776 matches
-
forța să-ți faci autocritica sau chiar băga la închisoare"25), ci și prin alte previziuni Caragiale poate să dejoace onorabilele manevre de asimilare a arsenalului său comic, în speță a satirei sale "necruțătoare" și de orientare combativă în direcția univocă a mediului social-politic din care descinde. O lectură mai atentă și mai suspicioasă a multor texte caragialiene ar fi putut provoca adesea motive de îngrijorare cu privire la calitatea maestrului de "premergător", de "mare aliat care merge alături de noi, împreună cu noi, spre
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
decodarea obiectelor culturale "populare" sunt necesare competențe la fel de complexe.488 Cultura de masă nu poate fi nici ea considerată omogenă, ori plasată definitiv în anumite practici culturale (care se pot manifesta în oricare domeniu cultural) și nici nu poate fi univoc declasată ca strict bazinul produselor secundare (pot exista oricând filme de calitate, solicitante intelectual ori epatante din punct de vedere estetic, tot așa cum pot exista sculpturi ori picturi nereușite, însă purtătoarele unor semnături de marcă). Este ilustrativă teoria lui Wildavsky
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
țara spre culmile absolut netede ale limbajului neted, sînt și ei oameni, la urma urmei, sprinteni, foarte tineri, scunzi, cu cravată de mătase galbenă la trening și căciuliță neagră pe ochi cînd e cald, ne reprezintă În lume cu acel univoc brio În priviri, sînt de neînlocuit. Cu toate acestea am auzit nu de puține ori de la o vreme, și Încă venind din gura de aur a unor noi capitaliști (capitaliști cu suflete sau ce-or fi alea, negre, de comuniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că se pregătește o nouă eră a Bisericii", cea de a treia, odată încheiată lucrarea de reînsănătoșire internă și de disciplinare, atingîndu-se o conștiință eclesiastică mai pură. Care ar putea fi noul chip al Bisericii în lumea modernă? Un răspuns univoc este mai dificil de dat. Discursul rosminian se referă la eliberarea societății ecleziastice de persistentele reziduuri ale amestecului feudal de lucruri trecătoare dar și spirituale; prin acest discurs prevalent critic se schițează contururile viziunii rosminiene asupra unei noi configurații a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
intrat într-o zodie fastă a destinului său literar". Deoarece se probează astfel cîmpul de tensiune dialectică rămas intact, id est vitalitatea creației "acestui om de gust, de o rară suplețe în gîndire și în scriitură". Tăcerea dar și utilizarea univocă a unor formule ale clasării , fie și monoton elogioase, l-ar fi dezavantajat deopotrivă. Nu doar programatic ci și prin consecvența actului literar de-o anume substanță, Mihail Sebastian a pus accentul pe conceptul de viață, implicînd prezența, concretul, imediatul
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]
-
interes cognitiv. Abia spre sfârșitul școlii generale, la elevi se poate vorbi despre apariția unor înclinații bine diferențiate pentru un obiect de învățământ sau altul. Cât privește relația dintre motive și rezultate școlare, aceasta nu poate fi tratată în mod univoc. Motivul devine însă eficient numai din momentul în care el se constituie la nivelul personalității, investindu-se într-o atitudine. De regulă se pornește de la surse motivaționale bogate și variate, dar până la urmă se conturează atitudinea față de activitatea școlară. Începând
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
legată direct de latura performativă a limbajului. În al patrulea rând, discursul este interactiv, se adresează unui interlocutor de la creare și până la enunțare, a cărui reacție este anticipată și în funcție de care se realizează. Rezultă că modelul comunicării nu este unul univoc, cu sens unic, de la un locutor spre un destinatar pasiv. De aceea, pe urmele lui Antoine Culioli 13, Maingueneau preferă termenul de co-enunțiator celui de destinatar, întrucât aduce pe poziții de egalitate actorii unui discurs, între care relațiile sunt de
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
viu colorate și conțin imagini. În interior, se utilizează în principal registrul alb-negru. În plus, paginile de interior au o tematică prestabilită, delimitând domeniile principale ale societății: economic, social, politic. Mijloace retorice Textul jurnalistic nu este unul unidimensional, cu sensuri univoce, după formatul discursului științific. De cele mai multe ori, înțelesul textului jurnalistic se mută pe domeniul subiectivului, fiind influențat atât de cel care interpretează, cât și de figurile de stil, modalitatea de prezentare (tonul vocii, alegerea cuvintelor). La nivelul mijloacelor retorice, textul
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
elaborat de mica boierime progresistă ("cărvunarii"), "națiunea o formează partea conștientă a poporului" (Cornea, 1973, p. 203). Exprimarea este, desigur, puternic eufemistică. Translatată într-un limbaj mult mai direct, în care "partea conștientă a poporului" este echivalată cu nobilimea, devine univoc că "națiunea" este boierimea, granițele conceptului neincluzând și țărănimea. Totuși, din acest moment înainte, concepția populară a națiunii avea să înlocuiască ireversibil înțelegerea elitară a națiunii drept categoria privilegiată a nobililor. Pe durata întregii primei jumătăți a secolului al XIX
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
agenda politică a autorităților socialiste. Centralizând controlul asupra educației prin introducerea curriculelor unitare și a manualelor unice standardizate, autoritățile comuniste au încercat să materializeze ceea ce J.V. Wertsch (2004, pp. 85-86) a numit "visul statului totalitar", constând în impunerea unei "reprezentări univoce fără rival a trecutului, cel puțin nu în sfera publică". Reforma stalinistă a învățământului românesc a urmărit să transforme școala dintr-un incubator al naționalismului, laborator de producere a lui "homo nationalis", într-un locus al antropomorfozei "omului nou", homo
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
p. 6). Libertatea națională are aici o semantică economică, "independența națională" echivalând cu eliberarea de exploatarea financiară a capitaliștilor occidentali. În acest registru, retragerea aureliană este recodată în memoria oficială ca un moment liberator. Schimbarea de optică semantică se reflectă univoc și în etichetele lingvistice elaborate pentru a face referire la acest eveniment: dacă în lungul secol al naționalismului românesc a prevalat expresia "părăsirea Daciei Traiane", acum se glisează către formula "eliberarea Daciei" de "stăpânirea romană" (Roller, 1952, pp. 47, 41
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fost meticulozitatea cu care au creat narative istorice oficiale despre trecut. Perfecționând o tendință existentă în toate istoriografiile sponsorizate statal, regimurile comuniste au excelat la ceea ce J.V. Wertsch (2004, p. 72) a numit "producerea statală a unei memorii colective oficiale univoce". Numeroși lectori ai Raportului au remarcat asemănările dintre producerea adevărului istoric în regimurile staliniste și modul în care autorii Raportului au contribuit la crearea unei "narative istorice oficiale unică și unilaterală prin suprimarea tuturor posibilelor narative rivale și ștergerea memoriilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al bun]ț]ții), philia (prietenie) și agape. Acesta din urm] era un cuvant grecesc lipsit de semnificație, pe care creșinii l-au preluat pentru a exprima esență înv]ț]turii lui Iisus. Cele dou] tipuri de iubire nu sunt univoce, întrucat adorarea și venerarea se aduc doar lui Dumnezeu, nu și aproapelui. Pe scurt, iubirea fâț] de aproapele implic] r]spunderea pentru cel]lalt, nu în virtutea calit]ților sale cu totul deosebite, ci datorit] umanit]ții sale create dup] chipul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
i-ar impune oricărui observator străin o astfel de imagine, mai ales când acesta are un sistem de referință bazat pe un standard de civilizație mult diferit? Răspunsul, după cum am Încercat să arătăm pe parcurs, nu este deloc simplu și univoc. Fără Îndoială că primul aspect, cel al resentimentelor naționale, bazat pe tradiția raporturilor dintre cele două grupuri etnice concurente și redimensionat la Începutul epocii naționalist-romantice, trebuie luat neapărat În considerare. Ürmösy cunoaște aceste probleme și le acordă atenție, după cum o
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
conector, totuși apare în context cu un circumstanțial concesiv în următoarele situații: a) dacă circumstanțialul concesiv este realizat prin participii, adjective sau adverbe (cf. GALR II: 598) Căutarea aceasta e mai mult sau mai puțin irelevantă, deoarece un personaj, chiar univoc inspirat din realitate, e totuși imaginar dacă e creație autentică (Al. Paleologu, Despre lucrurile cu adevărat importante) Neînțeles astăzi, artistul își va căpăta, totuși, mai târziu, locul care i se cuvine pe piedestalul istoriei literaturii (M. Cărtărescu, Postmodernismul românesc) Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
în mod esențial, a da sens unor fapte, a preciza cel puțin cele mai importante semnificații ale acestora; înseamnă a trece de la informații vagi la unele mai precise, de la date pasibile de accepții diferite la altele aproximativ sigure cu semnificație univocă; presupune a trece de la ceea ce este posibil sau probabil la ceea ce este aproximativ real (între anumite limite, care sînt limitele cercetării, ale oricărei cercetări). Din punct de vedere istorico-genetic, metoda interpretării a apărut în domeniul descifrării textelor sacre, pe temeiul
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
frastic pe ultima silabă accentuată a conectorului sau pe semiadverbul chiar), coroborată cu forma verbală (indicativ); accentul frastic pe ultima silabă accentuată a subordonatei, coroborat (opțional) cu condiționalul ori cu prezumtivul, conduce mai curând la o interpretare nonfactivă. O dezambiguizare univocă este însă posibilă doar contextual. În ambele lecțiuni, chiar dacă sugerează în plus probalitatea scăzută ca faptul evocat în condițională să aibă loc. 10 Cf. Gheorghe (2004: 157−158). 11 Nu trebuie confundate aceste construcții cu cele, aparent identice, în care
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
Tot mai multe date experimentale conduc spre constatarea că creativitatea nu este atât de dependentă de inteligență, așa cum se considera până nu de mult, și că, în consecință, mărimea coeficientului de inteligență nu se află intr-o corelație liniară și univocă cu gradul de creativitate al individului respectiv (R. B. Cattel) În direcție opusă, prezența aptitudinilor speciale este semnificativ relevantă în diverse domenii ale creației artistice, științifice și tehnice. Anumite calități ale proceselor psihice cognitive (percepția, reprezentarea, memoria, limbajul, etc.) stau
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
logicogramatical. Ea susține ideea că limbajul funcționează logic, deoarece este purtătorul acestuia, limbajul neavând alt rol decât acela de a exprima gândirea. Această corespondență fidelă între gramatică și logică va fi supusă criticii, afirmându-se că nu există o corespondență univocă între structura gramaticală și cea logică, că limbajul natural e mai curând alogic dacă nu chiar ilogic, ceea ce a dus la crearea limbajelor artificiale. Cu toate acestea se consideră că, chiar dacă nu răspunde unei logicități „tari”, matematice, limbajul natural nu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
strategii se înlocuiesc cu altele, conducându-i pe interlocutori la „deplasarea” unuia spre celălalt. În cazuri bine determinate se admit chiar și deplasări de statut comunicațional. Chiar și atunci când comunicarea pare unidirecțională, de la profesor la elevde pildă ea nu este univocă întrucât, simultan cu fluxul comunicațional principal, va lua naștere un flux adiacent, important prin funcționalitate și consecințe, cel al feedback-urilor care reglează comunicarea. Această retroacțiune este atât de importantă încât, uneori, dacă nu se ține cont de ea, întregul
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
pentru etnografia vânătorilor și culegătorilor actuali: existența unor forme de umanitate - și, prezumtiv, de socialitate -, ca și a unor contexte climatice, demografice și tehnologice fără nici un echivalent contemporan. Alături de particularitățile acumulării și conservării documentației arheologice, aceste variabile explică dificultatea operaționalizării univoce a bogatei cazuistici etnografice, ca și prudența manifestată de preistoricieni în translatarea, către paleolitic, a modelelor propuse de antropologi. Valorificarea datelor etnografice în cercetarea socială a paleoliticului reprezintă, oricum, o provocare uriașă, din nenumărate motive. Așa cum s-a remarcat de
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
nu și eșecurile, adică tocmai regula relevată etnografic, iar regimul de acumulare a documentației arheologice și filtrul tafonomic ridică dificultăți uriașe pentru măsurarea ponderii efective a resurselor obținute prin vânătoare. Fiziologia actuală a lui Homo sapiens sapiens nu oferă indicii univoce cu privire la ponderea alimentației carnate, dar cu siguranță indică o primată oportunistă, adaptată la o diversitate de regimuri alimentare (Lindeberg 2009). Concentrarea alimentației către vânătoarea ierbivorelor<footnote Invizibilitatea dietei vegetale reprezintă o problemă ce nu merită ignorată. Apariția promptă a indiciilor
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
al. 1996). Situația este, însă, infinit mai puțin clară pentru paleoliticul inferior. Deși indiciile privind practicarea cu relativ succes a vânătorii sau recuperării agresive a cadavrelor nu lipsesc (Echassoux 2009; Villa și Lenoir 2009), ele sunt tafonomic departe de profilul univoc cinegetic, recunoscut începând cu musterianul și, oricum, se concentrează clar în ultima parte a epocii. Pe scurt, în stadiul actual al cunoașterii, extrapolarea modului de viață pur „vânătoresc” asupra epocii anterioare ultimelor 200.000 ani rămâne pur prezumtivă. Această ultimă
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
putea ratatul să nu fie un nefericit, din moment ce el este un leneș neîmpăcat cu sine, un leneș ratat? Pătrunzând în lumea proiectelor, contaminat de ideologia actului și de cea a „realizării esenței“, el nu a pierdut pe deplin vocația lenei, univocă, demnă și castă. De aceea ratatul are o natură impură, în care se întâlnesc în chip nefericit un leneș cu un bovaric - inerția care trimite spre înăuntru și imobil cu proiectul care trimite spre în afară și activ. Ca și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Modernitatea a accentuat procesul de diferențiere dintre cunoașterea științifică și cunoșterea metafizică realistă. Cunoașterea științifică de factură nominalistă pe care George Manu o respingea, procedează prin semne, rezolvând problema realității într-un sistem de semne ce sunt într-un raport univoc, dar total irelevant. Teza pozitivismului nominalist vizează faptul că nu există decât un singur fel de cunoaștere a sensibilului, cea științifică. Această teză apare astfel pentru simplul motiv că tot ceea ce există în sfera cunoștinței umane aparține realității sensibile, actualului
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]