716,253 matches
-
judecată negativă pornind de la conținutul său și, deci, de la tradiția orală a bisericii sale Întemeiate de unul dintre apostoli. Ba mai mult, tocmai episcopul a fost acela care a hotărât mai devreme că poate fi acceptată, Întrucât el era chezașul unității credinței și ortodoxiei În comunitatea antiohiană. Acest exemplu ne ajută să pătrundem În practica bisericii antice. Nu toate comunitățile aveau același canon În veacul al II-lea. Pornind de la criterul acceptării reciproce a textelor și tradițiilor teologice și liturgice, se
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
de la o comunitate la alta prin contagiune. Bisericile cele mai Însemnate, mai cu seamă acelea Întemeiate de apostoli, exercitau o influență asupra comunităților non apostolice și asupra acelora aflate În propriul areal geografic. D) Koinonia Care erau mijloacele pentru păstrarea unității și armoniei Între biserici, recunoscându-se totodată numeroasele deosebiri legitime? Creștinii primelor trei veacuri aveau simțul unității și pluralității comunităților. O singură biserică pelegrină Într-o cetate anume, potrivit limbajului paulin și al lui Ignațiu de Antiohia. La Smirna Policarp
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
apostoli, exercitau o influență asupra comunităților non apostolice și asupra acelora aflate În propriul areal geografic. D) Koinonia Care erau mijloacele pentru păstrarea unității și armoniei Între biserici, recunoscându-se totodată numeroasele deosebiri legitime? Creștinii primelor trei veacuri aveau simțul unității și pluralității comunităților. O singură biserică pelegrină Într-o cetate anume, potrivit limbajului paulin și al lui Ignațiu de Antiohia. La Smirna Policarp se roagă, Înainte de a muri, se roagă pentru „Întreaga biserică catolică din oicumena” (Martyr. Pol. 8,1
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
alta și prin schimbul epistolar. Comuniunea eclezială nu se identifica cu uniformitatea universală, cerându-se ca fiecare biserică În parte să păstreze legătura cu cele mai Însemnate biserici. Scaunul roman deținea Încă din primele secole rolul istoric de mijlocitor al unității bisericești.<footnote R. Brown/ J.P. Maier, Antiochia e Roma: chiese-madri della cattolicità antica, Assisi 1987. footnote> Rolul acesta aparținuse În primele decenii ale expansiunii creștine comunității-mamă din Ierusalim<footnote H. Hauser, L’ Église à l’âge apostolique, Paris 1996, 66
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
Nimeni să nu puie pe vreun altul În mormântul meu, căci altminteri va să plătească 2000 de monede de aur tezaurului Romei și alți 1000 iubitei mele patrii”. Un alt mijloc pentru a țese o credință comună și a păstra unitatea era elaborarea unor formule de credință (simboluri). În primele veacuri găsim numeroase mărturisiri de credință destul de deosebite Între ele.<footnote Nuovo Diozionario Patristico e di antichità cristiane, A. Di Berardino (ed.), Genova/ Milano 2006, vol. I,1154-1162. footnote> Formula trinitară
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
regăsesc frații ca frați Între ei și În comuniune cu Dumnezeu, dar totodată și mijloc de excludere.<footnote A. Orbe, Introducción a la Teologia de lo siglos II y III, Roma 1987. footnote> Modul cel mai bun de a păstra unitatea credinței era Însă acela de a favoriza adunările episcopale; acestea au apărut și s-au dezvoltat În chip firesc pentru a răspunde nevoilor comunității creștine Încă din primele timpuri. Faptele Apostolilor (cap. 15) ne istorisesc despre o adunare a creștinilor
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
Dionis din Corint: Eusebio, Storia ecc. 4,23. footnote> și contactele personale prin intermediul mesagerilor. Acest obicei Își avea obârșia În experiența iudaismului din diaspora. Creștinilor le era de folos pentru a-și păstra și dezvolta conștiința de a fi o unitate alcătuită din multe comunități, ca un fel de „federație de biserici”, În care există o ierarhie a importanței, a referinței și coordonării. Schimbul de scrisori, de la centre la periferie, era ceva obișnuit cu prilejul Paștilor, când numai câteva persoane erau
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
punctul de referință constant pentru viața comunităților creștine, mai cu seamă În antichitate. Exegeza biblică se afla la baza predicării, a catehezei, a elaborării doctrinei, a eticii, a instituțiilor și a liturgiei și chiar și a controverselor. Era izvor de unitate, dar și măr al discordiei, date fiind diferitele interpretări posibile potrivit diferitelor teologii. Pentru aceasta confruntarea și comunicarea, iar nu impunerea celuilalt, era ceea ce crea cu adevărat comuniunea bisericilor.
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
prin vocalizare (reproducerea cu propriul glas). Resortul, de ordin existențial, ține de necesitatea supraviețuirii, ca orientare și integrare prin comunicare. Vocalizarea se vădește astfel a fi un comportament arhetipal, de însușire (a lumii sonore din jur) prin redimensionarea după/cu unitatea propriului glas. Pe plan artistic, comunicarea se sublimează în intonare, ca melos. Omul vocal nu tinde să se integreze doar în raport cu exteriorul sonor, dintr-un impuls „vânătoresc” de cameleonică imitare a sunetelor lumii (pândind de sub un sunet-mască). Mânat de dorul
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
corespunde aspectului de conservare a energiei de instrumentalizare. Este o funcție proprie acompaniamentului, a cărui pulsație de adâncime constituie latura sa tehnică, de armătură temporală. Pulsația este de fapt un șir monoton-static de margini punctuale sau limite elementare, exprimabile ca unități metrice pur formale. Extensiile lor temporale (ca durate efective) fiind considerate doar tehnic, sunt irelevante sub aspectul conținutului sonor. Prin urmare, fiecare termen pulsațional echivalează cu celălalt, oriunde s-ar afla în șir. Ei nu devin unul din altul și
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
materială), prin/din care OS să se poată afla ca posibilitate (de redare). Analogăm acestui suport instrumental conceptul de volum. În general, volumul de pulsație se cuantifică prin mărimi de durată. Formal, distingem mai multe repere: element (durată considerată indivizibilă); unitate - pereche de minim două elemente (asemănătoare sau diferite); formulă - aspectul calitativ al unității (din ce elemente și în ce ordine); stratificare sau rimare - numărul unităților asemănătoare, care se repetă strict succesiv (neintercalându-se cu altele); masă sau densitate - număr de
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
Analogăm acestui suport instrumental conceptul de volum. În general, volumul de pulsație se cuantifică prin mărimi de durată. Formal, distingem mai multe repere: element (durată considerată indivizibilă); unitate - pereche de minim două elemente (asemănătoare sau diferite); formulă - aspectul calitativ al unității (din ce elemente și în ce ordine); stratificare sau rimare - numărul unităților asemănătoare, care se repetă strict succesiv (neintercalându-se cu altele); masă sau densitate - număr de elemente asociate, fie în cadrul unei unități sau formule, fie în cel al întregului
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
se cuantifică prin mărimi de durată. Formal, distingem mai multe repere: element (durată considerată indivizibilă); unitate - pereche de minim două elemente (asemănătoare sau diferite); formulă - aspectul calitativ al unității (din ce elemente și în ce ordine); stratificare sau rimare - numărul unităților asemănătoare, care se repetă strict succesiv (neintercalându-se cu altele); masă sau densitate - număr de elemente asociate, fie în cadrul unei unități sau formule, fie în cel al întregului șir de straturi. În totalitatea lor, numărul straturilor de pulsație constituie ponderea
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
asemănătoare sau diferite); formulă - aspectul calitativ al unității (din ce elemente și în ce ordine); stratificare sau rimare - numărul unităților asemănătoare, care se repetă strict succesiv (neintercalându-se cu altele); masă sau densitate - număr de elemente asociate, fie în cadrul unei unități sau formule, fie în cel al întregului șir de straturi. În totalitatea lor, numărul straturilor de pulsație constituie ponderea de pulsație, ca latură de adâncime a dinamicii (energiei de parcurs a) OS. Într-un stadiu ulterior vom putea distinge și
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
straturi. În totalitatea lor, numărul straturilor de pulsație constituie ponderea de pulsație, ca latură de adâncime a dinamicii (energiei de parcurs a) OS. Într-un stadiu ulterior vom putea distinge și aspectul de secvențialitate, în raport cu modificările formulei și chiar ale unității, consemnabile pe un plan orizontal, de suprafață. Deocamdată: elementul, unitatea și/sau formula, stratificarea (rimarea) și/sau ponderea sunt reperele de descriere și cuantificare a volumului de pulsație, ca metrosonie. În fapt, prin metrosonie, OS se aude doar acolo și
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
de pulsație, ca latură de adâncime a dinamicii (energiei de parcurs a) OS. Într-un stadiu ulterior vom putea distinge și aspectul de secvențialitate, în raport cu modificările formulei și chiar ale unității, consemnabile pe un plan orizontal, de suprafață. Deocamdată: elementul, unitatea și/sau formula, stratificarea (rimarea) și/sau ponderea sunt reperele de descriere și cuantificare a volumului de pulsație, ca metrosonie. În fapt, prin metrosonie, OS se aude doar acolo și atât cât corespunde acelor puncte (noduri ale plasei) de articulare
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
de pulsație, ca metrosonie. În fapt, prin metrosonie, OS se aude doar acolo și atât cât corespunde acelor puncte (noduri ale plasei) de articulare metrică. Numai acest lăsat are o sonoritate metrizată temporal, fiind deci redabil de la nivelul oricărui strat (unități de pulsație). Din acest motiv, prin împlăsarea metrică se procedează și la o ajustare (reglare, nivelare), în vederea cuprinderii OS ca întreg (rațional, fără resturi)1. 3. Timp animat (variabil) = corespunde OS aflate într-un mediu temporal ce-i conferă elasticitate
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
succesivitatea propriu-zisă (pe orizontală), durabilitatea OS desfășurându-se ca șir de secvențe, a căror variabilitate intervalică este de această dată proporționată unitar (de unde și denumirile specifice duratelor muzicale - unime, pătrime, optime etc.). Reperabilitatea formală a secvențelor se face sub aspectul unităților de profil. Astfel, o secvență este alcătuită dintr-un interval sau mai multe în același profil, considerat pe un anume parametru sonor (înălțime, timbru, intensitate, durată<footnote Așa cum un profil de intensitate se relevă prin creșteri sau diminuări dinamice/energetice
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
posibil la nesfârșit, a respectivului moment). Expresivitatea formală a durabilității este dată atât de ordinea succesivizării (intervalelor de secvențe) cât și de o anume varietate a acestora, ambele fundamentate pe retorica balansului unor elemente (minim) necesar contrastante, conform principiului de unitate în divesitate. Cuprinsă astfel (artistic), OS devine memorabilă (reiterabilă) într-un stil personal, (diferit de cel instrumental/tehnic, care rămâne anonim și redundant, dar și de cel emoțional, ale cărui văluriri fluctuează impredictibil). Tot din perspectiva expresivității formale, și ca
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
ale Muzicii Protestante, “Anthem”, 93-103. footnote>, ca gen muzical este apropiat de motetul francez și cantata germană, forma inițială fiind a cântului alternat, iar scriitura sa se evidențiază prin folosirea frecventă a imitațiilor melodice ale diverselor voci, ca factor de unitate. Termenul de anthem derivă din antifonie, fiind specific englez. Structura anthem-ului este foarte diversificată datorită textului (biblic, psalmi, imnuri, poeme) tradus în limba engleză. Legat de evoluția liturghiei anglicane, anthem-ul va cunoaște începând cu secolul al XVI-lea și până în
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
H.), titlul este psalmoi, care înseamnă cântări acompaniate de instrumente cu coarde. Titlul Psalmi în limba română este derivat din Septuaginta. Această explicație este preluată din The Full Life Study Bible (Springfield: Publishers International, Missouri, USA,1992). footnote> și simbolistica unității tuturor credincioșilor prin cântarea comună. Muzica Anglicană a contribuit cu un element în plus folosind unealta puternică a retoricii armoniei. Progresiile acordurilor armonice au adus mai mult modernism și diversitate mesajului decât era în unisonul gregorian<footnote Trăsăturile muzicii gregoriene
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
prin mila lui Dumnezeu. Sfinții Părinți nu vorbesc de moartea lui Hristos, fără să o pună în legătură imediată cu Învierea Domnului. Sfântul Ioan Damaschin subliniază faptul că, deși momente distincte și distanțate, moartea și învierea Mântuitorului constituie totuși o unitate. Cu toate că este mort cu trupul, este în același timp dătător de viață și izvor de nestricăciune, ca unul care biruiește legile firii stricăcioase<footnote Sf. Ioan Damaschin, Canonul Învierii, oda VII, 1, P.G., XCVI, col. 841C. footnote>. Prin învierea Sa
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
ci este calea vieții creștine și condiția vieții pnevmatice. Iubirea evanghelică are nu numai această adâncire spirituală, ci și o extensiune socială: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți (Mc., 12, 31). Ea este puterea divină care reînnoiește unitatea originară în toate aspectele și dimensiunile ei: personală, socială, verticală, orizontală<footnote Diac. Asistent I. Bria, art. cit., p. 55. footnote>, căci temelia vieții sociale și rădăcina tuturor bunurilor este iubirea de oameni<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
prin mila lui Dumnezeu. Sfinții Părinți nu vorbesc de moartea lui Hristos, fără să o pună în legătură imediată cu Învierea Domnului. Sfântul Ioan Damaschin subliniază faptul că, deși momente distincte și distanțate, moartea și învierea Mântuitorului constituie totuși o unitate. Cu toate că este mort cu trupul, este în același timp dătător de viață și izvor de nestricăciune, ca unul care biruiește legile firii stricăcioase<footnote Sf. Ioan Damaschin, Canonul Învierii, oda VII, 1, P.G., XCVI, col. 841C. footnote>. Prin învierea Sa
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
ci este calea vieții creștine și condiția vieții pnevmatice. Iubirea evanghelică are nu numai această adâncire spirituală, ci și o extensiune socială: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți (Mc., 12, 31). Ea este puterea divină care reînnoiește unitatea originară în toate aspectele și dimensiunile ei: personală, socială, verticală, orizontală<footnote Diac. Asistent I. Bria, art. cit., p. 55. footnote>, căci temelia vieții sociale și rădăcina tuturor bunurilor este iubirea de oameni<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]