10,389 matches
-
cînd revendicative: "un fel de slăbire a miezului / cînd gemenii se învelesc cu timpul dinaintea timpului / cînd Ierusalimul iese din mine / din fum / din nimic / cum un pelerin care doarme urcînd / în timp ce pașii îl duc peste munte / miezul meu se usucă de gemenii mei / și gemenii mei ronțăie miezul meu / doi șobolani în același miez cu două jumătăți / din două cătușe / (Ťam început să uit cum se pronunță acel cuvînt / care germinează numai în mintea mea / cît de mult aș fi
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
nască din mine / să se numească din mine / din miezul meu cu gemeni să se numească / unmachtung nebunie bună / și să se boteze în sintaxa nebuniei bune / cuvîntul mi-a poruncit să tac să scriu să visez / și să mă usuc / iar eu am tăcut am scris am visat și am gustat memoria uscată a șobolanilor / cuvîntul m-a ales pe mine / nu eu pe el / căci bronzul naște clopotul / nu argintulť)" (iar eu am tăcut am scris am gustat memoria
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
chiar deloc, despre om". Cu riscul unor truisme, dl. Călin ne reamintește că "măreția omului se revelă (...) prin raportarea acestuia la un Ťidealť: religios, filosofic, politic" și că , în prezent, "deși se face cîteodată caz de ea, emoția s-a uscat, a dispărut". La intersecția eticii "dreptului natural" cu poezia, apare elogiat "omul de omenie", care "trebuie să fie produsul unei educații în spiritul Ťcuviinței și omenieiť. Îndeosebi în comunitățile din Ardeal, el s-a bucurat de un mare respect. Chiar
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
aici e Dîmbovița? Ești curier? - Nu. - Ieși afară!" Maeștrii înșiși, rupți de lume, secați de viața ei: "acum cine știe ce legi merge să-nfrunte, să le accepte ori să le dărîme, ca un leu civilizat, tuns, paralitic - labele i s-au uscat de-atîta umblet în mașină." Încet, însă, succesul se ițește. De la Adevărul literar, de la România literară. Din Sărindar, din Brezoianu, din Pasajul Victoria. Bețiilor lui, simple fraternizări între săraci sau familiarități cu lumea "mare", ajunsă, li se opune, nelipsită, veșnica foame
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
la picioarele lui. Toți ai noștri căutară să acopere ochii copiilor, iar femeile își întoarseră capul sau și-l plecară. Era goală, acoperită cu o crustă de pământ și pulbere, amestecate cu sudoare, scuipături, sânge și spermă. Gura îmi era uscată și gâtul mă durea, dar continuam să traduc cu voce tare: - Romilde nu se poate plânge, chiar dacă a avut doar o sută de bărbați, deoarece acum o să-și aibă ultimul bărbat pe care-l merită o trădătoare a propriului popor
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
fapt, nu schimbă nimic, uciderea unor gânduri, speranțe și idealuri. Încet, încet, toate rămân în urmă, substanța dispare, existența se transformă pe zi ce trece într-o cochilie goală. Iubirile s-au pierdut în uitare, emoțiile și așteptările s-au uscat, companionii de drum dispar unii după alții. Nimic din ce a fost ieri nu mai poate fi reînviat, oamenii care populează amintirile poetului nu mai trăiesc decât în visele și reveriile sale. Berăria însăși este privită cu ochii goi ca
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
coborâți, atât de încărcați de cumuluși în formă de conopidă de plumb, încât niciodată, în toți acei ani de când lucra pe coastă, tata nu mai văzuse o asemenea desime de nori, o asemenea uscăciune de tunete confirmând refrenul: dacă tunet uscat în cer izbucnește, vreme violentă ne pândește. Joao de Castro era un receptacul de astfel de reguli rimate, de teorii proverbiale prin care explica ciudățeniile care prezidaseră memorabila zi: fulgere la nord și vânt din babord, dacă de la sud vine
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
mireasmă dulce, Mă învăluie oarecum neașteptat... Mă întreb: "când se va mai duce Această stare resimțită sublim...atât de minunat?" Zile mi-au lăcrimat în universul minuscul, Și toate mi-au fost împărțite în două. Văd că mi s-a uscat ușor în palmele-mi plânsul, Dar fața-mi încă-i udă pentru că afară plouă... Căldura iernii Mi-a căzut un fulg în palmă Și-l pun repede în suflet.. Această imaculată zăpadă Îmi alungă orice cuget... În jurul meu totul îngheață
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
rod, bunicul își găsește de lucru din primăvara asta până în cea viitoare. Încă din mustul zăpezii, trece de la copac la copac, cercetează crengile uscate, ciocănește în coaja copacilor bătrâni și vorbește cu ei: Ei, cireșule! Vezi că ți s au uscat câteva crengi. Cred că e timpul să ți le dau jos, nu? Ce zici? Bună dimineața, nucule! Furtuna de aseară ți-a rupt un braț. Hai să mai vedem ce mai putem face! Așa curăță, taie, adună, apoi când soarele
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
era așezat un cuib de pasăre. Era țesut cu grijă de jur împrejur, alcătuit ca un culcuș călduț. Înăuntru erau pene și puf moale. L-am văzut de mult timp. Urmăream pasărea care venea cu paie și firișoare de iarbă uscată în cioc, construind cu răbdare și dibăcie. Păsărica avea și pereche și se rânduiau la munca acestui cămin. Urmărind zborul lor zilnic, aproape am pierdut momentul când zarzărul și-a deschis florile, răspândind un parfum amărui în jur. Din acel
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
îngheț, fie pentru a-i asigura apa necesară atunci când zăpada se va topi. Când a ajuns la locul unde era șirul copăceilor tineri, Țup a încremenit de mirare: toate tulpinițele erau înfășurate fie în coceni de porumb, fie în tulpini uscate de floarea soarelui, legate apoi cu sfoară. Și-a dat seama că bunicul era foarte isteț, gândindu-se că un iepuraș ca dumnealui ar veni în vizită la puii lui. Acum bietul musafir s-a învârtit în jurul copăceilor, a mișcat
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
pare-mi-se, cazu-ți propriu, Ioana. Rilke al tău are ceva din abandonul unui înger ce surâde, rătăcit, printre mizeriile umane. Are, de-asemenea, o prospețime, o răcoare, o "reveneală" de afresco, atunci când "acuarela suferindă" nu se va fi uscat, pe zid, cu totul, - totul fiind în curs de săvârșire, ne-, încă, săvârșit, dar viu, ca, dacă te-ai fi strecurat, după o clipă, în penumbra umedei basilici din care Fra Angelico tocmai plecase. Am impresia că (în somn, în
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
a se actualiza): "Un iz e, totdeauna, de ceva... Un iz de izmă; sau de izbă, - de izbă cu pămînt pe jos. O izbă fără izbăvire, pradă vizibilei izbeliști. Un iz de izbă năpădită de buruienile grădinii,-n care se uscă pătlăgeaua, tomata, roșia, paradaisa. Un paradis de care-i sigur că se alege paradiciul. Pătlăgeaua e pătlagină, acum, paradaisa s-a părăginit" (Iz). De la registrul indigen se trece, reminiscență a compensatoarei reverii simboliste, la unul exotic: "- Dragul meu, privighetoarea asta
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
șoaptă, schimbând ambitusul, deschiderea, păstrând ori sacrificând delicatețea de lentilă a percepției până la strigăt. Drumul depistabil în poezia Magdei Cârneci ar fi chiar acesta: exteriorizarea unei simțiri introverte, deplasarea spre inteligibil și retoric a unei revelații tăcute, fără a se usca ori a-și pierde "nimbul mitologic" (Nicolae Manolescu). La cele două extreme s-ar putea situa, simbolic, două poeme (și nu neapărat doar acestea): Totuși iubită și Moloz. în cel dintâi, vizionarismul este frapant și totuși discret. Protagonistul poetic, pradă
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
milă enormă m-a cuprins de acele vechituri aruncate/ o milă cutremurătoare și vastă ca și cum/ eu aș fi fost acele lucruri uitate și brusc/ am fost toate acele deșeuri pietre și vechituri/ am fost una cu podul cu râul aproape uscat una cu/ cerul crepuscular (...) eram aceeași milă aceeași esență sau cum să numesc/ acel frison (...) cutia goală de tablă era aruncată în apă/ era aruncată în mine, mâhnirea era aruncată în mine/ și în amurg în râu și în pietre
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
halucinant, femei dubioase, fermecătoare, cu șoldurile evazate, cu sînii căzuți, moi, pînă la buric, făcîndu-mi semne magice de după perdele... Visam că le posed în biserici umile, umbrite de sfințenie, în fața altarului... despuiate, îngenuncheate... proferînd blasfemii suave și îngrozitoare... Mi se uscau buzele de căldură, mă tîram mereu, mereu, pe stradelele în pantă, bătute în cuburi monotone, lucii... Mă îndrăgostisem, la modul cel mai senzual cu putință, de case cu verande și scări, de răscruci de drumuri, de cîte o pompă cu
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
să apară în public la fel ca ceilalți, în plină lumină. Pe scurt, l-am ignorat. Pe vremea aceea, fusesem preveniți că răul va veni pe apă. Ne petreceam tot timpul astupând izvoarele cu pietre și cărămizi. Ne des-hi-dra-tam. Ne uscam pe picioare. Un oracol pe zi nu era totuși cam mult? Am avut unul și pentru foc. Trebuia să ne purificăm prin foc. Am ars ce mai rămăsese din oraș - în bună parte de-molat deja, cu pietrele și cărămizile
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
lumina. Un transport neobișnuit de ioni spre anumite celule, într-un curs lent. ca după un dezastru de gusturi. Ultima picătură rămâne pe masă. aș fi putut mușca din coaja rece. Și-apoi să las lămâia până dimineață să se usuce. po’ boy Toba din piept își ține respirația - po’ boy stă sub vie și fumează; vântul prinde câteva smocuri de frunze și le învârte de colo-colo. Agață fumul și-l zvârcolește, ca mai apoi să treacă din trunchi și iar
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
iar păsările vin și își fac cuib între noi. În schimbul găzduirii și căldurii noastre ne oferă cântecele lor minunate. Ce vesel și frumos era cu ele! Acum totul este trist și pustiu. Păsările au plecat, surorile mele, florile, s-au uscat, frunzele au căzut. Am mai rămas doar câteva. În curând vom dispărea și noi. A trecut vremea noastră. Unde vreți să plecați și voi ? Chiar aici, lângă tine, spuse frunza, căzând în palma băiatului. Băiatul luă frunza cu gând să
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
zile, locul care ne-a pregătit intrarea în viață. VARA Este vară. Dimineața razele soarelui mângâie pământul. Cerul este senin. O adiere de vânt mișcă frunzele copacilor, iar gureșele păsărele ciripesc voioase printre ramuri. La prânz soarele este fierbinte și usucă pământul. De multe ori este secetă, alteori sunt ploi torențiale cu trăsnete și potop de apă. Zilele sunt mai lungi, iar nopțile sunt luminate de milioane de stele. În grădini se coc cireșele, caisele și piersicile; în păduri apar fragii
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
mai bine pe jos. Și am așteptat concluzia discuției lor, pentru că de aceea se adunaseră acolo, în acea dimineață. Expediția va avea loc a doua zi după ce se oprește ploaia, ca să aibă timp pământul de pe cărările din păduri să se usuce, altfel nu veți avea cum să ajungeți la vreun rezultat și n-o să găsiți nimic. Trebuie să se oprească ploaia mai întâi. Aceasta a fost concluzia comunicată de adunarea generală. Am stabilit cu Hamsterii să deseneze ei o hartă, după
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
pe copilele astea cu noi? Pentru că ele știu drumul prin zona asta, le am răspuns eu. Și noi știm drumul. Foarte bine, atunci e sigur că vom găsi ce căutăm. Am ajuns la fântâna din mijlocul crângului. Cumpăna de lemn, uscată de vremuri și cu găleata ruginită, roasă pe la margini, se legăna ușor, de parcă tocmai ar fi fost cineva peacolo. Ne-am oprit să răsuflăm, și am privit gânditori spre fântâna care părea să ne fi așteptat cumva, de parcă ar fi
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
de la rădăcină. Ar trebui să iau și eu să-mi pun acasă unul... Hai să încercăm să luăm... Am vrut să scot un pui din rădăcinile tari, însă nu era ușor... Într-un târziu, am scos din pământul tare și uscat un puișor, cu frunze minuscule, prins de o bucată de rădăcină. O să-l pun mai întâi în apă, să dea mustăți, a surâs Iasomia învelind copăcelul într-un șervețel. Pe mine nu mă mai mira nimic la ea, acum. Mi
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
mai departe, în sus pe deal. Am urcat până în vârf. De-acolo, se întindeau câmpuri, lanuri de grâu și porumb, în nesfârșita căldură a soarelui. Se înseninase de tot, ne era din ce în ce mai sete și apa se terminase. Am urmat cărarea uscată de căldură, pământul se stârnea în nori de praf sub tălpile noastre, ridicându-se peste lanurile de grâu. Am trecut pe lângă un cal care păștea liniștit la marginea drumului. Dacă e un cal aici, înseamnă că trebuie să fie și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
medie de lapte obținută într-o perioadă a lactației de 225 zile este de 180 l la multipare și 170 l la primipare ÎRadu R.ă. Din producția totală realizată peste 45% este reprezentată de cantitatea de lapte marfă. Substanța uscată din lapte este 18%, din care procentul de grăsime și proteină deține 5,8 % și respectiv 6,56 %. Indicii de reproducție. Fecunditatea specifică este de 90 %, iar prolificitatea și natalitatea au valori de 127 % și respectiv 94 %. Perspective de creștere
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]