2,023 matches
-
au trecut prin fața sa, primind fiecare bucățica de inimă din aur promisă. Au fost mulți, destul de mulți și toți au fost salvați, dar nimeni nu vedea, cum pe chipul lui Getic, se așternea încet, încet, o paloare ca de piatră vânătă, pierzându-și strălucirea cu fiecare bucățică de inimă din aur ce o dăruia fraților săi, iar corpul său începuse să se înconvoaie, sub povara grea a jertfei sale. Ce se întâmpla de fapt? Cu cât dăruia mai mult din inima
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
rog dăruiește-i bucățica de inimă din aur promisă, pentru a se salva! Cum de se făcuse uitat acel prunc, cum de nu a fost și el socotit, printre cei din neam; cine știe cum a fost atunci? Paloarea ca de piatră vânătă, se accentuă și mai mult pe chipul lui Getic, înțelegând că va trebui să-și sacrifice viața, pentru al salva și pe acel copilaș, apoi fără să mai stea pe gânduri, s-a aplecat în fața lui, dăruindu-i ultima bucățică
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
făcuși, Măriță, născuși? - Da. - Păi, unde este copilul? - E sub pat, nu a plâns, înseamnă că e mort. Lasă, că mai facem noi! Tata a luat mătura și m-a scos afară. Aveam buricul strâns în jurul gâtului și eram cam vânătă. M-a desfăcut de buric, m-a ridicat, și am început să țip, tare.” Așadar, din start, avem de-a face cu o carte a regăsirii individului. Nu doar în plan fizic, ci și sufletesc. Fiindcă așa cum în fiecare dintre
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
Articolele Autorului Duminicile ,toamna, au gust de tămâie, Câmpia respiră dintre lanuri solemn, Sus pe dealuri fură grauri gureși din grâie Cerul sculptează inimi livide în lemn. Duminicile, toamna ,sunt grele, rotunde, Frunzele galbene țipă-n stol de cocori, Ochiul vânăt al cerului se scurge-n unde , Peste apele tulburi trec valuri de nori. Duminicile, toamna ,au șerpi la picioare, Munții își latră singurătatea-n stână , Căpriori sar pe stânci sărace de soare, Cerul își piaptănă astrele cu-o mână. Duminicile
DUMINICILE,TOAMNA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362176_a_363505]
-
mă copleșește, ajunge la apogeul ei pusă în fața unei descrieri demnă de cei mai renumiți scriitori. Iar scriitorul,de data aceasta,este un oltean ce a știut să vadă sufletul moțului. „De undeva, din susul coastei care duce spre Piatră vânătă, peste păduri, peste poiene și peste susurul pâraielor se aude o chemare de bucium. O, Doamne al acestor locuri, nouă, nu puteai să ne dai ceva mai frumos decât că, din lemnul din care își fac ciuberele, spetele, furcile, casele
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
privit cu suspiciune și pare de altundeva, un "străin". 3. "Stinsul". Cred că ar trebui să acceptăm pentru "demonul" eminescian o natură bipolară demoniacă și ascetică în același timp. Partea demonică ar fi "scânteierile" din priviri, ochii suri, tulburi și vineți, "focul din priviri" care nu mângâie ci îngheață. Dar partea ascetică? Magul eminescian nu e evlavios, nu e martir al unei devoțiuni spirituale. Nu coboară între oameni să predice vreo credință. El are mai mult o natură de "revoltat", deși
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de nu se sinucide. Dar sinuciderea oricum nu intră în vederile lui. Nu știe ce-i. Așa că, de ani și ani, zilnic, pe ger, pe arșiță, se strecoară ca o caradașcă lovită spre trotuarele din zona Halei, trece-ntîi pe la birtulețul vînăt din colț, își umple ploscuța cu ceva de culoarea mercurului, se rostogolește-napoi pe tortuar, s-așază, își socate din mînecă mîna ciungă o cioată fulgerată și cu ea sub bărbie, ca cel de la Hamangia, zace ore-n șir, fără
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dramatică, după căderea Zidului. E ca și cum, la marele oraș al lumii ar trebui să privim cu ochii deformați ai încărunțitei condeiere. Aici, de fapt, în această intenționalitate negativă, trebuie găsită explicația: cum să-i atribui unui atare spațiu, oricum fascinant, vinetele tale angoase (probabil temporare)? Cu ce e de vină Berlinul că Nora Iuga, în trecere prin el, se află în pasă neagră. De reținut, oricum, acribia observației. Flanările fostei frumoase femei pe niște trotuare imunde, cu tentația aproape mărturisită de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un veac un vers. Peste ea, zboară cînd ți se deschide ușa lilieci albi: manuscrisele de dincolo. Atelierul pedantului miniaturist e haosul însuși. Lucrurile n-au mai fost mișcate de-o viață, praful de pe ele e praful unui vulcan rece, vînăt. Dacă-i cade din mînă pensula, norul iscat învăluie totul ca-n prima zi a lumii. Alături, bunul vecin, cu pînzele lui imense, abstracte, de are cumva de șmirgheluit o ramă, coboară etajele, în curte, și-și face acolo treaba
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fost condamnat pentru (...). Pentru... Numitul Robin Dan Bleier, deportat la Polul Nord, unde n-are decât să se plimbe cât ar vrea doar în cămașă, se simte foarte bine acolo și transmite, în mod regulat, interesantele sale reportaje despre obiceiurile focilor vinete. Prin prezența sa acolo, un raport al IMHTR arată că problema încălzirii globale a fost rezolvată, ghețurile nemaitopindu-se. Din păcate, după cum vom arăta în cele ce urmează, situația aceasta nu s-a păstrat decât vreme de doi ani, până când
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
venit un cântec de lebădă) (Blaga, 2010 : 115) Choses petites, choses grandes, choses sauvages tuez mon cœur ! (Du ciel parvint un chant de cygne) (Miclău, 1978 : 279) Fapturi, care-ați fost, unde va țineți? Nu le calcă sora luminile dedițeii vineți. (Echinocțiu) (Blaga, 2010 : 140) Êtres, qui avez été, vous êtes dans quels lieux ? Sœur ne marche pas sur leurs lumières anémones bleuâtres. (Équinoxe) (Miclău, 1978 : 325) Sub porți ființele somnului intra câini roșii și griji. Pe uliți subțire și-naltă
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
și sărace, inefabilul măsurat după „sistemul metric”, pentru marionetele succesului (Asasinarea unui mort, Păunul genial, Pentru glorie și franci). Altele osândesc mecanica dogmei și fățărnicia clerului ori procesele sociale nocive: lichelismul, paralizarea energiilor țării (Ploșnițele, Năpârca, Baroane, Omul cu ochii vineți). Desfigurarea bestială sau hidoasă a omului, traducând-o pe cea morală, paiațele anapoda, colajele eterogene, arătările cu o morfologie cvasifantastică, vermina foșgăitoare din pamflete trec în sfera vastei teme argheziene a apocalipsei. A. a realizat cea mai cutremurătoare panoramă a
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
voia guvernatorul să le înlăture cu limpezimea grațioasă a stilului modern. În clădirea aceea, veche de două secole, locuiau băbuțele cele mai pitorești, ieșite direct din povești - cu broboadele lor groase, cu fețele livide ca moartea, cu mâinile ciolănoase, aproape vinete zăcându-le pe genunchi. Când ni se întâmpla să pătrundem în lăcașul acela întunecos, întotdeauna mă îneca mirosul înțepător, greu, dar nu întru totul neplăcut, care plutea pe coridoarele ticsite. Era mirosul vieții de altădată, întunecate și foarte primitive în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în toiul nopții. În locul acela, gardul de piatră nu era înalt. Dar partea de jos a paltonului meu s-a agățat de unul dintre cuiele de fier bătute în muchia zidului. Era să mă dau peste cap. În întuneric, ochiul vânăt al unui lampadar a descris un semn de întrebare. Am căzut pe un strat gros de frunze moarte. Căderea mi s-a părut foarte îndelungată, am avut impresia că aterizez într-un oraș necunoscut. Casele lui, la ora aceea din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
negre trestii Apar dormind ușoare pe faț-apei acestei; Cu aripele-ntins-ele o-mping, o taie În cercuri cari tremur și-n brazde lungi, bălaie, Iar purpura se mișcă de-al undelor cutreier, În iarba cea înaltă suspină trist un greier Și vânătă e umbra și rumenă e sara, În farmecul naturii pare c-aud ghitara; Văratec, caldul aer mă adormea cu zvonul; Uimit, cu ochii țintă, priveam atunci balconul Ce-i încărcat cu frunze de spânzur prin ostrețe, Liane înflorite cu fel
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cerul plin de nouri la răsărit vezi șăsuri Întinse-n zare lungă încît abia le măsuri, Colo spre miazănoapte stau munții cu stejariști Și stâncile de piatră și dealuri lungi cu rariști. Dar toate sânt pierdute și, numa-n umbre vineți, Abia vă mai destingeți de bolta ce o țineți; Dar spre apus prin nouri s-arată loc subțire {EminescuOpVIII 119} Prin care[-i] ceru-albastru cu-a lui nemărginire; A nourilor lume aurită e de soare Ce cu văpaia-i albă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cine-o vrea să fugă să știe că-l zdrobesc. Ce-mi folosește mie că voi pămîntu-ați lins Când am călcat pe dânsul fălos și neînvins? Ce-mi folosește mie că voi, o stinsă spuză, Împlineați în genunche, zâmbet pe vineți buze, Orce spuneam atuncea când, de popor iubit, Treceam prin lume tânăr, mândru, nebiruit? Acum să văd ce poate capul cel sec și stins, Lucia voastră limbă, gheara ce-o ați întins, Acum să văd. (privind sub fereastră) Prin iarna
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-n poezia Statua unui înger - Amorul lui e arabic - E un arab fierbinte, c-un amor de foc față cu statua albă și castă a unui înger de marmură. Scena comparativă cu oglinda. El își pare sieși un demon căzut, vânăt, negru, pe care un înger ce n-a văzut decât pe D[umne]zeu nu-l poate iubi neciodată. Scena cu oglinda. Iese când vin. 2 2254 SCENA 1 ȘTEFAN 3 2254 SC[ENA] I, LUCRATĂ ÎN PROZĂ, ESTE, 4
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prins de spaimele pierzării Și prin țipătul mulțimii urlau valurile mării, Numai bolțile înalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturile mute peste vaietele-aceste. Mohamed dormea, ci visuri negre sufletu-i frămînt', {EminescuOpVIII 207} El pe frate-său [î]l vede... Vânăt iese din mormânt Și-și arată gîtul: "[Haide], vino, vino de zugrumă, Tu, ucizător de frate și zugrumător de mumă". Mohamed atunci răsare: "Iarăș visuri. Visuri, spune, Cine a crezut în visuri nu-i cuceritor de lume. Nu voiesc s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Mira... o iubesc eu, o iubesc cât te urăsc pe tine. O iubesc cum iubește Satana nelegiuirea. De pe tronul acela pe care încă azi te poți sui, mâni ba, ai putea să vezi capul meu rânjind în vârful țepei dispreț vânăt pentru tot ce-ai avut mai scump, peutru inima ta, pentru capul tău, pentru tine. Dar nu vei trece, căci între tron și tine sunt astăzi eu, ceea ce voiam ieri, astăzi nu mai voi. Aide! încearcă, treci când nu voi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce învinge alături cu Mihai... Partea [a] III [-a a visului] Ascultă, ascultă... partea a treia a visului meu. Visam că umerii mei prinsese aripi și mintea mea foc și, ușor cum sunt*, *** fugeam amețit pe strade......... și acea față vânătă semăna cu a mea... și acel om mort... acel om mort eram eu... (Aceste trei părți trebuie dezvoltate cu măiestrie, ca să facă efect) 2255 [Descriere] Ce vrei? Sunt visător. Aveam un frate. Amândoi eram visători... amândoi visam, el mărirea unui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cădea în față - cu capul și pieptul atârnat în jos, afară din pat, cu părul lung și zburlit și pumnalul înecat în inimă... gura deschisă... pe piept și peste gât șiroia din inimă sîngele-n gură... galben ca ceara, cu ochii vineți, cu mîinile-ncleștate, cu ochii holbați - și acel mort... acel mort eram [eu]. * un țipăt din pieptu-mi trezi sufletul lui din moartea gloriei. 2254 Vedeți urcîndu-se pe tronul Moldovei un cap sângerând... o inimă moartă. * 2258 Un cran uscat, pe schelet
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
capul unui muritor când nu e bine concepută. B. GLASUL MAGDALINEI 2 2257 Somnul - moartea-n zâmbet, moartea-n vis. 3 2258 Știu c-o fi turbata nebunie ce-și înfige ochii în privirea [mea], cercuin- du-mi ochii cu vânăt, pielița cu gălbeneală - galbenă luminare de ceară care arde unei zâne ce s-a stins, pe care lumea n-o mai adoră. 4 2254 Văzut-ai tu oare mort spoit - un roșu brut pus pe pielea galbenă a unui mort
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe pământ... acel chip ești tu! Fugi! Fugi! 5 2258 Suflet bătrân ca iarna și greu ca vijelia ce vîjîie-n pustii. {EminescuOpVIII 252} 6 2254 Și-n noaptea ochilor tăi văd lucind vijelia sufletului tău. 7 2254 Din ochii-ți vineți licărește înțelepciunea - Moarte. - (Icoana moarte - în loc de Icoana morții). 8 2254 Cine e dar? Cine e dar? Sau să muște țărâna din urmele tale - căci urmele-ți înveninate ar învenina pământul. C. [ GLASUL LUI MIRON-ȘTEFAN] 2257 luna d-aramă, ce fuge
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
roșii, în nourii de sânge. {EminescuOpVIII 299} 2 2254 Prin vânturi cari urlă, prin valuri cari ard Trece trăsnetul rege - al norilor surd bard. 3 2262 Din suflet greu și rece el face un vis cald, Din ochiul trist și vânăt - o steauă de smarald. 4 2254 La îngerul ce plană -n palatul părăsit, În visul mărei albe, în aer oglindit, Aleargă-n veci n-ajunge... 5 2257 Tu, palidă mireasă în lungă albă haină, Îmi pari că ești o dulce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]