466 matches
-
un osuar unde au fost depuse osemintele maicilor din vechiul cimitir al mănăstirii. În exteriorul bisericii, lângă absida altarului, se află mormintele acoperite de plăci funerare ale unor călugărițe care au jucat un rol important în istoria comunității monahale de la Văratec. Aici sunt înmormântate următoarele maici: Biserica "Nașterea Sf. Ioan Botezătorul" a fost construită din lemn în anul 1817, în cimitirul vechi al mănăstirii, aflat la o distanță de aproximativ 150 m sud-est de Biserica "Adormirea Maicii Domnului", pe o culme
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
1960-1961 în câteva încăperi din cadrul mănăstirii a fost amenajat un muzeu unde este expusă colecția de obiecte bisericești - broderii, icoane, vase liturgice, manuscrise, cruci etc. - cu valoare istorică și artistică. Printre aceste obiecte de patrimoniu sunt de menționat următoarele: Mănăstirea Văratec a fost descrisă în mai multe opere literare care descriu zona munților Neamțului. Printre primii autori care au descris Mănăstirea Văratec se află diplomatul Wilhelm de Kotzebue (1813-1887), care a trăit 15 ani în Principatul Moldovei și s-a căsătorit
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
liturgice, manuscrise, cruci etc. - cu valoare istorică și artistică. Printre aceste obiecte de patrimoniu sunt de menționat următoarele: Mănăstirea Văratec a fost descrisă în mai multe opere literare care descriu zona munților Neamțului. Printre primii autori care au descris Mănăstirea Văratec se află diplomatul Wilhelm de Kotzebue (1813-1887), care a trăit 15 ani în Principatul Moldovei și s-a căsătorit în 1842 cu una dintre fiicele prințului Gheorghe Cantacuzino și ale Elenei Gorciakof. El a scris o carte de memorii intitulată
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
fost tradusă în limba română de Anna Rosetti-Maiorescu în 1884, la București, sub titlul "Din Moldova. Descrieri și schițe". În schița „Mănăstirea Tomnatica (Varatic)”, diplomatul german descrie o călătorie făcută în zilele de 11 și 12 iulie 1853 la Mănăstirea Văratec. El este încântat de priveliștea maiestuoasă, cu munți care "„se înălțau în fața noastră, acoperiți cu păduri tufoase de brazi întunecoși”". Pe atunci, în mănăstire viețuiau vreo 800 de călugărițe. În jurul bisericii se aflau case călugărești risipite pe un vast teritoriu
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
poposit aici s-a aflat și poetul și diplomatul Dimitrie Bolintineanu, aflat în toamna anului 1857 într-o călătorie prin Principatul Moldovei. El a descris această călătorie în volumul de memorialistică "Călătorii în Moldova" (1859). Poetul a mers la Mănăstirea Văratec, unde fusese invitat cu câteva zile înainte de către maica Eugenia Negri. Pe drumul spre mănăstire, el întâlnește trei trăsuri, în prima dintre ele aflându-se maica Eugenia ce mergea la Iași. Aceasta se oferă să-i însoțească la mănăstire, dar
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
de călugărițe!”". El descrie casa maicii Eugenia, unde găsește o bibliotecă în care se aflau toate cărțile tipărite până atunci în limba română și un salon care rivaliza în lux cu cele mai renumite saloane din Iași. Pe atunci, la Văratec viețuiau mai multe sute de călugărițe, care formau un sat mănăstiresc. El laudă patriotismul maicii Safta Brâncoveanu, "„acea femeie extraordinară pentru timpul nostru; ea lăsă poziție strălucită, bogății mari și, oprindu-și o parte din veniturile sale, se retrase într-
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
de călugărițe, care formau un sat mănăstiresc. El laudă patriotismul maicii Safta Brâncoveanu, "„acea femeie extraordinară pentru timpul nostru; ea lăsă poziție strălucită, bogății mari și, oprindu-și o parte din veniturile sale, se retrase într-această mănăstire. Călugărițele din Văratec ne spuseră că, puțin timp înainte de a muri, bătrâna Brâncoveancă zicea: «Este un an de când era să sfârșesc cu viața; dorința însă a vedea Principatele unite, mi-a lungit zilele; acum speranța este pierdută pentru mine; nu mai am pentru
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
asfințitului”." Pe aici a trecut și scriitorul Calistrat Hogaș în călătoriile sale prin Munții Neamțului de la sfârșitul secolului al XIX-lea, descriind mănăstirea în povestirea „De la Văratic la Săcu” din volumul "Pe drumuri de munte" (1912). După cuvintele scriitorului, Mănăstirea Văratec "„își revarsă valurile sale de case albe pe poalele colinelor, cu care se isprăvesc munții săi”". El a stat două zile, constatând că în lunile de vară veneau aici o mulțime de oaspeți din toate părțile Moldovei pentru o lună
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
izbutit să se suie pe spatele unui bolovan greoi, trece de ceea parte, îi spune o glumă și-și urmează drumul înainte, scăldându-se în raze de soare”". Scriitorul și teologul Gala Galaction a prezentat și el peisajul monahal de la Văratec. "„Dacă mă gândesc la Varatec, îi văd turlele cum se ivesc peste livezi și peste holde, văd alături Filiorul, dealul rotund ca un arici și purtând pe el stejari în loc de țepi, văd căsuțele albe ca omătul risipite larg printre sutele
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
află amplasată în mijlocul unei păduri, la o distanță de 3 km de satul Agapia (județul Neamț). Este una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din România, având 300-400 maici și aflându-se pe locul doi ca populație după Mănăstirea Văratec. Mănăstirea a fost construită între anii 1641-1643. Arhitectura bisericii nu are un stil specific. Ceea ce conferă o deosebită valoare acestui monument sunt frescele pictate de Nicolae Grigorescu în perioada 1858-1861. Ansamblul Mănăstirii Agapia a fost inclus pe Lista monumentelor istorice
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
iese la pensie, se retrage la Botoșani in una din casele proprii,spre odihnă.Locul său este luat de Gh. Costineanu care o administrează până în anul 1927. Din anul 1927 locul este luat de către Gh. Bercea,transferat de la școala din Văratec, odată cu retragerea din învățământ a d-lui Gh. Costiniuc. De la această școală elevi au ocupat funcții de :ofițeri, profesori învățători,impegați,șefi de gară. Din anul 1922 elevii din satul Bănești nu mai urmează cursurile în alt sat având propria
Stamate, Suceava () [Corola-website/Science/301999_a_303328]
-
, n. "Ana Câmpeanu", (n. 22 aprilie 1850, Năsăud; d. 3 august 1889, Văratec) a fost o poetă română. A publicat poezii, nuvele și traduceri în revistele vremii și un volum de poezii. E cunoscută publicului larg în special datorită relației cu Mihai Eminescu. A fost al doilea copil al cizmarului Ilie Câmpeanu, care
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
întemeieze o familie. În 1886 Veronica locuiește la București, la fiica sa, Valeria, studentă la Conservatorul din București. Cealaltă fiică îmbrățișează cariera tatălui său și devine profesoară de fizică. Veronica donează casa din Târgu Neamț, moștenită de la mama ei, Mănăstirii Văratec. La 3 august 1889 se sinucide cu arsenic la Mănăstirea Văratec. Eminescu a recunoscut de nenumărate ori în scrisorile și poeziile sale influența deosebită pe care Veronica a avut-o asupra sa. De exemplu, în ciorna scrisorii de condoleanțe la
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
sa, Valeria, studentă la Conservatorul din București. Cealaltă fiică îmbrățișează cariera tatălui său și devine profesoară de fizică. Veronica donează casa din Târgu Neamț, moștenită de la mama ei, Mănăstirii Văratec. La 3 august 1889 se sinucide cu arsenic la Mănăstirea Văratec. Eminescu a recunoscut de nenumărate ori în scrisorile și poeziile sale influența deosebită pe care Veronica a avut-o asupra sa. De exemplu, în ciorna scrisorii de condoleanțe la moartea lui Ștefan Micle, el scrie: „viața mea, ciudată și azi
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
anii 1962-1965 Institutul Pedagogic (secția Desen). A debutat public ca pictor în anul 1965 la Cenaclul Tineretului al Uniunii Artiștilor Plastici. A fost membru al grupului de la Poiana Mărului, membru al grupului "Prolog", a lucrat în taberele de creație de la Văratec și Tescani, apoi la Paris și în sudul Franței, în Provence. A avut numeroase expoziții personale sau de grup la "Richard Demarco Gallery" (1970-1971), "College Gallery" al Universității din Birmingham, "Sigi Krauss Gallery" în Covent Garden (1971), "Compass Gallery" din
Horia Bernea () [Corola-website/Science/304207_a_305536]
-
anul 1862 a fost construit turnul-clopotniță pe sub care se intră în incinta mănăstirii. Mănăstirea Războieni a fost desființată prin Decretul nr. 410/1959, iar biserica voievodală a devenit biserică de parohie. Maicile în vârstă au fost trimise la mănăstirile Agapia, Văratec și Slatina, iar cele tinere au fost scoase din monahism. Cu toate acestea, patru maici au rămas la Războieni, părăsind numai de formă veșmântul monahal. Cele mai multe chilii mănăstirești au fost demolate. Între anii 1975-1977 au fost efectuate lucrări de restaurare
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
o ordine anume. Deoarece craniile decedaților nu au fost descoperite, se presupune că ele au fost depuse sub altar. După căderea regimului comunist, mănăstirea a fost redeschisă în anul 1990, aici sosind un grup de maici și surori de la Mănăstirea Văratec, precum și cele patru călugărițe care făceau parte din obștea mănăstirii la momentul desființării. După reînființarea mănăstirii, obștea monahală de acolo a fost îndrumată de egumena Glicheria Mănăstireanu (1990-1994), stareța Olimpiada Neagu (1994-1998) și stareța stavroforă Acachia Căuș (din 1998). În
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
anul 1803, acesta a înființat Seminarul de la Socola, mutând maicile de acolo la Mănăstirea Agapia (care avea pe atunci obște de călugări). Cum în acea perioadă existau în Moldova puține mănăstiri de călugărițe, în principal cele de la Agapia și de la Văratec, mitropolitul Veniamin Costachi a dispus prin 1814 transformarea Schitului de călugări de la Agafton în mănăstire de călugărițe, ""unde au strălucit prin evlavie fiicele și văduvele boierilor de altădată, precum și toate acele fiice din popor ce au căutat o viață de
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
lucra ca maistre în ateliere de specialitate. În decursul timpului, Mănăstirea Agafton a cunoscut o mare dezvoltare. Ea era renumită prin atelierele sale manufacturiere, specific monahale: țesătorie covoare, broderie, croitorie, tricotaj etc. Călugărițele locuiau în case asemănătoare celor de la Mănăstirile Văratec și Agapia. Prin poziția sa, mănăstirea a atras întotdeauna pe lângă pelerinii care veneau pentru închinare și rugă și o seamă de personalități cum ar fi: Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu ș.a. Biserica "Sf. Arhangheli" a ars în anul 1921
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
la 19 august 1888, fiind înmormântat două zile mai târziu lângă zidul bisericii "Pogorârea Sf. Duh", la dorința sa. Slujba înmormântării a fost celebrată de arhiereul Dositei Botoșăneanul. În jurul mănăstirii Agafton există un adevărat sat călugăresc ca și la mănăstirile Văratec și Agapia. Casele mănăstirești de la Agafton au reprezentat, în majoritate, zestrea părintească a fetelor la intrarea în cinul călugăresc, iar din acest motiv se află case montane (de tipul celor din Bucovina), case tradiționale de la sfârșitul sec. al XIX-lea
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
ridică biserica din cărămidă și clopotnița. De-a lungul timpului bucurându-se de numeroase danii, schitul își sporește atât obștea cât și averile. În 1860 schitul (legea secularizării averilor bisericești) se desființează, maicile fiind trimise la mânăstirile Adam, Agapia și Văratec, rămânând 12 monahii (cele foarte bătrâne) în chiliile lor. Sub păstorirea marelui cărturar și patriot Melchisedec Ștefănescu, episcop al Dunării de Jos își recapătă toate drepturile, iar după 1879 biserica este refăcută și zugrăvită de Stoica Ioniță Gheorghe (Păcătosul). Mănăstirea
Mănăstirea Buciumeni (Galați) () [Corola-website/Science/312339_a_313668]
-
voievod moldovean și nepoata domnitorului Vasile Lupu. Prima atestare documentară a Mănăstirii Durău are loc într-un act din anul 1779, stareță fiind la acea vreme schimonahia Nazaria. În anul 1787, schimonahia Nazaria a fost numită ca stareță a Schitului Văratec, ea fiind urmată acolo de toate maicile de la Schitul Durău. Schimonahia Nazaria a condus soborul mănăstirii Văratec în perioada 1788-1814, fiind ajutată de duhovnicul Iosif. Ca urmare a faptului că așezământul de la Durău era abandonat, mitropolitul Veniamin Costachi l-a
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
act din anul 1779, stareță fiind la acea vreme schimonahia Nazaria. În anul 1787, schimonahia Nazaria a fost numită ca stareță a Schitului Văratec, ea fiind urmată acolo de toate maicile de la Schitul Durău. Schimonahia Nazaria a condus soborul mănăstirii Văratec în perioada 1788-1814, fiind ajutată de duhovnicul Iosif. Ca urmare a faptului că așezământul de la Durău era abandonat, mitropolitul Veniamin Costachi l-a transformat în 1802 în schit de călugări. Ieroschimonahul Petru a adus la Durău călugări de la schiturile din
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
căci numai așa vă veți numi, cum a zis Mântuitorul, «lumină lumii și sarea pământului» [Matei 5, 13-14]”. La inspirația patriarhului Justinian Marină s-a ocupat de buna desfășurare a activității de învățământ din seminariile monahale de la Neamț, Agapia și Văratec, dar și a școlilor monahale, care în 1955 aveau 371 de cursanți. Tot pentru monahism mitropolitul Sebastian Rusan a urmărit îndeaproape acomodarea vieții monahale la noile realități politice, prin organizarea, inițiată de Patriarh, a atelierelor din mănăstiri, dar și prin
Sebastian Rusan () [Corola-website/Science/310304_a_311633]
-
, din botez Ștefan-Petre Ciopron (n. 30 septembrie 1896, Păltiniș, județul Botoșani - d. 28 iulie 1980, Mănăstirea Văratec) a fost un ierarh ortodox român, care a îndeplinit demnitățile de episcop al Armatei, cu sediul la Albă Iulia (1937-1948) și apoi de episcop al Românului și Hușilor (1962-1978). Născut în anul 1896 în satul Păltiniș, din apropierea orașului Darabani, | (astăzi
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]