558 matches
-
din Japonia, elevi, profesori, cercetași, autorități locale, reprezentați ai firmelor membre Kaizen Club și, bineînțeles, directorul KAIZEN® România, Julien Bratu. Timp de aproape două ore, zeci de voluntari au făcut curățenie în curtea Școlii Profesionale Germane - au adunat deșeuri, au văruit bordurile și copacii, au vopsit coșurile de gunoi, au smuls buruienile și au redat frumusețea panoului școlii, transformând radical curtea școlii. " Îi îndrum pe toți să-și îndrepte fața către Kaizen" Președintele Consiliului Județean Alba, Dumitrel Ion, ne-a declarat
Elevi, profesori și părinți, efort umăr la umăr pentru comunitate by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/50235_a_51560]
-
un pas de șaptezeci de toamne eu scoteam apă dintr-o fântână În care izvorul aproape secase; oază speranței semăna cu o bătrână ce devenea zâna dintre crevase. lumânare plăpândă, intră-mi În casă. iată, am dat cu mătura, am văruit. vreau să Începem În doi o viață frumoasă, am să te botez MARIA, bine-ai venit !... și lumânarea venită din cer s-a așezat În palma icoanei Maria-Sfințita. de atunci mă Întorc din târg mult mai bărbat și stăm la
Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
momfa. ce le-o fi plăcând la momfa dragilor noștri turiști de se-nghesuie într-acolo? or fi microbuzele atât de odihnitoare, minunățiile atât de mari încât o dată ajunși la momfa, mai nici unul să nu dorească să se mai întoarcă? văru' care vine din maramu' zice că ce și de ce nu l-am chemat vara asta la momfa, păi ce, asta a fost vară? și unde e verișoara noastră elvira lasă că elvira stă bine unde stă, da' noi ce căutăm
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
Primăvara, pe uliți, vezi O mulțime de șerpi Ce ies și coboară în baltă îmi voi lua un cățel Să-i latre și să-i alunge Ori îi voi prinde într-o plasă Noaptea se simte mirosul strugurilor Luna plină văruiește-n albastru Pereții de lut Și se aude vesela discotecă Voi învăța să tai via Și să strivesc sub tălpi potcoavele omizilor Mă va consola de singurătate Culoarea roșie a feciorașului Voi cerceta frunza de viță Năpădită de vene bășici
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
Și gardul de stuf stînd să cadă, Se înalță cu grație în dimineața vîntoasă nu-i nimeni pe grind Nici gîștele, nici oile. Nici bătrînul blajin. într-un anume loc, balta se varsă Și dispare subteran " Izvor invers către nadir Văruiesc pescărușii grindul Cu excrementele lor. Tot grindul e alb Spuma șerpuie de-a lungul apei Pînă departe. Oi de spumă Murdare răsuflă greoi lîngă apă Pe drum, gutuia cu aripi de frunze s-a prăbușit din cuib în colb pe
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
în risipă Spui-le, scrii-le Și într-o clipă, Vai, într-o clipă, Tu și pustiile! Trece în pripă Viața cu legile Când, într-o clipă, Vai, într-o clipă Doar, înțelegi-le! La miezul nopții lumina lunii a văruit semne, cuvinte. Suie-te-n luntre, apucă funia și ia aminte... La miezul nopții luna ca varul pare-n icoanele sfinte. Nu mai striga să vie podarul și ia aminte... La miezul nopții luna-i cu toane ascunsă pe sub răchite
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
de moară/ În măcinișul lor de mai demult” (Scribul). Depozitar al unui timp revolut, poetul/ scribul își asumă datoria morală a neuitării („Să uit de câte-au fost e foarte greu”), a recuperării unui spațiu-timp privilegiat al obârșiilor („Pereții casei văruiți de lună./ Pe înserat ograda rourată/ Și-n conie, la cină, împreună.../ Nu vor mai fi acestea niciodată!”). Geografia transilvană favorizează reverberații nostalgice, transferându-și în cuvânt domoala sa alcătuire, tectonica ei armonioasă: „Și să le-arăți tăblițe scrise, de
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
greu, lent dar lin, ca o mare navă care se desprinde de chei. Dar dincolo de poartă se afla o grilă din bare groase de oțel care trebuia la rândul ei descuiată. în sfârșit, intram într-o încăpere înaltă și ovală, văruită în alb, fără mobile, tristă. Am petrecut destule ore în tezaur. Când, în ultima primăvară a războiului, bombardamentele au devenit mai dese și mai intense, ne adăposteam în tezaur. între pereții groși, în subteran, exploziile se auzeau înfundat iar salvele
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
evidențiază momentele dramatice legate de Patimile și Jertfă Mântuitorului Iisus Hristos. Tradiții și superstiții Ca obiceiuri și superstiții, în Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paste. Se scoate totul afară, se aerisește casă ca să iasă toate relele de peste iarnă, se văruiește și se spală totul. "Să nu te prindă Paștele în necurățenie, că te blesteamă casă!". În Marțea Mare se aspiră, se dă cu matură, se spală geamuri și se fac treburile grele pe lângă casa. Miercurea Mare este ultima zi în
Paște 2014. Ce nu aveți voie să faceți în Săptămâna Mare by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37384_a_38709]
-
atrăgea, în ciuda umilințelor pe care era constrânsă să le îndure; era vag conștientă de primejdiile imersiunii în păcat și știa că noul ei fel de viață încălca învățăturile pe care le primise de la carmelitele desculțe în școala curată și luminoasă, văruită în alb, aflată lângă biserica Notre-Dame-de-Lome. Ca toți oamenii care făceau parte din cercul ei, a devenit în scurtă vreme dependentă de cocaină. în cele din urmă, înaltul demnitar s-a săturat de ea și a importat un nou lot
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
era cu mai puțin de un an înainte ca eu să-l caut la Biblioteca Universității). Plimbările celor doi, sub semnul unei inaparente încordări, printr-un orășel "încă profund rural, cu casele mici, acoperite cu draniță și cu pereții puternic văruiți în albastru", scot la iveală interesul caracteristic al autorului Spațiului mioritic față de vechimea indigenă pentru care nutrea o constantă evlavie. Clădirea bătrînească în care a poposit îl face să emită aprecierea că o "casă a viitorului" n-ar trebui "să
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
arhitecturii asemănătoare cu cea pe care o are Gara Iași, aflată în reconstrucție. Actualmente, există un proiect de renovare a Gării Suceava Nord, care include lucrări de consolidare la plafon, care a fost deteriorat de ploi și ninsori. A fost văruită clădirea Gării Suceava Nord și s-au vopsit peronul și băncile din Sala de Așteptare. În clădirea gării mai funcționează în prezent doar o singură casă de bilete. În anul 1990 treceau prin Gara Ițcani în jur de 80 de
Gara Suceava Nord () [Corola-website/Science/305815_a_307144]
-
În partea centrală, la etaj, se află o loggie cu cinci ochiuri și coloane de piatră sculptată, având deasupra trei ogive, tot sculptate. Proiectul prevedea ca în ogiva centrală să fie amplasat un ceas cu cadranul transparent. Clădirea a fost văruită în roz-bombon, iar loggia era roșie; Gara Iași se afla în contrast cu zona verde (șesul Bahluiului) în care a fost ridicată, scriitorul Ion Mitican asemănând-o cu ""o cetate de foc, ridicată în mijlocul unei delte înverzite"". Clădirea gării a adăpostit și
Gara Iași () [Corola-website/Science/313039_a_314368]
-
te eternizezi în postul de ministru, a sosit replica dânsei. Stai două săptămâni, îți dai demisia de onoare, îți este, cu regret, dar numaidecât acceptată, te alegi cu salariul pe o chenzină, precum d-nii Oprea și Dragnea, cu banii ăia văruim debaraua. Și rămâi, până la moarte, ca și dl. Severin, excelență. Nu e chiar Alteță Serenissimă, dar totuși. Curaj, ce naiba! M-aș mulțumi și cu un post de secretar de stat, am oftat cu spectrul crizei suflându-mi în față, chiar
În așteptarea creșterilor negative by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7587_a_8912]
-
să înceapă". În rest, Călin, Sandu, cancelaria școlii de provincie, editura: viața de zi cu zi a unei scriitoare. Maria Sandu ține să sublinieze provincialitatea, candoarea personajului său. Și nu de puține ori îi reușește: "Bronzatule, eu am terminat de văruit, mai greu va fi să pun totul înapoi. Cînd o să vii, casa va străluci, var, ajax, că tixul nu e bun de nimic. Zice unii. Observi cîtă plictiseală e pe aici. Tu cum te descurci cu nevasta și copiii..." Iată
Bold-uri, italice... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16680_a_18005]
-
după ce mai trase o dată din Kentul său lung, azvîrli țigarea, care, tot așa, rămase cu mucul arzînd pe nisip ca un semafor într-o gară pustie... Casa era singuratecă, avea un salcîm în față și-o groapă cu var, că văruiseră... Stuf vechi care nu mai era dămult galben, ca stufu; că se făcuse negru. (De la un timp, criminologul - bun actor - vorbea ca țăranii)... După vreo lună-două, de cînd fusese închis tacsu, Veniamin, mutat în casa lu'unchiu-su Ghiță, dormea cu
Diverse supoziții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16146_a_17471]
-
blesteme nu ne temem/ Le stropim cu bidineaua/ Plînsurilor dintre gene.// Gaz le punem peste vreascuri/ Gaz le punem peste paie/ Poate flacăra din Teascuri/ Cînd în vinul nou se-ndoaie// Știe ce ne-așteaptă mîine/ Blestemați totuși să fim/ Văruiți de așteptare/ înspumați în căni de vin// Dar înscriși în cartea vieții/ într-un colț abia de rest./ Nu vă temeți! Au drumeții/ De la drum ce și-au ales!" (Nu vă temeți). Alteori se înfățișează ca sarcasm întunecat: Pune explozibilul
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
care nu puteam să-l urc, să trec mai departe. Uneori ajungeam, în vis, la marginea drumului care dădea spre casa părintească și nu puteam trece de ceva care mă despărțea de casă, pe care o vedeam de la distanță, impunătoare, văruită în alb. - Era o interdicție a accesului la ceva drag. - Așa a fost. O interdicție la ceea ce-mi era cel mai drag - satul de baștină care este, de fapt, un cătun și care, până la 50 de ani mi s-
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
dimineață. Orice piramidă este, până la urmă, locuibilă. Numai că are niște mecanisme care îți arată la timp când să eliberezi scena, decorul... și celelalte amănunte amânate până în ultima clipă. O grabă albă, nerăbdătoare a pătruns între noi și ne-a văruit odaia.
Pisicile nu-și cer niciodată iertare by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/2963_a_4288]
-
popușoii de pe vale, la fânul din Folești. Ce s-or face fără apă? Continua să frământe, gândindu- se la ale ei. Îi dădea zor, avea de lipit prispa, pe ici pe colo și casa; se găsea de lucru. O să o văruiască, avea pe beci un albastru frumos rămas de anul trecut. Îi ajungea și de un brâu. Numai bine. Setea însă o copleși. Își simțea gâtul uscat, abia putea să respire. Un strop de apă rece. și- ar mai uda sufletul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ca binele și cumințenia. Aveau camera cea mai bună, chiar deasupra firmei restaurantului, cu baia alături și geamuri la stradă două geamuri: unul pe colț, sub cămăruța lor strâmtă din pod, și altul deasupra fostului garaj, cu pereții de scânduri văruiți până-n stradă, unde-și deschisese Invalidul cârciuma "La formarea ideilor". Ce-i venise să-i zică așa? Poate pentru că stătea toată ziua cu capu-n jos, înțepenit pe scaun, cu proteza rezemată de tejghea, și când nu servea și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mezanin. Departe de arterele principale, într-o suburbie vastă și labirintică, fără o notă distinctivă, strada e intruvabilă pentru un ochi deprins cu indiciile plastice. Nu există nicăieri în apropiere vreo piață cu fântână sau monument, nimic tipic. Cîte-o biserică văruită, învelită cu tablă, răsare din când în când înaintea ochilor, însă trecătorul străin nu știe dacă e aceeași, ori alta, fiindcă sunt vreo câteva aproape identice în monotonia lor. În acest cartier relativ recent, ale cărui începuturi de aglomerare datează
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
invadaseră continente îndepărtate. înainte de arcadele de sub turlă, o luară la stînga și coborîră cîteva trepte, apoi la dreapta, și pășiră pe altele, intrînd într-o capelă mică. O lampă portocalie atîrna de plafonul cu nervuri de piatră, dar piatra era văruită, iar efectul era odihnitor. Aerul era încălzit și parfumat de sobe cu parafină puse în colțuri; lîngă perete era o grămadă de saltele din plastic atingînd aproape plafonul. Trei dintre ele erau puse cap la cap și Jack o pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lungul galeriei. Abia după visul acela am întrebat-o pe mama, și ea, speriată și stânjenită ca-ntotdeauna când o-ntreb despre trecut, mi-a spus că așa era. Urcam pe o scară de scânduri de-a lungul unui perete văruit într-un albastru bolnăvicios, spălăcit, plin de umflături și de pleznituri. Ajungeam pe-un fel de holișor tapetat cu hârtie. Vedeam limpede fiecare floricică din tapet, totul era tăios, precis și dens ca însăși substanța realității. Era real, eram sufocat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
barba lui naturală, neagră pana corbului! Mama plecase cu copilul la subțioară din sală. Pînă-acasă Mircea o ținuse într-un urlet. Tot ce ținea de religie se amesteca, pentru el, în mod ciudat, cu icoanele de deasupra paturilor pe pari văruiți de la Tîntava: Arhanghelul Mi-hail, Dumnezeu Tatăl, zecile de sfinți care-și turteau aureolele unele-n altele, toți în straie de azur și purpură, toți pe un fond siniliu scrijelit cu un scris strâmb. Pozele de pe același perete, colorate cu mâna
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]