567 matches
-
focul pus de ahei ; pe noi ne duc din țară în sclavie), Hecuba crede că singurul sfârșit demn ar fi să se azvârle în foc (să ne-aruncăm în flăcări ! Acesta-i felul cel mai nobil de a muri, în vâlvătaia ce-mi preface patria-n cenușă). Văzând că Ilionul nu e decât vâlvătaie./ Pârjolul mistuie acoperișuri, corul se plânge că Troia se risipește ca fumul când bântuie năprasnic prin case/ pârjol și suliți dușmane. Cu o ultimă privire, Hecuba contemplă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
crede că singurul sfârșit demn ar fi să se azvârle în foc (să ne-aruncăm în flăcări ! Acesta-i felul cel mai nobil de a muri, în vâlvătaia ce-mi preface patria-n cenușă). Văzând că Ilionul nu e decât vâlvătaie./ Pârjolul mistuie acoperișuri, corul se plânge că Troia se risipește ca fumul când bântuie năprasnic prin case/ pârjol și suliți dușmane. Cu o ultimă privire, Hecuba contemplă zidurile cuprinse de pălălăi ucigașe când praful și fumul suie spre cer. Puterea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în foc cumplit/ Supt fulgerele care adâncul le-ar trimite ? (I 1). Din groapa sacrificiilor se înalță flăcări, iar Casandra are viziunea Troiei aprinse ( În jurul meu sunt flăcări... Cetatea arde...), în timp ce doica amintește de dușmănia zeilor din adâncuri întrevăzută în vâlvătaia funestă (Ura lor arde ne-mpăcată/ Și flăcările-albastre menesc nenorociri - I 1). Între semnele rele ivite la sosirea Elenei la Troia este și trăsnetul abătut pe neașteptate asupra orașului : Din seninul cerului a căzut/ Un fulger ca un sfredel de foc
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și m-a ridicat În picioare, țintuit de zid. — Ce i-ai făcut, nemernicule? Am Încercat să scap din strînsoare, dar Tomás m-a doborît cu un pumn În față. Am căzut Într-o beznă nesfîrșită, cu capul Învăluit În vîlvătăi de durere. M-am prăbușit pe dalele de pe coridor. Am Încercat să mă tîrăsc, dar Tomás m-a Înșfăcat de gulerul pardesiului și m-a tîrÎt numaidecît pe palier. M-a azvîrlit pe scări ca pe un gunoi. Dacă i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să-l mai ating Încă o dată. Lumea se congelase În aer. Bubuitul Împușcăturii l-am auzit departe, ca pe ecoul unei furtuni care se Îndepărtează. N-am simțit nici o durere. Impactul Împușcăturii Îmi străbătu coastele. Mai Întîi a fost o vîlvătaie orbitoare, ca și cum o bară de metal m-ar fi izbit cu o furie de nedescris și m-ar fi propulsat În gol vreo cîțiva metri, doborîndu-mă În cele din urmă la pămînt. N-am simțit căzătura, cu toate că mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ținea încă de o muchie a lemnului de dedesubt. În sfârșit, o limbă de foc subțire, lungă, linse și pachetul, flacăra se agăță și fugi în sus pe marginile hârtiei și deodată tot pachetul se aprinse în șemineu și o vâlvătaie vie se avântă în sus. Un „ah!“ izbucni din toate piepturile. — Măiculiță! se tângui Lebedev, repezindu-se iarăși, dar Rogojin îl trase înapoi și îl îmbrânci. Toată făptura lui Rogojin se concentrase în privirea lui imobilă. Nu-și mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
amor”. „Atunci cea sincretizată ești tu. Hai să vedem. Și asta e cultură”. „Există o singură cultură: să spânzuri ultimul preot cu mațele ultimului rozacrucean”. Agliè ne făcu semn să intrăm. Dacă exteriorul era modest, interiorul era tot numai o vâlvătaie de culori violente. Era o sală dreptunghiulară, cu o zonă rezervată dansului de cavalos, cu altarul În fund, protejată de un grilaj În spatele căruia se Înălța postamentul tobelor, și al așa-numitelor atabaques. Spațiul ritual era Încă liber, În timp ce dincoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
peste o clipă Începu să fugă și să strige... Incendiul ajunsese la punctul culminant Înainte de sosirea lui Kay. Flăcările nu mai săltau spre cer acum. Mugetul se mai potolise; dogoarea era mai mare ca Înainte, dar depozitul era Înghițit de vîlvătăi și curînd, Într-o explozie ultimă de scîntei, pereții tremurară și se prăbușiră. Pompierii alergau dintr-un loc În altul. Apa curgea murdară peste pavaj sau se ridica asemeni unui abur gros de acid. La un moment dat, pămîntul urui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cea bogată și sonoră și-a făcut apariția, lumea a prins culoare și farmec. Totul s-a schimbat și a devenit o lume de legendă, în care răsună clinchetul tălăngilor prin enorma catedrală a pădurilor. Viața Toamnei e ca o vâlvătaie de aur, încărcată de culori și miresme puternice, deșteptând întreaga suflare din monotonia verii. Fantezia celei de-a treia fiice a Bătrânului An aduce cu ea splendoarea de colier negru a nopților, cu care Toamna se împodobește după ce lumina zilei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
au acoperit cerul. Se înnopta. Pretutindeni stăpânea întunericul. În depărtare se auzeau tălăngile turmelor care se întorceau de pe înălțimi. Se apropia toamna bogată și sonoră. Cămașa vegetației alpine urma să se schimbe și muntele să se transforme într-o adevărată vâlvătaie de aur. Anca Romila, clasa a VII-a C O călătorie în munți Seara! Pe cerul limpede și înstelat se zărește Luna. Luminându-mi la fereastră cu raze line, ea mă adormi; dar o stea venind la mine mă trezi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Simți că te afli într-o lume de miresme tari și de legende, te simți liber ca pasărea, ori ca frunza mângâiată de vânt. Dar nu există tablou mai încântător ca apusul soarelui, văzut de la cabana Dochia. Copacii învăluiți în vâlvătaia de aur a soarelui par turnuri uriașe de catedrală, norii par să se adune ca într-o gardă de onoare a cerului. Încet, încet, se lasă o noapte neagră și rece și ici-colo se zărește lumina albă a unei stele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
privea lumea de sus și în oglinzile căruia alunecau încet timpul și infinitul. Când am adormit, uriașele aripi ale fanteziei m-au purtat în căutarea acelei nopți minunate de început de iarnă. A doua zi dimineață, soarele strălucea într-o vâlvătaie de aur puțin deasupra vârfului muntelui. Adierea plăcută a dimineții aducea cu ea puternicele miresme de rășină și de iarbă verde. Am plecat mai departe, închizând în cartea amintirilor visul și povestirea ciobanului. Am trecut prin locuri minunate, pe lângă munți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care-l slujesc tresar din somn, veseli și plin de viață, sub calda binecuvântare a astrului păzitor. Pretutindeni în jur, peisajul zugrăvește în diferite polarități, înălțătoare piscuri albe de calcar sau ținuturi păduroase ce îmbracă dealurile în culori vii. În vâlvătaia de aur se înalță un amfiteatru de munți în care oceanul de verdeață al coniferelor domnește în acest ținut în care garda de onoare a cerului înflăcărat de razele cele de pe urmă ale soarelui, zugrăvește o armie întreagă pe întinsul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
stau aici ca într-un templu, respectând cu sfințenie primitoarea lor gazdă și legile naturii aspre din această lume de legende și de miresme tari. Mai sus, enorma catedrală a pădurilor ce-și leagănă frunzișul toamna, îmbrăcând Ceahlăul într-o vâlvătaie de aur, își pierde din întinderile-i de smarald, făcând loc oceanului verde al coniferelor. Brazii, pinii, molizii își înalță aici tulpinile lor ca niște semețe lumânări cafenii cu flacăra verde, ce ard la nesfârșit, străbătând ani, întovărășind muntele venerat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dormitează alene, iar turma de oi urcă sau coboară de pe munți, în clinchetul tălăngilor. Când toamna bogată și sonoră pune stăpânire pe aceste meleaguri, noaptea devine neagră și rece, iar culorile vii ale vegetației alpine se sting treptat, treptat, în vâlvătaia de aur a munților. În acest timp, garda de onoare a cerului se schimbă, o măreție luând locul altei măreții. Raluca Mocanu, clasa a VII-a C Ceahlăul Priveliștea munților moldovenești are un caracter anumit. Parcă-ar ar fi decor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
priveliști care mai de care mai fantastice. Dar cea mai frumoasă mi s-a părut aceea a unui munte ce se înălța până la cer ca un enorm telescop și un nume mi-a rămas adânc întipărit în minte - Rarăul. Când vâlvătaia de aur începe să e stingă, iar odată cu ea se sting și puternicele miresme de rășină proaspătă, noaptea neagră și rece se instalează încetîncet. Mii de licurici răsar din întunecimile codrului. Garda de onoare a cerului se schimbă treptat. Pânzele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
la bustul gol, cu capul plin de apă, spălându-mă cu o cârpă. Avea ochii plini de lacrimi ce semănau cu niște picături de ceară topită, care făceau să i se umfle chipul adolescentin de parcă ar fi stat lângă o vâlvătaie. — Veniți repede, veniți repede, mi-a spus, Barbe m-a trimis! Veniți repede la Castel! Cunoșteam drumul spre Castel: îl las pe flăcău și plec ca din pușcă, imaginându-mi că-l voi găsi pe Destinat cu gâtul tăiat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
detunăturii. În centrul de exploatare, Hicks își ridică ochii la timp pentru a vedea una dintre creaturi sărind asupră-i. Trase și forța de impact a glontelui vibrant îl zvârli pe asediator într-un dulap cuprins de flăcări. Apoi căldura vâlvătăii declanșă sistemul de detecție a incendiilor și difuzoarele de apă deversară un potop. Apa îi udă până la piele pe caporal și pe colegii săi, pătrunse în ordinatorul central al coloanei și îl dereglă pentru totdeauna. Dar, cel puțin nivelul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
revărsară pe jos. Regina chirăia turbată; Ripley mergea cu spatele folosind aruncătorul de flăcări pentru a calcina totul în preajmă. Ouăle se scofâlceau iar soldații și lucrătorii dispăreau în acest infern. Regina se înălța deasupra măcelului și se zbătea în vâlvătaie. De Ripley se apropiară doi soldați. Un clămpănit o anunță că încărcătorul e gol. Îl ejectă rapid, plasă unul nou și apăsă pe trăgaci. Asediatorii fură secerați de gloanțele vibratoare. Nu-i păsa dacă aceste ținte erau deja moarte. Alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dungi verticale stridente și centuri maro-roșcate. Nici nu era greu să-ți dai seama cam ce soi de adunătură e. Femeile erau Încotoșmănate În paltoane pînă la urechi și nu li se vedea decît părul. Coafurile lor vulgare, evidențiate de vîlvătaia focului, se potriveau mai bine unei perne de șezut cu gaură la mijloc... Un tînăr cu butoiașe de gaz În ambele mîini călca apăsat pe pietre, dinspre rîu. S-o fi dus după apă. N-ar fi rău să dezinfectăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vederea. Când ajunseră În Cilindrul D, fumul se Îngroșase. Tușiră și se Împleticiră, izbindu-se de console. — Țineți-vă jos, strigă Tina, lăsându-se În genunchi. Ea Îi conducea acum: Fletcher rămăsese În urmă, În B. Chiar În fața lor, o vâlvătaie roșie furioasă contura ușa peretelui despărțitor ce dădea În cilindrul E. Tina apucă un stingător și pătrunse pe ușă, cu Norman imediat după ea. La Început avu impresia că Întreg cilindrul fusese cuprins de flăcări. Limbi de foc sălbatice topeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care le rostea, ci pe unele le pipăia și le căuta, șovăind, în ființile și lucrurile din preajmă. I-am umplut din nou paharul cel verde, lăsându-l să spuie și observându-l. S-a întors la locul lui, la vâlvătăile vetrei, stăpânind lângă inimă vinul. —Săracă breaslă! a suspinat el. (Am înțeles că e vorba de breasla noastră a pescarilor.) Când vin Dunările mari, mă îneacă. De ce mă înecați? Așa poftim noi! Când e secetă, mă uscă vipia, de mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
poarta mare și grea licărea vesel sub ninsoare. Zăpada de pe alei fusese bine bătătorită cu maiul și apoi acoperită cu un strat de paie. Strădanie inutilă. Ninsoarea țesea de acum un nou covor de omăt. Numai fulgii care nimereau în vâlvătăile jarului din marile masalale de tombac suflat cu aur, înfipte printre tufele albe de trandafiri și hortensii, se evaporau spontan, piereau cu un sfârâit scurt. În curte, doi platani uriași își legănau cerceii țepoși pe ramurile lor golașe. Între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
De după o coamă mai înaltă, soarele - imens ghemotoc de aluat din aur topit - apăru și se urcă grăbit. În cele câteva clipe în care piticul, între coastele mele, țipă nebun de fericire sărutându-mi inima, am privit, fără să clipesc, vâlvătaia galbenă a soarelui. De cealaltă parte a piscului ne ajunsese la ureche năprasnica înjurătură a unui alpinist bavarez, sosit cu un minut mai târziu după grandioasa priveliște a răsăritului. Frigul ne-a hotărât să coborâm. În calmul infinit al dimineții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zvârcolirea apelor năpârci, Pleacă-n larg un braț de piatră arsă. Pe argint suflat cu aur se revarsă Pene roșii, flamuri verzi și fulgi de cocostârci. Flăcările galbene cu tiv portocaliu, Au aprins incendii între cer și apă. Păsări trec vâlvătăi și una scapă: - Gât întins cu-ncremenite aripi pe târziu. Nu rămâne-adevărat nimic din tot ce-aud, Când mă-ntron spre dealuri de argilă. Câte-un om ca un păianjen umblă-n silă Sus pe galbeni șerpi de humă, în spre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]