741 matches
-
merg în totalitate bine. Îl privesc îndurerată pe fratele meu cel mic, fața lui are o expresie îndrăzneață, la fel e și Noga, se apropie de mine, pe el l-am iubit cu adevărat, mormăia în brațele mele ca un ursuleț sălbatic, eu eram lupul, iar el era ursul și ne zvârcoleam amândoi în patul cel înalt al mamei, până să devină patul tatei și să se scufunde sub el, iar Yotam aproape că dispăruse înăuntrul oaselor sale, dar nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ele, dar chiar și dacă va da copilul spre adopție, ele tot se vor târî în urma ei, ce vei face peste un an de ziua lui, vei lua o prăjitură și o vei mânca singură, un tort în formă de ursuleț, de iepuraș, de trenuleț, vei sufla singură în lumânări, crescând împreună cu el, în două case separate, în două orașe separate. Toată dimineața a lovit din piciorușe, murmură ea, își pune o mână pe burtă, încearcă să îmi spună ceva, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se umple de un parfum înțepător, de familie; abia seara îmi dau seama că uitaserăm să cumpărăm decorațiuni pentru tort, așa că merg repede la supermagazin, nu reușesc să mă hotărăsc în fața raftului, ce ar fi mai potrivit, bombonele colorate sau ursuleți de marțipan, sau inimioare poleite, poate că este totuși exagerat să decorezi cu inimioare un tort în formă de inimă. Simt deodată cum un os înțepenit mă izbește, fruntea mi se lovește de raft, mă întorc pentru a-i atrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dar nemaipomenit de a-ți alege cuvintele. — Mi se înmoaie inima când te aud vorbind așa, am zis eu, râzând. — Spune-mi ceva și mai drăguț. — Îmi placi tare mult, Midori. — Cam cât de mult? — Cam cât îmi place un ursuleț, primăvara. Un ursuleț, primăvara? mă întrebă Midori, ridicând capul. Ce vrei să spui? Cum adică, un ursuleț, primăvara? Te plimbi pe câmp, singură, într-o zi de primăvară și vine spre tine un ursuleț cu blana catifelată și ochii sclipitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a-ți alege cuvintele. — Mi se înmoaie inima când te aud vorbind așa, am zis eu, râzând. — Spune-mi ceva și mai drăguț. — Îmi placi tare mult, Midori. — Cam cât de mult? — Cam cât îmi place un ursuleț, primăvara. Un ursuleț, primăvara? mă întrebă Midori, ridicând capul. Ce vrei să spui? Cum adică, un ursuleț, primăvara? Te plimbi pe câmp, singură, într-o zi de primăvară și vine spre tine un ursuleț cu blana catifelată și ochii sclipitori și-ți spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
zis eu, râzând. — Spune-mi ceva și mai drăguț. — Îmi placi tare mult, Midori. — Cam cât de mult? — Cam cât îmi place un ursuleț, primăvara. Un ursuleț, primăvara? mă întrebă Midori, ridicând capul. Ce vrei să spui? Cum adică, un ursuleț, primăvara? Te plimbi pe câmp, singură, într-o zi de primăvară și vine spre tine un ursuleț cu blana catifelată și ochii sclipitori și-ți spune: „Bună, domnișoară! N-ai vrea să ne dăm de-a rostogolul împreună?“ Tu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mult? — Cam cât îmi place un ursuleț, primăvara. Un ursuleț, primăvara? mă întrebă Midori, ridicând capul. Ce vrei să spui? Cum adică, un ursuleț, primăvara? Te plimbi pe câmp, singură, într-o zi de primăvară și vine spre tine un ursuleț cu blana catifelată și ochii sclipitori și-ți spune: „Bună, domnișoară! N-ai vrea să ne dăm de-a rostogolul împreună?“ Tu și ursulețul vă petreceți toată ziua unul în brațele celuilalt, rostogolindu-vă pe panta acoperită cu trifoi. Frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
primăvara? Te plimbi pe câmp, singură, într-o zi de primăvară și vine spre tine un ursuleț cu blana catifelată și ochii sclipitori și-ți spune: „Bună, domnișoară! N-ai vrea să ne dăm de-a rostogolul împreună?“ Tu și ursulețul vă petreceți toată ziua unul în brațele celuilalt, rostogolindu-vă pe panta acoperită cu trifoi. Frumos, nu? — Da, foarte frumos. Superb! — Cam așa te plac eu pe tine. — E cel mai drăguț lucru pe care l-am auzit vreodată, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ea nu reuși să se concentreze mult asupra lor. Nerăbdătoare, o luă înainte și se pierdu pe sub copacii din parcul care înconjura Cazinoul. Ca s-o smulg din gânduri, am întrebat-o dacă nu i se păruse și ei că ursulețul avea exact privirea aceea a Zuzei, dementă și caraghioasă totodată. A întors spre mine un chip șmecher: care Zuza? Era clar, se prefăcea, altminteri nu ar fi zâmbit așa mefistofelic. You don’t fool me!, am tachinat-o cu titlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Marina Darvari. - Nu. Nu cred că ne-am cunoscut. - Dar nu e vorba de mine. E vorba de o fetiță, un fel de nepoată de-a mea. O fetiță bolnavă, într-o odăiță întunecată și umedă, și nici o păpușă, nici un ursuleț, nici o jucărie, din toate câte i-au dăruit rudele și vecinii, nu o mai face să râdă... Numai rouă dacă-ar bea, Cu cenușă, scrum de stea... recită melancolic un tânăr cu fruntea larg descoperită. Apoi, înclinîndu-se, adăugă: Numele meu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
În familia mea de Paști, ne facem cadouri unul altuia. Cadouri simbolice. 4. Pruniac Eduard, 10 ani, elev in clasa a IV-a. Așa e. De paști mereu ne facem cadouri. Nu prea scumpe. Ceva hazliu, comic. Cum ar fi ursuleții de plus. Îmi plăcea foarte mult Paștele pentru că puteam mânca orice, dar acum cu boala mea (diabet) nu prea știu cum o să fie Paștele de acum înainte. TRADIȚIILE DE PAȘTE Ziua de Paște este o zi mult așteptată de toți
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
regula. Ce frumos ți-ai pieptănat părul! — Spuneți „să mă las de Pearl“, ca și cum ar fi un obiect sau o deprindere rea! Mă rog, într-un fel asta și e. Ai crescut prea mare pentru ea. Dar nu-i un ursuleț de pluș! Hattie își luase cafeaua în camera de zi, la masa așternută de John Robert și mutată în dreptul ferestrei. Filozoful se așezase în fața ei și acum aduna cu un gest mașinal farfuriile și tacâmurile, aranjându-le teanc. Vremea se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o fată atrăgă toare, dar în singurătatea mea asta n-avea nici o importanță. În primul rând, era foarte tânără, abia în câteva zile avea să-mplinească optsprezece ani. Terminase liceul și era deja în vacanță. La-nfăți șare semăna cu un ursuleț de pluș: blondă, cu ochi aproa pe fără gene, cu trup voinic și scund. Avea și o ciu dățenie de vorbire. La două-trei vorbe spu nea, impo sibil de-nțeles de ce și cu ce legătură, „cu urechile pe spate“... Fraza
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de protecție galbene, inspectând un grup de aparate de pe un cilindru strălucitor din oțel inoxidabil, mare cât o casă. O văzu ieșită pe fereastră, pe locul din dreapta al unui coupé albastru condus de Karin Schluter, ținând în bătaia vântului un ursuleț de pluș. Se văzu pe el însuși, stând cu Barbara umăr la umăr într-o sală de tribunal dintr-un oraș gen Kabul, încercând să obțină tutela legală asupra fraților Schluter, dar incapabili să-și exprime dorința într-o limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sau, mai precis, pe lângă ele -, am sufletul înfometat și sfâșiat. Tânjesc nebunește după Eric, mă uit cu sete după fiecare cărucior care poartă în el un bebeluș, mă uit la ei ridicați în brațe, cu corpușorul și postura aia de ursuleți, știrbi și chelioși, băloși peste măsură, căutând să se cuibărească și să se liniștească lângă bătaia unei inimi. Mi-e dor să-mi atingă Eric fața cu gurița și să-mi simt apoi toată fața umedă, mi-e dor să
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
nesfârșită duioșie, dar și cu o nespusă ușurare, va uita pentru o clipă de durerea brațelor, de oboseală, de sfârcurile aproape-nsângerate de la atâta supt, ai adormit, puiul meu, în sfârșit, mami te pune ușurel în pătuțul tău vegheat de ursuleți și elefănței, cu groază că o mișcare greșită te-ar putea trezi, și apoi se îndreaptă în vârful picioarelor către ușa dormitorului, fiecare pas e o bătălie câștigată, fiecare scârțâit al parchetului - o amenințare cumplită, ușa se deschide și mama
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
admiri, să le fotografiezi - exact cum a făcut Ana. Poți să te așezi în genunchi lângă ele, să le miroși, să le spui că sunt frumoase și că le iubești. Am întâlnit și animale, urși mari și urși mici, adică ursuleți. Pe urșii mari i-am văzut de departe, vreo doi ursuleți s-au rostogolit ca niște ghemotoace pe una dintre văi. Erau tare simpatici dar cam zăpăciți. Cred că ei m-au văzut și s-au speriat de mine. Am
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
te așezi în genunchi lângă ele, să le miroși, să le spui că sunt frumoase și că le iubești. Am întâlnit și animale, urși mari și urși mici, adică ursuleți. Pe urșii mari i-am văzut de departe, vreo doi ursuleți s-au rostogolit ca niște ghemotoace pe una dintre văi. Erau tare simpatici dar cam zăpăciți. Cred că ei m-au văzut și s-au speriat de mine. Am văzut și un ciopor de capre negre care nu erau chiar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Mă pregătesc, prieteni, să urc din nou pe creastă, să pășesc pe acea cărare îngustă pe care mergeam cu Ana data trecută. Parcă văd: acum e soare, e cald, nu sunt nicăieri șoareci, voi vedea din nou capre negre, urși, ursuleți, tăuri, adică lacuri de munte, în care se reflectă cerul albastru, flori mândre și alte frumuseți. Viperele s-au mai dezmorțit și ele, probabil. Dar nu-mi iese din cap întâmplarea de acum, cu zmeii. Unde și cum au dispărut
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pe care îl văzuse vreodată, după cîte își amintea, sculptat și pictat ca o cabană, cu un pendul jos și o greutate aurită în formă de ghindă. îi lipseau limbile. O chitară fără coarde stătea pe o comodă și un ursuleț pe pat - o saltea pe podea, lipită de perete. Rima apăsă pe butonul radiatorului, își scoase paltonul și își făcu de lucru cu un ceainic și un ochi de aragaz dintr-o debara de mărimea unui dulap. Nu era nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
refuzi s-o bei. Aroma cafelei se pierdea în gustul de zahăr și coniac. Mai tîrziu, Lanark se întinse pe pat, simțindu-se relaxat și ușor beat. Rima, cu ochii închiși, își sprijini umerii de perete și începu să legene ursulețul în poală. — Ai fost bună cu mine, îi zise Lanark. Ea mîngîie capul jucăriei învechite. Lanark încercă să se gîndească la alte cuvinte. — Ai venit demult în orașul ăsta? o întrebă el. — Ce înseamnă pentru tine „demult“? — Erai foarte mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și își continuă drumul. Primii fulgi de zăpadă cădeau la fereastra Melaniei Lupu. Bătrâna deschise ochii. Un zâmbet de fericire îi inundă fața. Sări sprintenă din pat și alergă desculță la geam, împiedicîndu-se în cămașa de noapte lungă imprimată cu ursuleți și ciupercuțe. Bătu din palme încîntată. ― Ninge, Mirciulică! Ninge! Vino să vezi! Parcă sânt flori de măr. O ploaie de flori de măr. Ridică motanul în brațe arătîndu-i strada. Mirciulică atinse sticla cu mustățile și se zgribuli. ― Ești un tremurici
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Chiar și o privire superficială îi putea distinge imediat pe proprietari. Valerica Scurtu avea un aragaz strălucitor, oalele erau roșii cu buline albe, în colțul șervețelelor care atârnau pe un cuier, apretate și călcate, fuseseră brodate autografe îmbietoare: "Poftă bună ursuleț!" (cine o fi ursulețul? se întrebă maiorul) sau "Gospodina bună ține casa lună". Sanitas-ul de dinainte de război, destul de bine întreținut, aparținea probabil Melaniei Lupu, iar reșoul electric cu cablul ferfeniță, sculptorului. Grigore Popa preferase rafturilor un dulăpior închis cu lăcățel
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
superficială îi putea distinge imediat pe proprietari. Valerica Scurtu avea un aragaz strălucitor, oalele erau roșii cu buline albe, în colțul șervețelelor care atârnau pe un cuier, apretate și călcate, fuseseră brodate autografe îmbietoare: "Poftă bună ursuleț!" (cine o fi ursulețul? se întrebă maiorul) sau "Gospodina bună ține casa lună". Sanitas-ul de dinainte de război, destul de bine întreținut, aparținea probabil Melaniei Lupu, iar reșoul electric cu cablul ferfeniță, sculptorului. Grigore Popa preferase rafturilor un dulăpior închis cu lăcățel. Peretele de deasupra mașinii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trecîndu-și degetele greblă prin blana pisicii. " Nu-mi place întunericul, gândi Doru Matei. Îl detest. Chiar și în amor... De ce să nu vezi?" " Încă o noapte, gândi Grigore Popa. Noaptea te simți mai singur. Când eram mic, dormeam cu un ursuleț. Îl chema Martin și-i lipsea un ochi..." " Am să mănânc o cireașă glasată, gândi Melania Lupu. Mai am câteva în scrin." " Aș avea chef să sparg ceva, gândi Doru Matei. Nu mai suport liniștea... O aud, mi s-a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]