrugere, toată ofensiva Ungariei în răsărit e împiedicată de consecințele năvălirii tătărești din 1241. Provincia ungurească din părțile noastre a fost total nimicită de aceștia. Când ungurii s-au ridicat după această grea lovitură, erau într-o stare de nerecunoscut, incapabili de a mai îndeplini misiunea lor istorică, de regat apostolic, avangardă a Romei în est
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1324, că fusese trimisă o armată înspre "țara tătarilor", condusă de Phynta de Mende, pentru a preveni o invazie a acestora. În același scop, pentru apărarea regatului, între iunie-august 1324, el s-a aflat în sudul Transilvaniei. Deducem că expediția ungurească a avut loc în vara 1324, fiind îndreptată împotriva mongolilor din estul Munteniei și a celor din sudul Moldovei. La această expediție au luat parte și români din Maramureș-în 1326, Stanislav Kenezy (Cneazul), fiul lui Stan, român maramureșan, primea din partea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
intervalul menționat, au apărut decalaje în dezvoltarea teritoriilor românești intrași extra-carpatice, determinate de împrejurările de istorie politică. În Transilvania, așezările rurale (satele) și zonele mărginașe, cu un habitat românesc dens și omogen, nu sunt oglindite în documente precum locuitorii comitatelor ungurești, scaunelor săăsești și secuiești. Românii aparțineau bisericii răsăritene, iar satele locuite de ei nu figurează în registrele în care sunt menționate cele 1900 de parohii catolice din Transilvania. Având în vedere documentele puține și parțiale, noi nu cunoaștem numărul real
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
veneau din Rodna și Bistrița, unde sașii erau mai numeroși, dar o parte din coloniștii germani puteau să provină și din Rusia haliciană. Toponimele și hidronimele maghiare din partea de vest a Moldovei indică faptul că aici se stabiliseră și comunități ungurești la Bacău, Bârgău, Cuejd, Cracău, Hindău, Hârlău, localități ce datează dinainte de descălecat și tot acum, în secolul al XIII-lea, ciangăii s-ar fi așezat între Carpați și Siret. În extremitatea nordică a Moldovei, în vecinătatea Haliciului, populația românească a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regalității ungare a fost constituirea unei Cumanii vasale. În timp ce în prima jumătate a secolului al XIII-lea, cele două Valahii urmăreau a se uni și anume pe o îndoită cale, prin legătura Asăneștilor cu căpeteniile cumane și prin misiunile înarmate ungurești la sud de Carpați, o cronică belgiană arată cum "fiul fruntașului din Cumania" a cerut, în 1227, arhiepiscopului de Veszprem să fie botezat cu doisprezece de-ai săi. Într-adevăr, noua organizare a spațiului extracarpatic, intrat sub dominația regalității ungare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de românii schismatici și, dacă n-ar fi intervenit năvălirea tătarilor la 1241, să facă din această Cumanie de simplă hegemonie turanică o adevărată țară consolidată și durabilă, ca Ungaria însăși. De-aici se deduce și sensul pe care regalitatea ungurească încerca să-l imprime convertirii păgânilor, în timp ce cumanii sunt ca un neam rătăcitor și nestatornic. În urma convertirii, se construiesc cetăți și târguri, biserici, au loc colonizări de locuitori privilegiați, ocrotiți de Scaunul roman.Un statut al cumanilor fusese elaborat de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
printr-un act întărit de papă, "libertatea, imunitatea și stăpânirea pașnică a țării lor". Prin urmare, la începutul secolului al XIII-lea, ungurii ajung la Carpați și apoi, treptat, încep să-și extindă influența și dincoace de munți. Această expansiune ungurească nu are aspectul unei colonizări, nici măcar forma extinderii pământurilor marilor feudali. Pecenegii și cumanii aflați la sud și est de Carpați prădau sistematic dincolo de munți, regatul ungar însuși fiind amenințat de ofensiva populațiilor turanice. În acest context, dar și la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
asupra cumanilor de la sud de Carpați ce primejduiau Imperiul de Constantinopol (vezi mai sus). Așa se face că pătrunderea bizantină la nordul Dunării a fost oprită încă de la sfârșitul secolului al XII-lea, după revolta vlahilor, fiind înlocuită cu penetrația ungurească, după 1200. Dar infiltrarea arpadiană la sud de Carpați (în părțile Olteniei) este mai veche decât instalarea cavalerilor teutoni; la 1210, după revolta dela Vidin, în Bulgaria apuseană, țarul Asan Borilă cere ajutor regatului ungar, iar în sprijinul său este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era în stăpânirea cumanilor, aria lor de dominație la sud de Carpați se limita la Muntenia, numită și Cumania, pasurile munților nu erau închise, iar la Dunăre ei se ivesc târziu. Dar teritoriul respectiv nu se afla nici în stăpânire ungurească. O explicație posibilă ar fi că, în aceste regiuni, de o parte și de alta a Oltului, ființau voievodate românești sub vasalitatea regalității ungurești. La foarte scurt timp, a urmat așezarea cavalerilor teutoni în Țara Bârsei, la chemarea regelui Andrei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]