529 matches
-
în „camera interzisă” care, spre deosebire de celelalte din castel, „n-avea nici o podoabă, dară în mijloc era o masă mare, cu un covor scump pe dânsa, și deasupra o carte mare deschisă”. în paginile ei, prințesele își vor citi, pe rând, ursita (116 ; 179). Mai sunt, de asemenea, basmele de tip Dracul și ucenicul său (129, pp. 258-259) sau Arhimagul și servitorul său (129, p. 646), în care protagonistul învață (în „școala diabolică”) toate farmecele din „cartea de vrăji” a stăpânului său
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lipsește și firmitura de pâine, găsesc prilejul în această zi de a se răzbuna pe Dumnezeu prin tot felul de invective și blestemuri nemaipomenite. Tineretul de ambele sexe visează fericirea-i de mâine și consultă oracole și sibile populare cu privire la ursita lui; copilașii nevinovați, singurii poate pentru care există un An Nou, stau extaziați înaintea jucăriilor, mai mult sau mai puțin potrivite înțelegerii lor și s-or fi mirând unii de risipa șampaniei băută de părinții lor în această noapte, iar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fanaticilor și necazul era foarte adânc. Ca mulți oameni care mai văzuseră lumea prăbușindu-se o dată, domnul Sammler nutrea posibilitatea ca ea să se prăbușească de două ori. Nu era de acord cu prieteni de-ai săi refugiați că această ursită era inevitabilă, dar credințele liberale nu păreau capabile de autoapărare și puteai mirosi putreziciunea. Vedeai impulsurile sinucigașe ale civilizației cum Împing puternic. Te Întrebai dacă această cultură apuseană putea supraviețui diseminării universale - dacă doar știința și tehnologia sau practicile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aproape o revoltă față de nedreptățile ce li se fac unor oameni. Femeia stăpânea din moși-strămoși magia albă și mergea căutând calea cu bățul ei nelipsit pe la toți cei care îi cereau ajutorul. Descânta de toate: de deochi, de spaimă, de ursită, de blesteme. Când ne îmbolnăveam, mama o chema și pe la noi. Ea își pregătea pe pipăite toate cele necesare într-un ritual desăvârșit. Punea la loc de cinste apa neîncepută, cărbunii aprinși, lingura de aramă și cu ochii închiși ne
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cristaline cu proprietăți miraculoase pentru vigoare și sănătate, încât, pe drept cuvânt, se afirmă că cine va bea o dată apă din izvoarele de sub colinele Căușului călineștean va rămâne legat de zonă pentru tot restul vieții, unde își va afla și ursita. Dar unii s-au sălășluit prin aceste locuri fără să fi gustat din licorile fermecate ale firului de apă ajuns la suprafață. Și atunci au dat vina pe ochii minunați ai fetelor sau pe destoinicia băietanilor, în timp ce altora le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vârât Necuratul coada! grăi moașa și trimise după baba Sempronia, mare meșteroaie, care stătea afară din târg, sus pe dealuri, și despre care se spunea că mănâncă șarpe fiert în șapte ape, de poate desluși limba dihăniilor și poate citi ursita omului ca într-o carte. Le era cam frică de ea și n-o chemau decât arareori, să gonească din târg ciuma sau să țină grindina departe. Se spunea că mă-sa a încercat să se lepede de ea după ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu mai știa câte veacuri purta Sempronia pe umeri. Ba se zicea că și Moartea o ocolește, că-l are pe Necuratul într-însa. Sempronia veni în grabă, tresăltându-și bucile și țâțele enorme și zăngănind din caseta de aflat ursita. Cercetă cu mare băgare de seamă călcâiul, văzu că soarele se afla în zodia Berbecului, în conjuncție cu Saturn, scrijeli însemnele copilului pe trunchiul unui brad falnic din curte și îngropă placenta la rădăcina acestuia. Legă apoi cu un ștergar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
colții tovarășilor scânteiază în rânjete de satisfacție, pe linie de partid și de stat. Agonizând într-un îndelungat efort de supunere și de împăcare, cu aceste fețe de cenușă, încercând cernerea noilor urgii, pe care nicicând nu le mai adusese ursita în Goldana, primarul, pe care îl chema tot Păun (fiind un văr de departe cu bunicul!), taica popa, învățătorul cel bătrân, Boureanu și alți fruntași ai Goldanei, cu frunțile încununate de flori și de broboane, au dispărut în numai câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Mesenii erau numai ochi și urechi. Natalia-bucătăreasa șefă, veni mai aproape, să nu piardă vreun amănunt. Marița, Carolina, Jana, Berta, cea sfioasă și bălaie, și celelalte muieri, nădușite de atâta râs, chicotiră în așteptare. Până la urmă, cică, mirele călărea pe ursită, vorniceii pe druște, iar calul alb, care nu era decât un cal sur, cu o pană sub coadă, desperecheat fiind, cât pe ce să o prindă pe nuna mare, care fugea de el, cu poalele sumese, să nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
electric, de pe acei bușteni pe care îl răstignise destinul, târându-l pe volbura apei tulbure și reci în adâncimile Muntelui Și Mehmet, adică Ali Străilaș, când a văzut că ne-am înmulțit în năpastă și nu mai suntem singuri sub ursită și-a sticlit dinții lui albi, iar Corneliu Braiu, cel tânăr, parcă înțelegându-i inima, a șăguit Zicând: poftim! Poftim! Pentru oaspeții lui Ali, curtea-i luminată! Iar noi, ceilalți, i-am dezbrăcat de ce aveau pe ei și le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zile continua să trăiască. Și asta nu era principalul. Diavolul de violoncelist, care Încă de când se născuse fusese Însemnat să moară tânăr, la numai patruzeci și nouă de primăveri, tocmai Împlinise cu neobrăzare cincizeci, discreditând astfel destinul, fatalitatea, soarta, horoscopul, ursita și toate celelalte puteri care se ocupau cu contrarierea prin toate mijloacele demne și nedemne a dorinței noastre absolut umane de a trăi. Era realmente o discreditare totală. Și acum cum voi rectifica eu o abatere care nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ea ca într‐o glie; Neștiutori pe urmă de chinul suferinții, Ca să rămânem singuri, le‐ am rupt din carnea vie. Dar nostalgii ascunse și nemărturisite Cresc din făptura noastră și neîntrerupt ne che amă, Ca‐n dragostele noastre‐nesemnate de ursite Să vrem aceeași jertfă din dragostea de mamă. DURERE Bătrâna vorbea Cu feciorul ei, plecat la război Vorbea singură Că nu știa: Vorbește unui viu Sau unui mort? Trecea singură prin sat Sau poate prin cer, Că prea erau aproape
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
fost să vie el pe lume, Bărbatul s‐ a‐ mbătat anume: Era al patrulea băiat, și‐ n casă numai sărăcie. Târziu, când s‐ a întors ursuz și beat, I-a înjurat, ‐ Pesemne că de mare bucurie. Dar ca să‐ alunge vitrega ursită, Pe somnul nou și fără grija foamei, A- ntins măicuța mâna ei trudită: ‐ Băiatul mamei ... Pe urmă, a crescut la întâmplare, Așa cum cresc copiii de sărac, și a trăit și el, ca fiecare. Era un om cuminte, De când îl țin
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sfântă, scăldată în lumină. Ce clară stă‐ n pervazul copilăriei mele Figura ta cuminte, duioasă și senină! La patul meu, tăcută , veghind neadormită, Încet, pe fruntea‐mi arsă de friguri, mâna‐ ți luneci, În mine‐ți stă viața ... întreaga ta ursită; și după cum mi‐ s ochii, te bucuri sau te‐ntuneci, La patul meu, tăcută, veghind neadormită. Din câți copii pe lume‐s, nici unul nu‐ i ca mine. și cât mă vezi de mare în planurile tale ! ... La zodii chiar s
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
că, asemenea ciumei, holerei îi revine un rol dublu: să inspire groază păcătoșilor și să contribuie la menținerea unei cifre optime a populației. Pe acest ultim rost al flagelului se întemeiază cumva opinia unui bănățean că holera vine "și din ursită". Un hunedorean crede că treaba răufăcătoare a holerei se datorește intervenției strigoilor, care ies din morminte și "mănîncă inima omului", prin "inimă" înțelegîndu-se, eventual, și aici burta sau pântecele. Se știe despre holeră că, asemenea purtătoarelor altor molime, este "o
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
este altfel. Ideea cu însurătoarea a început să-l macine pe Căiță și, într-o zi, cum stătea cu coatele pe fereastră și se gândea, se așează pe umărul lui o ființă care-i glăsuiește: -Dacă vrei să-ți afli ursita să știi că sunt gata să te ajut. Căiță a înlemnit. La multe aiureli s-a gândit dar la așa ceva nu. A coborât coatele de pe fereastră a făcut câțiva pași înapoi cât să-i permită să se îndepărteze de fereastră
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
crede el că m-aș putea înțelege foarte bine și că ar fi nimerit să plec la drum către acel loc. -Și ce-i cu asta? -Nu știu ce să fac -Bine, zise Buburuza. Dar hai mai întâi să căutăm ursita ta și numai după aceea vedem ce trebuie să facem. Pentru asta desfă palma stângă. Așa, vezi, acum o să te ascult cu mare atenție timp în care tu vei zice așa cum te-am învățat mai înainte: ,,-Gărgărițo, gărgărea, încotro e
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ziarul „Viața studentească”. Debutul literar - publicarea de poezii în revistele Cronica, Convorbiri literare, Urzica, Contemporanul. Debutul editorial a fost in anul 1990 cu publicarea romanului „La porțile amintirii”, „Dragoste de țigancă”, volumul de poezii „Oglinzile timpului”, studiile etnografice „Descântece pentru ursită”, „Magia descântecilor.” Am participat la alcătuirea antologiilor de poezie „7 poeți ai Iașului”, „Muguri iertați”, „Cărticica mea de Crăciun”, „Cărticica mea de iarnă”, „Arta sfâșiată”, „Cuvântul ca o pradă”, „Amintiri temporale din faptul serii”, „Surâsul primăverii”, „Fântâni de gând prin
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
avânt de vânturi ... dedicată mamei Vin să mi te-nhațe haitele păgâne, cu săgeți de ape, buzele-ți lovesc și te trec mătănii într-un miez de pâine, și mă trec fiorii PRUNDULUI CERESC. Adăpost pe veacuri ți-a făcut ursita, din îmbrățișarea unui vechi mister. Tu ești prea-curata, blânda, miluita care din iubire, m-ai făcut stingher! Un stingher ce-și duce zilele pe brânci și îmbrățișarea viselor sub pleoape, în avânt de vânturi, șoaptele prin lunci iluzoriu, dreptul de-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
printre cei puri, trădător al rasei tale? Ai venit ca să săvârșești actul suprem de pângărire? Născut-din-Moarte nu are timp pentru Axona. Nu se poate să fi venit aici ca să i se-nchine. Din moarte te-ai născut și pieirea e ursita ta. Tot ce atingi, murdărești. Tot ce apuci, se sparge. Orice om ai iubi, se sufocă de dragostea ta. Orice om ai urî se purifică prin scârba ta. Chiar pe zeul Axona, chiar pe ea o cauți ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
amorul lor că-i mort. Atunci îl iau în brațe și luminând albaștri În lumea lor bogată cu lacrimi ei îl port - Sunt îngeri blânzi și timizi, așa nevinovați Încât în astă lume nu trebuesc cercați. A unui înger palid ursita pământească, Legată e de soarta corpului ce-l aleg. Atârnă de viață domnia lor cerească: Ce samănă în lume, în stele ei culeg; Nefericiți adesea, ce-o soarte-mpărătească, Un om ce-i născut mare în lume își aleg; Un împărat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lumei frunte-atinge Și-n creeri fantasie și-n suflet vis încinge, Ce ochiu veghiază umed?... ce sânge se frămîntă?... Ce suflet țipă-n doliu?... ce liră jalnic cîntă?... Sunt eu!... Privesc trecutul, o marmoră barbară, Pe ea-i gravată aspru ursita-ne amară - Și când văd viitorul cu norii roși de sânge Atunci sufletu-mi geme și inima-mi se frânge. Decis-ai oare, Doamne, ca în etern să fiă Romînu-n lanțuri crude... și searbăda sclaviă Să-nfigă ochii aspri.; cu-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Mama era atât de tulburată, că-și pierdu graiul, iar omul încercă s-o liniștească: — Când cineva vrea să cunoască viitorul, trebuie să se aștepte să dea uneori nas în nas cu moartea. Nu se află ea la capătul oricărei ursite? Salma a mai găsit puterea să răspundă, tremurând, implorând parcă: — La capăt, fără îndoială, numai că aici, ea apare la începutul prezicerii. În chip de răspuns, omul își înălță ochii spre cer și își întoarse palmele cu fața-n sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și văd bordeiul Și deschide Mușa ușa. Când își pun copilu-n leagăn, C-un picior încet îl leagăn La lumina din surcică Și o vorbă de-alta leagă-n Planuri mari pe gâza mică. Dar de-odată din părete Es ursite ca pe-o poartă, Flori albastre au în plete, Cîte-o stea în frunte poartă. Și de-o tainică lumină Toată casa este plină Ce din ochii lor porni. Peste leagănu-i se-nclină Și-ncepură a-l meni: Ca și leii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu se știa în stare, îl luă de la țâța rece a mamei, și-l încălzi la pieptul lui. Înainte de a pleca, mai privi o dată în urmă. În ochii de pe zăpadă se putea citi împăcarea... „Să ai grijă de el... este ursita ta!“. Deodată se învioră și mângâindu-i blănița ca argintul, zâmbi. „- Măi Surule, măi... tari frumos mai ești, măi!“ și-l băgă, cu grijă, în buzunarul da la surtuc. „Să ai grijă de el..!“, îi reveni în minte obsedant privirea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]