KorAP: Find »[drukola/base=vârî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...142 >

3,550 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

totul pe lumea asta sau, cel puțin, așa văd eu lucrurile, dar chestiunea pe care vreau s-o lămuresc este: oare am eu parte de ceva? Oare cât o să-mi continuu experimentele astea cu femei? Oare cât o să-mi mai vâr chestia asta în găurile care-mi vin la îndemână - mai întâi, o gaură ici, pe urmă, când mă plictisesc de ea, o gaură colea... și tot așa. Când o să termine? Numai că de ce ar trebui să se termine? Ca să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
sfârcuri pe care le-am ținut vreodată în gură, numai că nu se omoară deloc de dragul meu. Nu ți se pare ciudat? Și totuși - încearcă să-nțelegi lumea dacă poți - îi place ca în timp ce-o înșurubez să-mi vâr degetul arătător, să mi-l cuibăresc în anusul ei! E o chestie atât de misterioasă! Fascinația nesfârșită a acestor crăpături și orificii! Știi, pur și simplu nu mă pot abține! Și nici nu mă pot lega de vreuna. Am câte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
întreaga proză engleză este o capodoperă: — Fute-mă-n pizdă, Futangiule, până leșin. Când mă bășesc în cadă, ea îngenunchează goală pe dușumeaua de gresie, se apleacă și sărută bulele de pârț. Îmi stă înfiptă-n pulă în timp ce mă cac, vârându-mi în gură un sfârc cât o pricomigdală, gângurindu-mi între timp la ureche cele mai cumplite măscări pe care le-a învățat la viața ei. Își umple gura cu cuburi de gheață până îi îngheață limba și buzele, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
îi dăduserăm bătaie și, în cele din urmă, trecuserăm la fapte. Maimuța a ieșit din baie în furoul ei scurt (iată o priveliște care, de regulă, făcea să-mi fiarbă sângele, furoul ăla de mătase crem, cu o Maimuță frumoasă vârâtă în el), iar eu, între timp, m-am dezbrăcat și m-am așezat gol-pușcă la capătul patului. Faptul că Lina nu știa o boabă de engleză n-a făcut decât să sporească sentimentul ce începuse să se înfiripe între Maimuța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ejaculat pentru a treia și ultima oară. La faza asta, Maimuța era cu spatele lipit de pat, iar eu cel cu curul la lustră (și la aparatele de filmat, mi-am zis eu în treacăt) - iar la mijloc, cu țâțele vârâte în gura Maimuței mele, era curva noastră. În a cui gaură, în ce fel de gaură mi-am depus ultima șarjă, rămâne o chestiune imposibil de stabilit. N-ar fi exclus ca, în final, să mă fi trezit futând vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
marginea lacului un pic mai devreme decât îmi planificasem și mă trezesc bușindu-mă ca un bolovan de pământul înghețat bocnă, îmi știrbesc un dinte din față și îmi trosnesc protuberanța tibiei. Timp de șase săptămâni stau cu piciorul drept vârât în ghips de la gleznă până-n șold. Sufăr de-o treabă pe care doctorul a numit-o Maladia lui Osgood Shlatterer. După scoaterea ghipsului, îmi trag piciorul după mine ca un invalid de război - iar taică-meu strigă între timp: — Îndoaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
el îmi pare principalul vinovat de toată această suferință și tulburare. Și, o, Doamne, îmi zic eu în timp ce apa rece îmi șiroiește pe față, cum o să le explic alor mei orbirea mea? Maică-mea își petrece, practic, jumătate din viață vârâtă în fundul meu, să-mi verifice consistența scaunelor - cum aș putea ascunde faptul că mi-am pierdut vederea? — Cioc, cioc, cioc, eu sunt, mamă - acest câine cumsecade m-a ajutat să ajung acasă cu bastonul. — Un câine? În casa mea? Dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-o sau s-a înfuriat - povestește-mi! Ce-a făcut cu frișca ta fierbinte? Ai prevenit-o că ești pe terminate sau, pur și simplu, ai terminat și ți-ai zis las’ să-și bată ea capul? Și cine a vârât-o - ea și-a băgat-o sau tu i-ai pus-o, sau te pomenești că se lasă absorbită de una singură? Și unde ți-ai lăsat hainele? - pe canapea? pe jos? unde anume? Vreau detalii! Detalii! Detalii concrete! Cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Scumpete mică! Ai înțeles poezia! — Socot că da! strigă Scarlet O’Hara. Și-apoi: Iu-huu! Am înțeles o poezie! — Ba chiar cu pizda! — Iubițelul meu Pas-Înainte! Faci un geniu din zambilica asta! Ah, Păsuleț, scumpule, linge-mi savarina, strigă ea vârându-și degetele în gura mea și mă trage de fălci în jos, peste ea, strigând: Ah, linge-mi pizda cultivată! Idilic, nu? Sub frunzele alea galbene și ruginii. La Woodstock în cameră, în timp ce eu mă bărbieresc pentru cină, ea face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cadă, mă doare așa de tare găurica, de-abia mai poate să respire. — Biata gaură. — Ei, hai să luăm o cină babană, cu o tonă de vin și mousse de ciocolată și pe urmă să ne-ntoarcem aici, să ne vârâm în patul nostru vechi de două sute de ani - și să nu ne-o tragem! — Ce mai faci, Arn? m-a întrebat ea mai târziu, după ce stinseserăm luminile. E haios, nu? Parc-am avea optzeci de ani. — Sau opt, am răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
o stripteuză? Și scrie dragă cu patru litere! Și n-a citit nici două pagini din cartea lui Agee într-o săptămână! S-o fi uitat măcar la poze? Aș, mă-ndoiesc! Uf, e de rău“, îmi zic și-mi vâr bilețelul ei în buzunar, să-l păstrez ca amintire - mâine pot să-l trag în plastic, pentru un sfert de dolar - „e de rău! E vorba de-o persoană adunată de pe stradă! Care mi-a luat-o la muie înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
a cvintetului cu clarinet, m-a luat de mână, obrajii au început să-i strălucească și, când ne-am întors la ea acasă și ne-am băgat în pat, Sally mi-a zis: — Alex... vreau. — Ce vrei? Dar ea se vârâse deja cu capul sub pături, dispăruse cu totul: mi-o lua la muie! Mai bine zis, mi-a luat făcălețul în gură, l-a ținut așa cam cât ai număra până la șase, îl ținea acolo pe mititelul ăla luat prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
atunci, de ce să nu pocnesc, și să-mi văd de viața mea? Nu, în loc să-mi învelesc copiii seara, la culcare, și să mă culc lângă o soție fidelă (căreia și eu îi sunt fidel), în două seri diferite m-am vârât în pat - coinstantaneu, cum se zice prin bordeluri - cu o curvă italiancă bondoacă și plinuță și cu un fotomodel american analfabet și dezaxat. Și pentru mine asta nici nu înseamnă măcar o distracție pe cinste, fir-ar să fie! Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
nu-și pune nebuna în practică răzbunarea ireversibilă! UN MANECHIN ÎȘI TAIE BEREGATA ÎN AMFITEATRUL ANTIC; spectacolul cu piesa Medeea întrerupt de o sinucidere... și vor publica bilețelul pe care îl vor găsi, mai mult ca sigur, într-o sticlă vârâtă în vongă. „De vină-i Alexander Portnoy. M-a silit să mă culc cu o curvă și pe urmă a refuzat să facă din mine o femeie cinstită. Mary Jane Reed.“ Slavă Domnului că imbecila de ea habar n-are să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
eu atâta sub privirile dezaprobatoare ale maică-mii. Asta nu înseamnă că nu-mi era superioară la capitolul gambe și coapse -, dar în materie de umeri și pectorali eu eram fruntea, și am prins-o sub mine - și mi-am vârât limba în urechea ei și am gustat praful depus după călătoria noastră de peste zi, jegul ăla sfânt. — Ah, chiar am de gând să te fut, evreico, i-am șoptit eu malefic. Ești nebun! strigă ea împingându-mă cu toată forța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
putut hotărî nicicând s-o arunc, n-am făcut nimic ca să nu o pierd. După ce uitam de ea cu lunile, numai ce o găseam pe jos, în bucătărie, lângă găleata de gunoi, sau printre pânzele de păianjen de sub pat, sau vârâtă printre foile cu temele săptămânale ale studenților mei, sau sub telefon, împreună cu alte hârtiuțe pe care îmi notam mesajele telefonice și programul pe care mi-l întocmeam duminica pentru zilele săptămânii următoare. Ideea că e și asta tot o agendă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

Încet. Se uită la ceas, În timp ce un orologiu bătu de nouă. Acesta-i expresul de Istanbul, se gândi el, și are douăzeci de minute Întârziere; trebuie să fi fost reținut de zăpadă. Își potrivi ceasul plat din argint și-l vârî la loc, În buzunarul de la vestă, netezindu-i cutele peste curba stomacului. Așa deci, aprecie el, e un noroc să fii gras Într-o noapte ca asta. Înainte de a se Încheia la pelerină, Își strecură mâinile Între chilot și pantaloni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
șopti prin gaura cheii: — Etajul de jos. Atunci e În regulă, se gândi Joseph. Nu trebuie să mă grăbesc. Înapoi În dormitorul Annei și de acolo peste acoperiș. Va trebui să aștept douăzeci de minute pentru trenul de Passau. Scaunul vârât sub clanță se Înțepenise bine. Trebui să-și lase geanta jos și să folosească ambele mâini. Scaunul lunecă În lungul podelei din lemn tare și se prăbuși cu zgomot. În aceeași clipă, În cameră se aprinse lumina. — Rămâi unde ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
că portarul va fi turc și va murmura doar prin perciuni, așa că va trebui să găsesc singură drumul În lungul coridorului, spre cabine, peste o Încâlceală de furtunuri de incendiu, și o să spun „Bună ziua“ sau „Bong jour“ și Îmi voi vârî capul În cabina comună și o să Întreb „Unde-i Sid?“ El va fi În față, la repetiție, așa că voi pătrunde la el din penumbra stalului și el va Întreba „Cine naiba mai ești și tu?“, bătând măsura, În timp ce fetele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de aramă pe două din teancurile de cărți de joc. Apoi Lukici Începu să Întoarcă fiecare pachet pe rând. În al treilea, pe care nu fuseseră puși bani, era valetul de caro. Încetă să mai Întoarcă restul de cărți și vârî monedele În buzunar. — Câștigă banca, spuse el și-i pasă cărțile lui Ninici. Era un joc foarte simplu. Funcționarul de la mesagerie Își stinse țigara și-și aprinse alta, În timp ce Ninici făcea cărțile. — Au venit ceva noutăți cu trenul? — Toate s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
fericita ei uimire, el spuse imediat, fără nici un efort de rememorare: — Da, va trebui să-l invităm pe omul cu vioara. Ea bătu din palme de fericire: — Și nu-l uita pe doctor! Se așeză pe marginea patului și-și vârî picioarele În pantofi. Sunt atât de fericită. Își amintește, o să se țină de promisiune! Începu să cânte iarăși: Trăind În raza de soare, iubind În raza de lună, viața-i atât de frumoasă. Conductorul se apropie pe culoar și bătu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cuvintele cu multă corectitudine, și regret din tot sufletul că nu pot accepta. Cobor din tren la Belgrad În timpul nopții. Mi-ar fi făcut plăcere... Se opri la mijlocul pasului, cu sprâncenele Încruntate, și păru să fi uitat ce spune. Își vârî mâna cu mănușa uzată În buzunarul balonzaidului. Mi-ar fi făcut plăcere... Doi bărbați În uniformă se apropiau de ei, venind pe linie. Doctorul Își puse mâna pe brațul fetei și o Întoarse cu blândețe, apoi Începură să meargă Înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
domnilor. — Stați o clipă. Vă spun. George. Capitolul III. Secțiunea 4. Paragraful 2504. Onoarea Între hoți. Domnul Eckman, devenit brusc foarte mic În mizerabilul lui birou, Începu să plângă și Întinse mâna. Și toate spălătoresele care băteau rufe cu maiul, vârâte până la genunchi În apa pârâului, Își ridicară capetele și plânseră, În timp ce un vânt uscat ridică nisipul plajelor marine și-l abătu zgomotos asupra frunzișului pădurii, iar o voce care ar fi putut fi a doamnei Eckman Îl implora fără Încetare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Vușkovici, care fură micile economii ale săracilor și trăiesc o viață grăbită, plină și prostească timp de zece ani, după care Își trag un glonț În cap. Și totuși sunteți plătiți să apărați singurul sistem care protejează oamenii ca el. Vârâți plevușca În Închisori, dar hoții cei mari trăiesc În palate. Maiorul Petkovici zise: — Ceea ce spune arestatul nu are nici o relevanță asupra cazului. E un discurs politic. — Lasă-l să continue. Colonelul Hartep Își acoperi fața cu mâna și Închise ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
repetă destul de calm comanda, privindu-l pe soldat prin ramele sale de aur. Soldatul plecă până la urmă capul, se șterse la nas cu mâna și privi În jur cu coada ochiului, fără tragere de inimă. Apoi luă revolverul și-l vârî cu țeava În gura doctorului Czinner. Iarăși ezită. Își puse mâna pe brațul lui Coral, o Împinse cu fața În jos la podea, și, În timp ce zăcea acolo, ea auzi Împușcătura. Soldatul o scutise să vadă așa ceva, dar n-o putuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]