480 matches
-
flori atât de mici, încât abia de le poți distinge cu ochiul liber. Va trebui să-mi caut lupa, ca să le cercetez în voie. O caracteristică a falezei constă în faptul că, din loc în loc, apa a scobit în stâncă văgăuni, cărora nu le-aș face onoarea de a le numi grote, dar care, văzute cu ochiul înotătorului, oferă o priveliște uimitoare și vag sinistră. Într-un anumit punct, lângă casa mea, marea a construit chiar un pod de stâncă, arcuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bine, sunt și sociabile și prietenoase. Au prietene femei și prieteni bărbați. Puteți însă să faceți o cercetare calitativă printre colegii, familiile, vecinii acestora, legat de ce fel de persoane sunt, mai ales ele, feministele, să verificați dacă și în ce văgăună singuratică sau segregată s-au refugiat. Feministele sunt atee: la această „sentință” v-am răspuns mai pe larg în Observator cultural. În privința femeilor de mai sus, unele sunt active în organizații ecumenice, cele mai multe sunt ortodoxe, câteva sunt catolice și câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
TĂRÂȚEANU ȚARA FAGILOR Desfrunzind amintiri Țara Fagilor renaște în muguri aceleași dorinți. Mlădițe noi bâjbâind spre lumină dinspre arbori părinți. Tăinuite poeni luminișuri de basm coclauri adânci. Dealuri și văi colțuri știrbite de stânci. Urme de urși lupi flămânzi populând văgăuni. Punți peste ele brazi răsturanați nord de furtuni. Lumini și umbre culori răsfrânte în aprigi priviri. Loc de cântec și dor ascunziș de haiduci destăinuite iubiri. Aer pur amețind înălțimile Ape reci cristalin înfiorând adâncimile. Răcoritoare adieri de legendă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
fusese viscol mare în Munții Apuseni. Pe un drum care-ți face ziua blestem, ajung în Ponor, un sat aruncat la nord de Aiud, pe un diametru de 18 kilometri și cu o suprafață de 65 kilometri pătrați. În fiecare văgăună, se cuibărește câte un cătun. Casele cu acoperișul țuguiat din paie bătute ca o pâslă evocă perfect o lume neolitică. Intru în vorbă cu Vasile Băișan, care lucrează la Baia de Arieș, peste munte. Sâmbăta vine acasă prin troiene. Mai
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Bradea prin nămeți. Și-a luat cârja groasă de frasin. Risipite pe coastă, case și vechi grajduri acoperite cu paie se zgribulesc în noapte. Moții își învelesc acareturile cu paie de grâu, prinse în țepușe, să nu le ia vântul. Văgăuna de După Deal este străjuită de culmile Vulturu, Urmezău și Cununa. Ei au știut să vadă peste tot urmele lui Dumnezeu cel de demult, Zău Moș, Zalmoxis. Îmi tremură genunchii de atâta umblet. E noapte adâncă și am ajuns la părinții
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și personaje fabuloase. Dar geniul grec a revalorizat în chip strălucit această temă arhaică, după cum a transfigurat tehnicile și simbolica șamanică. Grație lui Apollon, simbolismul arcului și al tragerii cu arcul revelă alte situații spirituale: stăpânirea 19 Primele mărturii privind văgăuna datează din secolul I î. Hr. 20 Vezi referințele în cartea noastră De Zalmoxis ă Gengis-Khan, p. 44, n. 42-43 [trad. Românească, p. 51 - nota trad.]. 21 W. Otto, The Homeric Gods, p. 72 la distanță și deci detașarea de "imediat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
îi transformă în antieroi. Un scriitor care descrie sărăcia de la țară în romanele sale este Ilmari Kianto, dintre operele căruia amintim Punainen Viiva (Linia roșie) și Ryysyrannan Jooseppi (Josif din Ryysyranta). Tot despre sărăcie scrie și Joel Lehtonen, romanul Putkinotko (Văgăuna cu iarbă rea) fiind unul dintre cele mai reușite romane ale literaturii finlandeze 736. Literatura finlandeză începe să provoace ecouri în lume prin celebrul Frans Eemil Sillanpää, scriitorul finlandez care a primit premiul Nobel pentru literatură în 1939. Viziunea biologistă
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
devine predominant pe plan religios Nu departe de această așezare, la locul numit „La Corlăteanu s-au descoperit de asemenea, urme de vase ceramice, pahare tronconice și două gâturi cu torți de amfore romane. Locul respectiv este situat într-o văgăună cu deschidere doar spre sud, către iazul Calul Alb și nu departe de locul ce se numește „La Ceacâr. După aceste urme putem aprecia că așezarea datează din secolul II-III e.n. și că a aparținut unei comunități de daci liberi
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
devine predominant pe plan religios. Nu departe de această așezare, la locul numit La Ceacâr, s-au descoperit de asemenea, urme de vase ceramice, pahare tronconice și două gâturi cu toarte de amfore romane. Locul respectiv este situat într-o văgăună, cu deschidere doar către sud, către actualul iaz Calu Alb, nu departe de Pârâul Satului. După aceste urme putem aprecia că așezarea respectivă datează probabil din secolele al-II-lea sau al-III-lea și a aparținut unei comunități de daci liberi, dar care
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
de configurația terenului. Partea dinspre Fundoaia are drumurile mai drepte și este considerată cea mai nouă parte a satului Vatra. Satul este așezat pe un teren frământat și casele au fost construite chiar pe coastele unor dealuri și chiar prin văgăuni. Considerăm că argumentele evocate mai sus, ca și argumentele arătate în scrisoarea academicianului Iorgu Iordan ne fac să credem că din cele mai vechi timpuri numele de Vatra a rămas în vorbirea populației de pe aceste locuri, nume care de fapt
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Adevărul istoric, față de care prozatorul se simte dator, deoarece Moromeții face un salt în timp între primul volum și cel deal doilea, este spus în felul specific al lui Preda, cu binecunoscutul amestec de ironie, umor, invectivă, meditație: Prin reductibilitate, "văgăuna” este a satului Siliștea Gumești; asupra acestuia se așterne istoria pentru care "colectivitatea”, deprinsă să trăiască într-un alt timp decât cel istoric, nu optează, ci se lasă cotropită, nu pentru că nu are voință, ci pentru că nu mai are forța
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
ți-e dreptatea, șarpe? Spuse omul întristat.) Că doar eu te-am ajutat, Iar acum tu drept răsplată Mi-ai luat suflarea toată. Haidem dar la judecată! Coana vulpe cea roșcată, S-a gândit ea ziua toată: - Mergem dar la văgăună Ca să văd faptele toate, Și să judec,de se poate Cine, cum are dreptate. - Nu, nu cred c-ai încăput! Spune vulpea cu un rost. Șarpele, un pic cam prost Mi s-așază -n văgăună Vulpii, doar ca să îi spună
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93490]
-
ziua toată: - Mergem dar la văgăună Ca să văd faptele toate, Și să judec,de se poate Cine, cum are dreptate. - Nu, nu cred c-ai încăput! Spune vulpea cu un rost. Șarpele, un pic cam prost Mi s-așază -n văgăună Vulpii, doar ca să îi spună: - Vezi, uite-mă ca la-nceput! Judecă! Și dă-mi dreptate! - Sigur! Sigur! spune ea Să rămâi...pe veci așa! Iar morala noastră este, Să-ți fie denvățătură: Celui ce-ți dă ajutor Să-i
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93490]
-
ți-e dreptatea, șarpe? Spuse omul întristat.) Că doar eu te-am ajutat, Iar acum tu drept răsplată Mi-ai luat suflarea toată. Haidem dar la judecată! Coana vulpe cea roșcată, S-a gândit ea ziua toată: - Mergem dar la văgăună Ca să văd faptele toate, Și să judec,de se poate Cine, cum are dreptate. - Nu, nu cred c-ai încăput! Spune vulpea cu un rost. Șarpele, un pic cam prost Mi s-așază -n văgăună Vulpii, doar ca să îi spună
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93491]
-
ziua toată: - Mergem dar la văgăună Ca să văd faptele toate, Și să judec,de se poate Cine, cum are dreptate. - Nu, nu cred c-ai încăput! Spune vulpea cu un rost. Șarpele, un pic cam prost Mi s-așază -n văgăună Vulpii, doar ca să îi spună: - Vezi, uite-mă ca la-nceput! Judecă! Și dă-mi dreptate! - Sigur! Sigur! spune ea Să rămâi...pe veci așa! Iar morala noastră este, Să-ți fie denvățătură: Celui ce-ți dă ajutor Să-i
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93491]
-
68. 9 M-apropii de sfârșit, vol. Întrezăriri, în op. cit., p. 85. 10 Vol. Urcuș, în op. cit., pp. 44-45. 11 "Sunt ca un munte/ Muntele cel de sus,/ Am văi adânci, piscuri în cer,/ Flori și pășuni,/ Peșteri negre cu văgăuni./ Prăpăstii cu moarte,/ Izvoare cu viață" (vol. Clepsidra, în op. cit., p. 246). 12 Sau, în cel mai bun caz, - mărturisește poetul referindu-se la versurile sale de inspirație religioasă - sunt semne nesemnificative, aluzive și incomplete, ce trimit "la aceste realități
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pentru că nici unul din locuitorii satelor din jur, adăpostiți prin păduri, nu îndrăznea să iasă din ascunzișuri de teama lor. Nemaiavând pe cine omorî și jefui în regiunea Bihorului, fiindcă locuitorii satelor umpluseră codrii, mongolii au început a străbate desișurile pădurilor, văgăunile munților și adâncurile văilor, timp de mai bine de o lună de zile și, fiind la vremea secerișului - deci după mijlocul lui iunie -, prinzând câțiva oameni, i-au pus în libertate și i-au trimis să îndemne lumea să coboare
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
nu te ajută să trăiești, fă altceva. O socotesc a fi esențială omului, aidoma bătăilor inimii sale". Salutări și numai bine tuturor! O primăvară frumoasă pentru Iolanda! Te îmbrățișez! Aurel Borca, 24 aprilie 1984 Dragul meu, Îți scriu într-o văgăună a nopții, liniștit ca Socrate după ce a adus un elogiu cucutei. De mai multe zile, deconectat, mă îmburghezesc cu tot ce nu-mi iscă obligații. Citesc, mă plimb, ascult muzică tot timpul, îmi permit ultimatum-uri cu T. (dar așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și comerțul; România pitorească; costumul național românesc, sărbătorile, bâlciurile și târgul moșilor; poezia populară, doinele...” „Țăranul român este artist din instinct”, concluziona autorul și perora în continuare: „Trebuie să vezi pe țăran acasă la el, în fundul satelor depărtate, ascunse în văgăunile întunecate ale munților Carpați, unde legendele vechi mai plutesc încă în întunecimile tăcute ale pădurilor...” Iată și cum scrie D. Frunză la 7 august 1921 în Dreptatea, despre tineri care căutau fericirea în alte țări ale lumii: „Foaie verde de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
faleza abruptă până jos, pe un limb ce pare de proveniență vulcanică: are o scoarță „încrețită”, precum un sâmbure de prună, năpădită de scoici și zdrențe de mușchi. Valuri calde și înspumate se sparg de stâncă, umplu toate defileurile și văgăunile pietrei - sunt împroșcat cu miriade de stropi sărați. „Oceanul de smarald” e numele poetic cel mai potrivit pentru această ființă vie și neliniștită, care smulge colegilor mei exclamații de admirație și extaz. O frumusețe și o prospețime ce contrazic flagrant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
oarecare dificultate, din cauza indicatoarelor enigmatice, intrarea în grota trenului. Totul e automatizat aici. În vagon deja, un monitor suspendat îți arată traseul marcat cu puncte luminoase. Trenul țâșnește prin subteran, silențios, apoi iese la suprafață ca un imens șarpe din văgăuna lui, mânat de o foame mistuitoare. Drumul ține vreo 25 de minute. Stațiile în care oprim sunt și ele superdotate tehnic. Aici ne aflăm într-un alt secol, în care materializarea gândirii umane atinge cote nemaiștiute în „evul” ce ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
închide istoria mânturii universale într-un Landerneau* reduce economia divină la stadiul de politică locală și ucide spiritualitatea încă din fașă: oamenii cred că se alătură Sfântului Petru, lui Ali, lui David, Sfântului Sergiu, și de fapt se încleiază în văgăuna naturală până când mantia de purpură se acoperă cu nelegiuiri murdare și cu fleacuri ridicole. Rămâne o învățătură: ceea ce intră la spălat are meritul de a rezista la uzură. Geniul unui popor e mai rezistent decât cine știe care punct important dintr-o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
înclin cu mult respect. Unii vin de la mii de km depărtare și dau o anumită notă de noblețe superioară acestui drum. în canicula zilei, pe la 14:30 ajung în sfârșit la destinație, la Hontanas. Este un sătuc situat într-o văgăună dar are trei hanuri: Santa Brigida, la care mă cazez, Il Puntido și cel comunal. Nu departe este și o piscină dar renunț la tentația de a merge acolo. Santa Brigida are doar vreo 16 locuri dar este nou, modern
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cât mai repede. Doamne Te rugăm ajută-ne ! Se spune ca Domnul Iisus fiind Răstignit, Iar tâlharul Baraba a fost eliberat, și Baraba avea mustrări de conștiință, el urmărea din apropiere ce se-ntâmpla la răstignire. Și privea dintr-o văgăună din apropiere stă tupilat ca să nu-l vadă nimeni. Se spune că atunci când era pe Cruce Domnul a ajuns la timp și unul dintre Magi Atmantan. El pornise Împreună cu cei 3 Magi-Gașpar Baltazar -și Melteor la Pruncul Iisus. Cei 3
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
când avea să aibă nevoie pentru el. Așa că era nou mormântul și i L-a dat să-L Îngroape pe Domnul Iisus În el. Și cum știm că au pecetluit și păzit mormântul ostașii lui Irod. Dar Baraba tot prin văgăuni din apropiere și tupilat urmărea și așa era fugar și tâlhar. Dar conștiința nu-l lăsa În pace, Îl mustra. Așa că urmărea și după miezul nopții a venit o adiere caldă de vânt răspândind miros puternic de flori mirositoare, Înflorise
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]