3,641 matches
-
ml, față de 1400 ml cât are craniul omului modern. Potrivit estimărilor, antropoidul de la Beijing avea înălțimea de aproximativ 156 cm la bărbați și 150 cm la femei. Antropoidul de la Beijing a folosit, se pare, cel mai devreme focul și putea vâna animale mari; ca să-și confecționeze arme și unelte, prelucra pietrele prin metoda cioplirii și șlefuirii și arareori prin găurire. Durata de viață a ,,Omului de la Beijing'' a fost scurtă. Calculele arată că 68,2% dintre ei au murit înainte de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și a fost găzduită în palatul lunii. Aflând că soția l-a părăsit și că a plecat singură în lumea nemuritorilor, Houyi a fost tare mâhnit, dar nu s-a îndurat să o săgeteze. Houyi și-a continuat singur viața, vâna mereu, apoi a avut ucenici pe care i-a învățat să tragă cu arcul. Dintre elevii săi, tânărul Pang Meng ieșea în evidență. El a făcut mari progrese, însușindu-și toate tehnicile și măiestria în a trage cu săgeata. Dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
al tehnicilor taoiste pentru tot restul vieții. Dongguo, învățăcelul cel inimos Zhao Jianzi era un mare demnitar în statul Jin din Perioada Primăverii și Toamnei, acum aproximativ 2500 de ani. Odată, el a mers cu soldații din garda personală să vâneze în pădurea din munții Zhongshan. Acolo, a nimerit un lup care, rănit de săgeata trasă de Zhao, a început să fugă nebunește, urmărit de vânători. Tocmai când credea că nu mai are scăpare, lupul s-a întâlnit pe o cărare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Ialomiței până la Valea Argeșului așa un câine? nimeni, vă zic precis, nimeni“); odată, după Paște, a dibuit prin iarbă un craniu de miel și l-a cărat la etajul patru, îl păzea mândră pe preșul de la ușă, parcă ar fi vânat și ne-ar fi adus un iepure de câmp, nu un os împuțit dintr-o ciorbă; a plecat într-o toamnă pe-un șantier de-al lui tata, când el suferea de singurătate; de atâta singurătate, tata nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fiecare dimineață, un servitor Îi aducea la pat micul dejun: cafea, pîine prăjită, un ou fiert. Sanatoriul era o Întreprindere aproape de sine stătătoare: avea o fermă de porci și de păsări și un parc Întins de vînătoare. Doctorul, personal, nu vîna, fiind - după cum spunea Johns - Împotriva distrugerii animalelor. Cum nu era, Însă, un doctrinar și cum pacienții săi aveau nevoie de carne, Îngăduia vînătorile, fără a lua parte la ele. Doctorul respinge doar ideea de-a face din vînătoare un sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zise Johns. — Da. Ministrul spune că onorabilul deputat ar fi fost greșit informat. Că documentele nu erau necesare pentru consfătuirea din dimineața respectivă, dar au fost prezentate În cursul după-amiezii, discutate pe larg și restituite departamentului cu pricina. — Deputații ăștia vînează totdeauna povești senzaționale. — Crezi cumva că am fost detectiv Înainte de accidentul acela? Întrebă Digby. S-ar potrivi cu ambiția mea de a deveni explorator, nu-i așa? Prea mi se pare plină de lacune declarația deputatului! — Mie mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
unei atitudini defensive de a ne plânge singuri de milă și de a-i impresiona pe conducători nu ne este de nici un folos. Noi trebuie să-i identificăm pe cei responsabili de declinul țării, în special pe cei corupți care vânează privilegiile Puterii și cât mai multă bogăție pentru ei. P.P. Negulescu amintea cândva: „Cu cât dar conducătorii statelor vroiau să realizeze mai multă bogăție, mai multă frumusețe, mai multă civilizație (de pildă faraonii, dictatorii etc), cu atât li se impunea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
întemeietorul Norvegiei. Deși copii cunosc povestea/legenda/mitul din serialul de desene animate Lasse, o ascultă totuși pe femeie. - Acum mii de ani, țara noastră era ca acum; rece și neprimitoare. Oamenii își vedeau de treabă, pescuiau, pictau în gheață, vânau foci și urși. Lucrurile decurgeau de multă, multă vreme pe același făgaș când, dinspre sud, un trib barbar ne-a invadat țara. Erau romanii, popor crud și prost-crescut, plin de scriitori de mâna a doua. Noi nu ne-am apărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
arestat... — Nu importă. Acolo unde te vor duce e o închisoare model, cu o bibliotecă dotată cu ultimele noutăți. — Chiar și cărțile interzise? — Unde vrei să găsești cărțile interzise, dacă nu la închisoare? (Ai venit până aici în Ataguitania, ca să vânezi un falsificator de romane și te găsești prizonier al unui sistem în care orice act e un fals. Sau: erai hotărât să pătrunzi în păduri, preerii, platouri, cordiliere, pe urmele exploratorului Marana, pierdut în căutarea izvorului romanelor-fluviu, dar te izbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nimerit din Botswana într-un loc necunoscut. Doar un pic mai încolo, însă, se transformă la loc în Botswana și te simți din nou în largul tău. Era un grup de oameni din tribul masarwa care veniseră din Kalahari să vâneze struți. Trebuie să fi găsit apă în depresiunea salină, după care au luat-o spre unul dintre sătucurile situate de-a lungul drumului spre Maun. Oamenii de acolo îi privesc, uneori, cu suspiciune pe cei din basarwa, susțin că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
din cele clipe pe puntea-platformă, Însuflețiți la gîndul de a se bucura de o zi diferită, o zi care nu avea nimic În comun cu celelalte - monotone pînă la disperare - cu care se obișnuiseră dintotdeauna. Să țopăie pe pămînt, să vîneze iguane și broaște-țestoase, să mănînce carne proaspătă, să facă baie pe plajă, să pescuiască printre stînci și să se distreze pe socoteala unui monstru diform, odios și abominabil nu era un program obișnuit În viața unui vînător de balene, resemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În sfîrșit Învinsese, cînd cetaceul plutea răpus la suprafața apei, iar excitația vînătoarei și a primejdiei trecuse, Oberlus se transforma din nou În „monstru”, „fiu al lui Scaraoțchi”, cu care puțini acceptau - sau riscau - să schimbe vreo vorbă. CÎnd nu vîna, Își petrecea zilele În aer liber, la prova, chiar În ploaia torențială sau În soarele cel mai arzător, și prefera să doarmă sub cerul liber, făcut ghem pe vreo saltea de paie, pe fundul celei mai mari baleniere, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dungă mică. Pe fiecare dungă de pe fiecare prim-plan este scris un prenume urmat de trei sau patru cuvinte în chip de patronim, genul de patronim cine-sunt-ei-cu-adevărat pe care și-l dau indienii, dar în loc de Heather Fuge cu Bizonul, Trisha Vânează la Lumina Lunii, numele astea sunt: Cristy A Băut Sânge Uman Roger A Trăit Cu Mama Moartă Breandy Și-a Mâncat Copilul Schimb canalele. Schimb canalele. Schimb canalele și uite alți trei oameni: Gwen Lucrează Ca Târfă Neville A Fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
strînge bine chingile poliției. Cînd există un secret important, obligatoriu apar în preajmă și cei care vor să-l afle era una din axiomele pe care le descoperise singur, dar care fusese studiată și învățată științific de cei care-l vînau, oamenii colonelului Nicolaj, șeful serviciului de contraspionaj al lui Mackensen. Iar Nicolaj era un om talentat, cu instinct și căuta îndeobște în locurile unde putea găsi cîte ceva. Atunci, cînd aștepta barca, plin de nerăbdare și cuprins de neliniște, întîrzierile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un om liber, ci stăpînit de tot ceea ce te înspăimîntă. Iar șeful Serviciului nu trebuie să fie prada nimănui, nici măcar propria sa victimă, dar să rămînă totuși liber. E greu pentru că de obicei oamenii liberi sînt cei hăituiți, nimeni nu vînează dobitoace, acestea sînt duse la abator și uneori merg singure chiar." Desigur, cuvintele acestea trezeau de fiecare dată cînd le rostea neliniște, dacă nu chiar îngrijorare. Uneori a simțit chiar o repulsie prost mascată, dar erau reacții previzibile. Aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fu înjunghiat pe la spate. Roonuí-Roonuí se grăbi să convoace o adunare generală, care avu loc pe plajă, chiar în fața clădirii Marae, unde erau strânși prizonierii. —E clar că au mai rămas câțiva Te-Onó liberi prin insula, semnala. Și ne pot vâna unul câte unul. Ce facem? —Tu esti la conducere, îi aminti Miti Matái. Tu trebuie să hotărăști. Asta nu este o simplă problemă militară, răspunse celălalt. Este o chestiune mult mai delicată. Nu putem să facem decât două lucruri: ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
celălalt. Este o chestiune mult mai delicată. Nu putem să facem decât două lucruri: ori să executam public câte trei prizonieri pentru fiecare dintre ai noștri care este asasinat, ori să-i urmărim pe fugari prin pădure și să-i vânam până la ultimul. Mă scârbește gândul să execut femei și copii, replică dezgustat Navigatorul-Căpitan, întorcându-se către ceilalți, pe fețele cărora se putea citi că sunt de acord cu el. Istoria insulei Bora Bora nu trebuie mânjita cu o asemenea acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se găsesc pe partea cealaltă a insulei, la bordul unei nave, astfel că nu-și luaseră nici elementară precauție de a menține o santinela lângă ambarcațiuni; nici pentru o clipă nu le trecuse prin minte că cei pe care ii vânau le cunoșteau intențiile dinainte. Un comportament atât de imprudent depășea chiar și cele mai optimiste așteptări ale lui Roonuí-Roonuí, care se mulțumi să facă de pază, în cazul că s-ar fi apropiat cineva, în timp ce tovărășii lui se grăbeau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
purta un sac menajer negru, prin găurile căruia se scurg cămăși de flanelă în carouri. Uitându-se la Veriga Lipsă, dar vorbind lateral. spre Contele Calomniei, Tovarășa Lătrău spuse: — Barba lui parcă-i un animal din ălea pe care le vâna Hemingway... Lumea asta cufundată în vise, toți ăștia ne-ar crede nebuni. Oamenii ăștia care-s încă în așternut or să mai doarmă vreo oră, apoi or să se spele pe față, la subsuori și-ntre picioare, înainte de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tunel de pe autostradă. Sau pe sub un pod. Titlul din ziarul de a doua zi e: „O editoare și un magnat al textilelor înjunghiați”. Acum, aproape în fiecare dimineață e câte-o nouă știre de evitat: „Cerșetoare măcelărită”. Sau: „Ucigașul îi vânează în continuare pe cei fără adăpost”. Undeva în oraș, în fiecare noapte mașina neagră o caută pe doamna Keyes, singurul martor al unei crime. Cineva ucide pe oricine de pe stradă care ar putea fi ea. Pe oricine îmbrăcat în zdrențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care-i scoase din "amorțeala" zilnică, "lipsită" de senzații, fu venirea în școală a noii profesoare de geografie. Vui întreaga școală de fel și fel de zvonuri, elevii se înghesuiră să pândească ușa cancelariei. Luana nu era genul care să vâneze biroul profesorilor pentru a-și satisface curiozitatea. Deși murea de nerăbdare s-o vadă pe această tânără absolventă, care stârnise aprinse controverse în ceea ce privea ținuta sa, așteptă cuminte ora de geografie. Îndelunga așteptare îi fu răsplătită pe măsură. Domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
individ puternic. Indiferența și detașarea pe care le afișa îl făcură să ezite. Nu suporta situațiile care-l obligau la un comportament nedemn statutului său de bărbat. O luptă corp la corp o considera mai potrivită pentru doi masculi care vânau aceeași femelă. Spuse scurt, tăios: Ridică-te și ieși. Acela e locul meu. Ștefan Escu aruncă spre nefericit o privire plină de milă. Vinovat de suferința și rătăcirea Luanei, el avea tupeul, curajul prostesc, să se apropie de ea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să urmeze filologia, că va munci în van, că n-o să aibă nici un folos de pe urma chinului său. Avusese într-un fel dreptate. După o vreme ajunsese la concluzia că decât să îngroașe rândurile celor care stau pe la porțile Inspectoratului Școlar vânând vreo titularizare, fie și într-un cătun, era preferabil să rămână la birou, la financiar. Dar Ovidiu socotise că nu era drept așa și intervenise. Avea atâtea relații încât nu-i fusese prea greu. Privi la figura împietrită, solemnă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aveți ce vorbi, ei își rumegă dramele comune din care eu nu fac parte și mă enervează eroul principal al povestirii lui, care l-a chinuit și l-a handicapat și i-a dat privirea aceea hăituită de animal care vânează disperat și mai ales: te iubesc de nu mai pot, asta îmi sună în urechi, și nu mie, și băi, stați, chiar nu mă supăr, am chef să mă plimb, ne vedem acasă, întoarce-te aici, nu știu, văd, vorbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
poticni o clipă Șam. Adăpostul e un text inclus în programa de bacalaureat. — Și mi se pare normal să fie așa, spuse Șam, recăpătându-și stăpânirea de sine. Totuși Adăpostul a fost publicat acum aproape douăzeci de ani. Suplimentele duminicale vânează de obicei subiecte mai de actualitate. Ce pretext a folosit Fanny Tarrant în cazul tău? — Pretext? — Da, pretext. De pildă, îl lămuri Șam, parcă explicându-i ceva unui copil, pretextul interviului meu este difuzarea pe post a filmului Întunericul. — Aha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]