1,093 matches
-
de ziduri se izbeau în dușumeaua crăpată și umbrită. Lumina căpăta materialitate în praful greu și gros. Privea fascinat cum răzbătea ca un fascicul prin fanta geamlâcului. Soarele se cățăra acum undeva peste clădiri începând să-și dezvăluie discul de văpăi. Privea vrăjit acel spot absorbit de dușumea. Între ferestruică și podea, oblic în jos, se formase un coridor luminiscent care se descompunea spectral cu repeziciune, apoi tot mai lent, mai lent, în benzi cromatice: roșu, oranj, galben, verde... Benzile alternau
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
mă face universul să-l reduc, Și să constat că nu vei fi a mea! Nu din cauza nepăsării tale, Rămăsesem același naufragiat, Nu sunt eu cel mai mare, Nici cel din urma condamnat! În ochii tăi eu n-am citit, Văpăile ce ard de obicei, Pe fața unui îndrăgostit, După sărut în ochii mei! Nu știu ce vei putea vedea, Timiditate, teamă sau dorință, Din toate era câte ceva, Dar mai mult cred suferință! 1965 Referință Bibliografică: Când mă gândesc / Mihai Leonte : Confluențe Literare
CÂND MĂ GÂNDESC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357426_a_358755]
-
de răceala gândului și a rațiunii pure, nepervertite ce taie geometric versul, construind imaginea de o limpezime ce amintește forma cristalului șlefuit. Dintre cele patru elemente presocratice, poetul acceptă pământul în măsura în care acesta ilustrează condiția primară a umanului, dar aspiră spre văpăile focului cathartic „De-ar ști să vadă omul/ tot Pământul de gânduri/ alunecând prin duminica/ limpede/ lumina ar arde lumina/...” Sensul oricărei desprinderi de această stare presupune accederea către un plan ontologic superior: „să mă vindec/ de mine/ ars la
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Portret > VASILE ȘEICARU. A FOST CÂNDVA, „FLACĂRA”... Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1567 din 16 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului A fost cândva, „Flacăra”...! Era cuvânt și melos către țară! Era văpaie în toate marile orașe, era fundament pentru legendă. Flacără și văpaie, spectacolele cenaclului „Flacăra” au clădit turn de cleștar și mit în cultura românească. Osârdia, ardoarea și geniul, chitara și vocea au șlefuit și ascuțit spiritul unei generații. Avidă de
VASILE ŞEICARU. A FOST CÂNDVA, „FLACĂRA”... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357770_a_359099]
-
CÂNDVA, „FLACĂRA”... Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1567 din 16 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului A fost cândva, „Flacăra”...! Era cuvânt și melos către țară! Era văpaie în toate marile orașe, era fundament pentru legendă. Flacără și văpaie, spectacolele cenaclului „Flacăra” au clădit turn de cleștar și mit în cultura românească. Osârdia, ardoarea și geniul, chitara și vocea au șlefuit și ascuțit spiritul unei generații. Avidă de zbor în libertate, o țară cu dioptrii, care nu mai văzuse
VASILE ŞEICARU. A FOST CÂNDVA, „FLACĂRA”... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357770_a_359099]
-
ai știut - și nu vei ști...) Chipul iubirii are o aură îngerească și este sculptat cu dalta dorului. Din cuvântul înrourat cu credință, iubirea se conturează pe firmamentul nemărginirii, vegheată de aștri în mister. Poetul poate modela înfățișarea iubirii din văpăile mistuitoare ascunse în privirea sa. Chiar dacă se înstrăinează iubirea colindând pe alei nedefinite, o poate cuprinde în unde înflăcărate: „Adesea-ți sculptez chipul din lespede de gând -/ C-o daltă făurită din dor și din cuvânt.../ Dar mai ades, în
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
era cea pe calea amăgirii subtile, prin exploatarea inocenței infantile: cu ce să sape, în absența unei unelte, a unei cazmale? O vor face împreună în altă zi ... În fine, argumentul amânării deschiderii “șantierului arheologic”, cu motivul invocat, a potolit văpaia pruncului său. Cu promisiunea solemnă, însă, cerută de fragedul învățăcel, anume, că asta se va întampla negreșit. “De-acum, tăticule, după ce l-ai amăgit cu un analgezic, caută și pilula care să trateze cauza. Ce, nu puteai să spui că
VACA BOURULUI (SAU) ÎN TIMP CE UNII IGNORĂ LEGENDELE, ALŢII DAU ÎN MINTEA COPIILOR CA SĂ LE MENŢINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357898_a_359227]
-
că bătrânii-s înțelepți, La gură sobei meditează Despre chimia-cestei vieți. Cât este ea de grijulie! Pământului să-i fie cald Îi cântă și îl învelește, Să aibă visul fără fald. Chiar dacă fața-i colilie, Focul din suflet e-n văpăi, Munții trufași o tot adoră Și vor s-o ducă-n cer cu ei. Îmi place iarnă că-i bogată, Împrăștie talanți de-argint, Copiii îi culeg în palme Și îi transformă în colind. Mă-chin în fața ei divină. Și-
IMI PLACE IARNA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357977_a_359306]
-
sfios spre Ea . Crampei de răi, o lume de vis unde mă legăn lung în mâinile senine ale mamei. Zâmbetul cald al soarelui șoptește dulci promisiuni florilor împovărate cu mărgăritare de roua. Licuricii îi dau podoabe de stele, strălucind în văpaia lunii. Luceferi blânzi îi calcă în împărăție, aducând cu ei bucurie, puritate și drăgălășenie. Mustrarea cerului îmi zvâcnește în obraji. Ochii-mi sunt inundați de bucurie. Gândurile mi se amestecă, devenind mai îndrăznețe. Abisul de fericire și voie bună se
CRISTIANA SORINA GHEORGHIU -CÂŞTIGĂTOAREA TROFEULUI CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ BOGDANIA [Corola-blog/BlogPost/358352_a_359681]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DĂ-MI IUBITO VORBELE ÎNDĂRĂT Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 545 din 28 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Dă-mi iubito vorbele-ndărăt Dacă și-au pierdut de mult văpaia Că ne vine iarna cu omăt Și-ai să vezi ce rece e odaia N-ai de unde face rost de șube Nu mai spun de lemnele de foc Sunt sătul de câte am eu, bube Totu-n viață e un
DĂ-MI IUBITO VORBELE ÎNDĂRĂT de ION UNTARU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358375_a_359704]
-
să mă așezi în ramă, în suflet, undeva, să îți dau măreția cuibului- munte, cu vorbe să mă-mbraci, cu cerul să-mi faci punte. Și-aș vrea să-mi lași ecoul, ce vine dinspre văi, poveștile nespuse, căldura din văpăi, iar verdele s-atingă și albul cel mai alb, și viața să îmi curgă, să ia conturul galb. Floare de colț, floare de colț, , lumină sub bolți” de ce ai ales în munți vântul s-asculți ? Referință Bibliografică: Floare de colț
FLOARE DE COLŢ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358239_a_359568]
-
ca-n povești, Amar, că puterea mă lasă, Șoptindu-ți mai rar: ,,Unde ești?” Dar iată, azi Babă iubită, Îți râde un soare cu dinți, Eu, merg cu aleasa-mi sortită, Cu trenul la Dorna, cuminți, Cuminți, fiindcă stinsă-i văpaia Din anii ce stam ca pe jar Și nu ascultam, vorba aia, De dulce și ... de amar ... Atunci, tinerețea-mi cuminte, Zburda nesătulă, visând, Acum, greu topesc în cuvinte Senzații, ce-mi pleacă ... oftând! Atunci, cu rucsacul în spate, Pe
BABĂ IARNĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357656_a_358985]
-
E DOR...(POEZIE SIMPLA) Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 517 din 31 mai 2012 Toate Articolele Autorului Mi-e dor de parfumul ce iese din trupul curat precum roua, pe care, odată, îl mângâiam. Mi-e dor de văpaia ce iese din ochii mai mari decât luna pe care, odată , îi adoram. Mi-e dor s-aud râsul ce iese năvalnic din sufletul verde pe care, odata, îl iubeam. Mi-e dor de o noapte flămândă de șoapte , de
MI-E DOR...(POEZIE SIMPLA) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358727_a_360056]
-
am bucurat din plin de aceasta. Aici, în timpul lunilor de vară, iunie-septembrie, sunt călduri mari atingând și 48 grade Celsius, așa cum am întâmpinat și noi. Deși umblam cu apele șiroi pe noi, am putut să trecem cu bine prin asemenea văpăi ale soarelui, deoarece aici umiditatea este scăzută, atât de scăzută, încât, uneori picăturile de ploaie căzute din nori, nu mai apucă să ajungă pe pământ, fiind absorbite la înălțime de aerul fierbinte și uscat. Îi fericesc pe localnicii care spun
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
pus oala pe foc să mănânce, cică... Crede că Nelu e afară, dar... Stupoare, groază și stele!... Multe stele sclipesc pe cerul nopții! Nu, nu sunt stele. Sunt artificii! Aprinse, roșii, galbene, portocalii. Pâlpâie în culori incandescent-schimbătoare. Capul, e o văpaie! Ah! Ochii! Ochii, sunt o flacără mistuitoare... Arsura se întinde spre nas, gură, dinți, gât. Îi arde toată fața. Artificiile jeruiesc undeva înăuntru ei... Nu știe unde. Pe acolo prin cap... Sau în suflet? În mintea ei?! Nu se poate
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
arde toată fața. Artificiile jeruiesc undeva înăuntru ei... Nu știe unde. Pe acolo prin cap... Sau în suflet? În mintea ei?! Nu se poate urni. Clipa s-a oprit. Mintea refuză realitatea! S-a fixat în fața chiuvetei să-și stingă văpaia din ochi... Vrea apă, apă multă, apă vie, să-i spele durerea, gândurile, amintirile. Ciorba clocotită, încă aburește în păr, pe umeri, pe haine... Nu vede nimic, pipăie cu palme chinuite de grabă, să afle salvarea în robinetul care îi
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
mea ia proporții dureroase ca-n tragediile lui eschil, iernile îmi par povești, oamenii răsar și curg ca izvoarele, cad vârstele, privesc carminul amurgului în singurătatea lui cu o lună venind la geam și amintindu-mi de nopțile frumoase, de văpăile clipelor incendiare când ne simțeam stăpâni pe întregul univers, suflet, pasăre, patimă, plin de umbre și de lumini întoarce-te pe dealuri și prin păduri, leagă și desleagă alte legi, coboară timpul jos ca să-l pipăi, măsoară înălțimile cu înțelepciunea
TURMA ORELOR ALBASTRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344621_a_345950]
-
viu Și mai poet în tot ce spun, Privirii tale mă supun Cum se supune gândul meu În fața unui curcubeu Și alții te privesc din jur Și aerul parcă-i mai pur Când trec agale pașii tăi- Lumină arsă în văpăi... Mi-e dor de tine nu-știu-cum De parcă te-aș opri din drum, Dar mă cuprinde-un fel de milă, Tu mergi în pacea ta copilă! Frumoasă ești, precum erai, Icoană ruptă dintr-un rai, Din Raiul nostru cel dintâi, Frumoasă
FRUMOASĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344712_a_346041]
-
nu poate fi cactus, Cum fericirea nu este un crin, Abia deasupra norilor, înaltul Ne spune ce-i mărunt sau e divin. Într-un pustiu nu vin nici viața, ploaia, Poate că sufletul e uneori pustiu și totuși noi simțim văpaia, cu Dumnezeul viu. Iar de-ncălcăm porunci, nu vrem iertare, Pedeapsa și iertarea sunt în noi , În urma noastră, asemănătoare, Este ființa, unu-nseamnă doi. II. În spatele zidului era o comoară, Zidul dăinuia de o mie de ani, șopârlele ajunseseră la
UNU de BORIS MEHR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358802_a_360131]
-
ce țâșnesc din ea „. Iată volumele domniei sale ; Ningea în Bărăgan, 1959 Somnul de la amiază; povestiri,1960 Dincolo de nisipuri; povestiri, 1962 Cantonul părăsit; nuvele, 1964 Caii albi din orașul București, 1967 Vară buimacă; nuvele 1967 Îngerul a strigat; roman 1968 În văpaia lunii; nuvele , 1971 Casa care se leagănă; povești, 1971 Cronici de carnaval; cronici sportive, 1972 Frumoșii nebuni ai marilor orașe; Fals tratat de iubire; roman, 1976 Cronici afurisite sau poeme cantate aiurea, 1977 Cartea cu prieteni;poeme răsărite-n iarbă
VOIEVODUL BRAILEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358870_a_360199]
-
să cuprind totul, fără a mă lăsa înlănțuită de nimic. Linii care se topesc în aer ... Dezmierd un gând, o amintire a ploilor. M-am amestecat în miile de ploi care au căutat un căuș pentru a fi setea astâmpărând văpaia din graiul trupurilor în care se năștea arderea dorului. Căușul însă a băut setea din înalturi, lăsând trupurile într-o însetare aidoma morții. Uitarea din clipe a zburat dinlăuntrul ochilor, dincolo de ei, lăsând un deșert în a cărui umbră mulți
ŞOAPTE ŞI PLOI de DANIELA DUMITRIU în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359356_a_360685]
-
aș aminti aici vorbele pline de înțelepciune ale lui Tudor Arghezi: „Lumea nu este aceea care se vede: aceea pe care ți-o închipuiești. Intră în închipuirea ta adânc și ieși pe tărâmul celălalt: nu te dezlipi în închipuirea ta.” Văpaia amintirii Profesorului meu de literatură se întețește, câteodată, în minte asemenea unui foc peste care așezi din când în când câte un braț zdravăn de vreascuri uscate, devenind, practic, o veritabilă hrană a spiritului meu atât de obosit de întreaga
NEMAIAŞTEPTÂND LA ARLECHIN... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359370_a_360699]
-
salcâmilor înfloriți în ultimul rest de vară. M-au rănit șoptirile porumbului, trudind să răzbească printr-un pământ împietrit. Am despărțit în silabe tristeți vestejite, fără să găsesc rezultatul corect. Și-am învățat că niciun cuvânt nu se macină în văpaia arșiței; după ploaie, rădăcinile se pot frânge mai usor;înainte însă,arareori. Nu e sigur nici măcar atunci dacă împărțirea decurge corect; după secetă, nimeni nu-și mai amintește exact orice detaliu, așa că realitatea se poate deplasa câțiva milimetri la stanga, câțiva
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
dăruim cu ardoare, cât trăim, celor pe care-i iubim. Iubirea-i atemporală - auroră boreală ce viața-nfrumusețează și o binecuvantează. Iubirea-i vâltoare-n limpezi ape curgătoare șerpuind unduitoare, scăldate-n raze de soare. Iubirea este furtună, vifor sau văpaie, este jarul ce mocnește, nu-i un foc de paie. Iubirea-i torentul care ne prinde-n al lui șuvoi și ne duce în ispită, în păcat, pe amândoi. Iubirea-i lumina care ne înalță spre sublim, forță motice a
IUBIREA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360354_a_361683]
-
dar timpul este viu când în moarte nu încăpem tandrețea dintre noi în amintiri să-nvie... a ochilor lumină-ncântătoare, ce sufletu’-ți păzește neîncetat, în unduiri de valuri luptătoare, ce-și duc la mal iubirea pe-nserat înfometând a inimii văpaie, arzând minciuni din cornul abundentei, dușmanii vieții plini de râie laie, a lor cruzime topind dulceața existenței doar tu, primăvara proaspătă în lume, cu harul artei de a face bine alungi heraldul ce din izvor de hume adună gânduri de
DIN CREATURI FEERICE NE-NDEAMNĂ INIMA SĂ NAȘTEM de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360507_a_361836]