477 matches
-
nori nu fulgeră niciodată. Pajiștile mereu verzi și cărările presărate cu nisip de aur n-au hopuri sau mușuroaie de care să te împiedici la umblat, nici gropi neastupate în care să dai. Aici șarpele nu are venin, ardeiul nu ustură și ghimpii trandafirilor sunt rotunzi ca mazărea. Tot ce se află aici e dulce la gust și neted la pipăit. SISOE: Lăudat fie numele Celui Preaînalt! MAVRICHIE: Amin! (oftează amândoi din rărunchi) SISOE: Și ce se spune în cartea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mie cel mai mult, de parlament mi se rupe, poa` să stea numa-ntr-o debara, ce, unidebaral nu merge??? 14.07.2011 Of, ce dor, ce chin, ce jale... Iar a venit fondu`, Sandule! O să plătim de-o să ne usture, luăm bani de la ăștia ca și cum nu ar trebui să-i mai dăm Înapoi, ne-am tâmpit de tot. Gore, dragă, mie Îmi place de tine, dar până la un punct. În loc să-ți vezi de berea din halbă - ia uite ce guler
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de obicei în situații de-astea eu, atehnică notorie, strig după Adi sau Andrei, iar acum strig la lună. Mă urnesc greu cu lucrul pe seara de azi după ce am tras un pic mâța de coadă, dar și fiindcă mă ustură foarte rău ochii din cauza ecranului și a luminii chioare din cameră. Iar în biblioteci nu am răbdare să stau și nici nu au prize de laptop. Împrumut cărți și plec. Oricum însă, nu l-aș fi cărat atâta drum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fără să știu încotro. Nu cunosc zona și nu trebuie să ajung nicăieri; așa că pur și simplu merg, hipnotizată de sunetul propriilor pași, gândindu‑mă că trebuie până la urmă să dau de o stație de metrou. Ochii încep să mă usture și îmi spun că e de la aerul rece. De la vânt. Îmi vâr mâinile în buzunare și îmi încleștez maxilarele, accelerând pasul și încercând să nu mă gândesc la nimic. Dar în suflet mi se cuibărește o spaimă fără nume; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
arunci cuvinte aduse doar dintr-un gând... De-ar fi vorbe sincere cele pe care le rostești Nu aș mai cădea mințit cu chipul în palme Dar este mult mai ușor să amăgești Fără ați mai păsa că minciuna-ți ustură și moare! Reamintire Nopțile ce-mi frământă sufletul, Mă readuc ușor în sufocanta zi Și demult îmi este uitat vuietul Ce se evaporă-n disperarea de a fi. Imagini din gându-mi ce sunt trecute, Aievea, îmi neliniștesc pașii... Unele
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
erau banii prăpăditei ăleia, înțelegi?, banii ăia pe care-i luase îi mâncau fața, așa cred eu, Frumoasă Neli). Ridica o sută de euro, o banchetă murdară și lipicioasă, mirosind a pișat, se ștergea peste bube cu ea și-l ustura teribil, îl mânca pielea, nu mai țin minte tot ce povestea, un coșmar întreg, greu ca un armăsar care i-o trăgea cu forța, mă primești așa?, femeia din vizuină i-a făcut semn că da, îl primește, el i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și ieri, simt oboseala în fiecare fibră și după un duș rapid, mă contopesc cu patul, dorindu-mi un somn adânc și reconfortant în care să mă eliberez de toată oboseala zilei. Ceea ce este curios e faptul că nu mă ustură tălpile și nici nu am febră musculară, nici vreo beșică la degete, și totuși am mers atâția km. Mulțumesc Celui de Sus pentru toate și-L rog să-mi călăuzească pașii pe căile Lui. Intind harta pe pat, privesc totul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
gândurile mele. Oare cerea „Dumnezeul lor” o asemenea „Îngenunchere”? Este problema lor. Eu aveam destule neliniști și tristeți privind viața mea trăită pe un câmp de luptă. La un moment dat, a Început să mă doară coloana și să mă usture tălpile. Degeaba mă mutam de pe un picior pe altul, durerea devenea tot mai acută. „Acum plec!” și când să fac pasul spre ușă, a Început să plouă abundent, astfel că, și alte persoane aflate prin apropiere s-au adăpostit În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Îndreptat și eu gândurile către cei dragi mie, transmițându-le prin eter să aibă parte numai de bucurii, sănătate și zile mai luminoase. Îndată ce s-a mai oprit ploaia, am lăsat eșarfa și am venit În cameră. Tare mă mai usturau tălpile! Dușul cald m-a relaxat. După o perioadă sufocantă, simțită acut În oraș, era prima seară răcoroasă. M-am acoperit cu pledul peste care am pus și pătura groasă. Luasem cu mine câteva cărți. Am lecturat cât am lecturat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ca arși la auzul unei asemenea propuneri, motivând că, pentru fraierii care plătesc impozitele și taxele la zi, întreținerea unui asemenea sistem birocratic, ar costa enorm pe fiecare plătitor cinstit, când numai recuperarea de către stat a acestei datorii ne va ustura mai ceva, decât am fi luat, cu toții, vreo boală rușinoasă de la „domnișoara” cu pricina, sau colegele ei de breaslă. Că doar banii ăia, cu care ar fi plătiți cei de mai sus, (ca și parlamentarii și toți gulerații statului, de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
clipi din ochi era înconjurat de o pâclă densă. Era în continuare extrem de cald și foarte umed. Respira greu, aproape gâfâind în timp ce în nări îi pătrundea un miros înțepător de pucioasă, care deja începea să-i ardă plămânii. Ochii îl usturau și făcu eforturi să nu fie cuprins de un acces violent de tuse. Dintr-un imbold instinctiv, o luă la fugă. Nici el nu știa încotro, oriunde, numai să poată trage în piept o gură de aer curat. După primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să nu creadă lumea că vrei să ne iei pe toți la măciuci! Am râs cu toții de inepția pe care tocmai o debitasem, mă simțeam altfel decât de obicei, eram mai relaxat și mai bine dispus chiar dacă rana încă mă ustura și înțelegeam în acele momente că viața poate fi trăită și altfel și că se merita să încerc să mă schimb. Afară nori gri prevesteau venirea ploii. Tot gri și mohorât era căminul în care am ajuns să mă cazez
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fost mai bun, acum lasă-l în pace, îi spunea Marius ca să-l potolească. Atunci am aflat că se pot câștiga lupte și altfel, că pot fi premiat și culcat la podea, chiar dacă premiul îmi intra drept în ochi și ustura ca o palmă. Atunci am simțit că nu pot renunța încă la ea, că o iubeam, dar că nu știam cum să-i spun. Mă hotărâsem să mai aștept. Și dacă avea dreptate? Dacă eram omul cel mai potrivit pentru
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lega de o zonă mai mult sau mai puțin morală. Ginecologul ăsta era un bărbat chel și uzat. A venit până lângă geam și-a vorbit continuu: — Ea e fata? Ce-are? Ai zis că are cistită? Ei, dacă-o ustură, e cistită. Și pe urmă spre mine: — Să nu te mai speli cu apă rece și să stai la căldură. Stați aici, că vine asistenta cu rețeta. Și-a strecurat pachetul de Kent în buzunar și-a șters-o. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
s-a supărat și l-a lăsat pe Scoruș fără nici o mustață, după aceea l-a aruncat într-o tufă mare de barba ursului, și a plecat vorbind de unul singur, supărat că rana de pe față, făcută de Scoruș îl ustura groaznic. Răutatea lui Ducu nu-i dădea voie să vadă că a nenorocit un biet suflet, chiar și pisic fiind, se gândea doar la zgârietura de pe mâini și față, făcută de un animăluț neajutorat, care nu dorea altceva decât să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
speculând cu iscusință micile lui patimi și slăbiciuni, fără de care bărbatul n-ar mai fi nicidecum bărbat. Dar omul poate vedea limpede lucrurile din jurul său doar abia după ce fumul care-l înconjoară se împrăștie și ochii încetează să-l mai usture. Așa stând lucrurile, pe atunci nu puteam să-mi dau seama defel că toate sunt numai prefăcătorii feminine, căci femeia, prin natura făpturii ei, este plină de prefăcătorie și, fiind pe cât de vicleană, pe atât de firească în prefăcătoria ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
era strident, abia am înțeles ce zice, și brusc a dat un șut mingii, drept spre obrazul meu, iar eu am sărit în picioare, am întins mâinile și am prins-o, mingea mi s-a izbit de palme, pielea mă ustura, iar când am plonjat, am strâns instinctiv mingea la piept, așa cum mă învățase nea Gică, ca să nu las nici o șansă atacanților, și l-am văzut pe Janika cum zace pe jos, lângă banca din vestiar, și am mai văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a spus cu voce hârâită să alerg cât mă țin plămânii, fiindcă acum e vai de viața mea, că m-ar ajunge din urmă și dac-aș avea un avans de două sute de metri, și atunci am simțit că mă ustură mâna și uitându-mă, am văzut că-mi curge sânge din micile răni pe care mi le făcuse la degete, de-aia îmi alunecase mâna de pe scară, pentru că aveam palma lunecoasă de sânge, și am vrut s-o las naibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nimic pentru el. Singurul lucru care l-ar fi remontat ar fi fost propria mea distrugere. N-am mai spus nimic. Îmi doream să-mi telefoneze când voi fi amețit ca lumea: atunci i-aș spune vreo două să-l usture. Uneori era formidabil, alteori nu făcea nici doi bani. Dar de cele mai multe ori era ca vai de mama lui. Dacă am ajunge să ne întâlnim - cine știe? Cu câteva pahare la bord, l-aș putea pune la punct cu repertoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în exil. Lași și lipsiți de milă, aleseră însă o insulă îndepărtată, stâncoasă, stearpă și cu foarte puțină apă din Aegeus, în arhipelagul insulelor Cyclades: Gyaros. — Nu-l vom mai vedea, spuse Agrippina. Închise ochii, își strânse pleoapele care o usturau, înroșite; acesta era acum felul ei de a plânge. Adăugă: — Nimeni nu s-a întors viu din insula aceea. Drusus scrise: „Te obișnuiești cu delictele, nu te mai indignezi, devii prevăzător. Fiecare se teme să nu i se întâmple ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și rămas, pe masă și casă pentru mulți ani. Le-a spus-o Băsescu, scurt și clar, „nu acceptăm să fim discriminați, nici de către Franța și nici de către Germania”. Bravo, bă marinare, strașnic le-ai mai zis-o! Să-i usture asta al dracului, taman acum, în prag de Crăciun. O să auzim pe toate drumurile, numai nemți și francezi urlând ce tare-i doare-n cot sau în fund, de problemele românilor, care vor să călătorească nestingheriți prin spațiul Shenghen. Mai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să-i otrăvească și ultima fărâmă de rațiune. Nu, nu era posibil așa ceva! Tot ce a fost, tot ce au trăit împreună, toate momentele de vis pe care le-au împărțit, toate clipele de fericire! Ochii au început să o usture, obrajii să o înțepe în timp ce lacrimi dureroase îi zdruncinau tot sufletul. De ce asta, de ce acum? Oare nu auzise bine? Nu putea să glumească cu așa ceva, pentru ce ar face-o, cu ce l ar satisface dezorientarea i umbra chinuitoare de pe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
apreciat asta. Spre deosebire de aproape toți ceilalți oameni pe care îi cunosc, eu niciodată n-am fost nevoită să mă chinuiesc ca să-mi aleg calea. Îmi cobor din nou privire asupra anunțului din Times. Dintr-o dată, ochii au început să mă usture din cauza lacrimilor. — Ești bine? Bea își pune mâna pe umărul meu. Apoi îmi prinde mâna, care continuă să tremure. — Țigară, îi șoptesc disperată. Ea clatină din cap, ca un soldat ascultător. Slavă Domnului c-o am pe Bea. * * * Zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
natura. Ține-o tot așa și ascultă-mă cu atenție, Bulevardul Dr. Petru Groza, Bulevardul 6 Martie, Bulevardul Republicii, de la un capăt la altul. După aceea poți s-o iei la stînga pe Calea Moșilor dacă-ți place. O să vă usture la buzunar, îi aduce aminte taximetristul, nu contează, i-o întoarce Roja cu seninătate, fac orice pentru propria plăcere, războiul ăsta nu este numai al meu sau numai al României, afacerea e mult mai încîlcită, lumea ar trebui să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pășească cu băgare de seamă, de parcă s-ar fi aflat pe un teritoriu străin și necunoscut. Era prima dată cînd venea să-l viziteze pe Timișoara și găsea localul mirosind a proaspăt, fără fumul de țigară care făcea să-l usture ochii și să lăcrimeze, bine luminat, și liniștit. Muzica, care de obicei era dată atît de tare, încît difuzoarele începeau să bîrîie, mergea acum în surdină, iar sonorul televizorului alb-negru care era așezat pe un colț al tejghelei de la bar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]