923 matches
-
să adopte o poză studiată, iar acum, pe trăsăturile sale livide se citea doar spaima unei morți violente. Priorul, ridicând ușor trupul, Îi deschise vesta la piept, pentru a examina sumar În ce condiții se afla. Cadavrul era acoperit de vânătăi. Probabil că se izbise violent de fundul apei. Pe o parte, două buze roșii indicau locul unde carnea fusese sfâșiată de ceva. Își ridică privirea spre roată. Paletele erau asigurate În structura portantă prin niște piroane lungi. Probabil că acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a strigat. I-am explicat toată tărășenia, și a continuat să spună: De-aia nu ai venit imediat? Asta făceai acolo? Cel mai important lucru pentru ea era că pierdusem atâta timp. Deși o apuca tremurul când se uita la vânătaia mea, n-o interesa motivul pentru care fusesem bătut și nu se arăta deloc curioasă. Da, auzise de mișcarea sindicală, dar faptul că eram implicat în ea i se părea irelevant. O vreme nu fusesem lângă ea, unde era locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
gâdila grozav vanitatea, pentru că desigur se subînțelegea de aici că o asemenea femeie nu putea să ceară ajutor decât unui bărbat de același calibru cu ea. Uitam că tocmai picasem lat de pe cal și că pe față mi se vedeau vânătăile. E genul de lucru pe care e ușor să-l uiți. Dar mi-a dat prin cap că ultima dată când fusesem chemat pentru o astfel de discuție între patru ochi fusese cu Sophie Geratis, atunci când ne aruncasem unul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
școala, dacă sînt cuminți, dacă își ajută părinții și de fiecare dată afla care a mai făcut o poznă. Ileană, i-a strigat el într-una din zilele acelea unei femei uite ce-ai făcut copilului. Ia și-i oblojește vînătăile. Ba să-l usture, părinte s-a oțărît femeia. Să țină minte, să n-ajungă să-mi dea în cap, ca lu' Săteanu. Da' nici așa, Ileana, nici așa! O să ai păcat, mare păcat. Încă puțin și-i crăpai pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vorbind de aprigul blestem al părinților, dar a adăugat că iertarea acestora e mult mai mare. Atunci a luat de pe scaunul de alături cartea și a citit din ea povestea fiului risipitor. Copiii n-au mai ieșit în drum cu vînătăi din ziua aceea, iar Săteanu, "moșneagul rege Lear", a început să se uite pe furiș spre cărarea de peste deal, dinspre șoseaua națională. Mihai își amintește bine de acele zile și parcă îl vede pe bătrîn venind de la secerat cu cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
jocul de lumini, gesturile largi ale lui Săteanu, batjocura Mariei, pînă la imaginea interiorului sofisticat și-a gîndului că toată instalația e făcută de sudorul uzinei, pe de pomană, mărește furia lui Mihai, învecinînd-o cu ura, poate chiar și pentru vînătăile cu care a ieșit de două-trei ori în drum. Singurul cîștig este discuția despre femeia aceea superbă, Camelia Prisecan; are dreptate nea Toader, trebuie s-o caute, să-i facă urări frumoase de Anul Nou i-ar face și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gest de reverență. — Oricum, ai căzut la picioarele lui. — Mi s-au îndoit ochelarii. — Hai să ieșim să reluăm trânta și-or să se îndrepte. — Și vreau să mă uit bine la fratele tău. — La George? Încă mai am o vânătaie acolo unde m-a apucat atât de brutal. — Tu crezi c-a fost din ură. De ce să nu fi fost din dragoste? — Concepția mea despre dragoste e mai puțin sofisticată. Dacă aș avea un frate ca George, aș face ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l să vibreze. Își aminti de cuvintele lui Emma: „Dacă aș avea un frate ca George, aș face ceva pentru el“. Tom uni draperiile, obturând rămășițele de lumină din Ennistone, și își soase cămașa. Privindu-se în oglindă, își văzu vânătaia de pe braț, pe care se distingeau clar urmele degetelor lui George. Își spuse: „George se îneacă și se agață de mine“. Și Tom gândi că, pur și simplu, va sta lângă el și-i va spune câteva cuvinte calde, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o altă minte pentru a le croi. Viața mea, se gândi, nu mai e doar a mea: e a noastră. Își pudră obrajii cu fard. La contactul cu peria moale simți o durere sfâșietoare. Continuă, suspinând, până când Îi păru că vânătaia dispăruse. Nu reușea să șteargă din gând imaginea pistolului din torpedo. Și Își spuse că ea nu avea dreptul să moară. I-o jurase lui Kevin În dimineața aceea. Avea dreptul să-l denunțe pe Antonio și să se apere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
negru uriaș Învelit Într-o tunică albastră imperială părea să doarmă spăsit cu bărbia În piept. Emma se răsti la tânărul carabinier care făcea de planton În cabina de la intrare. — Ascultă, am așteptat destul, e o treabă urgentă. Sperase că vânătaia de pe obraz și cele trei puncte de sutură destul de vizibile și sângele de pe cămașă aveau să-i dea Întâietate. Aveți răbdare, doamnă, răspunse plantonul. Sergentul e ocupat, voi sunteți mulți, iar noi suntem puțini. Emma deschise fereastra. În lumina nemișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Înțelegător sergentul. Acum sunteți În siguranță. Vă aduc un pahar de apă? Un ceai? Nu vreau ceai, vreau să plec, spuse Emma ștergându-și ochii. Încercă zadarnic să găsească puterea de a se ridica. Cum v-ați ales cu, hm, vânătaia asta? Întrebă sergentul pentru a debloca situația, care părea să treneze. — A fost el. Nu știu cum s-a Întâmplat, șopti Emma. — E prima dată când soțul dumneavoastră vă provoacă, să zicem, leziuni personale? — Nu, spuse Emma. Și Își aminti clar vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a răspuns: așa . Așa, profesore, de parcă eu aș fi fost ceva insignifiant. Să pui diluant În paharul mamei tale, zic. Doar atunci când femeia Începuse să vorbească, Sasha Își dădu seama că mama Valentinei avea trei copci pe buză și o vânătaie violacee, acoperită cu mult fard. Se pregătea să o Întrebe ce i se Întâmplase, dar doamna Buonocore Își aranjă din nou șuvița pe obraz, și Întrebarea i se opri pe buze. Vreți să mergem al Rosati? propuse Sasha. E aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lui, cu abonamentul de metrou În mână, părul ei fusese negru și apoi blond, iar acum avea culoarea grâului ars, avea picioarele lungi, fusta scurtă, eșarfa din pene de struț pe lângă gât, nereușind Însă să acopere cu ea rănile și vânătăile. — Și eu am avut o zi grea, profesore, Îi spuse - căci de-acum știa totul. Dar după cum vezi, am supraviețuit. În momentul acela, ca printr-o secretă sincronizare, lampioanele din Întreaga Romă se aprinseră. O dâră de lumină șerpuia printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Am dat din cap și am scos cheile de la mașină. — Deci, a zis ea, ai grijă de tine. M-a bătut pe spate când m-am aplecat să deschid mașina. — Of, am zis, masându-mi șoldul. Probabil o să am ditamai vânătaia mâine dimineață... Dar când m-am întors, ea era deja plecată - aproape alergând pe stradă în jos, să-și prindă iubitul înainte ca el să se răzgândească. Treisprezece În următoarele două săptămâni m-am ținut departe de Sheba. La școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
jos, ale dormitoarelor În care ne vom instala după jurămînt. Ar fi bine ca aceia care vor nimeri În paturile de sus să aibă un somn liniștit, dacă vor să nu se trezească peste noapte cu cucuie, nasul spart sau vînătăi. Descărcăm și saltele - noi, răcanii, ne alegem cu cele mai distruse. Partea bună e că Box nu mai e În bateria noastră, iar ceilalți veterani par chiar de treabă. Singurul apucat care pare dispus să ne facă viața grea e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pare un tip onest, de treabă. Se vede cum toată reticența lui inițială, stînd la taclale În compartiment (interlocutorul lui e un tip Îmbrăcat ciudat, cu o sprînceană rasă În care se vede o cicatrice urîtă și niște resturi de vînătăi sub ochi), dispare cînd Îi relatez În cuvinte puține și bine alese povestea mea. Și se vede cum Îi strălucesc ochii de admirație (Ai fugit din spital? Băi, dar ai ceva sînge În instalație! ) și Îmi promite că măcar pînă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iau adio de la ora muzicală. Dragă prietene, ...sfîrșitul lui ianuarie, ceea ce Înseamnă și sfîrșitul celor două săptămîni de serviciu de gardă, mă găsește Într-o formă excepțională, sprînceana mi-a crescut, așa că cicatricea din arcadă abia dacă se mai vede, vînătăile s-au retras de mult, cred că m-am și Îngrășat un pic - din cauza meselor regulate, probabil, căci mîncarea, pe aici, n-a cunoscut Încă nici un fel de Îmbunătățiri. În general deci e bine. Asta dacă las la o parte
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fi crezut că e a unui copil. Sprîncenele negre și stufoase ascundeau niște ochi suspicioși, cărora lumina inegală a flăcărilor le deforma conturul. După aceea, cînd se apropie și Îl privi mai pe Îndelete, Pablo constată că avea și cîteva vînătăi pe față. Deocamdată, se aplecă amabil către el. — Hello! zise. Ne cunoaștem de undeva? Celălalt se uită cu dispreț la el. Aruncă pe foc cîteva vreascuri dintr-o grămăjoară pe care o avea alături și abia după aceea Îi răspunse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
chirăielile se ostoiră și se prefăcură În foșnete și murmure nedeslușite. Capătul negru al văgăunii se Închise ca o poartă. Băieții se sprijiniră cu spinările de trunchiul cireșului. Erau murdari ca niște porci În care intrase Aghiuță. Aveau zgârieturi și vânătăi peste tot. Pielea le tremura și se scutura ca a cailor când alungau muștele și tăunii. Răsuflau din ce În ce mai adânc. Noroiul se zbicea pe ei și se făcea zgrunțuri. Zgomote Îi făcură să-și Întoarcă privirile către culmea dealului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu știa, amărâtul, pe unde să scoată cămașa și dincotro Îi venea nenorocirea. Până la urmă, Mișu a mărturisit că furase o singură sută, după ce mâncase bătaie de-a zăcut o săptămână, cu febră mare, cu spinarea și coastele pline de vânătăi. Poștașul se Încurcase În declarații, pomenise și ceva despre vigilența de care el, ca un cetățean cinstit, dăduse dovadă față de dușmanii poporului. Așa că a venit și unul de la Securitate ca să vadă ce făcea și cum acționa vigilentul Împotriva elementelor dușmănoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nostru l-ați omorât, aproape, și ne-a costat și ochii din cap ca să-l punem cât de cât pe picioare...”. Ciocănitoarea mai avea Încă multe de spus, dar s-a deschis ușa și a intrat Hristică. Nu-i trecuseră vânătăile de pe față și hârâia când răsufla. Avea, Însă, pe chip o hotărâre de bărbat cumpănit, care știe bine ce vorbește și nu are de gând să se ascundă după vorbe și să facă ocolișuri fără de folos. Bătaia pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atunci când păgubiții obțineau făgăduiala că În repriza următoare eu, Ectoraș, neclintitul apărător, aveam să joc În echipa lor, În așa fel Încât toată lumea să se bucure În mod egal de serviciile intrărilor mele la sacrificiu. Seara, mama Îmi oblojea juliturile, vânătăile și umflăturile și-mi ardea câte o palmă după ceafă. Tata nu-mi făcea și nu-mi zicea nimic, acum Îmi dau seama că era chiar mulțumit că fiu-său nu era de tot un papă-lapte și că se purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vreme Îl Încântaseră și-l Înduioșaseră cele văzute și trăite În timpul somnului. Fără vorbe, liniștit, curat, cu o strălucire molcomă În ochii mari, negri și adânci, Ion sărutase un genunchi al Mariei. Picioarele ei strâmbe se Îndreptaseră, zgârieturile se Închiseseră, vânătăile se topiseră, ochii se limpeziseră, pielea se netezise și se albise. Întreaga ei făptură răspândea miros molcom de grâu În soare, maci și albăstrele. Apoi amândoi, și Ion cel Frumos, și străvezia lui mireasă Începuseră să se topească ușor, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dureroase. 2. Apăsați pielea din acest loc cu două sau trei degete și masați cu fermitate, mișcînd pielea În toate direcțiile. 3. Presați Îndeajuns de tare cît să simțiți presiunea, Însă nu atît de tare cît să vă provocați vreo vînătaie. Masați fiecare punct dureros timp de aproximativ 10 secunde. Masarea punctelor limfatice este o procedură simplă care va mări fluxul energetic și va ajuta hormonii să funcționeze În mod natural. Totuși, această metodă necesită cîteva măsuri de precauție. N-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
procedură simplă care va mări fluxul energetic și va ajuta hormonii să funcționeze În mod natural. Totuși, această metodă necesită cîteva măsuri de precauție. N-ar trebui să masați punctele dureroase dacă durerea are drept cauză o rană sau o vînătaie. Nu masați prea multe puncte dureroase În aceeași ședință. Deoarece masarea acestor puncte eliberează toxinele În limfă și apoi În sistemul circulator, nu e de dorit să vă forțați prea mult corpul să le elimine. Această precauție este cu atît
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]