3,613 matches
-
care i-am dobândit cu capul ista prost al meu. (desface sacul la gură, vântură un pumn de monede. Din culise, vocile lui Ispas și Anisiei) ANISIA: Ba eu îți spun, barbate, că l-am văzut pe Dănilă călărind prin văzduh un balaur! ISPAS: Taci, Anisie, că te-a râde lumea! (intră amândoi) Iaca, Dănilă îi ici, de față. DĂNILĂ: E-he-he, să crestez în grindă, bădie! Ați catadixit să umblați pân-la pragu' meu... ISPAS (se apropie, se uită la sac): Bre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
puteau să fie, după cele duse pentru totdeauna... * B1: Străine priveliști fugare! Voi nu știți că-n inimă port o dulce mireasmă de floare... parfumul trecutului mort... * F3: Cad din cer mărgăritare pe orașul adormit... F2: Plopii, umbre solitare în văzduhul neclintit, visători ca amorezii stau de veghe la fereastră, și pe marmura zăpezii culcă umbra lor albastră. F1: Reci podoabe-n ramuri goale plouă fără să le scuturi; F4: Ici, risipă de petale, colo roi ușor de fluturi... F2: Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
rămâi sănătos, băiatule, că eu mai am atâtea de făcut... Spunând acestea, moș Dumitru a ieșit. Mergea să pună la cale treburi de taină... Omătul abia își mai trăgea sufletul, ascuns pe vreo margine de gârlă ferită de soare. În văzduh plutea mireasmă de pământ reavăn trezit din amorțeala iernii. Câte un colț de iarbă se ițea - cu fereală parcă - să vadă cum e vremea. Și vremea se arăta priincioasă. Primăvara se oprise doar să și înfoaie mantia străvezie pe culmea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
liniștească agronomul, ridicând paharul. Au băut în tăcere... După o liniște care se prelungea, Petrache a intervenit: Să continuăm povestea. Cine îi de rând în seara asta? - a întrebat agronomul. Acest om din dreapta mea, care poartă în priviri toate furtunile văzduhului, văzute și nevăzute - a precizat Petrache, privind spre Costăchel. Apoi, de unde s-o încep? Eu am lăsat-o după revista de front - a precizat Petrache. Uite-te și dumneata la acest mehenghi. El o povestit ce era mai ușor. Eu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ei, răspunse Simona și iar izbucni într-un hohot de plâns. Putea plânge oricât și oricum; putea să-și strige durerea cu glas tare pentru că nu era nimeni să o audă în cimitirul pustiu. Într-un târziu o pasăre sparse văzduhul, îndreptându-se spre cuibul ei, semn că venise noaptea și se cuvenea ca Simona să părăsească și ea cimitirul pentru a nu-i tulbura liniștea și somnul măicuței ei dragi. Reculeasă, Simona îl luă pe Răducu de mână și porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
grozăvia și în măreția ei. Pesemne că un vârtej se abătuse în vecinătatea ferestrelor apartamentului amărât, în care locuia tânărul, căci vântul, în turbarea lui, își schimba aproape mereu căile, iar norii, denși peste măsură, se strângeau din toate părțile văzduhului, năpustindu-se cu o aprigă repeziciune unul asupra altuia, dând naștere unor urlete înfiorătoare și acoperind până și ultima rază de lumină a lunii. Înfricoșat peste măsură, Anton făcu lumină în antreu și, întorcându-se în poziția pe care o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tot timpul în zare, și în spatele cărora părea că se află mereu gânduri adânci și tulburi. Avea linia de contur a nasului hotărâtă, în stil grec, care, împreună cu bărbia pronunțată, ofereau vigoare întregului său chip, lăsând parcă impresia că spintecă văzduhul. Iar buzele sale, aprinse și bine conturate, erau suficient de cărnoase și de ispititoare, încât știau să sădească, în oricare femeie, dorința de a-i fura măcar un sărut... Din întreg tezaurul de femei ce îi trecuseră, până la vârsta lui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
i se deschideau. „Ultima zi” - se gândi micuța și se bucură nespus. De luni, tot număra zilele care mai rămâneau până duminică. Se apropia Sărbătoarea cea Mare și mult așteptată - Invierea Domnului Iisus Hristos. Alexandrei i se păru că întreg văzduhul, soarele, pământul cu toate vietățile de pe el și oamenii o așteptau mult. O aștepta nespus de mult și ea cu toți ai casei lor. Afară mirosea a sărbătoare. Pomii și gardul văruiți, cu numai o zi înainte, erau albi și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
copii, femei și bărbați împreună cu preotul stăteam în genunchi cerând îndurare de la Dumnezeu. Și acum mai țin minte unele fraze din acele rugăciuni: „Dă-ne nouă bunătatea Ta! Adapă pământul nostru cu apă curată spre aducerea de roadă și curățirea văzduhului... și precum i-ai scăpat pe ucenicii Tăi din primejdia furtunii și a înecului, scapă-ne și pre noi din această primejdie...”. Apoi ieșeam toți, cu preotul în frunte, și făceam înconjorul hotarelor satului rugându-ne. Bărbații purtau atributele necesare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
făcând ca întreaga natură să se împodobească, participând la acest miracol cosmic: „...De luni, tot număra zilele care mai rămâneau până duminică. Se apropia Sărbătoarea cea Mare și mult așteptată - Invierea Domnului Iisus Hristos. Alexandrei i se păru că întreg văzduhul, soarele, pământul cu toate vietățile de pe el și oamenii o așteptau mult. O aștepta nespus de mult și ea cu toți ai casei lor. Afară mirosea a sărbătoare. Pomii și gardul văruiți, cu numai o zi înainte, erau albi și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
purta cu dușmănie de când auzise la un concert cum a umplut sala de sunete incandescente, tremurau oamenii și animalele aflate la o mie de metri depărtare, aerul s-a transformat într-un abur lăptos, spectatorii în obiecte imponderabile, pluteau prin văzduh ca vedeniile, Zinzin s-a înfipt cu picioarele în podea și a cântat ca o apucată, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se amesteca în roșu, din înaltul cerului curgeau picuri de lumină, sunetele pluteau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
presupune că Maria va alerga din nou prin pădure, se furișează printre copaci pentru a privi cu nesaț această plutire de pasăre fericită. Nu a văzut în viața ei ceva mai frumos și mai pur. Mâinile Mariei se unduiesc în văzduh lăsând urme prin aerul material, ochii ei scânteiază de o fericire nemărginită, trupul se încovoaie într-un desen dumnezeiesc de bucurie și libertate. Această imagine se suprapune, unei viziuni ce apare mereu în visele lui Sandei. Chipul mamei alergând cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
plângă și în vis, o parte din creierul lui era treaz, se uita la el cum visează, se amuza de prostiile care îi treceau prin cap, stătea la poalele dealului și se uita în sus, aștepta să pice ceva din văzduh, deși știa că în afară de ploaie și de zăpadă ce altceva poate să cadă din cer, dar el aștepta, era prizonier la poalele dealului și prizonierul visului său străveziu, aștepta ca un prost să cadă ceva din cer, aștepta, când deodată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tu cu tine, femeie măiastră?" Zinzin se ghemuiește la pieptul lui cu teamă, cu un fel de oboseală. Zinzin trage arcușul pe strunele viorii, sunetul scrâșnește în creierul ei, se uită la cei din sală, și-i imaginează plutind în văzduh, siluete haotice, planând peste dealuri, cântând ca îngerii în bezna lumii, și-a înfipt picioarele în podea, își lasă mâna să conducă arcușul ca într-un fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, aceasta tresare într-un suspin, muzica
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe ceva total, nimicul pe care îl trăiește cu atâta intensitate și atât de dureros îi spune că ea nu are ce căuta în această lume Zinzin trage arcușul pe strunele viorii, coarda viorii scrâșnește, spectatorii din sală plutesc în văzduh, siluete haotice, planând în văzduh, își înfige picioarele în podea, își lasă mâna să conducă arcușul ca într-un fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, își lipește urechea de pieptul ei, aceasta tresare, muzica începe să curgă în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care îl trăiește cu atâta intensitate și atât de dureros îi spune că ea nu are ce căuta în această lume Zinzin trage arcușul pe strunele viorii, coarda viorii scrâșnește, spectatorii din sală plutesc în văzduh, siluete haotice, planând în văzduh, își înfige picioarele în podea, își lasă mâna să conducă arcușul ca într-un fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, își lipește urechea de pieptul ei, aceasta tresare, muzica începe să curgă în aer ca mierea în faguri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
râde ca o bezmetică, "așa vă trebuie nenorocitelor, sunteți doar niște găini, asta sunteți, acum au venit jigodiile să vă jupoaie, poate că la unele dintre voi le și place, sunteți doar niște găini", pianul atacă partitura, sunetele urlă în văzduh, se împreunează cu flăcările, rupte din când în când de un val de cenușă, un soldat își înfășoară mâna în părul Mariei, o trage pe jos și o izbește cu picioarele în rărunchi, cerul se întunecă dintr-odată, din eter
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu un cap decât ceilalți, alerga, alerga simțindu-și inima zvâcnind în colbul uliței, dintr-odată a auzit o bubuitură care a spintecat cerul, trupurile bărbaților au căzut la pământ, doar trupul tatălui ei sta amenințător, cu brațele azvârlite în văzduh, strigând din toate puterile: "Ucigașiloooor!!!!!", ea s-a năpustit spre el, l-a prins înainte să cadă și s-au prăbușit, împreună, în colbul uliței, cămașa i se înroșea de sânge, îl vedea pe iubitul ei cu pistolul îndreptat spre
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
barba îi era împodobită cu un păr negru, creț și lucios în care răsăriseră câteva fire de argint ale vârstei. Starostele stătea jos, turcește, direct pe pământ, sorbind cu nesaț dintr-o pipă enormă. Din când în când arunca în văzduh un fum alburiu lăsându-l în voie să și aleagă drumul dorit. - Bună dimineața, bulibașă, zise avocatul, însoțindu-și binețea cu un zâmbet de bună voință și întinzându-i mâna prietenește. - Să fie bună, domnule, dacă spuneți dumneavoastră! Cum se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fum, ca tors din furca unui caier de lână și care se înălța din fața cortului de unde plecase doar cu câteva clipe în urmă. Cu siguranță, gândi el, nu putea fi din altă parte acel nor, pornit ca o părere spre văzduhuri. Bulibașa Graulea își trimitea probabil cugetările, o dată cu fumul din pipa sa, spre lumi numai de el știute. Bulibașa Graulea spera ca avocatul Mocanu să onoreze invitația de a participa la această nuntă. Se potrivi ca evenimentul să aibă loc într-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vremelnic, ascunzișuri, locuri cât mai dosnice, pe lângă păduri și lunci, ocolind satele și drumurile umblate și ferindu-se de ochii și brațul legii. De când alergau ca nebunii, fără să știe de ce, nu mai aveau răgazul să se bucure de simfoniile văzduhului. Nu se mai opreau să se extazieze când soarele tăia puterea nopții cu sabia lui de foc să aducă, ca pe o izbândă, lumina noii zile sau să asculte în tihnă concertele sutelor de păsărele din lunci și păduri. Unora
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
călătorie, spre marea aventură. Două zile atât au mai rămas până la Întâiul Pas. Lumina soarelui Îmi gâdilă obrajii. În noua piele Îmi este Înspăimântător de bine. Simt nevoia să mi pregătesc o cafea. Una tare. O muzică de flașnetă spintecă văzduhul și curge În cameră prin fereastra deschisă. O muzică nemaiauzită. Sunetele se revarsă În adieri foșnitoare, ca un parfum greu. Arunc o privire afară. E un bătrân sub fereastra mea cu o flașnetă atârnată de gât. De când n-am mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Olga erau tinere, aveau încă multe proiecte, nădejdile nu le părăsiseră, de aceea puseră toate visele într-un loc tăinuit al sufletului lor. Simțeau că au sub aripi un vânt prielnic ce le dădea puterea de a zbura, asemenea păsărilor văzduhului care se încumetă să părăsească cuibul, unde s-au aflat multă vreme sub oblăduirea părinților. Urma numirea în posturi, la un spital. Și acest eveniment putea constitui un examen. Începuseră să afle și ele că viața însăși e un șir
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
colindat împreună toate discotecile, dezlănțuindu-se în dansuri apocaliptice. Au savurat băuturi rare, care lui Marcel nu i se păreau nici noi și nici scumpe: cu ajutorul lui, Olga a reușit să învețe să fumeze, putând să arunce cu dezinvoltură, în văzduh, în cercuri concentrice, fumul parfumat al unor țigări cu etichete aurite. La toate acestea, se adăugase și tandrețea lui Marcel, care n-a mai scos-o din prințesa mea! Ce mai, Olga a trăit cele mai fericite clipe din viața
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe tonuri și nuanțe vocalice multiple, încingeau localitatea într-o minunată cergă, făcând-o și mai frumoasă, și mai dragă, localnicilor, decât cum era, și li se arăta, în restul timpului. Un concert măiestru, nemaiîntâlnit, parcă nicăieri altundeva, cuprindea așezarea, văzduhul săltând într-un fel de dans nemaiauzit. și mulți dintre localnici, în acele momente, prin somn, se întorceau de pe o parte pe alta, și orele de odihnă continuau, în liniște și pace deplină. De la un timp, însă, această atmosferă de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]