870 matches
-
fără să poată să intre. Stăteau și pândeau ieșirea ca să-ncalece vreun creier căzut. Abia după patruzeci de minute a văzut-o. Stăpânea un scaun, cu un picior ridicat și încoronat de amândouă brațele. Îl asculta pe Andrei Ionescu în mijlocul vacarmului, de parcă ar fi fost doar ei doi. Ochii Giuliei, ca două picături de păcură gata să se prelingă, îi spuneau clar cât este de îndrăgostită și, uitându-se la ea, se simțea de parcă i s-ar fi spart în inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
singur candidat, politicieni manevrați ca pe tabla de șah, demonstrații cinice de forță, în direct, la televizor. Le-au dictat cozilor de topor din trusturi să strige, de dimineața până seara: dictatură! Au aplicat strategia pompierului incendiator: ei au amplificat vacarmul la maxim în spațiul public și tot ei promit să ne aducă liniștea. Cu toate că au jucat explicit, demonstrativ, fără perdea, au existat și încă auzim destule voci care minimalizează tema mogulilor. Întrebări fals naive de tipul: cum intervin ei în
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
loc și bătu cu cuțitul în sticlă, plăti ospătarei și plecă lăsând sticla și paharul așa pe masă, parcă în așteptarea cuiva ce avea să vină. Ieși în holul cu mochetă roșie, melodia repetată de cine știe câte ori bubuia în urmă, vacarmul parcă ar mai fi crescut în intensitate... - Mă cioropină uscată, unde te uiți, dai peste mine, ha? La nenorociți ca tine nici nu ar trebui să li se dea de băut. Insul mare și roșu la față, cu o gură
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
aflau în magazinul universal când, îmbulzeala cumpărătorilor la un anumit raion, le făcu să se apropie. Din spatele draperiilor de pluș, ce mascau intrarea în magazii, vânzătoarele dădeau la iveală covoare persane. Oamenii se repezeau călcându-se în picioare, stârnind un vacarm și o înghesuială de proporții alarmante. Sanda trase fetițele spre ea și le ordonă în grabă: Stați cuminți aici, mă duc să prind un covor. Luana o privi nedumerită, întrebându-se de ce trebuia mama să alerge după un obiect nemișcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spre cei rămași în iarbă: Desigur, nici asta nu vor face, vreodată, fetele de la voi. În casa în care se născuse bunica locuia sora mai mică a acesteia. Tănțica era blândă și bună și oricât de mare ar fi fost vacarmul iscat de musafiri, zarva glasurilor de copii, pe care ea nu-i avea, îi oferea o dulce mângâiere. Văduvă, singură de dimineață până în seară, sosirea gălăgioasă a oaspeților aducea în viața și casa femeii mult râvnita vânzoleală. Obosiți, copiii și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe stradă, în drum spre casă. La o intersecție de drumuri, auzi răsunând, dintr-unul din apartamentele de la parter, radioul. Vocea răgușită a lui Ceaușescu striga "Liniște! Dragi tovarăși și pretini, liniște. Vă mai dau o sută de lei..." Apoi vacarm, o hârâială de neînțeles, iar în capătul străzii următoare Luana văzu un bărbat postat în mijlocul drumului, urlând: A fugit Ceaușescu! A fugit Ceaușescu! "E nebun!", gândi fata. "Bietul om, și-a pierdut mințile!" Dar ieși un altul și un altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
foarte mult. Avea să-i fie un dor nebun de ea. Spuse doar: Noapte bună, doamnă Noia. Două zile umblă prin puzderia de magazine să-și cumpere ținuta pentru recepția organizată în cinstea evenimentului. Bucureștiul era o metropolă dominată de vacarm, sufocată de mașini și pietoni repeziți, care o îngrozea așa cum o grădiniță aglomerată de prezențe gălăgioase îl umplea de spaimă pe copilul de grupă mică, crescut de bunici într-un sătuc retras de munte. Multitudinea de oferte vestimentare o făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de glasuri femeiești s-a făcut auzit. Spre prânz au sosit și reprezentanții familiilor din apropiere. Primul lucru pe care l-au văzut băiețașii cățărați în copaci ca să zărească sosirea ducilor a fost stindardul albastru deasupra unui nor de pulbere. Vacarmul a fost întrerupt de îndepărtatul sunet al unui corn și de tropote de cai ce se apropiau cu iuțeală. Cei dintâi care s-au arătat au fost ducii, urmați de purtătorul de steag, de șase luptători, zece longobarzi și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sus în veșnicii se cântă, un foc de tabără, se frige slănină, suc rece, într-o oală uriașă plină cu bucăți mari de gheață înoată sticle de suc, coca-cola, fanta, cappy, de-aș avea aripi să trec mai repede peste vacarmul acesta! Oameni sporovăind în soare, trupuri cât mai dezgolite, vase de lut, pălării de paie, cruciulițe, tămâie frumos împachetată, cărți de rugăciuni, Visul Maicii Domnului, iconițe, vederi de la locuri sfinte, Sinaxarul, Biblia pentru copii, iarăși mititei, s-a făcut deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
religia nu e decât o formă a mulțumirii de sine, acum aud cum răsună în toată valea cuvântul preotului ce ține slujba, nu-mi dau seama cum se poate auzi de aici, cu toată puterea ei vocea cântătoare nu acoperă vacarmul asurzitor al lumii, intru pe poarta de fier a mănăstirii dată la o parte, de aici de pe deal văd, slujba se ține afară, în odăjdii preoții înșiruiți după rang pe un podium imens de lemn, mă opresc neputincios undeva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
noastre ca o perdea de nori întunecați, din difuzoarele camuflate în firidele pereților răzbat cu greu spre noi acorduri de jazz, Radu a comandat o sticlă de șampanie cu ocazia vernisajului de astăzi, ciocnim cu toții în cinstea lui, și cum vacarmul infernal rupe apoi orice discuție generală ce s-ar putea înfiripa deasupra mesei, fiecare se întoarce spre vecinul din dreapta sau din stânga lui pentru a se face înțeles, eu stau lângă Radu și dincolo de el Tatiana, cu care continuă același joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o foaie albă și cum un capăt de creion am tot timpul în haina de piele, mă apuc să desenez, capul împanglicat al doamnei Angela, acum îmi vorbește despre pisici, Mițu, Leopold, Dimanche, o pisicuță albă, născută duminica și, în vacarmul limbii babilonice a celor doi copii, desenez, chipul sever al lui Nicolae, Mi-ai spus la telefon că vrei să mă întrebi despre cineva anume, Da, doamnă! Despre cine oare, ce faci? Desenezi? Da! Să văd! Formidabil! prinde desenul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
drum, grăbit. Armura Îi devenise tot mai grea și era extenuat. Cu toate acestea, lăsând calea luminată de lună În seama calului, avea inima ușoară ca și cum ar fi purtat un kimono de vară subțire. În comparație cu Atsuta, la Kiyosu domnea un vacarm nemaipomenit. Toate ușile erau Împodobite cu lampioane, la răscruci ardeau focuri, iar bătrânii, copiii și până și tinerele fete ieșiseră cu emoție pe străzi, privind soldații victorioși și strigându-le bucuria lor. Mulțimi dense se Îmbluzeau pe marginile drumului. Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
un complot subversiv. Din acest motiv, pe parcursul atacului, În interiorul castelului s-a stârnit o Învălmășeală cumplită, iar apărătorii nu le-au putut opune deplină rezistență atacanților. În sfârșit, Nobunaga, care pândea mereu o ocazie, Îi trimise lui Tatsuoki, În toiul vacarmului, o scrisoare: Astăzi, clanul tău imoral e Înghițit În flăcările pedepsei divine și, În curând, va fi covârșit de soldații mei. Oamenii acestei privincii așteaptă un semn de ploaie care să stingă focurile, iar din cetate se Înalță deja strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și decăderea provinciilor, Însă, se bazează Întotdeauna pe fenomene naturale, și nici În acest caz nu intervine, de fapt, nimic miraculos sau ciudat. Slăbiciunea clanului Asakura putea fi Înțeleasă doar privind comportamentul comandantului suprem al armatei sale, Yoshigake. Prins În vacarmul oamenilor care fugeau din Yanagase, Yoshigake Își pierduse deja capul. — S-a sfârșit! Nici să fugim nu mai putem! Suntem frânți, și eu, și calul meu! Spre munți! strigă el. Nu avea nici vreun plan de contraatac, nici măcar un dram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cerul, nesemănând cu nimic din ceea ce se aude pe lumea asta. În acea dimineață, n-a existat În toată capitala nici un om care să nu fi tresărit surprins sau să se fi repezit din pat, speriat de țipetele familiei. Un vacarm de zgomote și de voci Începu să se Înalțe curând din regiunea altminteri pașnică a conacelor nobilimii, care Înconjurau Palatul Imperial. Cu toată zarva și ecourile copitelor de cai, părea să răsune Însuși cerul orașului Kyoto. Zăpăceala orășenilor, Însă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În timp ce se răspândeau prin clădire. Flăcările Începură să urce repede pe coloane și pe ușile glisante, ca niște vițe cu frunze roșii. Pajul și maestrul ceaiului stăteau nemișcați În timp ce focul Îi Învăluia și pe ei. În grajduri, se dezlănțuise un vacarm total. Cel puțin zece cai intraseră În panică și loveau cu copitele În pereții staulelor, smulgând scândurile. Doi dintre ei sparseră, În sfârșit, scândurile transversale care blocau intrarea și se repeziră violent afară. Alergând Înnebuniți, năvăliră În galop În mijlocul forțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ceilalți priviră Într-acolo, văzură că un cal speriat din spatele formației Își rupsese priponul și fugea, Înnebunit, prin tabără. Pe timp de pace, n-ar fi fost o situație dificilă, dar, În acea conjunctură, confuzia se amplifică, declanșând un adevărat vacarm. Inuchiyo Întoarse capul spre cei doi samurai și le dădu un semnal din ochi. — Înainte, toată lumea! le spuse vasalilor din jur și dădu pinteni calului. În același moment, peste câmpie răsunară salve de muschete. Ar fi trebit să fie ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
anunțându-i ordinele stricte. Însă chiar și după aceea, Katsuie fu auzit țipând cu glas strident: — Nu vă agitați! Nu vă pierdeți capul! Dar intențiile lui de a potoli tumultul nu reușeau decât să adauge Încă un glas În acel vacarm de neînchipuit. Era aproape de ziuă. Strigătele războinice și focurile de muschete, care se deplasaseră din regiunea Shizugatake, spre malul apusean al Lacului Yogo, răsunau peste apă. — După cum merg lucrurile, ar trebui ca Hideyoshi să ajungă aici curând! — Cel puțin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
supune unor module expresive - generate de convingeri, sentimente, presiuni sociale - rigide, Închistate, care, dacă ajung la putere, produc nenumărate nenorociri. Năvala automatismelor și capitularea instanțelor eliberatoare - inteligența executivă - explică aceste eșecuri și multe altele. Inteligența se află la cheremul unui vacarm de voci disperate. Înțelepții hinduși, care au inventat yoga, susțineau că au elaborat o tehnică pentru a face vocile vanitoase să tacă. Credeau că lucrurile puteau fi privite cu seninătate, așa cum zicea Sfântul Ioan al Crucii, numai „când domnește pacea
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Coloana numără câteva mii de studenți acum, iar în Piața Unirii, tabloul începe să semene cu celebra imagine a Proclamației de la Islaz, să capete un aer revoluționar. Câțiva studenți se cațără pe statuia lui Alexandru Ioan Cuza, e prea mult vacarm, n-aud ce se strigă, se cântă, în continuare Deșteaptă-te, române!. Plec cu tramvaiul în "Tudor", unde vreau să ajung la o petrecere. După vreo două ore, ciulim cu toții urechile... Ce hărmălaie o fi afară? Coborâm, toți câți suntem
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de cristalizare"3. 7) "Activitatea formațiilor" - formațiile se află într-un stadiu nu prea avansat. "Formația de muzică ușoară se află într-un stadiu care-i permite să întreprindă "turnee". Am văzut-o și ascultat-o la Tomești într-un vacarm în care cu greu să poți auzi solista care interpretează o bucată cu gust îndoielnic intitulată Țiganca. Se lucrează mult (și din greu dacă avem în vedere echipa de dansuri care repetă cu încălțăminte și îmbrăcăminte personală într-un praf
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
și prefață de Vladimir Tismăneanu, Editura Humanitas, București, 2008. La apa Vavilonului, Editura Humanitas, București, 2008. C. Convorbiri Corbea, Ileana, Florescu, Nicolae, Resemnarea cavalerilor. Reevaluări critice și memorialistice ale literaturii exilului, Editura "Jurnalul Literar", București, 2002. Gogea, Vasile, Voci în vacarm. Un dialog cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2010, http://www.memoria.ro/ books/voci in vacarm.pdf Jela, Doina, Interviu cu Monica Lovinescu ("La apa Vavilonului"), http://www.memoria.ro/?location=view article&from name=Interviuri+din+presa%2C+carti
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ultimilor patruzeci și cinci de ani, nu se ferește să-și recunoască opțiunea de "acrobat pe sârmă" în numele vieții. De altfel, indiferent de alegere, în condițiile mașinii de tocat destine, individul era sacrificat. Cu vârsta și, mai ales acum, în vacarmul recentulul război româno-român, în chip iscusit stârnit și alimentat de unii lideri postdecembriști de partid și de stat, atracția pe care Octavian Paler o avea pentru mitul lui Don Quijote devine un fel de variantă a singurătății solidare, chiar dacă "o frumoasă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
receptării inefabilului nenumit sau Sabda-Sphota. Yoginii susțin că revelația de tip Sabda-Brahman este posibilă doar prin accesul la starea de Samadhi (libertatea supremă). Aceeași experiență este specifică tuturor misticilor, indiferent că sunt creștini sau hinduși, ori de câte ori își propun să părăsească vacarmul lumii pentru o zonă a suprasensibilului, cunoscută atât limbajului poetic, cât și celui comun. Spre deosebire de limbajul convențional, al comunicării, limbajul tăcerii, "întotdeauna al celui singur", poate declanșa accesul la mult ravnita revelație, conectarea la vocea tăcerii ce este însăși rădăcina
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]