463 matches
-
amenință Andrei cu motorul, dar de fiecare dată se găsește altceva mai important de făcut, iar pe de altă parte moșu’ fierbe așteptându-l pe fiu-su cu motorul nou și cu celelalte piese pentru care a plătit de-l ustură la inimă. — Îl dă afară, să-i plouă-n găoace, rânjește părințelul. Ce-a mai rămas din mașina asta, o să faci o troacă să se scalde rațele-n ea... Încruntarea de pe fața bătrânului Îl face să-și ia seama: ba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din mare că iarăși fugisem și eram tot un creier În flăcări scriind pe nisip o istorie infinită deșirându-se Într-un inel de foc palpitând În jurul lumii. Eram tot scăldat În sudori când m-am trezit din nou. Mă ustura pielea. Plaja se umpluse de femei și bărbați goi. Dinspre sud veneau figuri pe care abia de le mai recunoșteam. Ei duceau pe umeri și pe capete cutii de carton cu banane și portocale, cu biscuiți și pungi cu alue
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
am hotărât să mergem să testăm valurile oceanului, și eventual puțină plajă. Îmi Înșir prosopul direct pe nisipul supraîncălzit și contrar așteptărilor stau minute În șir neclintită. Când procesul de coacere s-a accentuat și pielea Înroșită Începu să mă usture, am alegat buimacă spre apă, fără să mai țin cont de neștiința mea În arta Înotului. Dar ce mai conta În acel moment! Doream să-mi răcoresc trupul cât mai rapid, mai ales că pulsul agitat Îmi semnala cardiopatia ischemică
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Încă o dată Karma mi-a surâs!!! Mă scutur cu putere pentru a mă Încălzi. Simt cum frigul Îmi pătrunde În oase, pe sub echipamentul neadecvat, picioarele par să Înghețe, obrajii și mâinile s-au Învinețit, respir cu greutate și ochii mă ustură. A mai rămâne acolo, nu are sens! Bravura necontrolată poate avea deznodământ, de cele mai multe ori, tragic! Oricum pusesem piciorul pe Mount Cook! Mândria părea satisfăcută, ca și În scurta ascensiune de la bazele Himalayei. Pentru o Începătoare era de-ajuns! Îmi
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la pacienții cu infecții urinare În antecedente este absolut necesară. Infecția și litiaza se intercondiționează reciproc și acest fapt trebuie repetat cu orice prilej. Bacteriuria asimptomatică este un fapt real și periculos deoarece În general se gândește: "dacă nu mă ustură și n-am febră nu am infecție urinară". Dacă pacientul la care s-a practicat litotriție a avut o infecție urinară și a primit tratament la externare pentru 10-14 zile, conform antibiogramei, medicul de familie trebuie să știe că la
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
de unde și ideea că sinapsa universală de la capătul degetului zămislit de Michelangelo în intuiția lui Nichita Stănescu capătă o nouă interpretare. Interceptarea mesajului și transformarea senzațiilor simple în limbaj poetic devine un cântec "Ai văzut vreodată vreo pasăre/ s-o usture aerul pe care-l zboară?/ Crezi tu, iubito, că peștele/ se zgârie de apa lui sărată?// Putem noi doi să credem oare/ mirosului să nu se simtă bine în nări?/ Poți tu, obositor să crezi că fără mine/ ai naște
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și ideea că sinapsa universală de la capătul degetului zămislit de Michelangelo în intuiția lui Nichita Stănescu 729 capătă o nouă interpretare. Interceptarea mesajului și transformarea senzațiilor simple în limbaj poetic devine un cântec Ai văzut vreodată vreo pasăre/ s-o usture aerul pe care-l zboară?/ Crezi tu, iubito, că peștele/ se zgârie de apa lui sărată?// Putem noi doi să credem oare/ mirosului să nu se simtă bine în nări?/ Poți tu, obositor să crezi că fără mine/ ai naște
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
loc, când vezi că te ia peste gambă Putin cu gazul. Se pare că cel mai rus dintre ruși n-a uitat (prevăzusem asta) afrontul făcut de domnul Băsescu Rusiei și își plătește polițele întrun fel în care să te usture la lingurică. Că s-au dat telefoane directe, că te-ai zbenguit pe la U.E., că vrei independență energetică (cum, cu ce?) n-are nici o importanță; robinetul e în altă parte. Bănuiesc că opoziția Ucrainei, la transportul gazului spre Europa, este
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
spuse pe un ton, de credeai că președintele nu-i din țara asta, nu are niciun amestec cu ce se petrece sub mandatele sale. Dar pentru că presa trebuia pusă cu botul pe labe, i-a zis ceva care s-o usture și nouă, prăpădiții, să ne pună pe gânduri în nopțile lungi de până la solstițiu: „Voi ziceți că scad în sondaje, dar câștig alegerile.” Care alegeri domn' președinte? Cele din 2009 le știm, iar cele din 2014... te pomenești că se
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Școala Normală din Ploiești: 1934-1938 Depunerea „Legământului de Frate de Cruce” „De la icoană am pornit...” (Ion I. Moța) Duminică, 12 decembrie 1937, în Calendarul creștin ortodox: Sfântul Spiridon al Trimitundei, mare făcător de minuni. Ger uscat! Nările se lipeau și usturau, ochii lăcrimau. Dumitru Lungu, șeful nostru, și ajutorul lui, Vasile Bourceanu, ne sculară pe toti cei treisprezece cu aproape o oră mai înainte de deșteptarea pentru tot internatul. În liniște, ne-am făcut toaleta și am plecat la Biserica Sfântul Gheorghe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în plus. Pe urmă am început să-mi pun întrebări în legătură cu vărul James și cu motivul pentru care fusese scos din armată. Homosexualitate? Sau armata considerase cumva că nu poate avea încredere într-un țicnit de budist? Începea să mă usture pielea gâtului, acolo unde Rosina își înfipsese unghiile roșii. Aș fi vrut să-mi iau temperatura, dar nu reușeam să găsesc termometrul. Ceața se risipise. Amurgul tocmai se topise în întuneric, și o lună mică, țanțoșă și luminoasă își răspândea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mult timp în capul meu, iar mâinile și picioarele-mi tremurau de parcă cineva le-ar fi zgâlțâit pe la spate. Păreau că vor să-și ia zborul, dar până la urmă nu, au rămas totuși, membrele mele. În fumul ce ne-a usturat ochii încă multă vreme, mirosul înțepător de praf de pușcă și de pucioasă stărui peste noi ca pentru a omorî ploșnițele și puricii de pe întregul pământ 109. La Céline, alternanța între perfectul simplu și perfectul compus nu este aleatorie, însă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fiu ca ceilalți, și nu am reușit. Mă uitam la ea cu scârbă. Zicea: „ Draga mamii, puiul mamii, ai să vezi tu când n-am să mai fiu. Ai să vezi tu ce-ai să mă prețuiești atunci. Ce mă ustură vorbele tale, mamă! Sufletul meu e rană vie, și zi și noapte. Inima mea stă pe un jar ce arde într-una. De mică mi-au plăcut cărțile, evident nu de orice fel, și am visat că, într-o zi
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
Pe la unghere dacă nu le-observi. Șunci lâncede, brânzeturi violente, Miresme ce de impudoare le incrimini, Oh, un bufet întreg de sentimente S-a împuțit neconsumat de nimeni. Seara mânia-mi intră pân’la stea. Și-n timp ce spirturi ustură s-o spele, Ce chelfăneli grozave de motani Se-ncing pe-acoperișurile mele!!! VERBA WOLANd Arta buchinismului și moartea unei librării Ruxandra CESEREANU Îmi închipui, uneori, buchiniști glumeți, bătrâiori și pitorești pe malul Someșului: și îmi închipui nu cum ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
s-a păstrat în memorie ca un traumatism de neșters? Simplificând enorm, desigur, răspunsul se află în această atitudine a basarabenilor din Chișinău, atunci când îi abordezi pe stradă, sau în piață, sau în restaurant, sau la cafenea: "palma jandarmului român" ustură mult mai tare și mai durabil în memorie decât cizma kagebistului sovietic, dintr-un motiv pe cât de simplu pe atât de firesc: fiindcă ea vine de la "frate". Fratele nostru de peste Prut, deci. Acela care și către care, s-au clădit
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
secundă. Theo Van Gogh, cineastul olandez care a fost primul autor al Interviului, cred că se bucură din ceruri. Remake-ul dorit de el e foarte reușit. Dialogurile plesnesc uneori ca niște bice, dar partenerii acestui duel nu arată că-i ustură. Centrul de putere se deplasează permanent ca o bilă pe un elastic. Nici la sfârșit nu știi unde se oprește. Steve Buscemi (care, bravo lui, e și regizor) și Sienna Miller par să aibă resurse inepuizabile de trucuri și zeci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
dreapta. Acum nu mă mai bagă nimeni în seamă, iar idiotul ăsta mi-a omorât florile. Cu zâmbetul pe buze. Într-o lume normală, aș avea tot dreptul să-l dau în judecată. I-aș cere despăgubiri astronomice, ca să-l usture și să simtă și el cum e să te doară. Păi asta nu-i dreptate. Adică eu nu mai știu cum să-mi drămuiesc pensia, iar mitocanul ăsta se droghează în fața mea și merge pe motocicleta aia pe care cine
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
niște spectacole la Met. Am văzut un doctor la New York care mi-a spus să îmi pun ulei de măsline în nas. Cred că, dacă ar fi fost cineva cu mine, l-aș fi strâns de gât! Așa de tare ustură! Zici că uleiul de măsline e ca un balsam... Da’ de unde! Am urlat, am plâns, m-am dat cu capul de pereți, dar a meritat chinul! — și totuși, Wagner a fost total accidental în cariera Dvs. — Voiam să îmi păstrez
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
să te fac să înțelegi, acea femeie privește de fapt înăuntrul ei. Nu o interesează nimic din afară (probabil și-a captat fiii cu privirea, cum am făcut eu la plecare, și acum îi admiră). Corpul ei e aici, o ustură palmele de muncă, dar gândul e liber. Apropo de stat alături în locuri publice. Într-o zi foarte ploioasă am întâlnit o româncă de vreo 30 de ani; în urma unor ghinioane era pe drumuri și voia să meargă să doarmă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ocup mintea cu altceva și nu dau gândurilor rele timp să apară, victoria e a mea. Astfel m-am apucat de scris, de citit, de cusut... nici cinci minute nu-mi permit să stau fără să nu fac ceva. Mă ustură palmele câteodată de efort, dar nu contează! Nu mai vreau gunoaie în inima mea! Vreau să ajung să văd știrile în limba română, să citesc cărți românești (mi-e dor de Moromeții) și să mă rog într-o biserică românească
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Mi-aduc aminte ce șoc am avut eu, ce șoc va avea și ea, săraca! Vorbim, ne amintim... Primul loc de muncă al prietenei mele a fost la o familie cu șase persoane, grădină, găini, câini mari... Plângea c-o usturau tălpile, primea mâncare cu porția, iar duminică soseau întotdeauna 20 de invitați, practic se aduna toată familia. Logic, stăpânei casei îi convenea din moment ce avea o proastă care să spele 60 de farfurii și să curețe tot! Am stabilit ca această
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de șase ani. Abia ajuns, a început să meargă pe jos în afara orașului, bătând la toate porțile. Știa doar vreo 15 cuvinte, gen „Caut de muncă” și „Sunt român”. Dormea într-o pădurice din zonă. După vreo două săptămâni (îl usturau tălpile deja) a găsit o cantina, adică un fel de MAT, un loc unde se prepară și se depozitează vinul. Patronii aveau și via lor, dar cumpărau și struguri. Au spus că au nevoie de el vreo lună. Și acum
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
fost zgâlțâit de impulsuri electrice. Îmi era rău, aveam frisoane. Tranșeea se umpluse aproape un metru de pământ. Praf și țărână aveam peste tot corpul. Cu un efort disperat am reușit să ieșim din pământul prăvălit peste noi. Ochii mă usturau cumplit, gura îmi era arsă de sete. Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu." (Camil Petrescu) Stând cu spatele lipit de peretele rece și umed al tranșeei, eu având o constituție mai puțin robustă și o vârstă crudă, am contractat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o căldare de 10 litri pe o distanță de 100 de metri. Era epuizant. Brațele noastre erau prea slabe pentru asemenea muncă. Schimbam căldarea dintr-o mână în cealaltă, ne dureau umerii și aveam bătături dureroase în palmele care ne usturau și ne făceau să suferim îngrozitor. Atunci lăsam căldările jos și ridicam brațele sus, spre cer, cu degetele palmelor desfăcute, pentru a se zvânta la soare. Ajunși pe "șantier", aruncam apa peste săpătura fărâmițată pe care Mircea și Lică o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o căldare de 10 litri pe o distanță de 100 de metri. Era epuizant. Brațele noastre erau prea slabe pentru asemenea muncă. Schimbam căldarea dintr-o mână în cealaltă, ne dureau umerii și aveam bătături dureroase în palmele care ne usturau și ne făceau să suferim îngrozitor. Atunci lăsam căldările jos și ridicam brațele sus, spre cer, cu degetele palmelor desfăcute, pentru a se zvânta la soare. (...) Desculți, cu folmoștoacele de paie în mână, asemenea unor saltimbanci în fața totemurilor noi, cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]