838 matches
-
îi recunoșteam, chiar prin noaptea africană, magia care ne magnetiza gândurile. Erau mirosurile și fumul iernilor pe deasupra satelor, zăpezile acelor târguri mute sub biciul viscolelor albe, chipurile marcate de războaiele uitate și de exilul fără întoarcere, istoria lui în care vacarmul victorios al alămurilor se frângea adesea într-un hohot de plâns, într-o tăcere ritmată de tropăitul unei coloane de soldați după o bătălie pierdută. Mai erau, îngropați în zăpadă și în drumurile noroioase, anii copilăriei și ai tinereții noastre
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fusese o simplă întâmplare, când își privea calul, care avea aerul acela morocănos cu care trebuia să se deprindă. Mai târziu, întâmplarea se repetase. O dată, apoi de două ori, de trei ori. Calul venea către el, deosebindu-i fluieratul în vacarmul unui campament cu o mie de oameni și cu mii de animale. Se culca, ascultându-i cuvântul, se oprea sau își relua goana ghicindu-i, pare-se, gândul. Atunci începuse Nikolai să-i spună Vulpoiul și să aibă pentru el
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
experiență că frânghiile, țevile de coborâre, scările care dau pe acoperiș precum și alte instalații de salvare nu existau decât în filmele de aventuri. Fumul acid se învălătucea în jurul rampei, umplea treptat sala restaurantului. Timpul vibra în ritmul reluării atacurilor, al vacarmului exploziilor și al scurtelor momente de acalmie, a căror liniște te asurzea. Privirea se oprea pe câte o masă, pe tacâmuri, pe buchețelul de flori artificiale, pe soarele și marea de dincolo de geamuri - liniștea micului dejun într-un hotel, și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
buzunare ale hainei. Erau, desigur, toate antidoturile și toate serurile cu putință, toate lanternele, toate pompele filtrante... Era cu un cap mai înalt decât băștinașii care-l înconjurau cu respect și se uitau la el cum vorbește. De data asta, vacarmul lor a fost cel care ne-a împiedicat să înțelegem. M-am auzit atunci exclamând, încă străin parcă de mine însumi: — Fă-le mai întâi pe gărzile dumitale de corp să tacă! Te-am văzut zâmbind, mi-am dat seama
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
să-și pipăie buzunarele, să scotocească prin genți. Cineastul își dibui în cele din urmă aparatul în buzunarul hainei. Bombănind, își extrase trupul din fotoliu și se îndepărtă câțiva pași. Fără el, conversația se fărâmiță pe perechi, se pierdu în vacarmul sălii. Am străbătut mulțimea, încercând să mă scutur de dezgustul că spusesem prea multe. Dar vorbele rostite reveneau necontenit, cu o intonație tot mai iremediabilă: „Fără artilerie... Cu mâinile goale... Scuturile umane...“ În privirile pe care le întâlneam, mi se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
jumătate de veac. Și într-o zi, găselnița asta nemaipomenită! De ce, adică, să nu-i poți acuza de încetineală pe soldații care eliberau lagărele? Nici cei slabi, nici cei grași nu se săturau să invoce memoria, dar, în mod ciudat, vacarmul lor îndemna la uitare. Căci vorbeau despre milioane fără chip, aidoma acelor zerouri fluide pe care le desenau calculatoarele lor de buzunar... Știam că soldatul nu și-ar fi dat osteneala să dezmintă, să polemizeze. Privirea sa ar fi fost
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mod straniu, acest ghiveci monden era un răspuns ocolit la minciunile hipnotizatorilor memoriei... I-am văzut împreună pe cineast și pe intelectual, puțin la o parte de ceilalți. Un crâmpei de frază din conversația lor a răzbătut până la mine, prin vacarmul din jur: „ ...mâine vei avea deja hârtia de la Jean-Luc, iar joi...“ În ghereta paznicului, televizorul clipea, transmițând ultimele minute ale unui meci. În picioare, în pragul ușii, omul avea un aer obosit și încă marcat de emoția spectacolului. „Patru la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aventurier Andronic sau influentul său urmaș, postelnicul Constantin Cantacuzino, cel suprimat, compensator, între zidirile de la Snagov (un veritabil „turn al Londrei”, în uzanța locului). Portrete construite în tipare clasice (al stolnicului erudit, peripatetizând, întru aflarea unor „schisme” mai presus de vacarmul trecător, cu dascălii, „spudeii” și „bărbații procopsiți”) se însoțesc cu episoadele șarjând eroi excentrici și vocații picarești, ca în cazul unei controversate beizadele ca Răducanu / Rudolf Cantacuzino, prinț scăpătat al Imperiului German și fost mare maestru al Ordinului „Sfântul Gheorghe
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
metri Întindea unt Meadow Gold pe o felie de pâine de trei metri. Una dintre clădiri avea deasupra intrării un șir de lămpi cu petrol uriașe, ca să promoveze sezonul de reduceri care mai ținea până pe 31 octombrie. Totul era un vacarm și-un haos. Desdemona stătea sprijinită de banchetă, suferind deja de anxietatea pe care inovațiile aveau să i-o inducă În decursul anilor - În special mașinile, dar și prăjitoarele de pâine, aspersoarele pentru gazon, scările rulante -, În timp ce Lefty rânjea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acolo În acea noapte.) Și În pistol sunt gloanțe și piedica e trasă... În vara sufocantă a anului 1967, Detroitul Își aduna puterile pentru revolte rasiale. Watts explodase cu două veri Înainte. În Newark izbucniseră revolte recent. Ca reacție la vacarmul național, poliția În Întregime albă din Detroit a făcut razii la barurile de noapte din cartierele de negri ale orașului. Ideea e, să dea lovituri preventive acolo unde sunt posibilele butoaie de pulbere. De obicei polițiștii Își parchează dubele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Un pic mai mult. Bine... mult mai mult. În orice caz, am făcut ce era necesar pentru a-i convinge de pericolul existent. Iar el nu era deloc exagerat. Când am terminat, a fost liniște un timp... apoi a început vacarmul. Voci se ridicau peste voci, înăbușindu-se una pe alta, urcând și coborând haotic, fără control. Se auzeau frânturi de propoziții și de cuvinte, înjurături și remarci sarcastice. Amenințările se auzeau pretutindeni. Toată lumea se certa. Care plan era mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
De mult prea mult timp... În acest moment, liniștea era completă în curtea interioară, dar o tensiune amenințătoare începea să se înfiripeze printre cei care ascultau. Toți bănuiau ceea ce se va întâmpla. Toți așteptau doar acele cuvinte care vor dezlănțui vacarmul. Cu fiecare cuvânt ce ieșea din gura lui Govar, nervii și răbdarea Gardienilor se subțiau și se întindeau din ce în ce mai mult. Până acum, nu se făcuse nici o crimă împotriva Guvernului. Se spuneau doar câteva cuvinte care nu aveau caracter instigator la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe Asinia din strânsoare și i poruncește: Stai liniștită! Agită apoi din brațe după o profesoară. — Să vină careva să aibă grijă de ea! E nevoită să ridice tonul și să repete de câteva ori ca să se facă auzită în vacarmul ăsta. În sfârșit o vestală se apropie. După cum bombăne e Cornelia. Numai ei îi tună și-i fulgeră tot timpul. Cineva e dator să stea tot timpul cu ochii pe ea! Occia suspină. Așa e. — Cum o lași, nu face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de se bate cu rețiarul nu e tot un fel de samnit? Romanul consimte. — Ba da, însă a ajuns să i se spună secutor. Clipește din ochi, cu subînțeles: — Moda, bat-o vina! Un nou ordin acoperă pentru o clipă vacarmul dimprejur: — Bă, tu, ăla cu panaș roșu, schimbă sabia cu lancea! Pusio constată că cel vizat poartă drept unic armament de fensiv doar un coif cu vizieră și apărătoare de ceafă. Se uită mirat spre Vittelius, însă acesta clipește întruna
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se întoarce către Pusio: — Ce trebuie deci să fac...? Un vuiet surd și ritmic ca talazurile mării îl întrerupe. — Ce-i asta? întreabă călărețul, ușor alarmat. Rufus ciulește și el urechea. Ascultă cu atenție. N-a mai auzit niciodată acest vacarm la Roma. Doar la Ierusalim... Să nu fi fost spectatorii de acord cu vreun verdict și să se fi încăierat între ei? Nu e convins. Îi transmite și germanului starea lui de neliniște: — Mă duc să văd, îl anunță. Rufus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe Plautius Silvanus. — Unde e? țipă la Paterculus. — Ce? urlă acesta la rândul său. În jurul lor e o gălăgie de nedescris. Flautiștii sună din surlele lor. Mai târziu o să-i asiste pe sacrificatori în timpul ceremoniei, dar pentru moment fac un vacarm asurzitor pentru a acoperi orice zgomot de rău augur. Tiberius simte cum îi vâjâie capul, gata să plesnească. Dintr-odată, la câțiva metri de zidul exterior, se opresc din nou. De data aceasta drumul le este barat de un grup
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rogojinile uzate și bețele cioplite, Împletiturile de ratan care le acoperiseră verandele sărăcăcioase atunci când ploua. Lui Bennie i-a părut rău să vadă sacrificat un vas de lemn cu gravuri. Vâlvătaia creștea din ce În ce mai Înaltă. —Doamne-Doamne, strigă Bootie În engleză acoperind vacarmul, venim curând. Don Isus, venim curând. Tatal din cer, venim curând. În viață, Te serfim, În moarte, Te serfim. Noi serfitorii Tăi, noi copiii Tăi, noi oile Tale. Și noi soldații Tăi, mergem Înainte, noi Armata Domnului... Roxanne l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se Înșelaseră În privința atâtor lucruri. Oare ce altceva mai Înțeleseseră greșit? Incantația se auzea tot mai tare, iar tobele, goarnele, tigvele și fluierele s-au lansat Într-un ritm alert de bătaie de inimă: bum-bum, bum-bum. Din ce În ce mai repede, din ce În ce mai tare. Vacarmul te Împiedica să gândești sau să te miști. Bennie se temea că mintea lui se va agăța de acest ritm repetitiv și va suferi un atac de cord. Bătăile și incantațiile deveniseră o unică bătaie de inimă. Cu o ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Impresia e, ca de obicei, profundă. În sfârșit, vorbește și Alexandre Braga, arbiter elegantiarum. Calm, disprețuitor, ironic, își alege ținta cea mai ușoară în persoana lui Don Carlos. Baionetele sunt chemate în ajutor, și - frumosul revoluționar e expulzat într-un vacarm asurzitor. Joîo Franco cere Regelui dizolvarea Parlamentului și adevărata dictatură începe. Dar șefii revoluției sunt purtați pe brațe de o mulțime fanatizată. Actele de curaj din incinta Parlamentului dezlănțuie un entuziasm fără pereche. Numele tribunului e rostit ca o incantație
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
iute dat jos din șa. Calul l-a luat apoi un băiat - fratele tău, cred... Deodată, cu pumnii strânși și cu ochii scânteind de mânie, Frediana se întoarse către Gundovek. — E adevărat! Toate sunt adevărate. Omul ăsta spune adevărul! Un vacarm de glasuri îi întâmpină vorbele. Fără să mai aștepte răspunsul, fata scoase fulgerător un pumnal din teaca uneia dintre gărzi și se aruncă plină de furie spre Gualfard, numindu-l porc și asasin. Fu nevoie de trei oameni ca să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tăcere scurtă, împietrită, din grupul fidel lui răsună un cor de strigăte furioase; ca un singur om, ei se puseră în mișcare într-un tumult, dar întâlniră sulițele ațintite către ei ale gărzilor lui Gundovek. Pentru câteva clipe, într-un vacarm de glasuri, piața fu teatrul unui vălmășag violent, de scurtă durată, totuși, căci acei războinici se treziră iute în incapacitate de a mai face ceva. Apropiindu-se de Sebastianus, Gundovek abia de privi trupul trădătorului. îi zâmbi învingătorului, bătându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de pe coastă, sub stânca de care tocmai am trecut: or să-i ia pe huni prin surprindere și n-or să le dea răgaz să răsufle. Chilperic încuviință și spuse ceva, dar Sebastianus nu reuși să-i audă cuvintele, căci vacarmul mulțimii în goană părea acum să umple cerul: sute de persoane cuprinse de panică alergau cu sufletul la gură pe drum, pe malul larg acoperit de iarbă sau chiar luptându-se să înainteze prin apa puțin adâncă a râului. Bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înfrunta dușmanul, și se îndepărtă în goană, împingându-i și mai în față pe cei care deja trecuseră pe acolo înaintea lor. în toată confuzia, Chilperic continuase să-și strige ordinele, încercând să se facă auzit de către supuși în miezul vacarmului general. De îndată ce reuși să-l regăsească pe Sebastianus, îi arătă simplu că era întru totul de acord cu el: — E cea mai bună idee. O să-ți dau douăzeci de arcași. Ai grijă tu să-i așezi între copaci împreună cu oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alanii, în special, își trimiteau săgețile într-un ritm incredibil și fiecare din ei adusese cu sine două sau chiar trei tolbe pline, cum, de altfel, obișnuiau și hunii, cu care aceștia aveau multe în comun. înaintea lor, într-un vacarm de voci și izbituri, lupta se întețise; și era și mai îndârjită în albia râului, unde infanteriștii, din cauza pietrișului de pe fundul apei, se mișcau extrem de greoi. Sulițele hunilor se sfărâmaseră ori se dovedeau inutile în învălmășeala luptei, astfel că puseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dădu seama că, așa cum era și logic, nu construcțiile deja distruse pe jumătate ardeau, ci multe corturi de-ale hunilor. Cai înnebuniți galopau în mijlocul taberei răvășite, iar pe cer săgeți de foc străpungeau întunericul nopții. La lumina flăcărilor, într-un vacarm infernal, văzu bărbați înarmați luptând printre case și corturi. Instinctiv, izbindu-se de oameni care alergau încoace și încolo fără țintă, cuprinși de o groază nebună, se năpusti spre depozitul femeilor și curând întâlni câteva ce alergau prin fum. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]