1,265 matches
-
este asigurată de închipuirea Hipaziei, iar vocația pe care apariția feminină și-o arogă este aceea de custode al comorii căutate și de Corto. Aflată în umbră, seducând pe bărbații ce devin instrumente ale voinței ei, Hipazia este arhitectul unei urzeli care se sfârșește odată cu focul care îi consumă casa și o face să dispară, ca o zeitate antică arsă pe propriul ei rug. Fantezia venețiană a lui Pratt mustește de semnele vechimii și de simțul particular al ironiei postmoderne. Smaraldul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
omului, în inima sa. Răul începe din inima omului Nu este combătută numai nelegiuirea făcută, dar și rădăcinile ei provenite din pofta și dorința intensă a omului. Nu este respinsă numai nedreptatea evidentă, dar și toate intrigile ascunse, și toate urzelile viclene și trucurile murdare. În timp ce primele opt porunci pun în evidență circumstanțe clare, acum tema este „zona gri” dintre bine și rău, a pornirii răului din inima omului ca, apoi, prin stratageme și rafinamente, intenția nedreaptă să ajungă la lumină
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
de alți zece dolari și îl pusese să păzească căruciorul în timp ce el petrecuse după-amiaza la cinematograf, văzând un film despre adolescenți în goană după droguri. Haimanaua aceea fusese o mare descoperire, un dar trimis de Fortuna drept compensație pentru toate urzelile ei nefaste. Du-te și privește printre jaluzele. Ușa se deschise și Ignatius apăru în costumul lui de pirat. — Ignatius! — M-am gândit că vei reacționa astfel. De aceea am ținut toate accesoriile acestea la Paradisul Vânzătorilor. — Angelo avea dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
citind continuarea: „Soția mea, care pare să nu fi pierdut binfăcătorul efect al Sfîntului Botez, suferea citind acele povestiri mincinoase. Am crezut atunci că nu-mi mai rămînea decît să vorbesc despre ea și să arăt cît mai vizibil, În urzeala vieții mele, firul de aur al prezenței ei care o menține și o justifică“. Aud glasul calm al doctorului Zscharnack: „Vorbește-mi despre mama dumitale“. La vremea respectivă, nu citisem Paternitate veselă cu lupa, altfel i-aș fi putut răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a strâns și a frecat puțină pastă între degetul mare, arătător și mijlociu, ca și cum, cu ochii închiși, lăsându-se complet pe seama simțului interogator al pipăitului, ar fi judecat, nu un amestec omogen de argilă roșie, caolin, siliciu și apă, ci urzeala și trama unei bucăți de mătase. Cel mai probabil, cum în ultimele zile am avut ocazia să remarcăm și să propunem spre considerație, e că degetele lui sunt cele care știu și nu el. În orice caz, verdictul lui Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fi fost ea, toate neieșindu-i din cuvânt. Pe jumătate guru, din aceia care, la o adică, fug cu obolul strâns, și pe jumătate eremit, dintre cei care strigă că sfârșitul e aproape. Și Într-adevăr, ideea lui fixă erau urzelile puse la cale de Anticrist. Planul susținătorilor lui Nilus era să-l facă să fie numit preot ortodox În așa fel Încât, luînd-o În căsătorie pe Elena Alexandrovna Ozerova (o nevastă În plus sau În minus nu mai conta), domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cinci secole mâna răzbunătoare a Atotputernicului m-a Împins, din adâncurile Asiei, până pe pământurile astea. Port cu mine spaima, dezolarea, moartea. Dar, curaj, eu sunt notarul Planului, chiar dacă ceilalți n-o știu. Am văzut eu lucruri și mai rele, iar urzelile din noaptea Sfântului Bartolomeu m-au costat mai multă trudă decât Îmi stă În obicei. Ah, de ce buzele mele se crispează În surâsul ăsta satanic? Eu sunt cel care este, dacă blestematul de Cagliostro nu mi-o fi uzurpat până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
crater al lunii. Unde n-au reușit catedralele, marile tambuchiuri transoceanice șușotesc În contact cu Fecioarele Negre. Le descoperă numai cine știe cum să navigheze prin preajma lui Saint-Merri. Așa că trebuie continuat, am o urmă, sunt pe cale să dau pe față una dintre urzelile Acelora, În plin centrul Orașului-Lumină, complotul pus la cale de cei Întunecați. O tai oblic pe rue des Juges Consules și mă aflu din nou lângă fațada lui Saint-Merri. Nu știu de ce, dar ceva mă Îndeamnă să aprind lanterna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În privința manipulării, n-am nicio îndoială. Spune-ne acum ce e cu cele Trei Capitole. Eram bucuros să pot vorbi în sfârșit despre altceva decât despre teologie. - Aici totul e mai ușor, am spus, fiindcă e vorba doar despre o urzeală politică. Împăratul Iustinian, care domnea peste Bizanț în timp ce voi vă ațineați în Panonia, voia să întărească pârghiile împărătești și să aibă un control total asupra domeniilor sale. Dar disputele între creștini stăteau în calea unui astfel de proiect. El trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
chinuit de furie. CARTEA A PATRA I La Pavia s-a declanșat lupta pentru succesiunea la tron. Cei treizeci și șase de duci ai regatului, de la Benevento până la Aosta, s-au dedat la o seamă de nesfârșite discuții, garnisite cu urzeli și intrigi, fără să reușească să cadă de acord. La un moment dat a fost cât pe-aci ca Rachis din Benevento să capete numirea. Dar în Ajunul Crăciunului a refuzat, pricepând că risca nu numai să nu devină rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Drept care preoții catolici, care câștigau enorm de pe urma locurilor de înmormântare, au mers la rege să se plângă de împuținarea veniturilor lor, implorându-l să ia măsuri. Ariberto s-a sfătuit cu mătușa cea pusă pe rele și care, urmărindu-și urzelile murdare, a avut îndrăzneala să spună: - Dă-l afară pe Rotari și înmormântează-l în fața ușii principale a bisericii, lângă fiul său, astfel ca toți care intră să-i calce în picioare mormântul. Regele a vorbit cu vasalii de la curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că femeile sunt prea proaste și că nu vor putea ține minte toate lucrurile pe care trebuie să le facă și ordinea lor strictă, tăierea, spălatul lânii, curățarea, apoi construirea unui război de țesut, aranjarea firelor pe bătătură și a urzelii. Și că degetele lor nu erau suficient de fine pentru a stăpânii arta țesutului. Dar pentru că Nanna își iubea fiica, a lăsat-o să încerce. Uttu a coborât mai întâi la răsărit, pe pământurile dinspre Râul Verde, dar femeile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
explicat toate astea, Întrerupându‑le Încoerent cu hohote de râs și cu exclamații de tțțț‑ah, tțțț‑ah, a adăugat: - Vine să discute cu mine tot felul de lucruri, tțțț‑ah, profund personale, dar niciodată nu face aluzie la celelalte urzeli ale lui. Dacă‑l trăgeai puțin de limbă, Ravelstein ți‑ar fi relevat confidențele lui Battle - ca și pe ale oricui altcuiva. Și spunea, citând pe un prieten comun decedat: - Când o fac, nu Înseamnă că bârfesc, ci consemnez istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
s‑ar putea spune că ar fi fost o candidată aleasă cu o zdrobitoare majoritate de voturi. Dar Ravelstein nu era de acord: - Din momentul În care Începi să‑i detectezi fisura, Întreaga structură se năruie, zicea el. Prea multă urzeală rațională. Și pe urmă adăuga: A avut dreptate să‑ți dea un șut În fund. - De ce, mă rog? - Pentru că, altminteri, mai târziu ai fi omorât‑o. Nu spunea lucrul ăsta cu mâhnire. Pentru el, o astfel de crimă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de foame, peste ochi i-a căzut pâcla divinei neînțelegeri, veșmânt de mizericordie care în clipele grele coboară peste suflet pentru a-l apăra de gravitatea consecințelor. Iulia, care iubește animalele și le pricepe, privește lung câinele răzleț, ros până la urzeală. Sandu i-a urmărit privirea. O îndrăgește pe această fată negricioasă și firavă care a terminat liceul de coregrafie și dansează în stol, la Operă. Văzând-o cum s-a uitat după cățea, se gândește să-i arunce o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o nouă generație de bebeluși, ci și gânduri, culori, alb, roz, gri, căci tapiseria e pe terminate, marile figuri ale veacului sunt împlinite, păsările heraldice, vânătorii, licorna, acum nu mai trebuie încheiat decât chenarul, volute scânteietoare, motiv floral, stil pierdut. Urzeala e aceeași de la un capăt la altul, din caierul mohorâtelor norne care la orice dau din umeri zicând, ei și? sau mare scofală! sau eeee-xtraordinar! Dar băteala! Băteala e ce e! Răzbătând din sala de jocuri, frânturi de cuvinte noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
n-aveam nevoie de ea. Am solicitat-o, cred, pur și simplu ca să-mi demonstrez că exista cu adevărat o persoană care eram eu. Formularul pe care l-am completat a fost inevitabil plin de minciuni, a fost o asemenea urzeală de falsitate încât școala nici măcar nu s-a deranjat să-mi comunice că n-am fost acceptat. Oricum ar fi, într-un fel sau altul numele meu a ajuns pe o listă de persoane presupuse a lucra în învățământ. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
e vorba de o psihoză colectivă. Din când în când apar credințele astea în moroi, în strigoi. În Ăl Din Baltă.“ Își făcu de trei ori cruce, aplecându-se și atingând covorul, ca și cum i-ar fi încercat adâncimea moale a urzelii. „După cum știți, Europa se secularizează, inevitabil. Și sectele nu stau degeaba. Dar credința biruie. Crucea biruie întotdeauna, dom’ general! Cum zice și Sfântul Ioan Teologul la Apocalipsă, capul cinci, vine poate vremea când cele șapte peceți ale Cărții se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în smoala întunericului. - Curios, zâmbi ea. E prima dată când văd cum se face noapte. Senzația materială a nopții. - Vine furtuna, probabil, ridică el din umeri. Femeia deschise pumnul și aruncă pietricelele în apă. Sclipiră și ele, o clipă, traversând urzeala de raze. - Și când ne-am întors, continuă ea, dispăruse totul. Nici stejar, nici cruce, nimic. Erau trei straturi mari cu flori și, în mijlocul lor, semnul acela, piatra kilometrică, cu distanțele scrise pe ea. De unde or fi scos-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
revenea mereu în minte... Acolo sus, pe negura de var deslușea în umbrele negre, chipuri ciudate, ca dintr-o altă lume... Se simțea ca bolnav. Gândurile îi erau prea încâlcite pentru a putea fi înfățișate... Veniseră să se prindă în urzeala lor tot felul de elemente de neînțeles... In minte îi năvăleau fel de fel de întrebări. Luat ca de un val năpraznic, amintirile cele mai triste și mai dureroase s-au răscolit, și s-au pornit cu iuțeala gândului, fără
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cedînd camera lui din purgatoriu. În Christiania trebuia să meargă Thomas, pentru a găsi pe cineva capabil de o mică fărădelege. Păcatul cel mare - din care porneau altele, nu tocmai mici - era al său: Îndemnul. Asta era calea, hotărîse. Începutul urzelii era făcut. Cu W., Thomas se vedea rar. Îl vizita la cîteva luni o dată, nu vroia să Îl tulbure pe artist. Se Întîlneau În oraș, Thomas Îl invita Într-un bistrou, o cină Îndestulată era pentru Pigmalion totdeauna binevenită; și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cel amarnic, trăznea grinda în odaie, crâșcau lemnele și pietrele, vântul lătra prin gardurile și ramurile ninse; ar fi vroit să doarmă, să viseze dar gerul îi îngheța pleoapele și-i painjinea ochii. Surtucul lui pe lângă acestea era mai mult urzeală decât bătătură, ros pe margini, fudul la coate, de râdea pare că și vântul în urma lui. Oamenii căscau ironic gura când îl vedeau... Și-n asemene momente, în lungile și friguroasele nopți de iarnă, crede cineva cumcă el, redus până la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vorbească timp de două-trei ceasuri, ei credeau ușor că dominicanul acela otrăvit nu-și apără propria viață, ci pe cea a altcuiva, a unui nevinovat. Existau momente în care, pradă propriei vanități de om cult și plăcerii digresive, ajungea la urzeala deasă de referiri istorice, filosofice, ce-i țineau ca în clește pe judecători și pe cei de față. Acel bărbat cu temperament înfocat își stăpânea impulsurile și-și alegea frazele, calibrându-le, dozându-le; îi măgulea pe oamenii legii pentru ca
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
căzută din transcendența propriului său scop, din esența sa de ființă mișcătoare. În acest univers agitat de mișcarea necontenită către țeluri situate dincolo de noi, lenea, în schimb, aduce cu sine cultul nemărginit pentru limita interioară. Leneșul trăiește înfășurat hrisalidic în urzeala infinită a propriilor sale limite. Pentru că lenea e starea desăvârșită a ființei noastre nemișcătoare, nici o limită nu-l poate despărți pe leneș de el însuși. El este ceea ce este din capul locului, el este propria lui limită și instalare definitivă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-ai apucat să le străbați nu sânt reflexe ale neclintitului centru, ci însuși centrul trăit ca mister și ca dramă a sentimentului autentic. Orice sentiment autentic se desfășoară ca dramă. Prea delicat pentru noi, el poate să se destrame în urzeala calculelor menite să apere liniștea lui "aici"; prea firavi pentru el, el poate să ne destrame, neputincioși cum sîntem să-l adăpostim până la capăt în noi. Nimeni nu poartă până la capăt povara darului venit de sus. De-abia l-am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]