646 matches
-
partenerii întotdeauna masculini ai eroinelor (există în telenovele homosexualitate masculină, niciodată însă feminină, în afara eventualelor agresiuni din pușcării) sînt întotdeauna cu cel puțin 10 ani mai în vîrstă și trecuți prin cel puțin o facultate. Betty, spuneam, suplinește prin studii urîțenia. Inutil de precizat că e o urîțenie trucată prin ochelari cu rame oribile, tone de gel care să distrugă complet aspectul părului, haine urîte, sprîncene neîngrijite și un machiaj pe măsură. Personajul are, la prima vedere, un aspect de caricatură
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
telenovele homosexualitate masculină, niciodată însă feminină, în afara eventualelor agresiuni din pușcării) sînt întotdeauna cu cel puțin 10 ani mai în vîrstă și trecuți prin cel puțin o facultate. Betty, spuneam, suplinește prin studii urîțenia. Inutil de precizat că e o urîțenie trucată prin ochelari cu rame oribile, tone de gel care să distrugă complet aspectul părului, haine urîte, sprîncene neîngrijite și un machiaj pe măsură. Personajul are, la prima vedere, un aspect de caricatură - iar dacă-l privești 5 minute, impresia
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
cadre care ne amintesc de neorealismul italian cu umbrele sale, cu înghețările dramatice în ramă ale personajelor etc. Interesante sunt și cele cîteva gros-planuri, ca și o contrucție minuțioasă a personajului, cu fine accente felliniene în cazul Agustinei. Cu o "urîțenie" de o expresivitate extraordinară, dar fără ambiguitățile pe care le focalizează cu asiduitate Almodóvar în alte filme, Blanca Portillo face un rol extraordinar. Capul ei ras de penitent ca și angulația feței, profilul de călugăr iezuit ies imediat în evidență
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
neîntrecut diplomat care găsește mijlocul de a reprezenta, în modul cel mai armonios din lume, la Iași, pe Regele Constantin și pe adversarul său, Venizelos: grec cinic și rafinat, faun cu maniere perfecte, îmbrăcat de un perfect croitor, de o urâțenie inteligentă, vesel luminată de lampa cu abajur roz din colț, exercită asupra femeilor o atracție irezistibilă. Două din ele erau vizibil neliniștite, astă seară, de lunga mea conversație cu el. În cursul acestei discuții în doi, mi-a atacat cu
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
dezordine, ca o gură indiscretă, de proastă calitate, și ca un mesager al răului. Pentru oamenii de secol 19, cele mai multe gazete erau cum sunt pentru noi diverse programe de televiziune sau o parte a forumurilor: le aduc în fața ochilor mizerii, urâțenie, sânge, violență de nedescris, obscenitate, permit ca persoane demne de respect și cu adevărat de valoare, din cele care se nasc o dată la un secol, ca Maiorescu, de pildă, să fie mânjite de inși anonimi în diverse feluri, atacate, caricaturizate
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
cînd era rău (tinerii născuți după 1970 își amintesc doar "bunătăți că eugeniile, bomboanele Cip și Vinga, sucurile Brifcor și Cico, pe cînd maturii își evocă iubirile, prieteniile, solidaritățile, rîsul pe care dictatură nu le putea turti de tot sub urîțenie și ticăloșie). Și numărul 535, coordonat de Alex. Leo Șerban, are o atrăgătoare tema estivala, legată oarecum de sete: Boemii. Se dă cuvîntul unor scriitori pe care viața dezordonată nu i-a împiedicat, dimpotrivă, le-a stimulat creația, precum Șerban
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
la poalele unor vulcani noroioși, pentru a le auzi sunetele. Născut și crescut în apropierea unor biserici, n-am găsit nimic excepțional în bătaia clopotelor, cum nu găsești nimic deosebit în aer, în succesiunea luminii și a întunericului. Absorbit de urâțenia vieții cotidiene, ani în șir, ba chiar decenii, n-am simțit dispariția treptată, dar iremediabilă, a acestui sunet care, fără să-mi dau seama, dădea ritm și grație existenței orașului. Am avut revelația că el reprezintă ceva esențial citind un
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
revoluționat pictura, înlocuind cultul frumuseții specific cumintelui, decorativului manierism, cu un realism brutal, introducând o tehnică nouă, clar-obscurul, și deschizând calea barocului. Naturalismul extrem al tablourilor lui cu subiecte inspirate de Biblie în care accentul cădea pe cruzime, violență și urâțenie nefardată, o viață de scandal în marginea legii și chiar mult în afara ei, dat fiind că homosexualitatea era pedepsită cu moartea, nu l-au împiedicat să ajungă pictorul oficial al Vaticanului. Dominique Fernandez (născut în 1929, colaborator de-o viață
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
vede astfel. Căci de n-ar fi fost așa, nu numai că nu s-ar mai fi povestit, dar de ce s-ar fi gîndit bărbatul să-i aducă tocmai o oglindă?! Dacă ar fi fost ca ea să-și vadă urîțenia, ea asta ar fi văzut, fără probleme și atunci poate că nu și-ar mai fi plîns propria soartă, ci bărbatul, care - ce lipsă de gust! - îi preferă o rivală neatrăgătoare. În povești, oglinzile sînt obiective. Știm asta de cînd
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
nu știu dacă sînt de căutat urme în biografie. Nu am apucat niciodată să aflu, de pildă, dacă autorul meu preferat, Ernesto Sabato, a avut în familie tarați, sau nebuni. Lumea noastră a fost de o violență și de o urîțenie nesfîrșite. Atunci de ce să te mai întrebi de unde implicarea. Eu mi-am trăit copilăria în anii '50, adică într-un deceniu foarte violent. Pesemne că eu, copil, am prelucrat-o în vreun fel, i-am atribuit cauze, am dezvoltat mecanisme
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
e foarte bine reprezentat. Gramaticile noastre fac loc de obicei - în capitolele despre gradație și comparație - exprimării nongramaticalizate a superlativului: prin intonație și lungiri de sunete (urââââât!), prin simplă repetiție (urât-urât!) sau prin construcții sintactice speciale, bazate pe substantivizare (o urâțenie de...), substantivizare și repetare prin genitiv (urâțenia urâțeniilor), combinarea cu un adverb expresiv provenit din substantiv (urât foc), cu diferite adverbe sau locuțiuni adverbiale de intensitate (urât din cale-afară), cu propoziția consecutivă (urât de nu se mai poate!) etc. Din
„Cel mai cel“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5829_a_7154]
-
loc de obicei - în capitolele despre gradație și comparație - exprimării nongramaticalizate a superlativului: prin intonație și lungiri de sunete (urââââât!), prin simplă repetiție (urât-urât!) sau prin construcții sintactice speciale, bazate pe substantivizare (o urâțenie de...), substantivizare și repetare prin genitiv (urâțenia urâțeniilor), combinarea cu un adverb expresiv provenit din substantiv (urât foc), cu diferite adverbe sau locuțiuni adverbiale de intensitate (urât din cale-afară), cu propoziția consecutivă (urât de nu se mai poate!) etc. Din aceeași categorie de mijloace stilistice face parte
„Cel mai cel“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5829_a_7154]
-
de obicei - în capitolele despre gradație și comparație - exprimării nongramaticalizate a superlativului: prin intonație și lungiri de sunete (urââââât!), prin simplă repetiție (urât-urât!) sau prin construcții sintactice speciale, bazate pe substantivizare (o urâțenie de...), substantivizare și repetare prin genitiv (urâțenia urâțeniilor), combinarea cu un adverb expresiv provenit din substantiv (urât foc), cu diferite adverbe sau locuțiuni adverbiale de intensitate (urât din cale-afară), cu propoziția consecutivă (urât de nu se mai poate!) etc. Din aceeași categorie de mijloace stilistice face parte sintagma
„Cel mai cel“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5829_a_7154]
-
decât anunțarea unei metode fără intenții polemice. Aproape jumătate din carte le este dedicată marilor ignorați ai romantismului: filosofii naturii, psihologii de la sfârșitul secolului XVIII, începutul secolului XX. Portrete excelente pătrund în biografiile autorilor respectivi: Lichtenberg era "diform, suferind din cauza urâțeniei sale, înzestrat cu o nepotolita senzualitate". Figuri esențial romantice domină Germania în acea perioadă. Aflăm lucruri despre Ritter, "cel mai straniu și mai tulburător" dintre toți, prietenul intim al lui Novalis. Troxler, "irascibilul helvet", polemizează neobosit cu toată lumea, inclusiv cu
Vocatia visului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17781_a_19106]
-
sută de țări ale planetei, capii social-democrației românești n-au nici o problemă să se plaseze pe locurile fruntașe ale milionarilor autohtoni. Nu neg că există o fascinație a celor sărmani față de bogăție. Mai precis, un anumit fel de bogăție: a urâțeniei cu sclipici, a kitsch-ului grețos, a opulenței bolnave. Bogăția șemineului de marmură alături de care se află goblenuri gen „Răpirea din serai”, dar și, aruncate neglijent, mai multe lingouri de aur. Pentru prima oară în istoria sa, PSD-ul a
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
mai ales dominantele posturale, expresia gestuală, adesea decupajul se face anticalofil, subliniind elemente amplificate grotesc. Din acest punct de vedere avem în Imperiul minții un film al unei estetici a repulsivului, prin aducerea în prim-plan a dizarmoniei corporale, a urîțeniei și decrepitudinii. Lipsește de data aceasta sau mai precis se regăsește într-o proporție mai mică o altă temă des frecventată de regizor, tema răului. Deși bîntuită de spectrul unor crime abominabile, Nikki Grace nu "beneficiază" de întîlnirile abisale cu
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
unor oameni politici care, altădată, gândeau asupra subiectului. La începutul anului 1929, senatorul Const.Argetoianu (memorialistul de mai târziu) ținea un discurs despre viitorul Bucureștilor, „astăzi capitala cea mai urâtă, cea mai murdară și cea mai fără farmec din Europa”, urâțenie pe care o explică prin „izolarea lor caracteristică, lipsa de legături intime cu natura care-i înconjoară”, datorată unui „brâu de maghernițe așezate pe gunoaie sau în mlaștini, ridicate după război în urma împroprietăririi demobilizaților”, numit mai departe „inel izolator de
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
sau a cenzură judecați. Dl Schenk, în schimb, tocmai aceste norme le încalcă. D-sa nu numai îl pune pe autorul recenziei la colț, în genunchi, pe coji de nucă, dar intentează României literare un proces de intenție de toată urîțenia. D-lui Schenk i se pare că titlul recenziei (care e un simplu joc de cuvinte: Literatura exilului și exilul literaturii) "duce spre o angajare xenofoba cu iz de propagandă antidiasporică". Ca să vezi! Pentru orice cititor de bună credință este
O scrisoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17793_a_19118]
-
o ridicolă lubricitate a turmentului vaginal revărsat tsunamic peste micuța scenă a pătimirilor doamnei Kane - a cărei morală supremă se rezumă la binecunoscutul Ťfarg you, farg him, farg them allť - mi s-a perindat pe dindărătul ochilor întregul cortegiu de urîțenii ce ne îmbibă de atîția ani ființa." În același număr, S. Damian semnează un eseu critic și deopotrivă încîntător pe marginea operei lui Marin Preda, intitulat " Mersul îndărăt. Posteritatea lui Marin Preda". Potrivit criticului literar, evoluția operei lui Preda seamănă
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
carte care să nu încapă într-una din aceste categorii tematice. Să le descriem așadar pe scurt. Patria „mică" sau „România de buzunar" este reacția de apărare în fața unei țări desfigurate de comunism, e replica unui intelectual care, dezgustat de urîțenia unui popor schilodit pînă la denaturare, își construiește interior un univers care nu este populat decît de figuri luminoase: „România mea e tare mică, e cît mănușa vînătorului siberian. În ea nu se află decît o mînă de locuitori: Monica
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
piele netedă, ochi luminoși, care exprimă iubirea pentru toți semenii, sănătate trupească, adică lipsa bolilor de orice fel, mândria că ești bun și că nu te ascunzi printre oameni răi, frumusețea cugetului ce doboară orice răutate și perversitate, ce doboară urâțenia oamenilor în care sălășluiesc spirite malefice“. Pe scurt, tot ce-și dorește un om de la viață. „Eu sunt foarte bine intenționată, vreau să îndrept oamenii pe căile Domnului, dar ei nu mă cunosc, iar cei care au auzit de mine
Agenda2004-18-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282362_a_283691]
-
poezia dimoviană, sedusa de pitorescul policrom, levantin, focalizata de propria-i caligrafie cu certe reminiscențe arghezian-barbiene, textul Simonei Popescu e mai rece, măi distant, părînd a configura o imagine dintr-un imens acvariu. O transluciditate mai curînd resignata în receptarea urîțeniei decît teratologic ațițata, îi reflectă firea mai mult cugetătoare decît violent vizionara: "dai peste dărîmături ziduri cojite și moloz/ ești parcă/ într-o biserică dezafectata/ sînt fete jupuite de-apostoli printre/ inscripții cotidiene și porcarii mulțime/ iar mai departe chilii
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
unui clown de iarmaroc scăpat de sub control, iar figurile hidoase pe care le percepem din goana bezmetică a evenimentelor au hidoșenia monștrilor care până acum stăteau în spatele gratiilor protectoare, iar astăzi au ajuns, cu biciul în mână și exhibându-și urâțenia, să preia conducerea lumii.
Adam Michnik și maladiile lumii contemporane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9464_a_10789]
-
murit a doua oară împreună cu casa. "Ce greu!" și s-a risipit odată cu curcubeul. Eu treceam pe străzi apăsând pe întrerupătorul de vedenii care în cazul meu erau niște cu totul și cu totul nesfârșite ferestre similare mânjite de arhitectura urâțeniei triumfale, îmi treceam lăbuțele peste ochi ca o pisică și vedeam alte case, și vedeam străzi cu case neasemenea - ce crimă! - fiecare casă domnind ca o Regină peste grădinița sa mustind de copii și de liliac înflorit și era de parcă
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
Goya, socotit azi a fi înțeles abia în secolul XXI. Un fel de reporter al epocii. Figurile lui se căznesc parcă să iasă din beznă... Călugărul în chilia întunecată spre care se îndreaptă un fascicol de lumină. Figuri grotești din cauza urâțeniei interioare a caracterelor. Singurul chip frumos: o fată blondă, citind, aproape adormită pe-o carte... Gri... negru... cărămiziu... Ca pământul Spaniei. Luna e în scădere prielnică ritualului păgân. Paroxismul viziunii lui Goya destramă idealul cerebral până la urâțenie și desfigurare...
Londra, Paris, Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6596_a_7921]