424 matches
-
înșine. Este, de asemenea, implicit în maximă lui Bentham: „Fiecare s] se socoteasc] unul, și nimeni mai mult de unul” (citat în Mill, 1861, capitolul 5). Metodă kantian] pe care o contur]m este în concordant] cu o form] de utilitarism (deși, trebuie s] ad]ug]m, nu exact în formă lui Bantham, deoarece aceea este în termeni de pl]cere, pe când teoria lui Kant este în termeni de voinț]). Este greșit s] crezi, așa cum fac mulți, c] utilitarismul și kantianismul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
form] de utilitarism (deși, trebuie s] ad]ug]m, nu exact în formă lui Bantham, deoarece aceea este în termeni de pl]cere, pe când teoria lui Kant este în termeni de voinț]). Este greșit s] crezi, așa cum fac mulți, c] utilitarismul și kantianismul trebuie s] fie în dezacord. S] tratezi o persoan] „nu doar ca un simplu mijloc, ci întotdeauna și ca pe o finalitate” necesit], așa cum afirm] însuși Kant pe urm]toarea pagin], ca „finalit]țile unui subiect, care este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asupra mea” (1785, BA 69 = 430 notă de susbol). O finalitate este ceea ce se dorește în sine; deci, dup] Kant, trebuie s] respect]m în mod egal dorințele de finalitate ale tuturor, inclusiv pe ale noastre; și este ceea ce și utilitarismul ne oblig] s] facem. Această implic], la modul inofensiv, s] trat]m finalit]țile mai multor persoane ca si cum ar fi finalit]țile unei persoane (eu insumi). Dar aceasta nu înseamn] eșecul de „a lua în serios deosebirea dintre persoane” (Rawls
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lua în serios deosebirea dintre persoane” (Rawls, 1971, pp. 27, 187) - deosebire de care și Kant și utilitariștii sunt conștienți. Kant, deși poate nu și-a dat seama, se lovește aici de aceeasi dificultate care a fost adesea afirmat] împotriva utilitarismului, c] ne conduce la concluzii morale care par contraintuitive (de exemplu c] pedepsirea nevinovaților ar fi corect], prezumții care în practic] ar fi rareori satisf]cute). Pentru c] această, în așa rare ocazii, ar putea fi ceea ce ar face cineva
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s Critique of Practical Reason and Other Works on the Theory of Ethics, trad. T.K. Abbott, a 6-a ed. (London: Longmans, 1927), pag.361. MacIntyre, A.: „Relativism, power and philosophy”, Proceedings of American Philosophical Association 59 (1985). Mill, J.S.: Utilitarism (1863); ed. H.B. Acton (London: Dent, 1972). -: A System of Logic (1843); a 5-a ed. (London: Parker, 1862), ultimul capitol al ultimului volum. Plato: Meno Rawls, J.: A Theory of Justice (Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1971). Sartre, J.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Examinarea teoriei lui Kohlberg Foarte mulți susțin c] teoria moral] utilitarist] este necorespunz]toare. Indiferent dac] aceste critici sunt fondate sau nu, ceea ce pare evident fals de la prima vedere este afirmația lui Kohlberg potrivit c]reia raționamentul moral care accept] utilitarismul este, exclusiv din aceast] cauz], mai putin sofisticat cognitiv decât raționamentul moral care accept] o teorie moral] deontologic], precum cea a lui Kant. Aceast] idee pare ridicol] atunci când se ia în considerare lungul șir de gânditori distinși care adopt] o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceast] cauz], mai putin sofisticat cognitiv decât raționamentul moral care accept] o teorie moral] deontologic], precum cea a lui Kant. Aceast] idee pare ridicol] atunci când se ia în considerare lungul șir de gânditori distinși care adopt] o anumit] form] de utilitarism: Jeremy Bentham, John Stuart Mill și Henry Sidgwick. Nu este deloc evident de ce Kohlberg crede c] a construit o pledoarie pentru opinia potrivit c]reia raționamentul moral deontologic este cognitiv mai sofisticat decât raționamentul moral utilitarist. S] ne amintim c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un conținut moral substanțial - c] are un anume set de lentile morale, că s] spunem așa. Astfel, el susține c] toate persoanele din Etapă 6 „v]d” clar c] viață este întotdeauna mai valoroas] decât proprietatea - o judecat] pe care utilitarismul, dup] cum se pretinde, nu reușește s] o argumenteze. Aceast] supoziție în numele abilit]ților cognitive cu privire la Etapele 5 și 6 se afl] chiar la baza teoriei lui Kohlberg. Dar Kohlberg pare s] nu spun] nimic în ap]rărea ei. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
interzis, bine, r]u, cel mai bine, cel mai r]u, superfluu și obligatoriu. Rezultatele sunt ordonate conform caracterului bun sau r]u, acțiunile conform caracterului drept și agenții conform virtuții lor. Teorii diferite consider] esențiale categorii diferite. De exemplu, utilitarismul consider] caracterul efectelor ca fiind esențial, si de aici deriv] relat]ri ale corectitudinii acțiunilor și virtuții agenților. Deontologia, pe de alt] parte, consider] esențial] corectitudinea acțiunilor și, fie deriv] din această relat]ri ale altor categorii pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și deliber]rile unei teorii morale. Corpul credințelor noastre poate fi privilegiat, dar din această nu rezult] c] fiecare credinț] este privilegiat] sau c] acele credințe care sunt privilegiate sunt privilegiate în mod egal. Astfel nu rezult] (de exemplu) c] utilitarismul ar trebui respins sau revizuit pentru c] are cerințe pe care mulți le consider] excesive. Opiniile conservatoare în epistemologia moral] sunt consistente cu presupunerea c] (unele dintre) credințele noastre morale zilnice ar trebui revizuite sau respinse. Din aceeași perspectiv], nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și c]tre urm]rirea interesului personal. Conceptul de „piaț]” exclude comportamentul altruist sau ideea potrivit c]reia bun]starea altuia este ținta activit]ții personale. Morală care ar putea p]rea cea mai potrivit] pentru piaț] este aceea a utilitarismului, care, în formele sale clasice, a propus o concepție a fericirii ca fiind distinct] fâț] de diferitele activit]ți care duceau la această, dintr-o rațiune instrumental] și dintr-o individualitate abstract], ca în „felicific calculus” a lui Bentham, de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ca în „felicific calculus” a lui Bentham, de exemplu, unde toți subiecții durerii sau ai fericirii erau considerați egali și tratați impersonal. Dar, dup] cum a susținut și Ross Pole în Morality, Masculinity and Market [Moral], masculinitate și piaț]] (1985), utilitarismul nu a putut oferi o moral] adecvat], în principal, deoarece nu a putut niciodat] s] ofere motive conving]toare care s] explice de ce oamenii trebuie s] se supun] unei datorii sau obligații care nu era în interesul lor. Kantianismul, sugereaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu care numeroși determiniști radicali ar fi întru totul de acord (cf. Skinner, 1971), dar exist] și alții care s-ar opune pasului 5, adic] pretenției c] nihilismul rezult] din adev]rul determinismului. Aceștia din urm] adopt] o form] a utilitarismului de un instrumentalism brut, astfel încât atunci când comportamentul este influențabil prin recompens] sau pedeaps], ajutor pozitiv sau negativ și așa mai departe (cf. Edwards, 1961) îl putem considera bun din punct de vedere moral, dar numai în aceeași manier] în care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viziune atât de puternică. Dacă John Winthrop a reprezentat partea spirituală a visului american, Benjamin Franklin a fost cel care a furnizat ghidul practic. Viziunea lui Franklin despre America a fost inspirată de Iluminismul european, care punea accent pe materialism, utilitarism și interes personal În economia de piață. Franklin a privit peste virginul teritoriu american și a văzut vaste resurse nefolosite, care puteau fi utilizate și făcute productive. El a privit America drept un mare laborator pentru investigații științifice și tehnice
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
oricare alta cunoscută În istoria de până atunci. În timp ce o parte a visului american era concentrată asupra Paradisului și mântuirii eterne, cealaltă parte a sa se concentra asupra forțelor naturii și atracției pieței. Această contopire unică a pasiunii religioase și utilitarismului s-a dovedit a fi o forță puternică pe frontiera americană și, mai târziu, În procesul de construcție a unei societăți puternic industrializate, urbane și suburbane. Motivul pentru care visul american este durabil Într-o atât de mare măsură, este
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
poți face astăzi”, „Cine nu cârpește spărtura mică, are necaz să repare gaura mare”. Visul american se bazează pe ideea că succesul este rezultatul strădaniei, iscusinței și autosuficienței. Proverbele lui Franklin erau ultimele fire subțiri ale unei țesături care unise utilitarismul secular al Iluminismului cu vechea tradiție religioasă calvină, ceea ce Max Weber a numit mai târziu „etica protestantă a muncii”. Vom discuta mai pe larg despre teologia Reformației În capitolele 4 și 5.) Astăzi un număr crescând de tineri americani s-
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mult peste posibilitățile lor și se Îneacă În datorii - ceea ce perpetuează comportamentul narcisist despre care Lasch și Postman au observat că se generalizează În societatea americană. A coborât oare visul american de pe piscul odată Înalt, unde combina escatologia creștină cu utilitarismul iluminist și comportamentul rațional și a devenit un vis de a avea noroc? Din câte se pare, pentru un număr crescând de americani, răspunsul este da. Răsplata fără muncă Americanii și-au asumat Întotdeauna riscuri. Aceasta este o parte integrantă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
facă față realității sobre a unui continent sălbatic, nedomesticit, unde supraviețuirea fizică era cel puțin la fel de importantă ca și mântuirea eternă. Combinând doctrina lui Calvin a productivității neostenite cu accentul iluminist pus pe comportamentul rațional, pe abilitatea tehnologică și pe utilitarismul pragmatic, aceștia au reușit să supraviețuiască și să traiască după cum arată credința lor. Noua noțiune de eficiență era foarte potrivită pentru temperamentul unic american, care punea accentul pe teologia Reformei și știința iluministă. Eficiența este o modalitate rațională de Îmbunătățire
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
importanță progresului material și viziunii unei abundențe terestre, ca și salvări eterne. Moderniștii au ajuns să creadă că piața este izvorul spiritului uman, iar cultura este beneficiarul acesteia. Au dat Întâietate muncii, și au substituit valorile intrinseci cu cele ale utilitarismului. Materialiștii văd piața ca pe o instituție socială esențială și arbitru principal al relațiilor umane. Problema este că analiza lor intra În contradicție cu istoria dezvoltării umane. Nu cunosc nici un singur exemplu În care oamenii s-au adunat pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
unificator. În era globală, fragilitatea și vulnerabilitatea devin condiția universală a umanității, conștiință globală devinind visul de urmat. Asemănător, obligațiile proprietate au structurat viziunea asupra lumii bazată pe credința și salvarea eternă, iar dreptul la proprietate a dat formă erei utilitarismului și progresului material. În noua lume, ce va să vină, drepturile umane devin norma indivizibilă pentru a promova conștiință planetară și a Încuraja o administrare sustenabilă a Terrei. Fragilitatea și vulnerabilitatea sunt, discutabil, o condiție universală. Dar asta nu Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
individuală și greu de comunicat, însăconținutul de idei este posibil de pătruns printr-un act intuitiv. Pe această linie „raționalistă” au mers și alți filosofi englezi ai istoriei. Înțelegerea echivalează pentru ei cu un fel de „calcul rațional” de tipul utilitarismului, tradițional filosofiei engleze: o refacere mentală a argumentelor pro și contra, a avantajelor și a dezavantajelor pe care însuși actorul istoric probabil le-a considerat în momentul opțiunii sale. Disputa dintre cele două tipuri de metode de analiză apare, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
iacobină care ignoră substanța reală a noțiunii de țară și care nu va rezista sfidării pe care i-o aruncă națiunea etnoculturală. Deși n-am putea să demonstrăm aceasta, s-ar părea că Renan și-a orientat gîndirea în direcția utilitarismului pragmatic în stil englezesc. El abandonează procupările idealiste și, ca și John Stuart Mill, se dedică ideii de a înlătura din cadrul doctrinei naționaliste ceea ce reprezenta o amenințare pentru pacea Europei și mai ales pentru integritatea teritorială a Franței. Ca și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
În acestă parte a cărții voi studia aceste proprietăți și voi determina rolul lor în apariția rezultatelor de imposibilitate. Capitolul 7 Funcții și funcționali de bunăstare socială și problema welfarismului 7.1. Funcții de bunăstare În (1781), Bentham punea bazele utilitarismului, introducând câteva idei foarte importante: în primul rând, binele social nu mai este gândit în maniera platonică, și anume ca un bine obiectiv, independent de dorințele indivizilor: „interesul comunității este una dintre cele mai generale expresii care pot apărea în
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
întru restaurarea libertății, dreptul la exprimare, dreptul la apărare, dreptul la viață. Legionarii vor să rămână pe linia de viață spirituală a neamului lor creștin. Vrem să trăim în demnitate națională și în eroismul jertfei, nu în aceea a unui utilitarism, câmp pustiu. Nu viață cu orice preț, ci candelă aprinsă care îndumnezeiește faptele noastre cu virtuți, care duc spre raiul viselor nostre. „Să faci, Căpitane, o Țară ca soarele sfânt de pe cer!” „Doamne al Puterilor, fii cu noi, căci pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]